MINISTERUL BIOGRAFIEI

Tânăra Loreta Opt din satul nostru, Vieru, com Gogoșaru, jud Giurgiu, foto, a trebuit să plece la oraș din cauza sânilor. Erau prea mari. Nu mai putea intra nici în micul magazin din centru, nici în curte, nici nicăieri. Iar când mamei ei nu-i mai ajungea metraj cu care să-i facă sutiene, Loreta s-a decis. Numai la București a găsit o garsonieră pe măsură pe undeva prin Militari etaj 9. O vreme a învățat în liniște, Loreta studia materia mai rară Biografia, adică cât a avut mâncare de acasă. Mall-ul din apropiere i-a schimbat însă viața. S-a dus, de exemplu, să-și ia o pâine și-un plic de ceai că numai pentru asta avea bani zilnic. N-a încăput la casă din cauza sânilor. Noroc că a văzut-o Ionel, casier acolo. A ajutat-o, a dus-o până acasă, s-a îndrăgostit de ea lulea. Era spre toamnă așa. Așa a aflat că ea învăța pentru facultatea de Biografie recent înființată pentru unii lideri politici și nu numai care aveau nevoie de biografii noi, în ton cu vremurile și cu trecutul social democrat al poporului român, trecut din care să se șteargă partidul comunist și turnătoriile la securitate. Ionel ca s-o susțină s-a mutat la ea. I-a propus o operație de micșorare a sânilor că biata Loreta nu mai vedea literele de la calculator din cauza lor. Știa el pe cineva la mall care făcea chestia asta pe bani puțini. Șefa de la mezeluri. În sfârșit, pe aici erau cu discuțiile și cu dragostea lor când Loreta i-a explicat bătaia mai lungă a Biografiei și modernitatea ei în România. Spunea: Ionele, se va înființa Ministerul Biografiei și de ce să nu fiu eu prima șefă a lui? Ce, îți strică o ministreasă la sivi? Mâncau ardei neumpluți și-și făceau planuri de viitor: Voi avea un salariu foarte mare și vor veni toți ăștia de la putere că trecutul se inventează. Toată lumea face la fel, își inventează trecutul. De jos, din stradă, se auzeau troleele, trotinetele electrice. Câțiva vecini se duceau la ghena de gunoi. Viitoarea ministreasă se dezbrăcă, îl vârî și pe Ionel cu ea în pat, îi puse mâna pe sâni. Priveau amândoi în gol spre viitorul Minister al Biografiei, care, după calculele lor, trebuia să fie aproape de garsoniera lor, tot prin Militari, dar poate mai jos, la etajul doi. Nu știau ce să facă în pat. Se auzea liftul. Foto, Marie-Paule Surre.

CABARETUL

De când s-a înființat Ministerul Familiei ne tot frământăm pe malul lacului. La noi, pe Dobroiești.Că adică cum să-i îmbunătățim mersul, că dacă avem idei bune să le băgăm la doamna Firea, că ea e prima familistă a țării. Unde mai pui că ne-a trimis Cabaretul, foto, în sat ca să facă promovare ministerului. Da. Pește n-am prea prins, da’ la cârciumă ne-au venit idei mișto, babane. Unu’ din Gogoșaru a zis, unu’ slab cu urechi de bivol mic: Ministeru’ ăsta trebuie să aibă și alte secții, una s-ar putea numi Ministeru’ Lu’ Bărbatu’ care vine beat acasă și bate familia. Și să găsească soluții. A intervenit și o femeie cu un turban din timpul lui Napoleon în cap: Ministeru’ ăsta trebuie să ne dea bani să plătim netu’, că nu știm să umblăm cu el, că dacă ne cade în cișmeaua din curte? Da, așa era. Un copil deja beat, cu o cămașă boțită rău, a zis: Educația pleacă din familie, așa ne spune la școală doamna de română, și noi le-am scris alor noștri în Spania, da’ ei ne-au răspuns că așa e pleacă din familie da’ din familiile care au bani de educația asta ori ei n-au. Mai durează vreo zece ani până or înjgheba ceva p-acolo, de exemplu tata vrea să-și facă o măcelărie în Toledo. După care a tăcut și a mai cerut o sticlă de bere. Tipa de la Cabaret, acu’ ne-am prins, e de la noi din comună, din Gogoșaru, e nepoata lui Petre Ghelmez ăla de-i liceu în București, și fata asta, Minora, ne-a zis: Da’ sunt și fără familii, mulți de tot și ministeru’ ăsta le dă la fiecare câte una? Întreb și io ca să știu. Discuțiile se aprinseseră rău de tot. Eram ca o familie ieșită la cârciumă sâmbătă seara și ne reproșam că ba uitaserăm aragazul deschis ba nu mai erau bani de lumină ba că în coteț nu mai încăpea vaca și așa mai departe. Probabil că de-asta inventaseră ăștia ministerul ca să ne certăm între noi și să ne dăm seama de menirea familiei. Da. Fumul țigărilor ieșea pe coș. Nu, nu ieșea pe coș că nu era coș ci ieșea pe fereastra deschisă. Un băiat din Izvoru s-a ițit la fereastră și-a zis: A-nceput Cabaretu’, s-au aprins luminile în sală, hai și noi. Am intrat. O sală mică, cumva lângă biserică. O sală mică puțind a vestiar, a tutun și a pește. Unu’ dintre noi a zis: Bă, stingeți telefoanele! Și așa am făcut.

