22 decembrie 2019

21 decembrie 1989 de la ora 17 la 22 decembrie 1989 ora 2


Foto W

Apoi, lucrurile s-au precipitat. Ce vâltoare, nene, ce vâltoare a fost. Am desfăcut Scânteia pe care o cumpărasem de dimineaţă. A sunat Meluş. Ţiţei. Nu se mai putea trece pe la Dalles. E coloană de tancuri şi cordoane de ostaşi. N-aveai cum să mai intri la Inter.

Cristina a făcut ceva în grabă şi am mâncat toţi trei. Din ziar n-am înţeles nimic, aşa că, pe la 5 seara, ne-am hotărât să ieşim din nou. Bisericuţe de oameni. La Grădiniţa nimeni, c-am zis că poate bem un vin. Unii-ntrebau, alţii tăceau. De fapt toţi tăceau, nu ştiau dacă sosise clipa. Le era frică. Dintotdeauna securitatea a ameninţat cu datul afară de la slujbă ca şi acum. Şi-atunci te ţinea legat de strungul sau planşeta ta. Era cald. Mai veneau oameni din piaţa Amzei. Ieşeau din metrou. Unii strigau peste bulevard: a căzut Ceauşescu!!


Am luat-o pe după Dalles şi am ajuns în Batiştei. Un soldat ne-a întrebat unde mergem. Am zis: la Inter. Şi ne-a lăsat să trecem. Am ajuns imediat în faţa tancurilor. Era cumva linişte. O baricadă ardea. Unii aruncau cu şomoiage arzând în fierătaniile alea cu tun. Nimic. Urlam. Toţi urlam Jos Ceauşescu. M-am întâlnit cu Dan Iosif pe care-l cunoşteam de prin cârciumi. Ce-i aici? Du-te acasă, Denis. Nu-i de tine. Şi am rămas, revoluţia mi se potrivea. Eram un teoretician bun şi luam în râs orice, Şi m-am jurat că n-am să mai lucrez la stat niciodată.

A apărut Irina Corbu. Luase vodca de la un magazin ştiut numai de mine. Cinci navete. Erau în maşină. Aveam să bem din ele până de revelion. M-am dus pe peluza Universităţii. Lume. Nu multă, aşa ca la vreo 400 de oameni. În toată piaţa. Cei care aveau să se laude că au stat în 21 la Inter mint. Oraşul dormea. Ba, în unele cartiere nici nu se ştia ce se întâmplă.

M-am dus cu Irina la gurile metroului. Care scăpa de acolo era bătut la sânge de nişte miliţieni şi soldaţi. Mă mir că nu ne-au luat şi pe noi în vizor, cum stăteam noi aşa la ceas. Era un decembrie călduros, altfel din cei 3, 400 de oameni nu ştiu dacă cineva ar fi stat la minus 20 ca să-l dea jos pe Ceauşescu. Poate doar dacă ieşea tot Bucureştiul. Meluş mi-a spus că pe la unu sau două, la prânz deci, când noi ne-am hotărât să mergem la mine, sub balconul CC-ului mai erau jde mii de oameni care strigau Ceauşescu şi poporul.


Era spre 9 seara când din tancuri au început să iasă trasoare. Un băiat a murit lângă mine. M-am refugiat pe treptele de la peluza Naţionalului. Dinspre teatru venea un cordon de militari care începuseră să tragă în noi. În momentul acela, Meluş a abandonat Interul şi s-a dus să facă taximetrie. Ne-a spus peste câteva zile. A făcut în noaptea aia jde mii de lei de la cei care, mulţi răniţi, vroiau acasă.


Pe la două din noapte, tancurile au început să atace mijlocul pieţei. Au ras baricada şi trăgeau necontenit. Atunci m-a hotărât să mă duc acasă. Irina m-a-ntrebat: plecăm. Ni s-a alăturat şi Radu F Alexandru şi-am ieşit din măcel prin spatele Naţionalului. N-am scos un sunet niciunul până la Ţăndărică unde stăteam. Irina a zis că aduce vodca la mine. Radu nu mai ştiu ce-a bâiguit, dar părea că pluteam toţi trei într-o spranţă. Poate, poate. Ne-am despărţit. Io am urcat la mine. Cristina şi Luca mă aşteptau. După faţa mea de revoluţionar hotărât, viteaz şi devreme acasă se vedea că sunt obosit. Am desfăcut o vodcă.

PS Tovarăşa mea din noaptea de 21 dec 1989, Irina Corbu, s-a stins din viaţă în urma unui cancer galopant. Acum vreo 15 ani. M-a sunat de acolo de unde e şi mi-a spus: trebuie să reuşiţi, Denis, spune tuturor asta!

D.D.

21 decembrie 2019

21 decembrie 1989 ora 3 dimineaţă

Foto W.

Bă, Denis! Bă, nasolule! Cel care mă striga la geamul din curtea interioară era Leahu V. Era ora 3. Încă noapte. Am deschis geamul, l-am invitat sus la o cafea în bucătărie ca să nu sculăm casa. Ţi-am promis, am venit. Afară ne aşteaptă Meluş în maşină. Şi unde mergem, bă? Păi. Sub balconul CC ului, se-adună lumea. Şi noi ne întâlnim acolo şi cu Ţiţei, şi cu Cătălin. N-am zis de aseară?

