29 iunie 2016

Anglia și-a făcut datoria și poate să plece?

În timp ce eruropenii mai căutau să sape în fundul curții pentru noi weceuri, englezii zgâriau fața pământului cu calea ferată apoi cu locomotivele cu abur. În timp ce în Europa se mai ardeau cărți pe rug, englezii brăzdau mările pentru a aduce ceai, piper sau nu știm mai ce din Indii. În timp ce fotbalul englez, muzica rock engleză, Heathrow, canalele de irigații, manufacturile de bumbac, America cucereau lumea, europenii îi aveau pe Stalin, Lenin și mai târziu pe Ceaușescu sau Brejnev. În timp ce Anglia ne trăgea după ea spre secolul 21, noi, europenii, mai ales cei din vestul estului o tot trăgeam înapoi spre secolul 19. În timp ce Anglia trăiește bine mersi fără nicio Constituție, multe țări europene, cum am fi noi, încă o mai bălmăjesc. În timp ce Pink Floyd, Rolling Stones, Beatles, Who, Yes sau Genesis au schimbat pentru totdeauna fața lumii, noi o înfundam cu Holograf, cu formații maghiare sau sovietice care trebuiau tunse că altfel nu suna chitara ca lumea. Nu mai continuăm, este clar ce vrem să spunem. Și după toate astea, Anglia să iasă din Europa? Să se despartă de partenera ei vioaie, imposibilă, dragă și deseori iubită Europa? Noi credem că nu. Anglia va ieși, dar va rămâne, va fi semnat acolo un act, o scrisorică, care, evident, va fi pierdută prin biroul lui Trahanache de la Bruxelles.

Gabriela Firea și-a intrat în pâine serios. La braț cu toți ceilalți șase primari de sectoare iese pe media și zice grav: Vom rezolva problema locurilor de joacă. Până vom identifica niscaiva locuri de parcare, vom rezolva această spinoasă problemă a locurilor de joacă. Noi să explicăm cum va fi: Fiecare cetățean, om al muncii, al nemuncii, copil, necopil, femeie sau bărbat, pensionar sau aviator locuitor ai Bucureștiului va avea câte o lopățică și găletușă. Cu ele, după servici sau în timpul liber se vor duce în parcuri sau unde sunt amenajate locurile de joacă cu pricina, să zicem mall-uri. Cu uneltele din dotare, toți cei două milioane de locuitori ai Bucureștiului vor trebui să se joace cam două ore pe zi construind blocuri, autostrăzi, spitale, alte clădiri în locul celor cu bulină și mai ales reducerea numărului de parlamentari. Asta ultima nu știm cum se face în joacă, dar așteptăm următoarea intervenție a dnei Firea.

Se aude că Ion Creangă va fi predat în Australia, Norman Manea în Japonia, pictura lui Baba în Sudan, inteligența Gheniei în Statele Unite, filmul Dublu în Egipt. Dacă e așa, abia atunci povestitorii indigeni de la tocșourile teve vot putea behăi ceva coerent despre Anglia. Pă ideea că când nu te știe decât nimeni, ce naiba vorbești?

Denis

27 iunie 2016

Decât

Țara noastră va traversa foarte bine perioada de după Brexit. Ca și în 2008, România are destulă sare, voioșie, minciună și parlamentari care să ne ferească de criza care stă să vină.

Decât că nu mai facem nicio autostradă. Decât că promisiunile noilor primari se referă doar la măturat. Decât că sănătatea a ieșit din modul firesc în care trebuie să funcționeze un sistem sanitar. Decât că școala nu mai învață pe nimeni. Decât că spre serviciile secrete se scurge o mare parte din bugetul țării. Decât că la televizor mai vorbește încă Sorin Roșca Stănescu. Decât că, deși falimantar, fotbalul autohton se redresează. Decât că Anghel Iordănescu mai poartă uniforma. Decât că grădinițele au ajuns locuri nesigure pentru copiii noștri. Decât că turismul la Marea Neagră nu reprezintă turismul național. Decât că noi nu cunoaștem pe dinafară numele niciunui europarlamentar român. Decât că toate partidele vorbesc singure, nu cu noi. Decât că ni se sugerează să ieșim mereu în stradă. Decât că încă ne mai căcăm în fundul curții. Decât că sărăcia crește îngrijorător, iar o țară săracă n-are treabă cu nivelul de trai european. Decât că sărăcia generalizată din țară împiedică orice proiect sănătos de țară. Decât că Pas cu Pas sau pe spații mici. Decât că Arsenie Boca a ajuns să dea sfaturi medicilor, naturiștilor sau vitelor când nasc. Decât că celebrul DN1, rușinea națională. Decât că Renault își mută încet, încet producția în Maroc, India, Moscova și Brazilia. Decât că și Ford vrea la fel. Decât că nu mai facem metrou până la Otopeni riscând să nu mai avem ce fotbalia în 2020. Decât că gimnastica s-a dus dracului. Decât că la tocșouri mai apare încă Traian Băsescu. Decât că avem crosuri duminicale ale veseliei naționale. Decât că mai avem încă cu duiumul firme de consultanță și de fezabilitate. Decât că serviciile secrete sunt infiltrate peste tot: edituri, teatre, stadioane, librării, cantine, școli, facultăți, partide, forbal, bănci, fabrici, Dacia, litoral, restaurante și în general sau mai bine cu precădeere în locuri în care curge banul. Decât că RATB-ul n-are aer condiționat sau că un tren de la Cluj la Constanța face opt zile. Decât că altele și altele mai rele sau mai bune, dar care fac tabloul unei Românii intangibile la răul european. Un rău care ne conduce de la Bruxelles, în loc să fie bun și să ne conducă de undeva dinspre un SRI cu vedere la mare.

Duminică seara la un post tv, am uitat care, este anunțată o convorbire în direct între Traian Băsescu și Laura Georgescu, fosta soție a lui Dan Condrea. Decât că la emisiune a venit doar Răzvan Teodorescu, ditamai academicianul, care ne-a vorbit de Cumințenie Pământului, că adică Brexitul nu este cu impact cultural, că ne doare-n cur de pictura și sculptura engleze, noi avem Cumințenia, Hamangia și Smerenia. Ba chiar și Pas cu Pas.

Denis

26 iunie 2016

Fotbal, nene, fotbal pe pâine

Un mic răgaz al europenelor de fotbal ne permite să urmărim câteva meciuri în reluare din campionatul intern. Ne uităm curioși, ca să vedem de ce ne-a bătut Albania.

Pe teren sunt acum echipele Astra Giurgiu, Astra Târgoviște și Astra Rovinari. Sunt 33 de jucători, ca să vadă Europa că avem de unde alege. Jocul începe și Torje pasează lui Andone, Andone fuge, fuge, uită mingia, dar e doar o schemă, pentru că vine Tătărușanu din urmă și trage în tribună. Dar în tribună este un jucător de la Astra Dinamo Buc care urmărește atent jocul și pasează înapoi în teren, unde alt jucător scoate telefonul mobil și-l sună pe Anghel Iordănescu ca să-l întrebe de tactica echipelor. Săpunaru cu mingia la picior iar aleargă, aleargă, iese spre vestiar, dar își aduce aminte ce-a zis generalul care-l ține-n teren, că în timpul meciului n-are voie să doarmă la vestiar, așa că e nevoit să se-ntoarcă și-l ia la bătaie pe arbitru că n-a dat 4 metri, că așa e în fotbalul româneasc, se trage de-aproape ca să se nimerească poarta. Meciul se reia cu o lovitură de margine, dar Didina trage în tribună nimerind o gravidă care a venit să nască la stadion, așa că gravida intră pe teren cu o mătură în timp ce Andone driblează tot, dar absolut tot până ce apare ce-a de-a patra echipă pe gazon, e vorba de Astra Iași sau cam așa ceva, care e echipă falimentară dar vrea să ia titlul. Ăștia de la Astra își dau seama că acum sunt patru echipe pe teren și reclamă că mai trebuie una, adică să fie 55 de jucători, că așa a zis Tata Puiu la tactică: Cu cât mai mulți pe teren, acoperim obiectivul. Pauză.