VALOAREA MEA

Ia să-mi trag şi eu o pensie nesimţită, mi-am zis într-o zi văzând ce bine o duc ăia de au aşa ceva în comparaţie cu... Ei, dar parcă pot eu să mă compar? Evit să vorbesc cu voce tare despre asta că mă tem că pensia mea se sperie şi se face şi mai mică sau dispare de tot de ruşine, lipsindu-mă de singura mea sursă sigură de venit. Mică, dar sigură. Insuficientă, dar sigură. Cât de insuficientă? Păi, hai să zicem că din pensia mea am de ales dacă plătesc lumina sau benzina. Și asta era înainte de a se scumpi și lumina, și benzina. Iar dacă e lună de iarnă, trebuie să mai pun ceva din alte surse, insuficiente dar nesigure. Am fost la casa de pensii judeţeană, să cer şi eu o pensie de-aia nesimţită, dar nu mi-au aprobat. Deşi aveam şi dosar cu şină. Dar au zis că am prea mult bun-simţ. Să revin când mă vindec. Totuşi, pensia mea a aflat. Şi văd pe zi ce trece cum îşi pierde respectul pentru mine. Atâta valorezi tu? mă întreabă pensia mea într-o zi. Eu încerc să îi explic că nu sunt aşa de valoroasă ca un domn de la SRI – ca orice domn de la SRI – sau ca o doamnă judecătoare sau ca un domn parlamentar sau ca un domn primar. Nici măcar cât un viceprimar nu valorez. Bine, nu valorezi, e-adevărat, dar măcar jumate? Ori un sfert? Nici 10% măcar?! O, Doamne, nu-mi vine să cred, cu cine m-am încurcat... Dacă m-ar primi cineva, te-aş părăsi, zău aşa, mai spuse pensia mea. Mâine-poimâine vine iarna şi iar dârdâim în casă amândouă că n-avem cu ce plăti căldura, mai zise ea şi se ascunse ruşinată în portofel. Lasă, dragă, că a promis guvernul ăsta nou că te mai mărește. Pensia se uită la mine și-mi zice: Iar te-au fraierit ăștia. Tu n-ai văzut cât e inflația? Renunţ să mă mai cert cu ea, mai ales că are dreptate. Oricum i-am pus gând rău, mâine am de plătit rata la bancă, aşa că ne despărţim. Până atunci, ca să n-o mai aud, am învelit-o în talonul de pensie. Ilustrația: Anna Silivonchik via internet, text MARILENA DUMITRESCU

