25 septembrie 2014

14

Un nou film românesc, seria a doua a lui 15, cel al lui Sergiu Nicolaescu. Dacă în 15 nu prea era vorba de nimic, în 14, şi cu atât mai puţin în seriile viitoare 13, 12 şi aşa mai departe, nu e vorba decât despre nişte candidaţi la preşedinţia României uniţi în cuget şi-n simţiri la decojirea ţării de tot ce are pe ea: oameni, animale, păsări, industrie, şosele şi bani.
Dar să începem cu începutul. Într-o dimineaţă cu un soare din 1950, dar totuşi în 2014, de la BEC ies 14 fraţi întru binele României. Unul e transilvan, altul e muntean, altul e din Galaţi, unul e Vadim Tudor şi două femei, naiba ştie ce căutând să umble la interesele ţării. Pe treptele BEC, cei 14 vorbesc: Io o să vorbesc cu poeţii acoperiţi să scrie laude pe toţi pereţii ţării. Io o să vorbesc cu toţi editorii acoperiţi să scrie cărţi de solidaritate cu toţi 14, în felul acesta se va dezvolta turismul şi navigaţia. Io o să iau banii de irigaţii şi-o să irig în dreptul Palatului Cotroceni, în aşa fel încât Obama să poată veni cu elicopterul. Nu cu vaporul? Nu.
Cei 14 se duc la masă. Aici, una din cei 14 stă picior peste picior şi i se văd chiloţii. Aşa că cei 14 iar vorbesc cu privirile arzând: Ţara e ca o pereche de chloţi, îi dai departe, ţi-i bagi în buzunar şi şo pe ea. Bă, ce roz sunt.
La un moment dat, apare Ion Iliescu, mentorul celor 14. Care zice: V-am crescut până la vârsta asta printre dosare grele, ba acoperite, ba nu, aşa că nu mă faceţi de râs acum la bâtrâneţe. Aplauze. Pupături. Pentru că masa era tare bună, sunt p-acolo şi nişte râgâituri.
Filmul se termină cum cei 14 câştigă preşedinţia României şi îşi împart zonele de influenţă, banii, stadioanele, spitalele, regiunile, oraşele, căile ferate pentru a le acoperi de acoperiţi, iar ei se duc la mare. Nu la asta, la a noastră. Ci la a lor, o mare pe care şi-au cumpărat-o în timp ce cântau melodia: Să-mi scri din depărtare o scrisoare.
Aşa, aşa. Filmul are şi hore, şi oameni proşti mergând la vot, şi copiii prezidenţiabililor, şi vorbe de ocară pentru alt candidat, şi pe Radu Beligan, şi aşa mai departe.

Denis

20 septembrie 2014

Bazaconii

* Soldatul maratonist Ionel Michigan Georgescu, din com Obedeni, jud Giurgiu, cel care a anunţat victoria românilor de la Călugăreni împotriva turcilor a fost înghiţit de un şarpe. Odată ajuns în burta scorpiei nu mică i-a fost mirarea să se întâlnească acolo cu Maria Câmpina, regina Ghicitoarelor din întreaga lume. Maria Câmpina i-a zis lui Michigan, că aşa era strigat pe numele mic soldatul Michigan: Bă, Michigan, tu eşti mic, da' fă-te mare şi nu mai alerga de colo colo ca un prost, ci acoperă-te şi treci la PSD. Şi nici una nici două, Maria, cât era ea de regină i-a tras două palme lui Michigan, că aşa era strigat pe numele mic soldatul Michigan, de l-a lipit de podul de la Călugăreni unde este şi astăzi.

* Tenismana de mare valoare Floreta Fărănume din com Ampoiţa, jud Alba, a câştigat turneul de tenis din com Clejani, jud Giurgiu. Premiul fiind de 200 de euro, tenismana de mare valoare Floreta Fărănume s-a dus la Giurgiu şi s-a înscris în PMP. La poartă era Elena Udrea. Femeile au vorbit. Elena: Ce cauţi aici? Floreta: Io? Să mă înscriu. Elena: În locul cui? Floreta: În locul nimănui. Pe un loc gol. Elena: Locul gol e al meu. Floreta: Minţi. Femeile s-au luat la bătaie. Elena Udrea s-a acoperit pe loc şi a ieşit din situaţie zburând spre Nana.