Meciul se reia viguros, cele cinci echipe trag acum la o singură poartă, că ailaltă e prea departe și Arsenie Boca, chemat în ajutor de Tata Puiu, a zis că "ce-i departe nu-i aproape" și având dreptate schema asta se aplică cu prioritate în tot fotbalul românesc. Săpunaru cu mingia la picior, Alibec vede un grup de 30 de jucători, driblează tot și se oprește la tipa care năștea, care acum a născut un băiat de 11 ani pe care vrea să-l numească Tata Puiu Boca și așa și face, Torje trage o ghiulea la poartă, dar la poarta stadionului, pentru că același Arsenie Boca a zis: "La poartă, ca la poartă", și atunci jucătorii aplică această tactică cu care putem bate orice echipă străină. Mai ales albaneză. Mama lor de albanezi. Pauză.

Meciul se reia și mai și, pentru că jocul cu cinci echipe are cinci pauze. Bălănel Nicoliță dă cu capul, capul i se sparge în mii de bucăți, dar meciul continuă, pentru că Stancu iese pe tușă și ascunde mingia, dar vine Gigel și degajează. Degajează până la poarta neapărată și dă gol. Urale. Da' urale babane. Puștiul ăla născut pe stadion are acum 24 de ani și trage cu mitraliera. N-are voie, dar care-i treaba, cine să-i interzică?

Suntem entuziasmați de jocul practicat de echipele din fotbalul intern. Adică suntem chiar entuziasmați. Ne vom duce la Tata Puiu, îi vom da șpaga, cum îi dă fiecare jucător, și-l vom ruga să ne bage și pe noi în viitoarele meciuri cu Albania. Poate chiar și cu Franța, dacă-i dăm darul mai mare. Să vedem.

Denis

25 iunie 2016

După Brexitul de la Cotroceni

Mai marii țării au tras concluziile necesare după acest Brexit vesel și îndrăzneț al Marii Britanii. Concluzii care sunt într-o ordine firavă și gingașă, așa cum e și sintagma pomenită pentru prima dată în România "să avem un proiect de țară". E momentul. Și nu prea. Poate e prea târziu. Că până acum, decât să facem unul, ne-am uitat la fotbal, la munci în străinătate, la vaca vecinului, la Monaco, la ce-au mai zis bulgarii și alte alea. Dar să luăm concluzile pe rând, în nicio ordine.

Dacă se dădea participanților la referendumul englez câte o sticlă de ulei, o pereche de bocanci și o pălărie de pe care trebuia scoasă emblema PSD votul ar fi arătat altfel. Adică Anglia rămânea în UE și atunci cei 200.000 de muncitori români de acolo nu s-ar întoarce acasă ca să ce?

Dacă noi, românii, ne puneam căciulile pe creștet și am fi jucat hore prin Londra, Dover sau Manchester alta ar fi foat situația, că, ce Dumnezeu, se știe că Anglia e inventată de daci. Așa scrie pe tăblițele de la Tărtăria și ele nu mint.

Nu este adevărat că odată cu dispariția UE ar dispărea și civilizația sau cultura occidentală. Păi, avem noi cultură căcălău de pus în loc: Cultura Cucuteni, Horezu, Muzeul Satului, emisiunea lui B Rareș, scrimă, oină și mult, mulți mai bine zis, mulți Angheli Iordănescu.

Dacă s-ar desființa, prin absurd, UE, noi am lua bani de drumuri de la bugetul nostru autohton. Păi, tot de aici luăm bani și pentru școli, spitale, case de cultură, piscine, dar nu facem niciuna.

Nu e adevărat că dacă dispare UE România se desființează. Nu-i deloc adevărat. Ne-am alia cu Irlanda de Nord, cu Irlanda, cu Marea Neagră sau Marea Marmara și am face o uniune nouă cu taxe adiacente care să meargă pe irigații. Prin irigații înțelegând scurgerea banilor în buzunarele celor de gen Columbeanu, Videanu, Berceanu, Oprescu, Onțanu sau Oprea.

Dacă n-am rămâne noi în UE cine se va mai uita la pălăriile reginei Angliei? Cu cine va mai juca Dinamo București? La cine se va tranfera Torje?

Marea Britanie a pierdut de opt ori mai mulți bani decât cota ei pentru UE. Așa o fi, dar românii au pierdut mai mult de când ne au pe noi, de 26 de ani, și nu se plâng, nu ies din nicio uniune.

Așa că această analiză serioasă, zice liderul PSD, trebuie să fie atât de serioasă încât să ne mire și pe noi, dar trebuie să fim atenți că putem modifica unele chestii esențiale dar să nu schimbăm nimic în veci.

Agenția CĂLIMARA

24 iunie 2016

Alianțe electorale degeaba

Băieții și fetele care ne conduc, de prin parlament, președinție sau instituții, se fac că au treabă. Ca să se afle în atenția noastră, ca să se plimbe cât de mult pot pe taxele noastre, ca să invente știri aprige, reale și de pălăvrăgit la teve, ca să umple cumva vara, au pus-o de alianțe electorale sau nu care nu interesează pe nimeni. Vezi, Doamne, PNL-ul nu mai poate fără UNPR, moș Quintus nu doarme bine pe gradele pe care le are până nu despică firul unei alianțe imaginare cu nu-ș cine, PSD-ul vrea și el cu UDMR-ul, adică și ALDE vrea cu UNPR, dar și PMP vrea cu PSD, precum nici M 10 nu stă deoparte și vrea cu Nicușor Dan și tot așa ca să vuiască ziarele, teveurile dacă ne uităm sau citim. Absenteismul de la votul localelor din București spune clar că nu mai interesează pe nimeni niciun partid. Și nici că ieșitul în stradă ar fi vreo soluție. Firave, dar vizibile câteva voci zic ceva despre legi. Dacă s-ar da legi corecte, dacă ar fi și aplicate, partidele ar putea să-și bage doctrinele-n cur, lipsa soluțiilor pentru țară așișderea. Suntem convinși de altfel că toată această liotă de politicieni nu execută decât niște ordine venite din punct fix, așa cum în zilele lui decembrie 89 dezinformările de pe ecran veneau de la doi băieți aflați la etajul 11 al TVR. Zicem și noi, dar așa e.

Abia acum iese la iveală cruntul adevăr: Noi n-am ieșit de la europenele de fotbal din cauza Albaniei și a lui Iordănescu, ci din cauza Brexitului. Icoanele moșului Puiu asta spuneau, dar noi nu ne-am prins nicio clipă. Bunăoară, Arsenie Boca, care tranpira prin cămașa generalului de mucava, spunea că numai un meci Anglia România rezolvă definitiv problemele Europei. Alea financiare, alea navale, alea aeriene. Deși, delegația română își rezolvase partea financiară dându-și prime de calificare astronomice, pe care n-am auzit să le fi dat înapoi. Una peste alta, Brexitul ăsta a fost pus la cale de Arsenie Boca ca să facă mai ușoară rușinea autohtonă de la fotbal.

Mare întâlnire la Cotroceni după Brexit: Iohannis, Cioloș, Isărescu, alții. Ce-i de făcut? Mai merg oltenii la lucru în Londra? Mai traducem în engleză operele literare scrise în pușcării? Îl mai recomandăm pe Moș Puiu ca antrenor la naționala engleză? Mai ascultăm noi The Rolling Stones? Acu' dacă s-a prăbușit leul facem altul? Și unde-l punem ca să nu mai cadă? Dar n-ar fi bună o alianță a PSD cu PMP în limba engleză? Dar de ce să nu purtăm și noi pălării ca regina Angliei? Pe englezii care vor emigra din cauza Brexit n-ar fi bine să-i cazăm la Zimnicea? Dar n-ar fi bine să traducem Pas cu Pas și Revoluție și Reformă în engleză, cu o prefață de Norman Manea? Aceste consultări de la Cotroceni sau discuții, cum vreți, ne arată că țara e preocupată serios de Brexit și că nu se vor mai face autostrăzi sau sănătate niciodată. Punct.