TOȚI ARE DREPTATE

1. Cineva, nu spunem cine, tot agită spiritele despre și cu niște români pe care i-ai uitat, de care n-ai nicio nevoie. Gen Cioloș, Ana Blandiana, Radu Paraschivescu, Tudor Chirilă, Marius Manole și chiar Klaus Iohannis. Li se pun vorbe în gură că adică sanchi se gândesc la săraca noastră țară și-uite-așa. 2. Legea cinematografiei române este ca țara: proastă, medievală, coruptibilă, lege care finanțează filme autohtone la care nu te poți uita. În general n-ai de ce să le vezi, dar mai sunt și ceva mai acătării. Gen LUCA, de Mălăele, ceva Zăpadă, Dragoste și Ceai și cam atât. Legea trebuie schimbată urgent. Trebuie să fie doar un concurs de scenarii. Juriul format din 11 oameni dau note cutare, comisia de finanțare dă banii cutare primelor zece filme etc. Abia acum vin casele de filme, regizorii cu punctajele lor care nu mai fac doi bani de la un concurs la altul, deci vin producătorii și licitează deschis orice film din primele zece. Simplu. Zicem și noi, că o schimbare trebuie. 3. Ludovic Orban își face partid. Ca predecesorii săi Băsescu, Tăriceanu și Becali. Pardon, Becali n-a făcut partid, ci un spital, dar recunoaștem greșeala. Noul partid al priceputului și vajnicului liberal Orban trebuie să se numească Partidul Liberal Social Democrat. Asta pentru că țara noastră a fost dintotdeauna social democrată, pe țara noastră a durut-o-n cur de vrăjelile liberale care fost-au lele cât au fost că acum nu mai ține. 4. Codin Maticiuc scrie și el o carte care sigur va face furori: Dresor de lei și de fraieri, despre viața și aventurile lui Nuțu Cămătaru. Volumul a fost lansat la Palatul Bragadiru, volum în care se fac referiri la perioadele de detenție ale lui Adrian Năstase și Liviu Dragnea la Jilava. Codin Maticiuc intenționează să facă chiar un lungmetraj artistic după această carte și i-a propus rolul principal lui Mihai Bendeac. Până una alta, Codin este unul din puținii investori ai cinematografiei autohtone, după Dan Chișu, o producție a dânsului rulând pe Netflix fără niciun succes: Miami Bici. 5. Pe actuala putere stă cu ochii și societatea civilă din țara noastră, zice media, neobosita media de la noi. Nu știm cum, nu știm care societate, dar în fruntea ei este GDS, Grupul de Dialog Social înființat de Ion Iliescu în 1990 degeaba dar care stă pe câte o mie cinci sute de dolari pe lună de atunci. Informația e mai veche, cea cu banii, dar credem că este foarte actuală. Altfel cum? 6. RECLAMĂ. Pe poarta bazei militare americane de la Kogălniceanu ies tancuri moderne trase de boi. Motorina a fost furată. Țăranii aflați în turele zic, biciuind tunurile blindatelor: Dii, cu tata, dii! 7. So: Motorina furată de la baza Kogălniceanu în valoare de două milioane de euro e trecută sub tăcere, refuză să ia amploare. În timp ce noi suntem asasinați cu Cîțu, Mîțu, Orban, Blandiana, Chirilă și Caragea, ăla cu ciuma. 8. Miniștri lui Ciucă au depus jurământul la Cotroceni. De emoție ne-au dat lacrimile. Și nouă și vecinilor Gelu, Mimi, Ninel, Tanța, Vijelie, Gicu, Petru, Geta, și tot așa până la juma de milion de vecini din blocul nostru de garsoniere. 9. Filmul chinez The Batle at Lake Ghangjin a bătut recordul mondial la încasări pe 2021. Recordul era deținut de No Time To Die cu aproape 700 milioane de euro, ori bătălia chineză are deja aproape un miliard. Bătălia cu pricina a fost pornită de Kim Ir Sen ca să ajute Coreea de Nord care era gata gata să fie parte din Coreea americană, anii 53 ai sec trecut. Un jurnalist chinez în vogă, Lou Chanping, a pus, după vizionare, câteva întrebări, stânjenitoare la adresa producătorilor precum că de ce au trebuit să moară două sute de mii de chinezi pentru o Coree care nu era a lor. A fost arestat imediat și dacă e găsit vinovat va face trei ani de pârnaie. Pun pariu că va fi găsit guilty și va face opt ani. Paranteză: Și la noi filmele cu armate trăgând cu pușca, arcul, tunul sau sabia, cu călăreți prin copaci, pe dealuri, în orașe au avut miliarde de spectatori. Amintiți-vă Dacii, Mihai Viteazul, Noi cei din linia-ntâi și așa mai departe. Filme inepte, dar cu morman de plătitori. Ce vrei?, jocul de-a războiul e preferatul planetei de când e ea. 10. Iranul și-a lansat oficial propriul Tinder pentru căsătorii supravegheat de stat. Dacă o faci în afara lui ai căcat-o. Cei care vor să-și întemeieze o familie trebuie să facă cerere, să intre pe site, să raporteze ce-au găsit și așa mai departe. Dosarele cu șină online le va asigura România în cadrul schimburilor culturale bilaterale. 11. Dacă mărul era românesc, ce dracu’ făcea Adam?

DANSEZ PENTRU MINE

Dansez de bucurie că, în sfârșit, s-a terminat criza politică și că primul ministru Ciucă a zis deja cuvinetele care-l vor face celebru: Să vedem dacă România are nevoie de certificatul verde. Dansez de bucurie că doi mari scriitori români plini de umor, Radu Paraschivescu și Ana Blandiana, și-au dat seama că Iohannis nu-i bun de nimic și că de ce l-or fi votat nu se știe. Dansez de bucurie că din banii PNRR jumătate vor fi distribuiți către wc-urile din fundul curții, școli online, tablete, și plata internetului în medii rurale. Dansez de bucurie pentru că, în sfârșit, Ludovic Orban și-a dat seama că esența poporului român este liberală și ne mai cadorisește cu un nou partid liberal bazat pe un liberalism profund, plin de cum visează de mii de ani poporul nostru. Dansez de bucurie și pentru că, în lumina noilor evenimente politice, femeile din Carpați și-au dat seama că bărbații lor vin devreme acasă doar pentru ciorba de perișoare iar nu pentru sex. Dansez de bucurie pentru că, știu sigur, din banii PNRR se vor folosi morman pentru mărirea pensiilor. Dansez de bucurie când aflu că din PNRR cultura va avea cinci sute de milioane de euro, bani care vor fi folosiți, știm noi de ce, doar pentru plata icr-urilor de afară, pentru promovarea la Nobel a unui scriitor mediocru, și pentru promovarea vaccinării prin literatura română angajată fie ea proză, fie ea piesă de teatru, fie poezie, fie pamflet, fie ea afișe electorale sau nume de stații de tramvai. Dansez de bucurie când știu că, odată la doi ani, vom fi conduși de politicieni din ce în ce mai deștepți, din ce în ce mai liberali, din ce în ce mai cu grija eradicării sărăciei din țara noastră și din ce în ce mai implicați în absolvirea școlii de securitate de nu știm unde. Dansez de bucurie că știm dar nu spunem. De-atâta bucurie am obosit. Așa că m-am retras în bucătărie îm ritm de foxtrot. Care vine cam așa: pam pam la stânga, pam pam la dreapta, pam pam pe masă, pam pam pe aragaz. Pe seară a venit tristețea și m-a-ntrebat: N-ar fi mai bine să scoți s-ul din dansez. Păi, vine danez pentru mine. Danez de bucurie. Nu merge, rămâne dansez.