* La jocul de poker dintre Teodor Meleşcanu şi Teodor Meleşcanu, Teodor Meleşcanu a prins cacealma. A deschis cu ea cerând jumătate din Transilvania, un sfert din Moldova şi o parte din Muntenia, cea cu neieşire la mare. I s-au dat. I s-au mai dat şi două sute de mii de semnături pentru a participa la prezidenţialele din 2014. Aşa că Teodor Meleşcanu s-a ridicat de la masa de joc şi a declarat: Dacă voi fi ales, voi reduce CAS-ul, cercevelele la geamuri, şi circumferinţa mingiilor de fotbal. Normal c-a ieşit scandal.

* Pe câmpul de restrişte ce duce la Vaslui, trecea sergentul Pâinecaldă Florescu, ce-şi zice-n sinea lui: Mă, da' până când să-i suport io p-ăştia? Şi cum în urma lui ţopăia câinele Azorică Miclescu din Turda, sergentul Pâinecaldă i-a tăiat capul. A fost revoluţie în Turda, iar sergentul Pâinecaldă a fost avansat la gradul de general, da' degeaba.

* Meciul de fotbal dintre echipele Părul şi Mărul din divizia A a fost unul obişnuit, banal până prin minutul 66. Atunci a intrat pe teren un cor de babe, care, la unison, a cântat hitul verii lui 2014: Fie Ponta cât de rea, tot mai bine-n Scoţia!!

Agenţia de BAZACONII CĂLIMARA

19 septembrie 2014

Ştiri pe care dorim să le auzim

* Dacă băieţii ăştia de la CEDO ne obligă să respectăm hotărârea pe care au luat-o, aceea de a nu exonera de vină criminalii mineriadei din 13-15 iunie 1990, hotărâre de care nu vorbeşte mai nimeni în media, atunci am putea vedea căzând câteva capete grele. Să le numim? Abia atunci Justiţia Română şi-ar arăta valoarea, nu câteva arestări simandicoase făcute pentru a albi banii infractorilor cu ştaif.

* Cad Moise Guran, Sorin Avram, Stelian Tănase, nişte băieţi al căror nume l-am uitat de pe TVR 1, Victor Piţurcă, Ion Iliescu, şi vin Sorinel Copila de Aur sau Copilul de Aur, Guţă cu detaşamentul de copii, Holograf cu aceeaşi melodie şi din nou Ion Iliescu, prietenii ştiu de ce.

* În România se schimbă banii până în 2016. Noile bancnote de 100 lei vor avea pe verso chipul lui Ion Iliescu bând toată apa de la inundaţii, iar pe faţă va fi albă, pentru că posesorul bancnotei să-i poată da ce valoare vrea. Scrie cu pixul, de exemplu, pe front 1.000 de euro.

* Nu mai plânge beibi, plânsul n-are rost.

* Noile carduri de sănătate vor fi utile doar la cumpărat vin de pe şoselele patriei. Te opreşti, de exemplu, în faţa unei curţi din Valea Călugărească, unde viticultorul vinde la poartă 100 litri de vin alb. Îi dai cardul de sănătate. Ţăranul citeşte toate bolile tale. Pentru inimă-ţi dă Fetească, pentru în loc de Viagra îţi dă un Reisling iar pentru când te duci la amantă un Pinot Noir.

* Vârful Himalaya scade în înălţime prin decret PSD, vârful Omul îi va lua locul crescând la 11.890 metri, tot decret prin PSD de campanie electorală. Abia atunci se va revigora turismul montan şi cel de pe litoral. Cam prin 2.300.

* Noile ordonanţe de urgenţă ale comunei Ampoiţa prevăd construcţia de autostrăzi în pantă, pentru că automobilele să poată circula la vale fără benzină.

* În campania electorală autohtonă soarele va răsări şi de la apus şi de la răsărit, pentru a fi mai multă lumină în urne.

* Frontul Masonic de Răsărit sau Musonic de Răsărit, va fi cel care va muta oraşul Galaţi, inutil unde este aşezat, în Vechea Scoţie, ca să aibă ieşire la Atlantic, că aia la Dunăre s-a corupt.

Agenţia CĂLIMARA

18 septembrie 2014

Înapoi în tara?