Denis

23 iunie 2016

Drepturile de autor ale președintelui Iohannis

Dl Klaus Iohannis câștigă din scris 82.000 de lei. Nu știm dacă pe an, pe zi sau pe oră. E în funcție de cărțile vândute. În cât timp? Lipsește din informație. Ia să vedem: Dânsul s-a dus la o editură, a explicat Pas cu Pas, editorii au zis da cu juma' de gură, adică pe spații mici, au bătut cartea și au dat-o în țară. În librării se smulg cămășile pentru a avea cartea. Se cumpără instant. Editorul face socoteala, trage linie, și-i dă 82.000 de lei lui Iohannis autorul. Luăm alt caz: Un tânăr, de fapt zeci de mii de tineri, scot și ei câte o carte. Cartea ajunge în librării. Nu se vinde, că nu e promovată. Editorul trage linie și nu-i dă nicun ban autorului. Și asta se întâmplă de mii de ani: Scriitorii români nu primesc bani pe cărți. Nici nu cer de jenă, din demnitate. Dacă li se vinde una, două, trei zeci e bine, dacă nu, nu. Știm la ora asta sute de scriitori cu cărți mișto care nu câștigă niciun ban de pe urma publicării. Și atunci unde e minciuna? Cum de Iohannis sau Cărtărescu câștigă bani? Cu cărți pe care avem dubii că le citește cineva? Trebuie o dezbatere națională: De ce Iohannis își ia depturi de autor și noi ceilalți nu? Sau sunt atât de mici că nu merită să mai scrii niciodată? Vom vedea.

Între locale, escalatorul din pasajul Universității mergea. Era esențial, pe-acolo trec mame cu copii, bătrâni, cititori ai lui Iohannis. Însă de când a venit dna Firea la primărie escalatoarele s-au oprit. Suntem de acord: Poate costă curentul electric prea mult. E singura explicație. Dar de ce costul nu este dedus din alte cheltuieli? De exemplu de la materialele consumabile?

Locuitorii satului Clejani, județ Giurgiu, s-au adunat la primărie ca să dezbată Brexitul. Adică noi avem nevoie de Anglia sau ea de noi? Toți au zis că ea de noi, că muzicanți ca la Clejani mai va. Unii însă, puțini la număr, au zis că și Beatles a însemnat ceva și că Beatles nu s-au născut la Giurgiu. Au făcut o delegație care știa engleză și au trimis-o la regina Angliei. Cu un plic. I-au spus reginei: Nu deschideți decât după referendum. Regina așa va face mâine dimineață. În plic scrie: Anglia nu iese din UE. Și sub această propoziție simplă este partitura unui cântec compus de Beatles, She love's you, yeah!!!, interpretată de formația Caliu din Clejani.

Denis

22 iunie 2016

Împăratul Năvodari și Albania

Legendele spun că Împăratul Năvodari mazilit de la curtea regelui Decebal per Scorillo a luat-o în bejenie spre estul Europei. A dat de mare după miros. De fapt, avea să constate, că nu era mare ce găsise el acolo ci un lac, Tarșaul. Nervos, fără un administrator eficient ca Oprescu sau Firea a hotărât să interzică marea. A dat decret și și-a numit așezarea Năvodari. Ca toți dacii și ulterior românii a ignorat marea. Își aducea pește tocmai de la Cluj, cultiva ceapă și mămăligă, viola femei în neștire și a făcut două mall-uri ca să semene Năvodariul cu Mangalia. Apoi, și-a dat sfârșitul. Comuniștii au făcut un combinat petrochimic și un canal. Populația urbei a crescut la aproape 40.000 de locuitori. La așa multă omenire, localnicii s-au apucat să cultive gutui, pepeni și fasole, marea nu le trebuia. Abia acum, în secolul 21, când au înțeles că așezarea lor e taman la malul mării, năvodărenii au făcut o clădire asemenea unui pește. Aici aduc pește de la Baia Mare, Iași și Tg Mureș, pentru că pe tot litoralul românesc nimeni nu se ocupă cu valorificarea peștelui marin. Firesc. Din cauză că toți cei stabiliți pe litoralul autohton sunt din vechime moldoveni, olteni sau în mică parte transilvăneni și n-au treabă cu caracatița cum au grecii. Cu navigația nici atât. Câtă vreme, de acum înainte, turiștii vor spăla urbea, se poate ca Năvodari să ajungă un oraș la fel de frumos și bun ca Mamaia. Vom vedea.

Gabriela Firea toaletează copacii. Adică îi duce la toaletă? Probabil. Restul e rezolvat: Orele de stat pe Vitan Bârzești ca să ieși spre Constanța, gropile, farmaciile fără medicamente, școlile, mizeria din spitale, totul, dar absolut totul. În curând vom fi puși să numărăm stațiile de tramvai ca să ne dăm seama de gravitatea situației, vom fi puși să facem zilnic maratoane ale bucuriei de ajuns mai repede la servicu și vom fi puși din start să ocolim DN1, care nu e treaba doamnei Firea, ci a noastră. Genul ăsta de declarații cu gratuitatea pe RATB sau toaletarea copacilor ne arată că de fapt Bucueștiul n-are soluții și că trebuie făcut altul. Iar el, vechea noastră capitală atât de încercată de ploi și impostură să rămână doar pentru concertele lui Holograf.

După ce ne-a bătut, Albania ne va împrumuta și istoria. Cu imnul deja a făcut-o. Ei cântă ceva Ciprian Porumbescu. Dar și-i vor trage pe Ștefan cel Mare, pe contesa Barthory, pe Vlad Țepeș și chiar pe Brâncuși. La fotbal îl vor pune tot pe Iordănescu. La moaște tot pe Arsenie Boca, la literatură tot pe Pas cu Pas, iar sistemul, baza securistico comunistă a țării nu-l vor schimba niciodată. De ce? Pentru că ca și la noi, el funcționează impecabil.

Denis

21 iunie 2016

El Comandante

El Comandante ne așteaptă de cu dimineață cu obloanele trase. N-ai cum să nu-l vezi. Ies pe terasă cu Vali, ne zgâriem cafelele și privim marea. Suntem pe terasa lui din Mamaia Nord. La un pas de Năvodari. În fața lui El Comandante e plaja. Plajă mare, frumoasă când e goală. Când e cu lume vezi gunoaiele nestrânse de ani, sticlele goale rămase din timpul comunismului când fiecare sticlă de ulei trebuia predată. Acum se aruncă acolo. Să bem o bere, zicem și mergem la El Comandante. E deschis. Soare sus pe cer de behăi de căldură, oameni la plajă, d-astea. El Comandante n-are bere. Ditamai cârciuma de plajă, cu reclame în toată Mamaia n-are bere. Și atunci îți dai seama că El Comandante e un căcat și că toate eforturile noastre de a civiliza litoralul vor mai ține vreo trei mii de ani. Asta nu înseamnă că la terasă nu era lume. Ba da, dar bea suc.

Atunci mergem în Mamaia la un volei. Avem mingie, o avem pe Delia care joacă, și suntem noi care putem bea șpriț rece. La LUV să mergem, la plaja lui Ionuț Budi. Apar băieții de volei, plaja e privată deci foarte extra, saltelele vin la comandă, parcarea e în grija unor băieți a-ntâia, mâncăm șuberec cu carne de vită, bem șpriț și batem centrul comercial ca să găsim o librărie de unde vrem să cumpărăm cărțile lui Iohannis. Toate câte le-a scris. Voleibaliștii joacă și mi se pare că e 3 la 3, dar soarele bate puternic, stăm la umbră cu Vali și râdem de comantariile adorabile ale unei moldovence de lângă noi care era supărată că toată lumea de pe plajă i se uită între picioare. Zice: Nu vezi dragă că toți mi se uită în p....ă? Așa a zis unei alteia mai urâtă ca ea.