CURSA

Mama mi-a spus că dacă termin cursa asta pe locul doi mă duce în Uganda unde sunt mulți șoareci metalici cu care pot să cutreier așa cum vreau măruntaiele pământului iar eu asta fac sunt acum pe locul doi vezi foto al doilea din stânga dar și tata mi-a spus că dacă termin pe locul doi mă duce în Gibraltar unde chiar dacă e iarnă te încălzești de la floarea soarelui care e cultivată de englezi iar apoi seara târziu îi aud certându-se în bucătărie că tata zice că politica românească e un căcat încă de pe vremea fanarioților că și atunci își tăiau capetele era corupție ditai corupția și chiar și turcii care nu se băgau știau că alde moldovenii și românii de la Dunăre dau șpăgi babane să rămână pe scaune și că pe ei doar banul îi interesa că și așa nu aveau ce face cu Țările Române fără Transilvania că aia era prea departe dar nu aici am vrut să ajung că mama a zis că nu-l mai primește pe tata în pat dacă mă tot îndeamnă să ies doar pe locul doi și că nici ea nu se mai primește în pat dacă mă tot îndeamnă să ies mereu pe doi că eu sunt de locul întâi și ăștia de pe locul întâi merg la Hollywood și joacă în filme cum ar veni în The Last Duel al lui Ridley Scott însă eu nu vreau în America eu vreau la Buftea să joc în filmele lui nu contează cine că sunt la fel și să iau premii la Sarajevo că unde mai pui că o gagică de la grupa mare aia de trei ani îmi face ochi dulci și m-a invitat în pădure ca să mă bată și să mă-ngroape așa reieșea din privirile ei iar când au venit ai ei s-o ia de la grădiniță le-am spus și ei au râs că ce era nasol în pădure că la vârsta asta unde s-o faceți și mi-au dat două palme că de ce o fac de râs pe fetița lor scumpa lor fetiță care mă place mult da care mă place mult așa. După ce am terminat cursa, mi-am strâns echipamentul, m-am urcat în mașină și am dat să ies pe poarta grădiniței. Fetița scumpă mi-a făcut semn că adică o iau și pe ea semn de-ntrebare. Ne-am dus în pădure. Eu aveam cortul pregătit, saltele pregătite, prezervative pregătite, brazii foșneau, urșii foșneau, veverițele foșneau și-am făcut dragoste vreo trei ceasuri. Da!

O ZI DIN VIAȚA DOMNULUI COSTEL ȘIATÂT, FĂCĂTORUL DE PARTIDE

Domnul Costel Șiatât din Ministerul Român de Interne este turnător și-atât. De aici și numele. Da fapt, dânsul este șeful turnătorilor din țara noastră. A celor câtorva zeci de mii de turnători. El se scoală în fiecare dimineață, pardon, dânsul nu doarme niciodată, dar ziceam și noi așa, deci se scoală în fiecare dimineață la ora patru și-și trimite subordonații la treabă. Unde muncesc zecile de mii de turnători din scumpa noastră patrie? Păi, ei muncesc în toată societatea. Ia să vedem: În agricultură, sport, edituri, literatură, poezie, icr-uri, ambasade, școli, primării, consilii județene, uzine, mall-uri, economie, transporturi, gări, lacuri, partide, grădinițe, străzi, blocuri, armată, teatre, avioane, poliție, asigurări, bănci și poate am scăpat ceva dar vă dați seama că de emoție mai uităm și noi, na! Acum, că domnul Ludovic Orban își face un nou partid liberal mai deștept și mai cu tradiții brătiene decât fostul,că aici am vrut să ajungem, domnul Costel Șiatât se bagă în seamă. Îl sună pe domul Orban:Bă, Șică, faci partid aud! Legal sau ilegal? Cum ce-’nseamnă? Păi, legal e că e o lege a partidelor care spune că se pot face partide doar cu câte o mie de susținători din câte cinșpe județe, ce ai uitat? Nu mai e ca pe vremea lui Patriciu la PL 93 când mergeai după țigări și nu știai mersul! Nu, nu mai e. Uite, și Tăriceanu când și-a făcut partid tot la mine a apelat. Știi, cu alde. Și Băsescu așișderea, cu pmp. Deci, dacă-ți faci partid, oricât ar lupta el pentru bunăstarea românilor, zi-mi din timp. Ca să-i sunt pe băieții mei. Pe fetele mele. Înțelegi? Ca să văd dacă mai e loc prin județe, că dacă nu, să racolez alți peneliști înfocați, cam ca tine așa! Bun! Dacă întreabă cineva? Cum să-ntrebe, băi? Păi, la înscriere sunt tot băieții și fetele mele, n-ai treabă! Hai, dă-mi de știre. Stai, nu-nchide, din banii de la buget care-ți intră pe partid varsă și mie dreptul. Cum cât? Un milion, două de euro. Hai, nu te căca pe tine, ce-s banii tăi? Sunt ai lu’ boii ăștia care dau taxe. Știi bine, că poate d-asta-ți și faci partid, nu-mi spune mie, hoțomanule!! Domnul Costel Șiatât a închis telefonul. Și-a pus urechea cu care ascultă poporul român și a ieșit la noul său loc de muncă. Păi, cum care? Dac’-am știi, nu v-am spune?