Anul trecut, dupa sejurul în România, scriam cu amărăciune despre neajunsurile pe care le-am regăsit și-mi doream ca părţile bune (văzute ca excepţii) să devină normalitate, în detrimentul părţilor rele. Nu m-am putut împiedica să nu privesc lucrurile prin comparaţie (aici versus acolo), așa cum fac oriunde m-aș afla. Da, compar alte ţări cu România și le găsesc cusururi : legumele și fructele nu au niciun gust ; internetul merge prost ; nimeni nu-ţi zâmbește pe stradă ; nimeni nu te claxonează la semafor în secunda în care se face verde.
Unii cititori mi-au reproșat, în comentariile de pe site-ul ziarului, că aș fi arogantă. Alţii mi-au zis pe șleau că nu-i interesează părerile mele despre români, românisme, România. Că, dacă mi-e așa de bine acolo, de ce mă mai întorc în ţară ? Am fost îndemnată să-i las în durerea lor, că oricum nimic nu se va schimba, pentru că așa suntem noi. « Așa » mi se pare a fi cel mai complex cuvânt al limbii române. Trăsătura principală de caracter a românilor. Mai greu de tradus decât « dor ».
Am citit și cuvinte de laudă - ale cititorilor care-și regăseau ofurile în rândurile mele. Alţii apreciau problemele ridicate și unghiul inedit din care priveam o anumită situaţie. Au înţeles că ar fi de câștigat din opinia unei persoane care vede lucrurile cu alţi ochi, care împărtășește o experienţă diferită. Nu le-a dat ego-ul de român în foc, nu le-a sărit nicio ţandara de naţionalism și nici muștarul de la mici în nas.
Am învăţat enorm din comentariile primite și le mulţumesc celor care mi-au destăinuit, fie și la modul anonim, gândurile, trăirile și cunoștinţele de limba română. S-a înfiripat un dialog, s-au mai zdruncinat niște principii, s-au mai născut niște întrebări. Chiar așa : de ce mă mai întorc în ţară ? Şi, dacă sunt atât de pricepută, de ce nu scriu și pentru un ziar suedez ? Încep cu a doua întrebare, al cărei răspuns este scurt : nu scriu cronici în niciun ziar suedez din raţiuni lingvistice. Pur și simplu, cunoștinţele mele de limbă suedeză nu-mi permit să mă exprim fluent și complet, așa cum o fac în limba maternă. În ceea ce privește prima întrebare, răspunsul e… de poveste.
Se știe : fie pâinea cât de rea, tot mai bună e-n ţara ta. Îmi lipsesc – și-ndrăznesc să generalizez pentru toţii românii care trăiesc afară – rădăcinile : familia, prietenii vechi, praful de pe stradă, mămăliga la ceaun și turtele de post. Tot bagajul de sentimente, amintiri și senzaţii pe care scrie mare ROMÂNIA. Aţa care ne trage pe toţi acasă (căci « acasă » e doar în România, se-nţelege). Dorul de « așa ». Golul care nu poate fi niciodată umplut cu un salariu mai mare, un ajutor social substanţial sau o școală mai bună pentru copil. În timpul vacanţei din anul acesta mi-am pus serios problema reîntoarcerii în ţară. Şi chiar am exprimat-o cu voce tare, iar reacţiile au fost aproape în unanimitate : ai înnebunit ?! O singură persoană, întoarsă dupa mai mulţi ani de muncă în Italia ca să-și crească fetele în România, m-a felicitat și mi-a urat reîntoarcere grabnică. Din păcate, nu mai e printre noi să vadă minunea. 

De data asta nu vă povestesc cum am perceput starea naţiunii. Înţeleg că, în general, vă doare când auziţi astfel de păreri, pentru că toate sunt a priori negative și că nouă (emigranţilor) ne e ușor să criticăm, ca doar nu trăim în ţară – noroc că salamul cu soia nu mai are conotaţie negativă. Fapte, nu vorbe. Că să platim dari la statul român, de parcă banii trimiși din străinătate nu ar susţine economia românească. Că să stăm și să suferim în ţară si dup-aia să vorbim. Desigur. Dar atunci de ce ne sfătuiţi să NU venim înapoi ? De ce vă plângeţi că vă merge din ce în ce mai rău ? De ce vă astupaţi urechile când cineva vă spune că dincolo merge mai bine din anumite motive ? De ce ridicaţi din umeri că la noi nu se poate pentru că e… așa ?
Pot însă să vă spun că mie mi-a fost bine printre românii de acasă. Am trecut mai mult sau mai puţin anonim pe lângă dumneavoastră și m-am bucurat de reîntâlnire. Doar un strop de amărăciune : la plecare.