În Dacia lui Meluş am pus ţara la cale. Meluş era cel mai bine informat. Zice: e miting la Sală. Devreme, cum dă de ziuă. Ceauşescu vrea să ne zică, vrea să ne dea ceva. Păi, mergem şi noi. Lăsăm maşina la Arhitectură şi ne postăm lângă barul Atlantic sau cum i-o spune. Putem vedea tot, dar putem să şi fugim la o adică. Ce bem acolo? Io am o vodcă, zice Leahu. Io la fel, zice Ţiţei. Observăm lipsa lui Cătălin. Aveam să aflăm mai târziu că, în timpu ce noi beam vodcă la bar, pe trotuar, Cătălin fusese arestat şi dus La jilava. Toţi care veneau în oraş şi coborau la Universitate erau arestaţi şi duşi la bătaie la Jilava. Piaţa se umpluse deşi abia se luminase, cam spre 5 aşa. S-a mai adunat lume: Neagoe, Mărăşescu, alţii, aşa că sticlele de vodcă erau nenumărate. Important era că noi, eram grupa de la ITB, cei cu autobuzele.

Apoi, a apărut Ceauşescu. Nebunie. Toată omenirea adunată sub balcon, cam 5 sute de mii, că era şi pe Luterană, umpluseră Calea Victorirei şi aşa, băga lozinci, agitând chestii cu Ceauşescu. De bine. A zis-o şi p-aia cu suta de lei, pe care io o am şi acum. Brusc, a izbucnit un urlet dinspre Atheneu. A fost semnalul. Io am aflat, peste vreo 25 de ani, sursa acelui urlet, Mi-a zis Sergiu Nicolaescu când lucram cu el Maria Tănase.

Mulţimea s-a rupt. Unii au fugit spre Inter, alţii spre Metrou, dar ideea era să fugim dracului acasă. Noi am luat-o spre Inter. Era cam 11. La Inter, în piaţa aproape goală, un tânăr cu un tricolor încerca să i-l bage pe gât lui Adrian Păunescu. L-au scăpat miiţienii. Şi am rămas la Inter. Nu singuri, venea o grăma de lume de sub baslcon. Balcon care era în continuare sub asediul unor lozinci pro Ceauşescu. Cele două grupe de români nu comunicau. Noi la Inter, ei aiurea la sarmaua de acasă.

Mi-am dat seama atunci că e lovitură de stat. Cum cred şi acum. Care va să zică revoluţia va învinge.Vom mai trece pe aici pe la ora două. Până atunci, să mă duc în Amzei să iau peşte pemtru pisoi. Revoluţiile la români ţin mult şi nu izbândesc, aşa că să nu-mi moară animalul de foame.

În casă la mine erau sute de oameni. Eram centrul informaţiilor. Că de unde luăm săpun, bere, vodcă a zis Irina Corbu, mănuşi, arme, terorişti, Iliescu. Am fiert peştele şi l-am pus în congelator. Aveam pentru vreo 300 de ani, adică până s-o făcea România bine.


Apoi, a intrat Meluş. A rugat-o pe Cristina să-i de nişte borcane cu mazăre. A plecat cu ele să arunce în tancuri. Aşa a fost.

Va urma, D.D.

20 decembrie 2019

20 decembrie 1989, pe la 22 seara


Arhiva E.M.

Era vânzoleală prin Bucureştiul lui 1989 seara. Nu se trăgeau draperiile, însă era o mişcare bizară, alandala în târg: şoferii conduceau în sens invers, treceau turme de urşi, stoapele rămâneau pe negru, tot felul. Horia Ivan a bătut la uşă la scara de serviciu şi mi-a spus: hai, bă, la Universitate. Se vor întâmpla lucruri. Horia Ivan era vecinul meu de apartament, coleg de şcoală şi de cârciumă. L-am ascultat. Mi-am pus pălăria de comunist, paltonul de alpaca, mănuşile de box. Nu boxam, dar erau singurele.

Am luat-o spre Universitate, la statui. Nu era nimeni şi cât am stat noi acolo să vorbim cu Mihai Viteazul n-a apărut nimeni de la Europa Liberă să ne zică ceva. Că era jale mare. Postul spunea că a început revoluţia la Timişoara, iar bucureştenii se ducea liniştiţi la friptana de acasă. La neveste adică. La televizor adică. La compotul de prune. Aceleaşi lumini. A mai trecut un 70 şi ne-a lămurit că în noaptea aia nu se va întâmpla nimic în Bucureşti. Informaţiile lui Horia erau false. Am stat vreo două ore.

Horia a pus o vodcă pe masă. Zice: io am să plec în Italia. Şi cu copiii. Nu se poate rămâne aici, ai grijă, Denis. Ceea ce a şi făcut. Mai zice: io am să fac arhitectură în Italia. Aşa a şi fost. Mai zice, grav: Am să mai fac nu ştiu ce. Aşa a şi făcut dar nu ştiu cum ce-ul ăsta a însemnat că a murit. Cu familia după el. La Roma.

Mi-a sunat telefonul. Fixul. Zice şeful: să nu întârzii la depou mâine dimineaţă. Fii mai derveme. Poate 4? Continuă: Mâine, 21 decembrie, 1989, se vor schimba lucrurile. Mai multe nu-ţi pot spune. Trebuie să ducem cu autobuzele noastre zeci de mii dd oameni sub balconul CC-ului. Ce bei? Zic: Nimic înainte de o zi aşa importantă. Şeful mai zice: pe la 12 te aştept la depou, să-mi zici cum a fost. Paranteză: io lucram la celebrul ITB.

Eram obosit, Cristina, nevastă-mea zice: hai, în pat. Mâine, înţeleg, va fi ziua. Am fiert codul pentru pisică, că dacă revoluţia ar fi ţinut 60 de ani? Am închis bradul. Perdelele de catifea le-am bătut în cuie, ne-am armat mitralierele şi ne-am pus pe aşteptat. O fi sau n-o fi?

O să fie, ne-a răspuns o gagică cu opt picioare care trecea pe la noi prin piaţa Lahovari. E în imaginea de sus.

D.






19 decembrie 2019

Ştirile orei 13 din 19 decembrie 2019



Foto arhiva E.M.