MINISTERELE FAMILIEI ȘI TINERETULUI ALE LU' GABRIELA FIREA

Viitorul Minister al Familiei și Tineretului va avea două camere. Pe ușa unuia va scrie Ministerul Familiei, pe cealaltă Ministerul Tineretului. Simplu. Amândouă vor fi conduse, sperăm, de Gabriela Firea, și familistă și tânără deopotrivă. Lucrurile vor sta cam așa, suntem siguri de asta. Dimineață în zori, cinci milioane de mame își vor aduce copiii la făcut dosare pentru vânzare sau închiriere, vezi foto. Femeile nu-i mai pot întreține și crește cu niciun program din cele afișate cu aroganță de statul român. Ne referim aici la Programele Roșia, Usturoiul, Educată, Normală, Școala Online, PSDPNL, Iohannis, Baba Cloanța, pensiicalumea, alocațiicalumea și așa mai departe. Și iar e simplu: Prin vânzarea copiilor lor, mamele vor să se asigure că aceștia vor avea un viitor mai bun departe de wc-ul din curte, de nicio școală, de banii de fondul clasei și așa mai departe. Ministreasa Gabriela Firea le ascultă pe toate. Spune: Luați un dosar cu șină, treceți numele copilului, adeverință cu nu-i membru de partid, că a fost la cor, că a strâns la piept materialele difuzate de PreaFericitul Daniel, că nu e orb sau surd, că înțelege limba română și depuneți dosarul online la orice comisariat militar, că poate ajung ca Ciucă. Dacă nu-i încorporează pe toți, deși m-aș mira, luați un alt dosar cu șină și completați-l cu ce părinți ați dori să faceți acte de vânzare cumpărare din orice țară și depuneți dosarul online la orice ghișeu din cele câteva sute de mii din țară. Zicând toate astea, ministreasa Gabirela Firea se uită la ceas, e unșpe, așa că închide Ministerul Familiei și deschide ușa Ministerului Tineretului.

Și aici e coadă babană, cam de opt milioane de fete și băieți. Tineri care vor să părăsească România. Din cauză că viitorul lor este ocupat de securiști, bancheri, de fiii lu’ tata adică, de horeca, de turnători în sport, de minciuni, de proiecte neplătite, de securiștii din cultură, de nicio promisiune onorată de guvernele perindate din 90 încoace, de Tudor Chirilă și așa mai departe. Ministreasa Gabriela Firea îi ascultă pe toți. Spune în final: Luați un dosar cu șină și treceți în el tot ce-ați spus, tot ce vă nemulțumește, locul unde vreți să plecați, situația părinților, ce știți din prelegerile PreaFericitului Daniel și așa mai departe și depuneți dosarul online la unul din ghișeele la care sunteți așteptați de două milioane de bugetari care nu pot fi dați afară. Un tânăr cu șapcă de revoluționar, cu care nu era bine să te pui, Vasile Roaită, a tras de sirenă și a spus: Și ce se întâmplă cu dosarele noastre? Ministreasa a răspuns simplu: Păi, vor fi vărsate la securitate ca să se știe ce-i în capul vostru. Mulțumiți?