De citit si comentat si în Ziarul de Vrancea!

A Moment in life 4: Cersetorie în schimburi

Ora 11, în fata unui centru comercial, în Malmö. O tiganca batrîna cu bratele ridicate si palmele unite a rugaciune, asezata pe trotuar. "Doamne, Dumnezeule, Iisuse Hristoase", se aude clar. Un pahar de plastic în fata, semn ca cerseste. Ora 13, aceeasi locatie. acelasi pahar pe trotuar în fata altei tiganci, tinere si tacute.

17 septembrie 2014

Ştiri pe scurt

* "Un ţigan, doi ţigani", poem în proză la care lucrează regina Angliei de ceva vreme.

* Odată separată de Anglia, Scoţia va cere alipirea la judeţul Teleorman.

* Celebra pianistă Moromete Aglaia din comuna Ampoiţa, jud Alba, de profesie florăreasă în Cluj a declarat la sfârşitul concertului pe care l-a susţinut la Paris: Fie vremea cât de rea, tot mai bine acoperit în ţara mea.

* Inundaţiile care au loc în acest moment în România vor fi rezolvate de domnul Ion Iliescu, absolvent al Facultăţii de ape, secţia Cum ne salvăm la inundaţii pe noi, pe copii şi pe parlamentarii patriei.

* Apele râului Neajlov curg de la stânga la dreapta joia şi de la dreapta la stânga marţea.

* Baza NATO din România va fi condusă de Cătălin Botezatu, care n-a mai apărut pe media de foarte mult timp.

* În timpul campaniei electorale autohtone n-ai voie să stai acoperit.

* Noile telefoane inteligente la vot sau cam aşa ceva, e un proiect de lege prin care ne putem trimite telefonul la vot, noi continuând să stăm acoperiţi sub plapumă.

* Noile clase primare din România vor fi împărţite în două: acoperiţii şi neacoperiţii. Acoperiţilor, în loc de manuale, li se vor da salarii babane, slujbe, afaceri grase, locuinţe de 5 şi 8 camere, vile la ţară sau la Milano, iar neacoperiţilor slujbe la căpşuni în Spania.

* La intersecţia râurilor Neajlov şi Ampoiul se va construi un cinematograf special la care vor rula filmele noului val cinematografic gata terminat şi vechi din România. Exemple: Banii de la CNC sunt prea puţini, film în care joacă un singur personaj, Mircea Diaconu, sau Acoperit prin media, cu un singur personaj necunoscut. Titlurile ar putea continua.

* Prognoza pe trei zile, luni, marţi şi sâmbătă.

* PUBLICITATE. De la balconul unei cabane cade o femeie de vreo 40, 80 de ani. Nu ne dăm seama. Se zdrobeşte de pământ urlând la noi: Gaze la stomac? Gata cu ele.

Agenţia CĂLIMARA

13 septembrie 2014

Vedere de la Mediterana - 7



Trimisa din Suedia, ca e mai ieftin, unde am intrat direct în anotimpul toamna. Cum era cîntecul ala? “Si-am ramas numai cu amintirea.” Una, doua, trei, mai multe. Blugii taiati sub fund, cu buzunarele atîrnînde. Masinile care spalau strazile chiar daca plouase mai devreme. Gunoierii care rasturnau tomberoanele cu sticla la ora 5 dimineata. Plajistii sclipitori de la orele 12-16. Porumbeii care se apropiau tiptil de fiecare biscuit rontait pe plaja. Autobuzele care circulau din jumate în jumate de ora, toate liniile în acelasi timp, unele cu pauza la prînz. Marseieza uneori de neînteles. Înghetata de seara si panaché-ul de la aperitiv. Taxele misterioase pentru autostrada. Cuscus, merghez, pepene galben. Multe brate si picioare imobilizate, pentru ca în oras se afla un Centru de reabilitare fizica. Concursul de vîslit în cada. Borcanul de busuioc din fereastra si aroma lui. Usa dubla de la intrarea în bloc, care trebuia închisa cu grija, altfel intrau tinerii sa fumeze jointuri si aruncau resturile în cutia postala. Localnicii care îi trimiteau sistematic pe turisti la ei acasa. Vecinii de peste drum, la o aruncatura de slapi. Cîrligele de rufe pe care le adunam de pe strada. Prosoapele cazute de pe sîrma peste noapte si atîrnate de binevoitori pe pervazul ferestrei de la parter. Pantofarul care era dezolat ca ma pierde de clienta. Bagheta buna cea de toate zilele si cea proasta cînd brutarul cel bun stingea cuptorul. Vinul varsat cumparat de la magazinul de lînga Carrefour. Patrunjelul oferit gratis de precupeata daca îi cumparai niscai legume. Ioan T. Morar sau sosia lui pe o strada în La Ciotat. Macelarul meserias Khaled si carnea lui halal. Lumina orbitoare. Soare. Mare. Mistral. Vara.