Doamna din imagine, Suzana Off, al cărui nume nu-l pomenim pentru că este o doamnă sensibilă, îndrăzneaţă şi neobosită, deci doamna din imagine a cerut ieri în plenul Parlamentului despăducherea tuturor instuţiilor statului de securitate. Pentru a convinge Parlamentul că are dreptate dânsa a clocit trei ouă de raţă. Din omleta cu pricina au mâncat cu toţii: parlamentari, securişti şi pompieri.


La defileul de modă care a avut loc azi dimineaţă la orfelinatul Zorzon din Bucureşti, au defilat modele celebre. Ele cântau: M-a făcut mama oltean/Ca să vezi, ca să vezi/Ciulamaua de mâine dimineaţă/ are foarte mult orez. Evenimentul a fost un succes, micuţii orfani cerând şi ei ţoale din astea pentru când se duc la furat.


Fetele din imagine, circa 10 ani de căciulă, au inventat cioara şi au luat medalia de aur din Obedeni. Dar ce? Le postează cineva?


Interesează pe cineva? Băieţelul din imagine, de profesie inginer de bord, a câştigat medalia de aur la olimpiada de borduri din Uieşti, jud Giurgiu. Acum, în Uieşti există a fabrică de borduri care se pun pe toate avioanele.

La ultimul metarial ni s-a interzis să dăm foto cu generalul şi baioneta.

Belşugul nu vine decât la cei care-l au deja, spuse generalul Manole Ben Manole ascuţindu-şi baioneta.

Agenţia de ştiri CĂLIMARA

15 decembrie 2019

HOROSCOP - săptămâna 16 - 22 dec 2019


Foto Agenţia Călimara

MEGADEATH – Regele ceh, circa anul 1500, Jan Leriche era în fruntea armatelor sale împotriva prusacilor de pe câmpul care-i poartă numele. Regele Leriche era orb din naştere. A dat ordin de începerea atacului. Era orientat invers şi slujitorii n-au avut curajul să-i spună. Prima săgeată l-a lovit în cap pe rege l-a şi ucis. Până joi, 19 decembrie 2019, când pe câmpul Leriche va avea loc parastasul de câteva sute de ani. Veselie mare, regele nu vedea deci nici nu ştia să gătească. V-a fi un dezastru. Vor murit mai mulţi oameni decât atunci. Duminică, 22 dec, nevasta la telefon: Băi, Leriche, vezi că Saturn este cu Jupiter.

BALANŢĂ – În decembrie 2019 este la fel de cald ca în decembrie 1989. E momentul de încă o revoluţie. Lucrurile sunt mai grave ca atunci. Până pe 25 dec. Miercuri, 18 dec, sună la uşă viitoarea bonă. Are doar 19 ani. Veţi trăi liniştiţi până pe la 100 de ani ai dvs. Sâmbătă, 21 dec, găsiţi o pizza sub preş. Naiba ştie de ce.

CAPRICORN – Două valize pline de bani se îndreaptă spre dvs până miercuri 18 ale lunii. Unii nativi vor lua valize foarte mari cu ei. E o greşeală. Femeile, după 22 dec, vor căuta să slăbească. Întâi nu ştim cum, apoi hotărâte. Apare un plic de la un duşman.

FECIOARĂ – Pluto se judecă cu Marte. Pe bani europeni. Nativii vor fi arbitri. Ei vor atribui tramvaiele Astrei Arad. Sâmbătă 21 dec nevasta gravidă în opt luni va dispărea. Vă lasă burta. Puteţi face o ciorbă. Cu smântână multă. Ăla mic dă un gust special. Ca pensiile.

Peşti - Celelalte zodii fac la fel. Până joi 19 dec anul ăsta. În plus, ceva cu bătrâneţea reversibilă. Lucru bun. Veţi vedea.

D.

08 decembrie 2019

Trei Surori de Radu Afrim, la TNB



Foto Radu Afrim

Prin sală trece o rachetă care trebuie să plaseze în Cosmos un satelit. Pe un ecran foarte mare îi urmărim mersul prin văzduh. Satelitul care trebuie instalat pe orbită duce cu el toate gândurile noastre. Mai ales pe cele de dragoste. Un proverb malgaş spune: fără dragoste, acest unic satelit n-ar duce niciun gând în Cosmos, nici bun nici rău. Cel care adună gândurile celor trei surori este BobyK68, un cosmonaut aciuat în familia celor rei femei cu rolul de martor obiectiv al epocii în care ne aflăm. El preia în casca sa uriaşă gândurile şi frământările din casa Maşei, Olgăi şi Irinei şi le transmite în satelitul cu pricina, nu înaine de a le vedea şi noi.


Despre ce gânduri e vorba? De ce numai ale celor trei surori? Sunt cumva altfel decât ale noastre? Nu. Sunt aceleaşi: dragoste, iubire, corupţie, viaţă, eşec. Pentru a surprinde mai bine atmosfera şi relaţiile familei, Radu Afrim, regizorul spectaolului, ni-i adună pe toţi la o masă. Cum ar veni, masa de dumincă a oricărei familii din lume. Scena are poezie, este minimalistă şi conţine toate gândurile personajelo, ba chiar şi ale noastre din sală. Aici, la masă, are loc o greşeală gravă a lui Afrim: se discută la liber despre Gorbaciov, revoluţie, defrişări şi alte alea pe care n-aveam nevoie să le auzim pe scenă. Eu, de exemplu, mă gândeam la ziua de mâine sau de ieri, în care vroiam să-i invit pe Rolling Stones la masă, dar episodul destul de lung cu ce-a făcut şi-a dres Gorby m-a scos din proză. DE fapt toată sala gândea, toată scena, vroiam ca satelitul să ne ducă gândurile aiurea, undeva ca să trannsmitem dragostea noastră pentru orice. Mă rog, nu ştiu dacă mi-a ieşit pasajul ăsta, dar mă duc la satelit şi rectific.