IONEL NICOLAE CIUCĂ ALNOSTRU

Ionel Nicolae Ciucă se naște în localitatea Plenița, județ Dolj. De mic le are cu armele, cu războiul. Ia câte un cuțit din bătătură și se duce la câmp să taie coceni, maci, floarea soarelui. Ai lui observă această înclinație și-l vor da la școala militară de la Sibiu. Ba chiar Napoleon trecând în drum spre Moscova prin Plenița i-a spus viitorului militar de carieră: În ranița ta șade un baston de general sau, dacă ești cuminte și ascultător, de prim ministru. Paranteză: Știrea cu Napoleon e falsă, dar așa e toată România. Absolvind Sibiul, Ionel Ciucă, devenit Alnostru la botez, întrucât preotul i-a întrebat pe ai lui: E-al vostru, da, și l-a botezat Alnostru, deci, numa’ ce-a absolvit Sibiul că în Ionel Ciucă Alnostru s-a trezit nevoia de luptă, de apărare a țării, de cucerire a Irakului și multe alte vitejii de care numa’ țara noastră are parte. Prima luptă serioasă o are cu turcii, că adică să nu-i lase să avanseze în Europa că-i de rău. El a ținut astfel piept invaziei otomane, salvând, de exemplu, Londra sau Parisul. Târziu a aflat că otomanii au ajuns la Viena prin Kosovo și Serbia și că i-a durut în fund de pieptul lui. Dar ce contează? Lupta poporului român condusă de viitorul prim ministru rămâne în istoria țării noastre. În 1989, armata trage în demonstranți în seara de 21 decembrie. Ciucă Alnostru nu-i pe-acolo sau nu știm noi. El e pitit undeva prin conducerea vitezei armate române, care va fraterniza cu demonstranții la ordin și nu că avea ceva în comun cu oamenii ăia ieșiți în stradă ca să Jos Ceaușescu, și ca să, mai târziu, Jos Iliescu. Terminând cu luptele interne, armata română a pus ochii pe Irak. Pe Afganistan mai târziu. S-au dat șpăgi babane că să te plimbi cu TAB-ul pe-acolo și să apari știre la televizor. S-au dat și ceva lupte, dar noi am stat prin coada americanilor și le-am câștigat. Deci Ciucă Alnostru simbolizează armata română: O adunătură de tipi netalentați care execută orbește comenzile politicului. O armată care este trecută prima în sondaje și-atunci, lipsiți de orice educație, românii o bifează ca având în ea cea mai mare încredere. Sau nu bifează nimic, că se ocupă de asta STS-ul. Dar de ce am scris noi acest pamflet? Păi, l-am scris ca să strângem fonduri pentru viitorul monument din Plenița intitulat Statuia Prim Ministrului Necunoscut Ciucă Alnostru.

TOȚI ARE DREPTATE

1. Iohannis, că altfel nu putem să-i spunem, iese pe media și zice că trebuie să strângem rândurile, că economia, că să avem grijă, că să fentăm vremile grele care vor veni iar la sfârșit o bagă cu capitalul autohton, cel care trebuie să nu știm ce, uitând să ne spună că capitalul autohton este dobândit din taxele noastre, ale tuturor, și că capitaliștii ăștia autohtoni ar trebui să dea banu’ pe tablete, pe căldură, pe apă, pe ligheane în care să ne spălăm, pe România Normală și uite-așa, Pas cu Pas, suntem duși de nas că o vom duce mai bine, că ni se vor mări pensiile cu patru lei, da, patru, că se vor publica otova dosarele de la CNSAS și alte chestii pe care le auzim de 30 și ceva de ani. 2. Iacătă-l și pe primul chinez din istoria F1, pilotul Guanyu Zhou, la echipa Alfa Romeo. E un prim pas din expansiunea mondială chineză la acest nivel, al doilea va fi când în țara noastră va fi numit pentru prima dată un președinte chinez. Că cu ăștia autohtoni nu se mai poate. S-a putut cu Carol, acum de ce nu? 3. Papa Francisc știe ce știe și zice: Să vină resetarea globală, pentru că nu ne mai putem întoarce la lumea de dinaintea pandemiei. Ca să vezi! 4. Averea lui Mîțu, celebru solist vocal, va fi îngropată într-un loc în care nu se va putea benefica de ea. Urmăriți știrile. 5. Oana Pellea iese și zice ceva de cum a dat ea votul nu știm cui. Dar de ce zice tocmai ea chestia asta? În ce calitate? Cu ce se ocupă dânsa? 6. Industria de film maghiară a luat-o înaintea celei germane. Vecinii noștri investesc în cinematografie cam un miliard euro pe an, iar pe chestia asta li se întoarce din turism cam cinci. Și slovacii bagă bani în film. La ei s-a filmat Game of Throne și turiștii vin să viziteze. Turiști din toată lumea. Și sârbii bagă bani în film. Tot ce se filmează în zona Dubrovnik se întoarce prin turism încincit. E vorba tot de miliarde. Investițiile în cinematografie au început în zona centrală a Europei prin 2002. Acum se văd roadele. Și noi, prin 2018, am zis că investim în film. Dar atâta tot, banii au rămas în buzunarul ‘’capitalului autohton’’ cu care ne bate la cap Iohannis, că altfel nu-i putem spune. Iar filmele sunt subvenționate după un reglament CNC superînvechit. Și prost. 7. Tot în domeniu: Cinematografia mondială și-a triplat încasările în ultimii zece ani, cu tot cu pandemie, ajungând la un nivel de 150, 200 de mld de euro. În România încasările scad, încasări și așa spre deloc pentru că ‘’marii producători și regizori’’ ai țării noastre nu bagă banii de la CNC în filmele lor ci în casele lor de la țară. 8. Promit să revin cu un material pe această temă pentru a desluși mediocritatea ‘’industriei’’ filmului de la noi, precum și mediocritatea celor numiți în comisiile care acordă finanțări proiectelor vizuale, indiferent că lungmetraje ficțiune, documentare, animații și așa mai departe. 9. Așa că, România va dispărea pentru că adevărul, care-o fi el, la toate nivelele, nu se mai poate spune. 10. Tim Burton și Catherina Zeta Jones sunt la Predeal, pentru pelicula Fam Adams Wednesday. Da, dar asta nu ține de cinematografia română. 11. Pe patul de moarte, Mîțu a declarat: Melodia compusă de mine Dă-mi, Florico peste Cur va lua Grammy. Tot el a declarat, la cimitir, că-l bătea nevasta. 12. Urmează un regal cinematografic HOUS OF GUCCI, cu Al Pacino, Lady Gaga, Mădălina Ghenea și solistul Mîțu a cărui avere e disputată de urmași așa că nu se știe cui va reveni, urmăriți știrile. 13. Ploaia bună știe când să cadă. Și unde. La noi e mereu secetă. 14. Prin județele patriei noastre a avut loc, subteran, adică n-a știut nimeni, primul Concurs de Poezie Polițistă. A câștigat meritat o polițistă din jud Mureș. Am participat și noi cu poezia Cîțu ia banii lui Mîțu, draga mea! și n-am câștigat după cum se vede. 15. RECLAMĂ. La înmormântarea solistului Mîțu s-a folosit un sicriu din lemn de stejar gros de doi metri, greu de cinci tone, pentru ca corpul maestrului să fie puternic coservat că poate mai e nevoie de el la știri. Odată îngropat, de sub pământ s-a auzit o voce, era a lui Mîțu: De mă voi scula, pe mulți am să-i cânt și eu, aici cuvântul cânt are sens pentru că Mîțu era cântăreț la securitate. 16. HOROSCOP. Nativii o vor duce mai bine în 2022, pentru că li se vor mări pensiile cu patru lei, am mai spus. Ce n-am spus e că nativii vor folosi cei patru lei ca să fugă din țară. 17. Talentul nu se predă și nici nu se moștenește, curs de Oana Pellea ținut pe Fb. 18. SPORT. Iar nu ne calificăm la mondiale. Păi, n-avem cum, spunea regretatul Mîțu, pentru că trebuie demisă toată federația, trebuie spart cuibul ăla de turnători. Uite că, mai avea și dreptate maestrul. Păcat c-a murit. 19. Degeaba numim prim ministru că tot de șterpelitul banilor de la PNRR este vorba. Iohannis, că altfel n-avem cum să-i spunem, se preface că nu știe chestia asta și-i dă cu grija față de popor. Nu-i târziu niciodată. 20. Solistul Mîțu, atât de drag milioanelor de români care stau cu nasul în postul teve Cutare, a declarat pe patul spitalului: Nu trebuie să facem niciun film, nicio autostradă, nicio educație și nicio normală aici în România, că tot banii ăia-i luăm.