Toţi are dreptate

* În mijlocul cârciumii Eveline din sat Obedeni, jud Giurgiu este un fel de şedinţă. Nimeni n-a convocat pe nimeni, dar s-au ridicat brusc câteva subiecte în nicio ordine şi lumea s-a înfierbântat. Bă, păi, să vezi tu filmul românesc Cripta al lui Cornel Gheorghiţă şi p-ormă să vorbeşti. Acolo stă unul închis într-o curte vreo două săptămâni şi nu haleşte decât ouă de la o găină care ouă într-un Citroien. Îţi dai seama? Ce poate fi mai greu de atât? Păi, poate, bă, poate, că cu ofiţerul ăsta acoperit nu ştii cine e şi poate să ne toarne că facem ţuică peste cote la cazan. Şi dacă tot e acoperit, să fofilează pe lângă nevestele noastre şi le regulează, băi, le ia taxele, iar nouă ne pune accize la bere. Ce acoperit, bă, ce-i prosteala asta? Acum când a aprobat TVR banii de Eurovizion? Trebuie să compunem neapărat o melodie şi să mergem toţi cu ea la Viena. Chiar dacă unii dintre noi sunt homosexuali. Trece un tractor, nu se mai aude vorbăria. În sat s-a anunţat vizita lui Ponta,. Şi vizita lui Udrea. Dar şi a Monicăi Macovei. Se pare că vin toţi odată şi sătenii se ceartă acum pe promisiunile lor. Bă, dacă promite mai multe medicamente le iau io, că am calul bolnav. Bă, dacă, reduce Cas-ul, iau io ce rămâne că mă însor şi divorţez de aia, Valentina. Da, dar dacă promite mărirea pensiilor, mă bag io, că 5 la sută îmi convine, că am un leu pensie şi iote-aşa. Să-l silim pe Ponta să ne lase să furăm mai dihai. E bine şi pentru noi şi pentru societatea civilă, pentru Andreea Pora aia. Hai, să mergem în capul satului. Uite-l că vine. Coborând dintr-un Logan, pe uliţa principală a satului a apărut candidatul la preşedinţia României: Klaus IohannisVictorPontaElenaUdreaMonicaMacoveiUnofiţerAcoperitcuobasmaPopescuTăriceanuGalaGalactionSintezaZilei şi TeCunoscdeUndeva.

Denis

09 septembrie 2014

Bazaconii

Bazaconia este o ştire sintetică, inventată, bazată pe un adevăr oarecare, şi are iz de bârfă, pare reală, s-a întâmplat ieri, şi are darul de a fi plasată într-o discuţie cu multă lume când dialogul lâncezeşte.

* Un tânăr suedez, Pamfil Norstrom Blank, şi-a dorit toată viaţa să participe la Jocurile Paralimpice. Dar nu avea nicio infirmitate. Aflându-i necazul, o bloggeriţă din România, sat Obedeni, jud Giurgiu, i-a scris că-i poate confecţiona un picior de lemn. Pamfil a fost încântat. S-a deplasat în România, a luat piciorul şi l-a ataşat şi a câştigat la Jocurile Paralimpice proba de box.

* Văzând că partidul aflat la putere, PSD, nu mai are bani, tânărul Clemanso Ionescu, din sat Uieşti, jud Giurgiu, s-a gândidt să procure el o cantitate îndestulătoare, pentru ca partidul să-şi ia ţoale noi, băşti, alte alea. Cum Clemanso era vestit pentru picturile sale, a luat o pânză, şi a pictat pe ea scene din partid. Cel mai vândut tablou a fost cel care-l imagina pe Victor Ponta în culori vesele jucând baschet cu Norica Neculai. S-au încasat astfel 5 miliarde de euro iar acciza la benzină a fost scoasă.