Spectacolul Trei Surori de la TNB, este susţinut puternic de trei, patru scene memorabile: clătitele făcute de Prozorov, Marius Manole, naşterea plodului Maşei, Raluca Aprodu, sexul obligatoriu din relaţia de dragoste Maşa şi Tuzenbach,Raluca Aprodu şi Istvan Teglas, şi sistemul de panouri uriaşe în care erau proiectaţi toţi membri familiei. Şi când nu se vedeau pe scenă. Foarte bun.


Actorii, da, actorii acestui excelent spectacol:Raluca Aprodu, Natalia Călin, Flavia Giurgiu, Marius Manole, Emilian Oprea, Istvan Teglas, Irina Movilă, Ada Galeş, Ciprian Nicula, Florin Călbăjos. Scenariul şi regia Radu Afrim, cu un sincer bravo. Scenografia Irina Moscu. Felicitări pentru lavaliera fiecărui actor. În caietul program nu scrie cine a făcut racheta, pentru că vreau să treacă şi pe la mine, să-mi ia gândurile şi să le ducă nu ştiu unde ca să vadă şi omenirea ce zace în capul meu. Păcat.


Am ieşit târziu de la TNB, Studio. În sfârşit un taxi. Şoferul m-a luat cu o condiţie: să-i spun dacă-l mai iubesc. Desigur, i-am zis, iubirea, de ce nu?, merge întotdeauna cu taxiul.

Denis Dinulescu

07 decembrie 2019

Făt Frumos din Lacrimă

Tânăra Cristina Luft, în imagine, ducea o viaţă mizeră în pădurea Uieşti unde fusese abandonată de ai săi. Nu ducea viaţa la care visase. Culegea busuioc tot timpul şi-l vindea la piaţa din Videle. Prindea viespi şi le punea la făcut miere, miere pe care o vindea pe drumul spre Bolintin, că turiştii americani care vizitau dantura lui Sinan Paşa din Neajlov se opreau şi ziceau:Tu, o fată aşa frumoasă, stai la albine? Păi, nu-i păcat? Şi Cristinas se ruşina, îşi smulgea părul. Unul din americani îi spuse într-o românească stricată: pune cizme albastre, ia avion şi direct America. N-ai cum reuşeşti!


Foto LDart

Cristina se uită prin binoclu unde este America. Era şi de Sud şi de Nord. Ăla, un prost cu trandafiri la cravată, nu-i spusese în care să se ducă. Aşa că îşi luă bilet spre San Francisco. Luă cu ea nişte brânză, miere, chibrituri, o bucată de salam uscat, un piţigoi, două andrele ca să muncească ceva repede şi să ajungă milionară, îşi trase cizmele albastre şi o luă spre ai săi. Mamă, io plec la San Francisco! Du-te, mamă, du-te!! Cizmele le-ai luat? Le-am!


Întâi se angajă paratrăznet într-un cartier de pe plajă. O bătea vântul, pescăruşii îi haleau miere, nu-i plăcea. Aşa că a trecut un domn gras şi i-a spus că o angajează proiectant de ridichi. Cristina se bucură foarte şi-l urmă. Numai că domnul, altfel plin de bani, nu-i dădu cazare, nu-i dădu ridichi, nu-i dădea nici timp liber, ci vroia doar să se culce cu ea. Stătea şi plângea pe trepte. Întoarse brusc capul.


În capătul străzii apăru un cal. Lângă el era Făt Frumos din Lacrimă. Făt, măi, Făt, îl strigă Cristina. Făt Frumos se opri, îşi scoase buzduganul, luă loc şi spuse: care-i treaba? Mai zise: ce ai în rucsac? Bucate de-acasă. Dă-le-ncoace. Şi Făt Frumos îi mâncă mierea, salamul, piţigoiul, chibriturile şi chiar şi brânza. Cristina era fericită. Îi era foame omului şi ea fusese acolo să-l ajute. Ce dragoste va urma!

Ghiftuit, Făt Frumos îi dădu una cu buzduganul în cap. O aruncă în râul care trecea pe acolo şi o urmări până la Neajlov. Brusc, Cristina îşi reveni, îşi dădu seama că era tot pe Neajlov, sub podul bătăliei, luă o sabie din apă, credea că-i a lui Mihai, şi se întorse în San Francisco. Făt Frumos îi vinde mierea. Îl strigă: Făt, şi când acesta întoarse capul, i-l tăie.

D.

28 noiembrie 2019

Iubirea şi ceapa Generalului Manole Ben Manole


Foto, arhiva LDArt

Barza militară B12 ducea copii armatei române. Pe coşul dormitorului unităţii de intendenţă al Munteniei îl lăsă, într-o zi fioroasă, pe bebeluşul cunoscut mai târziu ca Generalul Manole Ben Manole. Soldaţii deschiseră dimineaţă uşiţa sobei şi-l găsiră acolo. Era drăguţ rău, cauză din care fu ataşat bucătăriei la curăţat ceapă.

Ceapa îi căzu foarte bine viitorului general. Viitorului apărător al Constituţiei române. Crescuse un băiat înalt, deja era maior, dar mirosea pregnant a ceapă. Atunci, viitorul general se transformă în pisică. Una frumoasă, de deşert, care umbla cu mitraliera la vipuşcă, cu cuţitul de curăţat ceapă în dinţi. Lucrul acesta atrase atenţia superiorilor săi. Ce facem cu ăsta, bă? Şi uita aşţa, îi dăsuseră un birou în inima Constituţiei române. Ca s-o apere. Ca să inventeze nişte reguli, legi sau norme pe care toată lumea să le respecte.

Generalul Manole Ben Manole pricepu ce i se cerea, numai că nu se putea ocupa imediat de această treabă. Îi trebuia o femeie. Se pricepea şi la iubit, deci o putea lua şi de nevastă.