Ne retragem și dăm peste Albania. Românii atacă, atacă, Iordănescu se ridică și strânge din dinți, din ochi, probabil că are un cui acolo, se enervează cabotin, că adică în loc să-l bag pe Ronaldo am fost nevoit să-l bag pe Andone că-mi dă banul, ce prostie. Meciul se termină așa cum știm și hăulim cu toată Mamaia. Mamaia e la terasă și vede meciul. Iordănescu trebuie să plece. Tot stafful FRF trebuie să plece. Facem analiză, zice Burleanu. Analiza cui? Trebuie doar deschis sertarul de la CNSAS, văzut ce-i acolo și după aia făcută analiză. Iordănescu și-a asumat răspunderea, a plecat în concediu cu banii și noi rămânem cu rușinea și cu o analiză netransparentă. Așa se întâmplă în toate domeniile, de la borduri la ape termale, de la spitale la maternități, de la grajduri de cai la laptele rămas neridicat al producătorilor de animale. Toată România e o rușine, un lapte neridicat, un El Comandante fără bere, un idiot cu Lexus-ul în apa mării, așa de fițe, un tocșou în care este mângâiat Iordănescu și luat în tărbacă Tătărușanu, că adică el și-a băgat golurile.

E noapte în Mamaia acum când scriu. Se aud balenele din Groenlanda. De fapt nu se aud, dar ce n-ar da PSD-ul să se audă ca să țină omenirea cu urechile ocupate și să nu mai audă de furtișagurile de prin țară. Pe terasă s-a oprit un Colibri. Făcea la mine: Colibri, colibri!! Tâmpit la cap.

Denis

17 iunie 2016

DUBLU, un film foarte prost

Noul film românesc DUBLU are o echipă foarte puternică. Talentată. Îndârjită în a ne explica, arăta, sublinia și invârtoși realitatea. O echipă din acelea pe care le trimiți singure la Polul Nord și nu mai vin de acolo, da'-și fac treaba, o echipă din acelea care termină singură WW2 sau care face pace în ce privește neliniștea planetei referitor la globalizare. Deci o echipă serioasă, care culmea, a făcut un film imbecil. Se-ntâmplă. Și asta pe banii CNC-ului, adică pe ai noștri, cum ar veni. Ia să vedem: regie debut Catrinel Dănăiață, scenariul Alexandru Axinte, Andreea Borțun, Catrinel Dănăiață și supervizor Doina Ruști. Imagine, Pătru Păunescu. Scenografia, Grigore Pușcariu. Actori: Bogdan Dumitrescu, Dorin Boguță, Maria Dinulescu, Corina Moise, Teodor Corban și Cosmina Stratan. Producție, Gabi Antal și Ada Solomon. Zice Catrinel Dănăiață: Povestea lui George poate fi povestea oricăruia dintre noi. Vârsta crizei de mijloc ne va lovi pe toți. Un film aseptic, despre depresie, izolare și lipsă de maturitate. Ia să vedem:

Tânărul arhitect George e la birou. Plouă, n-are stare. Aprinde o țigară ca să sublinieze ce-a zis regizoarea, ceva cu vârsta și criza. Fumează, e noapte, plouă din ce în ce mai tare fără cuvinte. E o problemă cu arhitectura asta: Trebuie predat un proiect până luni, proiect care trebuie să meargă în China la un concurs și care, după opinia lui George va și câștiga. Proiectul e ceva cu multe linii, grade, zice George: 360 de grade sau 170 nu-i tot aia, și iar cade în depresie, că a zis regizoarea, aprinzându-și o țigară. Fumează nervos. Se duce la bar, aprinde o țigară. O gagică îl întreabă, el printre fumuri și vodcă subliniază depresia că așa a zis regizoarea. Apoi, acasă. Aprinde țigara. La duș e, ca să devină aseptic, fără țigară, ca să sublinieze ce-a zis regizoarea cu izolarea, izolarea în baie fără țigări. Timpul trece, în film nu se întâmplă nimic. Vreo juma de oră. Vrei să pleci, dar regizoarea a declarat că e și cu lipsă de maturitate. Așa că el se duce la discotecă unde o întâlnește pe Maria de care-i place, Giugiuleli până se aprinde o țigară, până se inundă discoteca nu știm cum. Apoi, George, într-o depresie profundă o sună pe maică-sa în timp ce-și face ghem șosetele, zice da mamă, ia medicamentele n-ai de ales, e în balcon, balconul subliniind lipsa de maturitate. Dar ce te faci, că George are și o prietenă stabilă, așa că de depresie n-avea voie să se lege la cap cu Maria, e gagica Corina, ceva medic, care îl iubește doar doar de i-o trece depresia. El aprinde o țigară ca să-i treacă și ca să înțeleagă ce vrea Corina. Filmul trece printre depresii de neînțeles, printre fumuri de țigară, ploaie, stări de pieptănat prin cap, de încruntare cu aparatul, de lasă că proiectul o să fie gata. Te cam saturi. Pentru că depresia lui George este netratabilă, se vede clar, nu merge nici cu țigara, nici cu ploaia, nici cu ce zice supervizoarea scenariului Doina Ruști, o mare specialistă, și nici în ce zice Ada Solomon, pricepută și ea în depresii, izolare, capitalism, fotbal și trăiri de căcat. Omenirea din sală începe să plece. Oare unde și ies și eu. Mai era o oră și depresia lui George nu e interesantă, putea s-o aibă și fără să facă filmul ăsta, iar regizoarea putea lupta împotriva izolării individului la ea acasă fumând șase sau șapte țigări. Pe scurt un film ProTutun.

Am ieșit la barul din colț, unde a fost Adevărul. Am halit cartofi prăjiți proști, semn că depresia și izolarea cu care ieșisem din sală mă urmăreau. Departe de ecran îi țineam pumnii lui George. Mă gândeam că poate se îneacă de atâta disperare, că se aruncă de la etaj sau pleacă în Congo ca să descopere cauciucul rămas, la toate mă gândeam, pentru că era de datoria mea ca spectator să plec de acolo cu un sentiment de compasiune, de înțelegere față de un scenariu foarte prost supervizat de celebra Doina Ruști.

Întrebări: Când a supervizat scenariul, Doina Ruști n-a văzut că e imbecil? Sau, măi, măi!!! Când a produs filmul, Ada Solomon n-a văzut același lucru? Oare cum se punctează la CNC asemenea scenarii? De către cine? N-ar fi bună o sesizare DNA? Acolo se cheltuiesc pe asemenea inepții banii noștri, ai sănătății, ai lui Ponta și Onțanu, ai mai nu știm cum.

Nu mergeți la DUBLU. Să așteptăm TRIPLU regizoarei. Poate e o șansă să fie la fel de prost și atunci e okei.

Denis

16 iunie 2016

Realitatea românească

Franța n-a jucat neapărat prost. Dar a dat peste o Albanie venită prima dată la fotbal european pusă pe arătat valoarea ei istorică în primul rând și nu neapărat priceperea la fotbal. Albanezii au ținut să arate îndârjirea cu care făceau coniacul Skandeberg, butrințile la conserve, vitejia cu care au apărat Europa de turci, într-adevăr ei au stat în calea imperiului Otoman ca să nu ajungă așa ușor la Viena, iară nu noi, ei au apărat la Orricum sau Vlora Europa de osmanlâi și așa mai departe, și nu în ultimul rând albanezii au ținut să facă o impresie bună. Pe alocuri au reușit. Dar Payet e una și a-ți dori să pleci neînvins e alta.

România s-a reîntors la jocul lipsit de perspectivă, la jocul mediocru de fotbal din campionat și la vederile și tactica unui antrenor lipsit de orice viziune. Înclinăm să credem că jocul bun cu Franța a fost o întâmplare. Acum când calificarea în grupe e pe muchie de cuțit, când se vede clar că ne vom chinui să batem Albania ne dăm seama că n-avem jucători să tragă la poartă. Să înscrie. Avem dubii și de cum se alcătuiesc loturile naționale cunoscând bine corupția care zace în fotbal. S-ar putea să ne calificăm în optimi, dar asta nu rezolvă problemele fotbalului nostru, care e adânc brăzdat de neputință, de nepotism și de ceva cu grade multe care pândeștie și hotărăște din umbră.

Cu cheta la Cumințenia Pământului nu merge. Se adună puțini bani. Așa că prin OUG s-a hotărât ca Cumințenia Pământului dimpreună cu Gânditorul de la Hamangia, Moș Ion Roată, Trupa Taxi, Guță, Carul cu Boi și Monica Macovei să se facă un turneu european în care să se impună, alături de salamul de Sibiu și magiunul de Topoloveni brandul Cumințeniei în felul acesta banii adunându-se singuri. Nu știm câți, dar așa va fi.