* Ursul Nădejede Ion, din pădurea Snagov, un animal cum îi spune şi numele pentru PDL a ieşit sâmbătă seara, 6 sept, a.c. la miere. La Carrefour, la coadă, un domn din PNŢCD l-a tras de coadă, că adică să ia mai puţină miere, s-ajungă la toţi. Nădejde, şcolit la şcolile de vară ale PDL conduse de Blaga şi de mai toţi cei care au fugit din partid, a replicat: Spune-mi cine eşti, că cade singur în ea.

* Doi tineri se iubeau foarte tare. Ea, din Ampoiţa, jud Alba, era florăreasă şi făcea parte din familia Montague din aceeaşi localitate, iar el, de profesie mezelar în Alba Iulia, făcea parte din familia Capulet. Capii familiei erau arestaţi pentru evaziune fiscală aşa că cei doi tineri n-aveau cui cere bincuvântarea pentru nuntă. Atunci ea s-a supărat, a luat un flacon de otravă şi l-a băut. Ultimile ei cuvinte au fost: Nelule, aşa îl chema pe tânărul Capulet mezelarul, deci Nelule, am uitat omleta pe aragaz. Stinge-l. Lui Nelu i s-au întunecat privirile. Rău de tot. A luat şi el flaconul şi a băut restul otravei. A mai spus: L-am stins.

* La plenara Partidelor Unite din România a apărut un piton.

* Apele revărsate în lunca Dunării conţin porumb, nicidecum peşte.

Agenţia CĂLIMARA

06 septembrie 2014

Revista presei internaţionale

AMOPIŢA NEWS - În vizită la Pensiunea Mama Luţa din Ampoiţa, Mihai Viteazul, călare pe calul său alb, a declarat: Voi reduce CAS-ul în pensiune, mă voi angaja în parcare ca să fluidizez circulaţia, şi voi da de mâncare la pisici.

FOREVER GIURGIU - În timul scufundării, de pa vasul românesc "Elena Udrea" a venit un mesaj ciudat: Români, nu e adevărat că nicio masă fără peşte oceanic, ci nicio masă fără plătică de Dunăre.

COLENTINA TODAY - trupele ucrainene intrate în capitală prin autostrada A1 s-au oprit la piaţa Gorjului şi au ţinut sfat. Bă, dacă cucerim Bucureştiul, îi sare Onţanu în apărare şi e nasol. Dacă nu-l cucerim Onţanu face la fel, că el nu-şi dă seama când e război. Şi ce facem? Intrăm în Bucureşti pe la Vanghelie, că el e la Bacalaureat.

BUCUREŞTI DAILY - În urma Summitului NATO 2014, la Bucureşti se va înfiinţa un comandament NATO. El ar urmma să primească un apartament de două camere de la ANL la etajul 2 al unui bloc de la Bucur Obor, ca să fie aproape de piaţă.

MANGALIA TOGETHER - Celebrul tablou, semnat Titzian, reprezentându-l pe Victor Ponta învăţând la matematică, numit "Tânăr care socoteşte" şi-a schimbat imaginea. Acum, pânza îl reprezintă pe Traian Băsescu socotind. Noul tablou se numeşte "Tânăr socotind ce se va întâmpla după alegerile din noiembrie 2014".

PENSIONARII CHRONICLE - Aflaţi aseară, 5 sept, la Festivalul Under Cloud, mai mulţi pensionari au adormit la piesa Liei Bugnar, 2 liniuţe. Sculaţi brusc după terminarea spectacolului, pensionarii au întrebat ceva de drepturile omului. Nu s-a înţeles de ce au făcut-o şi nici de ce nu s-au adresat lui Popescu Tăriceanu.

MAMAIA SHOW BIZZ - Radu Mazăre a intrat cu calul într-un bar. I-a dat jeratec. Calul a prins curaj şi a spus: "Barul nu este al vostru, nici al urmaşilor voştri, ci este al urmaşilor urmaşilor şefului de poliţie de Constanţa". Calul a refuzat să dea nume şi a fugit.

GO MARMELADA GO - Prima publicaţie din România care se ocupă de jocurile cu marmelada de prune, caise şi porc. Se pot face din marmeladă maşini, parcări, blocuri cu două etaje, soldaţi NATO, genţi Vuitton şi papagali Ara. Publicaţia nu ne spune unde găsim marmelada şi dacă din ea ne putem face un candidat la preşedinţie.