Generalului Costache Ben Costache nu-i cădea bine că Manole avea atâta succes cu ceapa lui. Încercă şi el, tot la bucătărie, cu usturoiul, cu orezul. Degeaba. Femeile de serviciu pe unitate tot cu Manole stăteau în dulap ore-n şir. Nu cu el. Era gelos. Se transformă şi el în pisoi şi-şi puse o haină de seară. Era frumos. Începu să facă salată de boeuf mai bine ca Manole. Chiar şi mâncare de spanac. Aşa că şi lui îi trebuia o femeie.


Florica Ben Florica, agent periculos sub acoperire, trimisă de SRI pe lângă generalii armatei române ca să vadă cu ce se ocupă, deci Florica Ben Florica se dădu jos de pe cal în faţa unităţii de intendenţă. Bătu la uşă. Parola, auzi. Zise parola: Mihai Viteazu ie somn. Intră şi venea un puternic miros de ceapă. Se duse la bucătărie. Un viitor general curăţa de zor ceapă. Şi bea vodcă. Se îndrăgosti pe loc de acest impozant bărbat şi se aşeză la masă unde era o sticlă de vodcă deschisă. O privi lung. Se uita la sticla de vodcă ca la sticla din cap.

Costache Ben Costache văzu toate astea şi scoase revolverul cu gândul să-i împuşte pe amândoi. Clipă în care, aşa cu capul pe masă, Florica Ben Florica îi făcu cu ochiul. Era clar.

D.D.


25 noiembrie 2019

După turul II


Foto, arhiva E.M.

Tânăra din imagine a votat şi în turul II cu Cumpănaşu. Nu era pe liste, dar l-a scris cu pixul şi l-a votat. N-a ieşit şi acum n-o mai lasă tac-su să intre în casă. S-o ajutăm şi noi. Taică-său trăieşte în munţi, pe Godeanu ni se pare, şi are o căciulă mov. Poate-l înduplecăm.


Foto Mfax.

Gabi Oprea va reveni în PSD. De data asta în fruntea unui detaşament de militari cu săbii ruginite. Aşa se poartă mai prin toate armatele vesele şi uşchite, cum e a noastră. Dânsul va avea şi funcţia de Compozitor al PSD. Noua compoziţie dedicată partidului se numeşte: Da, mamă, sunt beată de Delia Matache.


Foto, arhiva E.M.

Securitatea va da voie, în sfârşit, elevilor să meargă la şcoală cu barca, pe Dâmboviţa. Până va fi gata metroul, 2080 sau cam aşa ceva, este foarte bine.


Foto, arhiva E.M.

Avem aici emblema viitorului partid care în 2024 va câtiga alegerile. Toate alegerile. Şi p-alea din Franţa.

Agenţia de ştiri Călimara

19 noiembrie 2019

ŞTIRI ŞI MAI SCURTE


Foto, Mfax

În seara zilei de 24 nov, după turul II, poporul român va ieşit în stradă. Dar nu aici şi acum. ci în 1930 la New York.


Jennifer Lopez ieşind din secţia de votare nr 9 din Dr Taberei.


Un nu hotărât defrişărilor ilegale.


Nici Putin n-a vorbit cu Dăncilă. Pe nicio temă. Şi iată-l, nene, că-i ţar.


Dacă nu câştigă duminică, V.V. Dăncilă se va duce pe platoul Bucegi ca să construiască un castel. Deghizată, normal.

Agenţia de ştiri Călimara cu Cerneală.

13 noiembrie 2019

CIRQUE DE SOLEIL


Foto, arhiva E.M.

Un nou turneu al celebrei instituţii de circ la noi în ţară. Se va desfăşura în turul II la intrarea în sălile de vot. În imagine, numărul principal de dresaj al spectacolului.

D.

12 noiembrie 2019

ŞTIRI PE SCURT


Doamna Sistermorphine prezintă ştirile. Normal..


Colecţia de iarna 2020. Ce purtăm? Ceva călduros, elegant, vaporos, fără mănuşi sau ciubote. Colecţie Sistermorphine este îndrăzneaţă, la mare căutare, ieftină. Doar un scaun. O fereastră, o atitudine, ceva molcom. Poate că la primăvară se schimbă, dar până atunci vedem. Curaj.


Adelina Pestriţu şi Kim Kardashian vor şi ele în turul doi. Le mai trebuie câteva meditaţii la fizică. Le mai trebuie caiete? Cărţi? Vectori? Întrebăm şi noi ca să le pregătim pantru marea confruntare.


Ioamna Crăciunescu în piesa CONTRACT. Pusă la Deva, de Mihai Panaitescu. Bă, ce piesă!!! Fuse şi la Nottara. Succes monstruos.


Pe Netflix, acum când scriem, este documentarul Rolling Stones în America Latină. Clasă. Cultură, viaţă, oameni, societate, modestie, politică, dictatură, Cuba, sex, rock, pe scurt e ce ne propunea nouă Văcăroiu şi gaşca prin anii 90. De văzut. Nu vă prefaceţi că n-aţi asculat Satisfation.

Agenţia de ştiri Călimara cu Cerneală.

07 noiembrie 2019

PLAUZIBILA CONFRUNTARE DINTRE KLAUS IOHANNIS ŞI VIORICA DĂNCILĂ dinaintea alegerilor prezidenţial din 10 nov 2019

MODERATOR: Ne mai despart câteva ore de alegerile primului tur din 10 nov 2019, în urma cărora unul din dvs va deveni preşedintele României, iar dacă nu, acest lucru va fi posibil din turul II. Regulamentul, aprobat de cele două staffuri de campanie al acestei confruntări este foarte simplu: dacă eu scot din urnă o bilă roşie şi o arunc înspre domnul Iohannis, vorbeşte dânsul. Şi atât. Poftim, domnule!