Ca să se afle în treabă, din lipsă de audiență la emisiunea ei Teo Show, Teo Trandafir a ieșit pe media care o agreează nu știm de ce și a spus că ea sub comunism a iubit, iubit, iubit , dar a împiedicat-o securitatea. Adică, lucrurile au stat așa: Afând că ea este îndrăgostită (?) securitatea a venit și i-a spus: Nu și nu, și nu, și nu și i-a dat na, na la fund. Într-adevăr, interesant.

FMI și Banca Mondială nu mai vor ANL-urile de la noi. Prea multe lucruri neclare în afacere iar ele, apartamentele, nu ajung în mod real la cei care au nevoie . Prin OUG se va ajunge la un compromis: Nu se va mai face pe viitor decât un singur apartament ANL și acela la etajul doi, iar din balconul lui se va juca perpetuu scena balconului dintre Romeo și Julieta. Iată că tehnocrația folosește și la ceva bun.

Premieră la noul Teatrul pentru tineret și copii Stela Popescu, Aladin. Ajunși odată cu Aladin în peștera fermecată, noi am luat lampa la fel de fermecată și ne-am pus o dorință: Să se finalizeze odată și odată dosarele revoluției și Mineriadei, pentru ca să apucăm să-i vedem pe vinovați la pușcărie. Altfel, toată zbaterea asta a DNA-ului care ne apără de corupție e un fals baban. În rest spectacolul de la Palatul Copiilor, sediul noului teatru Stela Popescu, a fost agreabil, vivant, colorat și bine ținut în frâu de nimeni alta decât Stela Popescu.

Agenția CĂLIMARA

14 iunie 2016

Ne trebuie dosarul CNSAS al lui Ion Iliescu

Din când în când, când toată lumea uitase de CNSAS sau probabil credea că sunt inițialele alea cu Sănătatea, deci din când în când ni se mai flutură pe sub nas câte un dosar de colaborator al Securității. Aproape numai în Adevărul. Au apărut dosarele lui Mircea Albulescu, Andrei Marga, Miron Cozma, Marian Munteanu, ca să le pomenim pe cele mai recente, dar și cele ale unor Ion Besoiu, Ioan Groșan și alții, mulți, mulți alții. Și credem, de-asta și scriem, că e cazul să apară și dosarul prietenului nostru comun Ion Iliescu. Pentru că noi nu credem că dânsul este neprihănit. Numai dacă ne întoarcem la perioada școlii de la Moscova și putem zgârâia puțin activitatea dânsului de acolo, că doar n-o să credem că dânsul a făcut în celebra capitală comunistă doar școala de băut apă. Sau de prevenirea inudațiilor. Măcar așa de ziua Mineriadei și acest lucru ar trebui să se întâmple.

Nu RATB trebuie să fie gratuit, ci activitatea partidelor. Ar trebui să nu li se mai dea bani de la buget, din taxele noastre, nu de alta dar poate nu i-am mai vedea la televizor împăunându-se cu țoale, idei proaste sau hăhăieli despre nu știm ce idee politică. Ce tare ar fi. Vii la Parlament după orele de lucru. Ești tâmplar, ești ales să mă reprezinți și n-ai un ban în plus față de salariul tău de la lemne.

Hillary Clinton va câștiga prezidențialele din Statele Unite. Imediat ce se va instala la Casa Albă dânsa va lua la colindat Maramureșul să vadă ce-a mai rămas nevândut după Prințul Charles. Dânsa va cumpăra oile din Baia Mare, din turme, nu din oraș, va cultiva pe spații mici legume și fructe, va ajuta școlile nevoiașe pas cu pas și va face al 52 lea stat american din satul CUTARE, nu-i spunem numele ca să nu ne trezim cu tot Senatul acolo.

O nouă țară pe harta lumii: Țara Bretelelor. Situată în Țara Zarandului din munții Apuseni, noua unitate administrativă a luat ființă în urma unei predicții geniale a unui locuitor al ținutului, domnul Feldefel Georgescu, de profesie chirurg la o stâna de albine. Dânsul a prezis încă de acum cinci ani: Omenirea, înainte de a fi sfâșiată de schimbarea climaterică, înainte de a fi halită de globalizare sau terorism va rămâne fără nasturi. Extraordinar, să-ți închipui planeta umblând cu pantalonii în vine, cu cămășile desfăcute și așa mai departe. Așa că dânsul și-a făcut la stână un atelier de bretele iar acum este în stare să exporte câteba milioane pe zi de toate culorile și mărimile. Apoi, și-a înregistrat acțiunea la OSIM, iar de la OSIM la ONU, pentru a deveni țară cu drepturi depline. Dacă aveți de gând să treceți pe acolo, cereți la ghișeele CFR: Bilet pentru Țara Umbrelelor și orice tren vă va lăsa în centrul capitalei lor, Fandocity de la Orașul Fandosit.

Agenția CĂLIMARA

11 iunie 2016

Bazaconii

Era noiembrie. 12 sau 13 noiembrie acu' câțiva ani. Ceva seară, departe de tot un șuierat de locomotivă, fiuuuuuuuuuu, fiiiiuuuuuuu. Tânărul Domide Pascal se gândi chiar atunci că, pentru proviziile de iarnă ar trebui să clocească câteva ouă. Aveau să iasă pui, puii i-ar fi ținut sub plapumă până ar fi crescut și i-ar fi tăiat de Crăciun sau de ziua lui în martie. Spuse nevestii: Mă duc să cumpăr ouă, să le clocesc. Femeia îi dădu 100 de lei, ea ținea banii, și adăugă: Ia și de lemn, că-s mai rezistente. Așa că Domide se întoarse cu 50 de ouă din care 45 erau de lemn. Le puse în pat și se așeză pe ele. La clocit.

La un moment dat, peste vreo patru zile, dintr-un ou de lemn se auzi o bătaie, cioc, cioc, cioc. Ia vezi, bă, Domide, cine bate acolo sub curul tău?, îi zise femeia în timp ce ungea cu unt un covor. Sub el era un pui de lemn. Dar nu foarte mic, ci foarte mare, care se dădu jos din pat, se duse la bucătărie, mâncă toate roșiile și când ajunse pe la opt metri înălțime le spuse părinților săi de circumstanță: Mă duc să mă-nsor. Nu-l lăsară să plece, că trebuia botezat. Dar asta era o șmecherie, adică botezul era de hohă, ei în timpul ăsta vroiau să reclame la poliție sau la spital întâmplarea. Însă uriașul pui se boteză singur, își spuse Titi, și o luă din loc.

Pe drum întâlni o biserică, îi luă clopotul, ceva cam la trei tone, și cu tot cu clopot ajunse la Târgul de Neveste din comuna Obedeni, județ Giurgiu. Erau aici femei de toate rasele: Negre cu sânii albaștri, albe cu pântece violet, înalte de 10 metri, scunde de 5 centimetri, blonde cu șuvițe colorate, brunete albe la tâmple, fel de fel. Titi se oprea în dreptul fiecăreia și bătea clopotul, bang, baaaaang, baaaang. Cea care avea să se emoționeze și să-l iubească instant va fi nevasta lui. Ajunse în dreptul unei arăboaice cu țâțele galbene. Frumoasă foc. Aceasta îi smulse clopotul, îi dădu cu el în cap, îl luă în spate și fugi așa cu el spre aeroportul din Clejani, județ Giurgiu. Aici tocmai era parcat un avion care sta să plece. Adică i se învârtea elicea, că n-avea decât una, și roțile se învârteau cam cu trei sute și ceva la oră. Decolară.