Agenţia CĂLIMARA

05 septembrie 2014

Ştiri pe care dorim să le auzim

* S-a descoperit că melodia lui Jimi Hendrix Born Under A Bad Sign a fost compusă de Victor Ponta.
* Trenul de mare viteză Bucureşti Iaşi va trece şi prin Ampoiţa, Alba Iulia, Timişoara şi Turnu Severin.
* Din cauza traseismului aleşilor locali, primarul capitalei, Sorin Oprescu, se va muta la Zimnicea, oraş de viitor, unde-şi va muta UE sediul de la Bruxelles.
* Dacă începe războiul României cu Ucraina, noi, românii, vom asigura partea de diverstisment a conflictului. Vor "cânta" toţi "rapsozii populari" pe care-i vedem la TVR 1, vor tocşoui alde Gâdea, Rareş şi fetele alea nesărate, dar în limba rusă.
* Râul Ampoiul se va vărsa în Oceanul Atlantic, aşa că o călătorie de la Ampoiţa la Londra va fi în curând posibilă. Te ridici de la o sarma la Ampoiţa, să zicem, şi pac, în Trafalgar Square.
* Odată lansate atâtea femei la candidatura pentru prezidenţialele din România, s-a aprins tărâţa şi în Beyonce de România, Monica Tatoiu, gagicile lui Bote şi multe, multe altele.
* "Carul cu Boi" este Comisariatul pentru România propus de UE. Pe acest post se bat toate româncele.
* Viitorul Summit NATO va avea loc la Pensiunea Mama Luţa de lângă Alba Iulia.
* Programul "Mare pentru toţi, da' la iarnă" îşi va îmbogăţi oferta. Dacă e frig sub 20 de grade, prânzul devine gratuit.
* Localnicii din Cetea, care urmăresc Cometa lui Halley, trimit în Cosmos, zilnic, câte 100 litri de ţuică făcută de ei. Aşa s-a ajuns că în Cosmos, toată lumea vorbeşte de brandul românesc CETEA.
* Pe ultima sută, la Granada, ca să joace cu spaniolii pentru şefia grupei din cadrul CM de basket 2014, au fost invitaţi basketbaliştii români. Din echipă fac parte Ponta, Hrebenciuc, şi câţiva generali de securitate care nu-i vor scăpa din ochi pe fraţii Gasol, Ibaka şi Navarro.
* Cine-mparte, parte-şi face.
* La Ampoiţa se va construi un bloc turn. De la ultimul etaj se va vedea Statuia Libertăţii.

Agenţia CĂLIMARA

02 septembrie 2014

Ampoiţa 3

Ne-am retras din Alba cu sentimentul c-am făcut ce trebuie. De-am mai fi rămas luam faţa ălora de la Dilema cu festivalul lor, cu cititul lor la care a asistat mai puţină lume ca la noi. Auz că Alfantisu a cântat la vreo patru sute de oameni, ceilalţi la fel. Mă rog. Treaba lor, da' noi dacă ne propuneam să şi cântăm în iile alea strângeam toată Zlatna, Alba, Simeria, Sibiul şi Branul. Aşa că ne-am întors la Ampoiţa. A fost, aşa, un moment de tăcere, că adică ce să mai facem ca să ne menţinem în entuziasmul provocat de ieşirea cu iile. Cornel a zis: hai, să ne batem cu pernele. Şi m-a provocat scurt aruncând cu una în mine. Am luat-o, am dat şi io, da' ne-am trezit că suntem prea bătrâni şi că nici n-aveam destule perne. Aşa că am luat-o spre Cetea, la nişte copii foarte drăguţi, Violeta şi Andrei Sîrbu. Pe drum ne-am dat leapşa, io, Cornel şi Tina Cumva. Că ce-am citit, că nu puteam fi mai prejos decât ăia de pe Fb, care se lăudau că au citit toate cărţile. Cornel zice: Io am citit tot Dumas. Tina Cumva zice: Şi io la fel. Denis zice: Normal că şi io. Acum, fiind puşi la punct cu lecturile, am dat-o pe filme. Tina Cumva zice: Mie mi-a plăcut filmul românesc Macarale. Nu ştiu dacă a fost chiar film sau doar un căcat de melodie de muzică uşoară, da' era super. Cu Ilarion Ciobanu, Florin Piersic, şi Dumitru Dragomir sau cam aşa ceva. Cornel zice şi el: Era şi cu Zelea Codreanu melodia, nu filmul, da' mi-a plăcut şi mie tare de tot. Denis bagă şi el: Aşişderea. I-am dat tel Magdei şi i-am zis de Macarale, că adică la ce concluzie mişto am ajuns noi vizavi de filmul românesc, şi Magda a băgat în receptor melodia: Macarale, macarale argintii, în Ampoiţa să mai vii. Aşa că treceam cu maşina acum prin faţa unui conac, casă parohială, cârciumă, hotel O femeia ne-a invitat la o bere, da' noi n-am băut, că ne aşteptau Violeta şi Andrei Sîrbu. Iată-i la poartă. Frumoşi, foarte frumoşi. O pereche de români cum rar mai găseşti prin ţara asta plină de ţigănie. Stăm de vorbă. Omul, Andrei, ar vrea să facă niscaiva manifestări care să atragă atenţia lumii asupra României de pe meleagurile alea. N-are bani. I-am spus că dacă juca în filmul românesc Macarale avea bani, că ar fi jucat alături de Dorel Vişan, Ion Ţiriac şi Draga Olteanu Matei şi s-ar fi îmbogăţit din drepturile de autor, mamă, mamă. Bem palincă, stoarcem nuci. Prin apropierea casei lor trece o capră veche de tot, credem c-a fost Capra cu Trei Iezi din Creangă, care ne zice: Dacă dragoste nu e, se arde sarmalele. Noi: Hă, hă, hă, şi aşa mai departe.