Foto, Google

Iohannis: Am stabilit în CSAŢ că programul Roşia salvează România este unul de impact pe plan mondial. Şi atunci am vorbit cu preşedintele Erdogan...
Dăncilă: ...Esteban....
MODERATOR: Vă rog, nu întrerupeţi...
Iohannis: ...deci am vorbit cu preşedintele turc Erdogan....
Dăncilă: ....Erevan....
MODERATOR: Doamnă, vă dau afară....
Dăncilă: Aşa-l chiamă...Everrac...Am vorbit şi io cu el şi şi-a schimbat numele în Eberhardt...De ieri, alaltăieri....
MODERATOR: Continuaţi, domnule Iohannis....
Iohannis: Deci am vorbit cu acest Esteban, cum l-o chema, să suplimentăm programul Roşia Română şi cu programul Ia, nene, usturoi chinezesc...
Dăncilă: Apelativul nene în acest caz e greşit....Am stabilit în şedinţa de guvern....
MODERATOR: Vă sfătuiesc să săriţi peste roşii şi usturoi, problemele ţării nu stau numai...Poate ne amintiţi de un mic program economic....
Iohannis: Am stabilit în CSAŢ de ieri alaltăieri că programul economic e depăşit. Numai PSD-ul e în stare să ne lase cu wc-urile în fundul curţii....Mai mare ruşinea...Nu mă mai pot duce nici la wc-ul meu...Îmi cade şapca în el....
Dăncilă: Şapca lui Trump....
Iohannis: Da, a lui Trump...
Dăncilă: Se pronunţă Krupp....Karp după unii profesori....
MODERATOR: Şi cine v-a scos şapca? Pentru că e o valoare naţională...
Iohannis: Domnul Arafat...Devotatul, stringentul şi apocalipticul Arafat...
Dăncilă: Se pronunţă Farfarat....Sau Răsfirat....Şi era plină?
Iohannis: Cine?


Dăncilă: Şapca.....
Iohannis: Acum că există Guvernul meu, aceste lucruri nu vor mai avea loc....Cum spunea Hamangia: Gândeşte în altă poziţie şi şapca-ţi va rămâne pe cap....
MODERATOR: Să revenim la realitate: românii părăsesc ţara...
Iohannis: Rău fac...Pentru că conform devizei un securist pe cap de locuitor bunăstarea se va ivi şi-n Carpaţi....Chiar şi aici în studiourile în care vorbim...
Dăncilă: Minciuni....Numai PSD e în stare de bunăstare....Uitaţi-vă la Adrian Năstase, la Văcăroiu....
MODERATOR: O altă problemă ar fi doamna Codruţa Koveşi.... De ce nu ia banii infractorilor? De ce nu se desfiinţează pensiile speciale?
Dăncilă: În ultima şedinţă de guvern, după ce l-am potolit pe Orban să nu mai cânte, am stabilit.....
MODERATOR. N-am scos bila galbenă, doamnă, numai atunci aveţi voie să vorbiţi. Ştiţi, regulamentul....
Iohannis: Banii aceia sunt pentru o dezvoltare durabilă...Să vă explic...Acum, când vorbim, coloane de penelişti, cu roabe, căruţe, camioane se duc înspre cei condamnaţi şi nu li s-a luat banii furaţi.,.. Banii vor fi depuşi într-un cont...Contul e secret, pentru că sunt prea multe urechi în studio la dvs şi-ar dispărea....
Dăncilă: Scoateţi, vă rog, şi bila galbenă, să pot vorbi şi eu....
MODERATOR: Bilă galbenă n-avem...aşa e regulamentul....să ştiţi....Vă mulţumesc....Stimaţi telespectatori din toate colţurile ţării aceasta a fost ultima şi chiar prima confruntare dintre cei doi candidaţi mai bine plasaţi la alegerile din 10 noiembrier 2019....Ieşiţi la vot!!!

A consemnat Denis Dinulescu

06 noiembrie 2019

HOROSCOP cu cea mai rămas din noiembrie


Doamna Sistermorphine:

BALANŢĂ O lună nebună pentru nativi. Familiile cu câte 19 membri se pregătesc de vot chit că el a avut loc în 10 nov. Cei şase bunici vor să se îmbrace ca Adrian Copilul Minune, cele opt nore ca fetele alea de la Met Gallery. Înainte de ieşirea din casă nu găsiţi buletinele de vot. Le-a rătăcit ăla micu. După 15 o schimbare. Poate alt guvern, pentru că acum e permis să avem câte un guvern la două zile. E mult mai bine aşa, nu ca pe timpul lui Dăncilă. Dăncilă e la mare acum, cu disidenţii. Adică cu Cumpănaşu şi Diaconu. Fac castele de nisip, trag pe nas gazul din Marea Neagră. Pe seară, poa să treacă un cocoş cu o veste bună. Prea bună ca să nu-i tăiaţi gâtul şi să-l vindeţi în Bulgaria. Cu banii, măriţi pensiile. Toată Europa cu ochii pe noi. Suntem Polul Prostiei de pe continent. Supăraţi de cum au ieşit lucrurile la vot, toţi cei din opoziţie fac un vaccin pe care-l aruncă pe spate, ca-n basme, şi răsare o autostradă. Este autostrada iubirii dintre Barna şi Barna şi chiar SRI. Nasoală lună pentru nativi.

CIULEANDRA O nouă zodie introdusă de guvernul Orban. Ea este în casa a patra, dar poate fi într-a noua dacă lucrurile nu dau în fiert. Creşte amantlâcul în guvern. În instituţii. În orfelinate. Pe stadioane în timpul oricărui meci, iar programul Roşia salvează România se transformă în programul Roşia nu salvează nimic şi se scumpeşte. Relaţiile cu Turcia acum după învestire sunt din ce în ce mai bune. Turcii exportă roşii la noi, neştiiind ca astfel salvează România. Saturn e de acord cu Jupiter şi zice: Bă, uite, România asta, ce guvern!