În avion, arăboaica, Emre, îl întrebă pe Titi: Și cum oprim hărăbaia asta? Cum coborâm să-i cunosc și io pe ai tăi? Nu știu, răspunse Titi cu clopotul legat de gât. Păi, o să rămânem în aer, spuse Emre. Și? Și nimic, dar n-am luat mâncare, apă, harem, că doar n-o să stai atâta timp fără. Titi se gândea. Se gândea rău de tot. Se uită pe fereastră. Tocmai treceau pe deasupra casei lui. În curte, maică-sa îi crăpa capul lui Domide urlând: L-ai lăsat să plece cu clopotul, nenorocitule!!! Bouleeeee!!! Cum mai mergem noi la vot? Cum mai iese PSD-ul fără noi? Cine ne scoală?

Titi avu un moment de vină, de răstriște, de ceva inexplicabil la uriași, ceva ca o părere de rău dar mai rea, mai urâtă, ceva ce numai psihiatri pot explica. Își desfăcu clopotul, deschise hubloul și aruncă fierătania spre ai lui. Cu un zgomot terbil, clopotul căzu pe casă și i-o fărâmă. Și pe părinții lui ocazionali. Iar din cauza pierderii greutății avionul cu cei doi o luă spre o altă galaxie. Spre Galaxia Van Gogh. Acolo, Titi și Emre își întemeiară o familie, acolo făcură 60 de copii, și tot acolo trăiră până la adânci bătrîneți.

Așa a fost, ca să știți.

Denis

10 iunie 2016

Știri pe scurt

Muncitorii de pe o plantație de măslini din Insula Thassos, Grecia, culegeau în dimineața zilei de 10 iunie, 2016 recolta de măslini. Erau cățărați pe scări, scuturau pomii, apoi umpleau lăzile. Muncă grea, prost plătită. La un moment dat, a apărut Victor Ponta aflat în Thassos la vânătoare de disapora, o plantă care fuge de România și n-are unde să se ascundă de PSD. Ponta le-a promis muncitorilor greci, că PSD-ul la va aduce măslini care vor rodi o singură măslină, deci va fi mai ușor de recoltat. Voturile PSD au crescut simțitor.

Astăzi 10 iunie, 2016, la MȚR, ora 18, va avea loc lansarea unui volum de muzică, sunete și lumini a site-ului de specialitate Arta Sunetelor. Va fi prezentă toată redacția. Cu această ocazie va fi lansat și alt proiect de viitor al acestei redacții minunate. Producerea unui film artistic muzical cu teme luate din site-ul cu pricina. Producător va fi Radu Lupașcu, regia Ioan Big, scenariul Denis Dinulescu. Acțiunea va fi o pastișă după scena balconului din Romeo și Julieta. Pe scurt: În balcon vor sta Capuleții Big, Lupașcu, Relu, Birișteică, Cantacuzu, Grigoraș, Denis și Mircea iar sub balcon, unde ar trebui să stea Montaguezii nu este nimeni. Sub imensa greutate balconul se va prăbuși pe muzică, pe o muzică colosală, care se va edita pe un cd.

Personajele principale din serialul House of Cards, Francis și Claire Underwood vor sosi la București pentru a înființa în secret o alianță între USR, Uniunea Salvați România, și USR, Uniunea Scriitorilor din România. În urma unui protocol între cele două instituții se vor construi în fiecare oraș mai răsărit din România câte o ecvestră cu Norman Manea citindu-și cărțile pe cal. Evident, statuile vor călători și vor duce mesajul USR/USR peste tot în lume cu poza lui Norman și Nicușor.

Oastea eterogenă a lui Spartacus, formată din greci, atenieni săraci, siracuzeni cu trei urechi, moldoveni cu aripi de zmei și sirene din Dunărea de Jos se apropia de București. Le-a ieșit în cale noul primar general, Gabriela Firea. Ea le-a spus oștenilor flămânzi: Intrați în oraș, transportul e gratuit. Așa a și fost, iar după ce au distrus autobuzele, tramvaiele și metroul oștenii s-au opus pe violuri în Centrul Vechi.

PUBLICITATE Velasquez o picta pe Gabriela Firea în mărime naturală. Brusc, în pânză intră un submarin. Căpitanul Pandele zice sloganul: Moldova nu-i a noastră, nu știu a cui e, dar sigur e pesedistă.

Tăcerea Floricăi Ben Florica, soția generalului Manole Ben Manole, îl îndemna pe acesta la fleacuri: Tăia nasul fluturilor, făcea mustăți Gabrielei Firea, îl căsătorea pe hârtie pe Tăriceranu cu Monica Macovei ca să-și alizeze partidele, scotea din gura lui Blaga dinții care-i măreau fața, decupa poze nud cu Corina Chiriac, Eugenia Vodă și Klaus Iohannis și lipea pe pereții de la bucătărie slogane PNL: Prin noi înșine nu ține, trebuie să vină securitatea să ne salveze.

PUBLICITATE Nicolae Grigorescu îi picta pe Dragnea și Gorghiu ținându-se de gât și sărutându-se. În pântece, Gorghiu avea un bebeluș nenăscut. Bebelușul zice sloganul: Mai bine pesedist decât penelist și pictura, aproape erotic, arată o sticlă de șampanie pocnind.

Criminalul în serie Aldenevoie Didin a declarat: Nu e bine să te cerți cu o femeie obosită. Dar nici odihnită. Așa că am omorât-o instant.

Agenția CĂLIMARA

08 iunie 2016

Gabi Firea scapă în președinte al României

După ce va face câteva proiecte utile Bucureștiului, altele inutile că cum e obiceiul pe la noi, după ce va mătura electoral prin fața unei maternități, după ce va curăța doi cartofi în piața Obor sau după ce va șterge cu buretele câteva contracte fără licitație roase de vremi, deci uitate prin sertare și netrebuincioase, după ce va da sfaturi site-urilor feminine, după ce se va plimba cu o găleată prin zonele inundate sau va deszăpezi Transfăgărășanul, ei bine, doamna Gabriela Firea va fi câștigat suficient electorat cât să atace Cotroceniul și așa slab apărat de dl Iohannis. Pas cu pas, veți vedea câtă dreptate vom avea, noul primar general al Capitalei își va construi o platformă solidă pentru prezidențialele din 2018 sau 19. Iohannis poa' să-și dea demisia de pe acum. Și, veți vedea, doamna Gabi Firea va câștiga la pas. La unul singur, nu la câte i-au trebuit dlui Iohannis să dezamăgească.

În locul doi va veni USR-ul lui Nicușor Dan. Mare partid de opoziție. Și cu asta, impresia că marea schimbare din România a avut în sfârșit loc se va fi desăvârșit. În noul USR se vor înscrie și Blaga și Gorghiu, și Tăriceanu și Arșinel, și Orban sau Trupa Taxi, Leșe și ceilalți, ca să sprijine proiectele micuțului lider de partid Nicușor Dan, proiecte viabile, pe spații mici, de lemn, sănătoase, vesele, dar necunoscute.

Presa din România din nou lamentabilă, lipsită de coloană vertebrală. În ajun de locale citim următoarele știri: Tăriceanu își face griji, Alina Gorghiu și-a uitat buletinul acasă, Blaga a coborât din mașină sau Iohannis așteptat la secție pas cu pas. De ce trebuie să știm că Tăriceanu își face griji? Și chiar, de ce își face dânsul griji? Apoi, aflăm de la BRAT, că tirajul ziarelor scade și scade și iar scade până la dispariția de pe tarabe sau de pe net.

În campania de la locale niciun politician n-a scos vreun pâs despre muzică, teatru, cultură, studenți, școală, grădinițe. Cumva Firea, dar nu de ajuns. Dânsa va apăsa pe această pedală, nasoală de altfel, în campania pentru Cotroceni.

Candidații fără cazier au avut șanse foarte mici la localele din 5 iunie 2016.

Domnul Ionel Infrastructură, cugetător liber din comuna Obedeni, județ Giurgiu, colaborator al bloggului CĂLIMARA CU CERNEALĂ ne-a declarat: Dacă dispare PNL-ul, și se va transforma ca PNȚ-cd-ul într-o cârciumă în piața Rosetti, atunci dânșii, peneliștii, trebuie să-și facă o cârciumă în sens opus, adică în Militari, pentru ca automobiliștii care ies din oraș p-acolo să poată bea o bere în cinstea Gabrielei Firea, prezentă la fața locului cu o carte de Norman Manea sub braț.