NUNZIO de Alina Hiristea la ARCUB

Când într-un spectacol de teatru doi actori bărbați stau de vorbă o oră jumate fără să apară nicio femeie avem o mare problemă. Când cei doi actori stau de vorbă atâta vreme fără lavaliere și sala n-are instalații de sonor decât pentru concerte de Jazz, ne referim la sala Lipsani ARCUB, iar avem o problemă. Când textul spectacolului nu-și are rădăcini în experiențele noastre de viață, adică ceva o bătaie, o ceartă, o poveste babană de dragoste, o femeie urâtă, un copil harnic la învățătură, o Trei Surori sau o Romeo și Julieta moderne, deci când textul nu este recognoscibil în cazuistica vieții pe care o trăim iar avem o problemă. Destul de mare. Dar, hai, să nu mai băsmim și să vedem despre ce este vorba în NUNZIO, spectacol pus în scenă de regizoarea Alina Hiristea la Sala ARCUB de pe Lipscani, cum ziceam.Nunzio este povestea întâlnirii între doi anti-eroi, Nunzio și Pino, zice programul de sală. Pină este un ucigaș plătit, tulburat și zbuciumat, posedat de gândul răzbunării morții fratelui și tatălui său. Nunzio este un bătrân vagabond încercat de viață, ce nu și-a pierdut inocența și umanitatea. Este o întâlnire care le va schimba radical viața amândurora. Bun. Până aici e bun. Numai că din cauza lipsei lavalierelor și a jocului nu tocmai strălucit al lui Pino, Ion Grosu, nu prea ești părtaș la tulburările killerului, la zbuciumelile lui, ba chiar, am putea spune, te lasă rece. Nunzio este mai bun. Exepriența în teatru, cam 50 de ani, a actorului brașovean Mircea Andreescu, se simte, el chiar face un Nunzio excelent. Textul este al dramaturgului italian Spiro Scimone care are ceva premii locale prin Italia și cam așa ceva. Poate vom mai auzi de el, nu-mi dau seama. Regizoarea Alina Hiristea se străduiește să-și găsească un drum. Noi am mai văzut-o în Regina Maria la Constanța, spectacol prăbușit din cauza trupei mult prea slabe a teatrului din localitate. Acum, în Nunzio. Alina Hiristea este realmente foarte talentată, dar îi recomandăm prietenește să-și aleagă mai atent textele. O poate face cu mult succes. Cam atât. DENIS.