Denis

01 septembrie 2014

Ampoiţa 2

S-a trezit Magda şi zice: Mergem la Alba Iulia. Ne punem iile alea albe, alea frumoase, româneşti, tricolor în piept şi defilăm p-acolo, prin cetate. Zis şi făcut. Mai întâi ne-am dus la bierica din Ampoiţa. O mândreţe de lăcaş de prin secolul 15. Toată suflarea satului asculta o cântare ceva, iar biserica, mică cât o garsonieră, era deschisă şi ne-am plimbat prin ea. Veche, discreta, la baza un deal pe care creştea un cimitir, pioasă, liniştită. Facem poze şi Cornel a zis că: Hai!!! Hai la Alba. La Alba cetatea era plină. Mulţi gură cască, aşteptau schimbarea gărzii. Dar dacă am apărut noi cu iile, toţi ochii au fost pe noi. Se făcuse cârd în spatele nostru. Era ceva cu sentimentul naţional, pe care voiau şi ei să-l aibă, da' n-aveau curaj să scoaţă iile de la naftalină că să nu râdă lumea de ei. Noi nimic, ne-am aşezat la vedere, într-o cârciumă pe stradă. Vorbim: La Ampoiţa e economie locală. Toţi fac pâine, taie porci, lemne şi altele, pentru Pensiunea Mamei Luţa. Acolo, industrie mare de turism. Şi râul ăla, Ampoiul, şi casele, biserica, ce mai, e mai mişto ca la Veneţia. Chiar, să-i propunem Magdei să aducă gondole. Te sui în gondolă la Ampoiţa şi mergi până la Vama Veche. Cu cântece veneţiene: Oho, oho, Valea Prahovei, Măi, cimpoi, cimpoi, cimpoi şi aşa mai departe. Da, zice Cornel, cetatea asta va fi mai tare ca Sibiul, are potenţial. Se va face şi Cosmodrom. Navele cosmice vor pleca de aici spre Marte, Venus, cu escală la Ampoiţa. Acolo, în scurtul răgaz al pauzei de zbor, cosmonauţii, fie ei ţărani sau bucureşteni, vor putea asculta melodii populare indigene. Dacă Cosmodrom nu e de-ajuns, vine festivalul Dilema, ce mai, una peste alta, Alba va fi fruntea. Bem cafea. Bem suc. Printre statuile din piaţă trec turişti, fac poze, se uită că avem tricolorul în piept. La care, tot Cornel: Hai înapoi. Să luăm două păsări, le halim, bem ceva şi ne punem pe poveştile Magdei. Magda ne-a promis ceva cu Dinică, Beligan, Demis Roussos, prieteni de-ai ei. Şi mâine, mai zice Cornel, mergem la Cetea, un sat din zonă cu oameni mişto. Da, cu oameni mişto, a mai zis şi Magda. Da, da, cu oameni mişto de tot, a băgat şi Tina Cumva, care nu fusese acolo niciodată. Şi aşa mai departe.

Denis