Agenția CĂLIMARA

07 iunie 2016

Cu primarul în pat

Seara, în comuna Voluntari, azi oraș, vine ca peste tot: Soarele apune, cireșile își schimbă stăpânii, pisoii ies la vânătoare pe sub uluci roase de vreme, ultimii bărbați ies de la cârciuma de vizavi de primărie cu gânduri de a cuceri Cosmosul, iar dintr-o mașină coboară, în sfârșit, soții Pandele Firea. El, primar la Voluntari, azi oraș, ea primar la București, oraș mai de demult. Se așează pe margine patului obosiți.

Ea, într-un capot roz cu trandafiri roșii: Am avut o zi grea. Am promis bucureștenilor că încă din primele două, trei zile se va vedea o schimbare majoră în București. A trebuit să refac canalizarea în tot Ferentariul, că ăla de la 5 nu știe, a trebuit să fac câteva parcări cu câte 2.000 de locuri ca să aibă oamenii ăștia unde-și lăsa mașinile, a trebuit să multiplic cărțile lui Norman Manea că cer mii de bucureșteni, ce mii, milioane cer Norman Manea, dragul meu Pandele, apoi a trebuit să dau o lege prin care directorii de teatru pot sta 52 de mandate la conducerea unui teatru, cinci zeci și două, Pandele, îți dai seama?, că mă-ntreba lumea de ce nu am un program cultural, ș-apoi a trebuit să văd ce proiecte are Nicușor Dan, că am înțeles că n-are, că băieții ăia care i-au dat bani de cort n-au avut bani și de proiecte, că, auzi, auzi, nu vrea să mă sprijine, cică are proiecte, mii de proiecte, poate unul o fi că să mutăm piața Marache și să lăsăm în locul ei un zid, în sfârșit, apoi m-am dus la adăposturile de câini, să scot vagabonzii de acolo și să-i trimit la școală, la școala de câini, dragul meu submarin, iubitul meu, înțelegi? Tu ce-ai făcut?

El, într-un halat roz cu trandafiri roșii și o pălărie roz cu trandafiri roșii: Draga mea, io am promis voluntarienilor că le fac metrou. Un metrou până la mare. Tot din primele zile, ca să se vadă cât de serioși suntem. Apoi, în una din stațiile de metrou fac o sală de sport uriașă ca să mut festivalul TIFF aici, la noi în orășel, că de aici se vede mai bine Sophia Loren, că e mai aproape de Iohannis, înțelegi, scumpa mea tradafir roșu, de altfel mă gândesc că la TIFF-ul de la anu' s-o invităm pe Margareta Pâslaru să-i dăm pentru toată activitatea sau pe Corina Chiriac că și ea a jucat în filme, în sfârșit am avut o zi foarte grea că viața unui primar e grea, foarte grea. Vrei să închid hubloul? Da, și se prăvăliră în pat.

În submarin se făcuse linște deplină. Cei doi primari dormeau. El încolăcit pe periscop, ea pe tuburile torpilelor. Nicio muscă, doar un calcan privea prin hubloul întredeschis ca să intre aerul răcoros al nopții.

Denis

04 iunie 2016

Regretele Sophiei Loren

Celebra Sophia Loren, aflată cu treburi pe la Cluj, regretă ca n-a jucat în niciun film românesc. I-ar fi plăcut în Ilustrate cu flori de câmp, ea să fie pe câmp, poștașul să o alerge cu ilustratele, ea nu și nu, iar când citește una să afle că planul de la fabrica de ciorapi a fost depășit. Sau să fi jucat în Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii, ca să fie alergată cu lopata pe câmp de Șerban Ionescu, apoi să bea apă cu el de la izvor în cămeși albe cum numai în cinematografia românească se găsesc, cămeși scrobite, care nu se murdăresc niciodată și care sunt amuzant de false. Ar fi vrut dânsa și în Miss Litoral, ca să facă un dans cu Mitică Popescu sau Eusebiu Ștefănescu. Dar e târziu acum. Prea târziu. Nici măcar Bacalaureat n-a apucat, că ar fi vrut să dea și ea o șpagă să-l ia. A fost prinsă cu alte filme și-i pare rău. Foarte rău. Așa de rău îi părea că în interviul pe care l-a dat pe media nici măcar nu știa vreun nume de regizor român.

Meci de vreificare foarte bun al naționalei României la fotbal. A jucat cu Georgia. Într-o atmosferă delirantă întreținută de copii de doi și trei ani. În fapt pe teren era o singură echipă în două culori. Ăia roșii pasau la ăia galbeni, la ai noștri adică, și ăștia înscriau. De obicei Torje sau Stanciu, jucători buni, amândoi la Real Madrid Clejani. Apoi steaguri și baloane galbene, și hăuleli când atacau cei în galben. Dar și când atacau cei în roșu. Antrenorul Iordănescu a avut de aplicat o tactică foarte simplă: Ajungem la poartă și tragem în tribune, astfel ne reglăm tirul pentru ultimul meci din grupă cu Albania. A fost, recunoaștem, un meci reușit, cu o adverasară de nota, hai să nu zicem 10, dar de 9 era.

La J.O. de la Tokyo, 2020, se vor introduce două noi sporturi olimpice: Skateboardul și Surfingul. C.O.R. dacă a văzut că se poate, a făcut cerere din partea României ca să fie intruse și alte noi discipline mult mai spectaculoase ca cele două pomenite mai sus: Inundațiile din Moldova, Salamul de Sibiu făcut la Sofia, covorele zburătoare făcute la Cisnădie, Daciile făcute în India și Brazilia și așa mai departe. Care ar fi regulamentul după care aceste produse românești vor deveni probe olimpice rămâne de văzut, adică după localele de mâine.

De luni, 6 iunie, 2016, mergem la Festivalul de Teatru organizat de Universitatea Hyperion. La Godot, da, la Godot.

Agenția CĂLIMARA

Știri pe care dorim să le auzim

1. Problemele RATB-ului, ale parcărilor și ale infrastructurii capitalei nu sunt aceleași pentru Firea, Predoiu, Nicușor sau Barbu. Ba chiar ALDE Barbu are următoarea soluție inedită: Privind la estetica trecerii prin stație a unui autobuz, la inefabilul energic, vremelnic dacă vreți al opțiunilor din traseu, este normal ca RATB-ul să facă din el însuși un eșec. Un eșec asumat. Și atunci de ce să nu simplificăm lucrurile? Propun desființarea stopurilor și păstrarea unuia singur la intrarea în Militari, care va fi tot timpul verde. Vine omul de la Pitești sau Caracal, vede verde și-și face de cap cu mașina prin București fără să-l mai întrebe nimeni nimic.

2. Problema căldurii din apartamente va fi rezolvată definitiv de candidatul Turcescu. Dânsul are o soluție pe cât de simplă, pe atât de emoționantă: Căldura din mijloacele de transport RATB va fi captată de RADET și distribuită în apartamente. Astfel vor scădea prețurile facturilor, călătorii nu vor mai folosi transportul în comun ci vor merge pe jos sau pe biciclete, copiii vor sta acasă unde e cald și bine iar sistemul sanitar va fi mai primitor fiind dotat cu mai multe sobe.

3. Podul care va lega Londra de București va avea câteva pasarele și în Calafat, Zimnicea și Viscri. În aceste localități, Fundația Prințului Charles învață femeile să brodeze ii românești. Cu ajutorul podului, aceste ii vor fi exportate în Anglia pentru a fi purtate de armata regulată britanică. În localitățile menționate mai sus vor exista și popasuri auto. Automobiliștii care circulă pe acest pod spre Dover sau Galați vor servi sandvișuri cu salam hexipharma, unul bun de tot, cu gust de șuncă de Praga.

4. Îmbrăcată toată în albastru cu pete mov și având în brațe un prunc nou născut, Fecioara Maria trecu pe la Primăria Capitalei. Era-ntr-o joi, zi de audiențe. Nicușor Dan, flatat de vizită a întrebat-o ce dorește. Fecioara i-a răspuns: Aseară Vântul Bătea, AVB. Nicușor Dan a luat act și de atunci, în București, se desfășoară în fiecare duminică maratonul pentru toate vârstele Aseară Vântul Bătea, AVB.