PEŞTI Guvernul Orban la pescuit. Aşa e zodia. La nebunia asta de Horoscop ce vreţi. Vine o scrisoare. Nu se adresează nimănui, dar guvernul Orban se ascunde sub plapumă ca s-o citească. Paginile sunt goale. La fel ţara.

D.

05 noiembrie 2019

FIGURANTA, TANIA POPA la TNB




Foto TNB

Regia de teatru sau de film, de vreun eveniment cu săbii sau cântece la Sala Palatului este atunci când noi, ca producători sau protagonişti chemăm un om de specialitate, numit regizor, care să ne arate cum să plângem, cum să dăm viaţă cutărui obiect sau personaj, cum să suferim, cum să transmitem ceva în sală sau cum să spălăm rufe într-un lighean fără apă. Pata de culoare a regizorului, a talentului său salvează sau îngroapă spectacolul. Tania Popa în Figuranta de la TNB a ales să-şi facă regia singură şi acest lucru se vede, se simte, nici măcar salteaua nu trepidează la oftaturile ei. Păcat.

În Figuranta, autor Andreas Petrescu, nu avem de-a face cu un text care să ne dea pe spate. Autorul recunoaşte că n-a scris decât o comedie fără profunzime, ceva de care noi să râdem puţin, ceva să ne facă să uităm că am lăsat pisoiul casei în cuptorul fierbinte. Astfel că Figuranta, Tania Popa, este binenţeles o figurantă, nu duce o viaţă uşoară în lumina scenei, este plătită cu 10 lei pe zi, stă acolo nemişcată şi alte alea deloc vesele, dar deloc transmisibile în sală. Noi, spectatorii nu ne emoţionăm, nu plângem când aflăm că Figuranta nu prea are bani de copil, ba chiar nici la ştirea că a născut nu ne impresionează nimic. Pentru că textul este spus aproape liniar, exceptând cumva trăirile Figurantei prin marea scenă goală. O poveste banală, prin care am trecut sau trecem fiecare, cu bani sau fără, cu telefoane sau fără, cu aşteptări în special sau fără, cu speranţe de toate felurile.


Figuranta şi-a dorit o viaţă mai bună în luminile scenei, şi-a dorit să fie vedeta timpului său dar nu i-a ieşit. O ştim pe Tania Popa din Hotel Curcubeu, unde este magnifică. Evident sub bagheta Lianei Bugnar. O mai ştim şi din alte producţii teatrale sau cinematografice. Credem că luat din nou la mână, sectacolul Figuranta, va deveni capul de afiş al acestei stagiuni. Da, da, aşa credem.

Denis Dinulescu


02 noiembrie 2019

Halloweena




Foto, arhica E.M.

A fost o întreagă aventură să aducem o haloweenă în sat la noi. Vezi foto. La început a zis că nu şi nu, că n-are ce căuta în căcatul ăla de sat mai ales că ea era pesedistă. După o gonetă ca-n trei filme americane, primarul a prins-o şi a legat-o de clanţa Poliţiei rurale. Imediat a început să guiţe: că ea închide magazinele, aruncă mazărea pe patinoar, răreşte şi mânâncă copacii, vrea să stea numai la etajul doi sau la trei, dar la noi nu e cu etaje, ori stă la parter să aibă buda aproape, ori în bucătărie în oala cu fasole. S-a mai liniştit.

Pe seară ne-a chemat la o şedinţă la Căminul Cultural. A-nceput să întrebe: tu cine eşti, tu cine eşti şi ne-am enervat că nu aşa vorbise cu primarul să ne aducă o halloweenă vorbitoare ci doar una care la adăpostul ţoalelor să mai ostoiască bărbaţii rămaşi în sat, că ăia de la New York sunt la New York, ceilalţi la fel. Dar ea ştia că bărbaţi stătuţi în sat erau toţi. Ultimul care stătea într-un măr a murit.

Cum era de aşteptat halloweena noastră n-a stat mult. A făcut doi copii cu cârciumarul, s-a tuns şmechereşte, a şparlit un ceas şi ne-a lăsat pe prima născută. Vezi foto.


Halloweena mică şi-a tras umbrelă roşie, aşa era de verde în sat la noi, a scos un pantof şi a început să ne dea un el în cap, zicând: prost mai eşti, prost mai eşti. Ne-am înfuriat ca o barză bătrână care nu mai vrea să aducă copii. Am scos un pistol şi am împuşcat-o pe tânăra haloweenă.
Ce să-i fac? Probleme fireşti de viaţă.

D.


01 noiembrie 2019

Cu mama la telefon



Foto, arhiva E.M.

Domnul Vitican Alceste, vezi foto, din Balta Brăilei, sat Cutare, nu divulgăm, vorbeşte cu mama lui la telefon, cu doamna San: mamă au ridicat tot trifoiul, nu mai găseşti nicăieri. Nu ne putem face provizii. Deşi iarna-i aproape. Au dispărut şi cămăşile roz cu nasturii albaştri din alea de care purtam noi la câmp, nu putem face provizii nici din acelea. Primăvara-i aproape. Să vedem care-i mai aproape şi hotărâm la care să renunţăm acum. Hai, treci acasă!

Domnul Feisbuc Vasilie, de profesie paznic la ciocârlii, din satul Mo, judeţ Caransebeş, vorbeşte cu mama lui la telefon, doamna Klop: darurile pe care mi le-ai dat pentru Regina Veveriţelor ca să accepte ordinea noastră la prezedenţialele astea nu ajung. Ca să treacă pe liste un urs din pădure mai trebuie 5 tone de mălai, 8 de euro şi băutură din aia bună, vodcă chestii. Reţeta de mâncare pe care mi-ai dat-o era greşită, n-am putut face nimic pentru invitaţii mei. M-am dus în talcioc la Bolintin şi le-a cumpărat tuturora pantofi găuriţi acelaşi număr, au fost fericiţi. Bine, hai, treci acasă.


