Post concert

De data asta n-a fost ca la concertul de acum două săptămîni, nu. La ăla am și ațipit puțin, în ciuda alămurilor arțăgoase. A fost un concert de muzică atît de contemporană, încît compozitorii sînt încă în viață, ba unul dintre ei era în sală. E genul ăla de muzică democratică, la care toată orchestra trebuie să participe, ca să-și justifice salariul. Și fiecare cîntă cînd îi vine, că de-aia se numește democrație participativă. De data asta am asistat la un concert cu muzică mai de pe vremea mea, megadigerabil și neașteptat de frumos. Ciudat a fost, totuși, la sfîrșit, cînd publicul a aplaudat minute în șir și a cerut bis. Încă o bucată din Recviemul lui Verdi, vă rugăm!