5. Incinerat de aproape doi ani, cetățeanul Inspir Pleonasm se spăla pe mâini cu untul furat de la Mega-ul din colț. Își puse o pălărie și se duse la Primăria Generală. Luă bonul 33. Fu strigat și-și spuse păsul: Canalul Dunăre Marea Neagră să treacă și pe la Crematoriu. În felul acesta poate merge și el la mare. Primarul notă în agendă și-i promise solemn dlui Inspir că problema se va rezolva în câteva zile. Așa a și fost.

6. Cumințeniea Pământului a fost văzută în metroul parizian cerșind ca să se întoarcă definitiv în România. Văzând-o fără chiloți, poliția franceză, în zilele acestea în alertă maximă din cauza europenelor de fotbal, a dus-o pe Cumințenie la secție, i-a cumpărat chiloți și i-a dat un cec de 6 milioane de euro, adică exact de cât avea nevoie. Acum, Cumințenia Pământului este în Centrul Vechi și poate fi admirată și de celelalte Cumințenii din Basarabia care-și fac veacul pe-acolo.

7. Următorul Dala Lama va fi un copil de doi ani neîmpliniți din comuna Bulbucata, județ Giurgiu. Acum când dăm această știre, viitorul Dalai se scaldă în Neajlov ajutat de mama sa care-i citește din Confucius, Kirkegaard și Ioan Groșan.

Agenția CĂLIMARA







02 iunie 2016

Realitatea românească

Șeful spitalului de Oftalmologie din București, cel mai mare din țară, doamna Monica Pop, închiriază un spațiu în spitalul său unor cunoștințe ca să se vândă acolo salam, medicamente, sucuri. Mai scump pentru pacienți, mai ieftin pentru medici. Apoi, dna Monica Pop se angajează part time la acest bufet de incintă cu salariul de câteva mii de lei pe lună. Altfel nu avea cum să ia șpaga. Legea din România nu interzice nimănui să mai aibă o slujbă.

Un tânăr de 18 ani fără permis auto, se suie la volanul unei mașini cu câțiva prieteni, gonesc pe o șosea din Constanța, fac un viraj brusc pe linia continuă, acroșează o mașină, trei oameni de pe trotuarul celălalt din care unul moare pe loc, ceilalți grav la spital. După care tânărul fuge pe jos de la locul faptei. Se grăbea, se pare, la Olimpiada de la Rio.

Cumințenia Pământului a fost văzută în metroul parizian cerșind bani de la românii aflați cu treburi pe acolo. Luată la întrebări de autorități, Cumințenia a răspuns: Îmi strâng singură banii ca să rămân în România.

De George Enescu și de festivalul indigen care-i poartă numele n-a auzit nimeni în străinătate. Motivul este cât se poate de simplu: George Enescu nu este în repertoriul niciunei filarmonici.

S-a deschis BookFest 2016. La mare cinste Norman Manea, Mircea Cărtărescu, țara Israel. Foarte dese târgurile astea de carte bucureștene. Or'un' te uiți lumea citește de pe telefon și-atunci unde este adevărul?

Problemele RATB-ului, ale parcărilor și ale infrastructurii capitalei nu sunt aceleași pentru Firea, Predoiu, Nicușor sau Barbu. Ba chiar ALDE Barbu are următoarea soluție inedită: Privind la estetica trecerii prin stație a unui autobuz, la inefabilul energic, vremelnic dacă vreți al opțiunilor din traseu, este normal ca RATB-ul să facă din el însuși un eșec. Un eșec asumat.

Numai când apare președintele Iohannis trebuie să fie puse separatoare de sens, în rest nu că costă enorm.

Profesorii în stradă. E vorba de salarii mai mari. Și cu cât sunt mai mari gradul de nepromovabilitate a Bacului crește. Asta nu ne-a spus Mungiu în film.

Teatrul Stela Popescu, pentru tineret și copii. Copii actori? Tineret actori? Nu. Vor fi angajați Arșinel, Murariu, Monica Macovei, Daniel Barbu, Condrea, și niște băieți, adică cei care i-au dat teatrul.

Fundația Prințului Charles învață femeile să brodeze. După terminarea cursurilor, elevele vor fi repartizate la Palatul Regal englez. La Buckingham. Ele vor broda iii românești pentru Garda Imperiului.

Agenția CĂLIMARA

01 iunie 2016

1 iunie și Cumințenia Pământului

Afând că trebuie să strângă niște bani ca să rămână în țară, ???, și că românii nu se prea înghesuie, Cumințenia și-a făcut următoarea socoteală: Ies de ziua copilului că ei sunt mai darnici, fac 6 milioane de euro într-un minut, îi depun la doamna Prună și mă instalez, de banii ăștia, pe aeroport în mijlocul pistei de aterizare ca să mă vadă americanii și italienii, bașca olandezii și brazilienii care ies din țară și să zică: Bă, ce Cumințenie, bă ce țară, nu mai revenim. Zis și făcut. Cumințenia s-a îmbrăcat de la fashionistele românce care le îmbracă pe Julia Roberts, pe Covorul Roșu, pe Mai Alb, Mai ca la Țară, s-a suit într-un mijloc de transport modern bucureștean, Mercedesul Preafericitului Daniel, și a pornit la drum însoțită de Nicușor Dan, cel care apără cumva metropola de scarlatină.

Prima escală, TIFF ediția 2016. În piața mare din Cluj rula un film în care un copil plângea în timp ce-și păruia sora. Bătaia era mișto și mulți spectatori aveau de învățat câte ceva, așa că au început să strige la Cumințenie: Făăă, stai jos, că n-auzim, că nu vedem!! Te ia mama dracului dacă nu dispari din piață, ce căcat cauți aici în loc să stai la muzeu? O gagică era cea mai vehementă: Bă, scot vătraiul, că-l am la mine pentru caz de o nouă revoluție, deci scot vătraiul și-ți fărâm cumințenia. Deși nu se vede, că stai pe ea. Era atac la integritatea și sănătatea ei, așa că Cumințenia s-a ridicat și-a plecat fără să strângă niciun ban.

Pe terenul de fotbal din Clejani, județ Giurgiu, se înfruntau două echipe de copii care erau în atenția dlui Anghel Iordănescu. Pe teren își făcu apariția Cumințenia. Viitorul Dalai Lama, un țigănuș în vârstă de 2 ani care juca la Juventus Clejani, echipă în atenția dlui Anghel Iordănescu, o văzu și țipă instant : Ce cauți, fă, fără chiloți pe teren? Ne pui în greșeală. Nu mai putem juca. Nu ne mai putem iubi aproapele, înțelegi? Nu ne mai putem mântui și nu mai putem fura și ne duci în ispită. Cumințenia zice: Caut bani ca să rămân în țară. Iar voi, copii neprihăniți, poate-mi dați o sută. O puseră în poartă, că adică să și-i câștige singură. Luă opt goluri și fu alungată cu pietre. Una îi sparse nasul.

La ALDE fu primită cu brațele închise. ALDE-iștii erau chiar supărați. După ce că din banii primiți de la buget ca să funcționeze, să mai fure și ei de-o cireașă, să mai apară și ei pe banii contribuabililor la televizor, deci după ce abia își chivernisesc banii de furtișaguri vine și asta și vrea să rămână în țară pe banii lor? Cum își permite? Și de ce umblă goală? Așa umblă Daniel Barbu? Dar Călin Popoescu Tăriceanu? Chemară DNA-ul, care se conformă, adică tot era acolo, și o arestă pe Cumințenia. Îi puseră niște chiloți și-o duseră la Muzeul Satului, că acolo mai veneau țărani cu dare de mână.

Cumințenia ajunse la Arsenie Boca. Îi spuse pățania: România, Cioloș, 1 iunie, copiii, ALDE, fotbal, Anghel Iordănescu, căcaturi cu poporul ăsta, totul e o minciună și încheie arătându-i chiloții primiți de la DNA. Arsenie Boca și-i puse și spuse Cumințeniei: Du-te înapoi la Muzeu, că acum umblu eu după bani. Să te ții!!

Denis