Doamna Tamara Ge Petrescu, vezi foto, studentă la fabrica de lumânări din Iepureşti, jud Giurgiu, vorbea cu mama dânşii la telefon, doamna Fim: în primul rând că ţiganul ăla de-mi ziceai să mă mărit cu el nici n-a venit la întâlnire, cică era la Realitatea TV să stingă lumina şi să spargă cauciucurile, deci nu l-am văzut, avea o burtă de 120 kg başca restul, şi vinde seminţe la stadion în timpul meciului Craiovei de una singură. Avea bască nasoală. Ba n-avea nimic. Să-l iei tu, mamă, nu mă mai trimite pe coclauri vrându-mi fericirea. Bine, mamă, rămâi acolo până te măriţi. Ia-i toţi banii. Seminţele. Vindem noi aici la lumânări. Pup!!

Bucuroşi că au putut comunica între ei, cetăţenii de mai sus au plecat în munţii Japoniei. Cu căruţe, schiuri, maşini. În vârful muntelui stătea ţiganul nostru de la stadion. Mânca şi pe munte seminţe. Începu o nuntă ca-n poveşti cu multe răpiri, violuri, asasinate. Foarte frumos-

D

25 octombrie 2019

PROGRAMUL LIBERAL DE GUVERNARE


Foto, arhiva E.M.


Prietenul meu, Lupul Negru, foto, iese în fiecare dimineaţă în stradă după ce a mâncat o omletă şi s-a ras. Se aşează pe pragul uşii şi ceartă trecătorii. Primul care trecut astăzi a fost lăptarul. Lupul i-a zis: băăă, laptele nu este trecut în programul liberal de guvernare, nu. Copiilor, la şcoli, li se vor da cartofi. Îi curăţă şi-şi face ceva. Aşa că du canistrele înapoi, smântâna în cur şi dispari de pe o piaţă care n-are nicio treabă cu vacile, cu oile deci cu laptele. Omul pleca supărat, azvârlea recipientele, venea o echipă guveramentală şi se mira.


Pe urmă au trecut fotbalistul, tinichigiul de la Chanel, proprietarul pădurii de migdale, un croitor, cizmarul din Braşov, un nene ras la subraţ, învăţătoarea noastră, librarul, popa, curva, mazărea, un pian. Adică oameni obişnuiţi, harnici, patrioţi. Lupul cu gura pe ei: băăăă, voi nu vedeţi că nu existaţi în programul liberal de guvernare? Acolo sunt tecute ceva amante, ceva cu justiţia, ceva cu Jos MCV-ul, sus Ion Iiescu, România normală, schimb de mame şi de tate, relaţii externe, jandarmi ca să aflăm după 50 de ani ce-a fost pe 10 august, bazine goale iar nu voi. Voi nu vedeţi că acolo, în program nu-i vorba de nicio muncă, de nicio economie, de fabrici noi de ligheane sau caltaboşi? Oamenii se uitau urât la prietenul meu, aruncau paşapoartele şi copiii şi rămâneau în ţară. Că poate peste 5 ani, celălalt program de guvernare va fi mai bun, va începe cu cuvântul bunăstare, va continua cu altele care ne privesc şi pe noi.



În final trecu doamna Black. Cu şpriţul. Băură amândoi până eliberară ăştia paşapoarte pentru Cluj sau Arad şi Oradea, care până acum erau la noi. Noroc!

d.

17 octombrie 2019

La cules de corcoduşe

Venea frigul şi trebuiau culese corcoduşele. Când vine frigul nu te pui. Toată planeta stă. Boxerii nu mai boxesc, secretarele nu mai secretează, cataifele devin sărate rău, berzele nu aduc copii. Bine, bine, mai e o lună până la frigul cel rău, dar noi trebuia să fim pregătiţi. Cu pompe, cu umbrele.


Foto, arhiva E.M.

Aşa că ne-am suit în furgoneta noastră şi ne-am dus la Obedeni cu ligheane, căzi, plase, saci şi alte alea ca să avem unde pune frumuseţe de corcoduşe. Că erau vreo două milioane. Pe care aveam să le împărţim. Întâi la primăria Bucşani, apoi la Giurgiu, apoi pe o insulă îndepărtată din Caraibe sau Bahamas dac-o fi acelaşi lucru. Şi era ceva şi mai important: cu două corcoduşe am fi împodobit-o pe frumasa Obedeniului, Larisa Uaţap, şi-am fi trimis-o la parada modei de la Călugăreni.

Culegeam ce culegeam şi a apărut u pupăză. De unde vii? De pe Neajlov. Am făcut u circuit de două săptămâni cu opriri la Braşov, Iaşi, Giurgiu. Frumoasă e România asta a voastră. Ce faceţi aici? Culegem corcoduşe că vine frigul. De ce numai roşii? Şi uite-aşa am ajuns să trecem prin fizica atomică, educaţia sexuală la albine, interzicerea urşilor, borurile pălăriilor, maşina de cusut, inudaţii necesare şi economia ţării noastre. Pupăza a zis că aici în Carpaţi nu merge decât producţia de alambice. Să alambicăm pentru toată Europa. S-ar face drumuri, pe drumuri baruri cu fete şi aşa mai departe.


Radioul era deschis. Spunea: frigul e de mult instalat pe aceste meleaguri. Dar vine pe seară din sud. Va opri în Colentina, în Militari, aşa că ieşiţi cu toţii la vot. Păi, cu cine? Cu nimeni, voi doar ieşiţi.


D.