DOMNUL IOHANNIS LA GLAGOW

La Glasgow, zilele trecute, s-a adunat toată planeta ca să vadă ce-i cu mediu ăsta, adică îl protejăm sau continuăm să ne căcăm pe el? Facem auto electrice sau nu? Poluarea e bună sau nu? Și altele sau nu? Toyota, de exemplu, nu vrea neapărat auto electrice. Vrea șiceva cu hidrogen. WV nici ea nu vrea musai electrice, ci un hibrid între combustie internă și cumva ceva. Renault Nissan n-a zis nimic dar, pentru ca în România minciuna să continue, declară că gama Dacia e cea mai vândută din lume. Apoi, a vorbit industria americană de auto, care s-a abținut de la electrice. Și cea chineză. Adică pe chinezi îi doare-n cur de planetă, zic și ei acolo că sunt de acord, că nu-i împiedică nimeni să polueze și să zică că nu. UE e gata și ea cu un program care se va desfășura cam până prin 2030 în care scrie negru pe alb că gata cu benzina, trecem la auto electrice cu toții. S-au semnat niște hârtii. Vom vedea ce va fi, suntem sceptici. Domnul Iohannis, președintele României, prezent și el acolo, la summit, a înțeles exact cum stau lucrurile și și-a notat pe un bilet. Ia să vedem: ‘’Să vorbesc cu generalii mei să facem în România o puternică industrie de mingii de golf și de crose, că nu poluează‘’ sau ‘’Să vorbesc cu Cîțu să-l pună prim ministru pe Ciolacu, da’ poa’ să-l pună și pe Stolojan de-o mai trăi sau poa’ s-o pună prim chiar și pe Koveși că nici ea nu poluează pe nimeni, dar nici cu Oana Pellea nu mi-e rușine că le zice bine‘’ sau ‘’Nicușor Dan trebuie să pună în fiecare stație STB din București un lighean cu săpun ca nimeni să nu se urce nespălat în auto care număr o fi‘’ sau ‘’Să-i pun tot pe generali să facă din programele România Educată și România Normală un singur program numit România pe Tablete prin care să dea tablete și net la țară, pentru o lună, după care să le ia înapoi că altfel nu merge că zicea cineva, mi se pare că Cîțu, că viitorul va fi al educației sau nu va fi deloc și trebuie să cercetăm această zicală‘’. Prin dreptul lui Iohannis tocmai atunci trecea Joe Biden. Americanul a întrebat cine-i individul care scrie de zor bilețele. I s-a spus că e un Robin Hood din est care ia de la săraci și dă la bogați și atunci șeful lu’ America i-a strâns mâna lu’ scriitorul de bilete, vezi foto. Cam așa a început pentru noi, românii, lupta finală cu poluarea mediului, da, cam așa.

SPITALE în FLĂCĂRI un nou film românesc

Tânărul Eroll Pintilie, din comuna Gogoșari, județ Giurgiu, este piroman din familie. Ai lui incendiau în neștire case, oi, albii de râuri, machete de Casa Scânteii, pere, gutui, oameni, spitale. Aveau în casă toate cele necesare acestei meserii folositoare: Benzină, feștile, grenade, butelii de gaz, bombe indendiare, chibrite, petrosin, aruncâtoare de flăcări și e normal ca puștiul Eroll să fi moștenit această meserie, că alta nu se găsea prin județul și așa sărac Giurgiu. Eroll crescu însă mare, era de acum un tânăr de 22 de ani și nu mai ținea să umble cu aruncătorul de flăcări în spate, așa că se angajă la SRI și acolo se îndrăgosti de o fată frumoasă, Gilda. Ea răspundea de stingătoare, era blondă, cu țâțe care-i spărgeau cămașa, cu cur la fel. Ca să-l pună la încercare, Gilda îi spuse lui Eroll într-o dimineață când încă mai zăboveau în pat: Dacă mă iubești, dă foc la Colectiv. Și Eroll așa făcu. Apoi, în altă dimineață și tot în pat, în timp ce ea-și învelea coapsa: Dă foc și la spitalul din Constanța. Eroll îndrăzni: Dar mor oameni, iubito! Nu-i nimic, mor ei și de Covid și nu zice nimeni, d’apoi de foame sau altele sau nu mă mai iubești? Eroll începu să de a foc spitalelor din România. Devenise agil, priceput. Se ducea numai la ATI, aprindea cearceafurile de sub bolnavi după ce dădea unor asistente câte o sută de lei și-apoi, după ce izbucnea flacăra, sufla cu tubul de oxigen peste foc și țin’te vâlvătaie că nu scăpa nimeni. Era un delir, o frumusețe. Pe măsură ce ardeau toate spitalele din țară cei doi se iubeau mai pătimaș. Făcură opt copii pe care-i botezară după numele spitalelor arse: Constanța, Ploiești, București, Bistrița că mai urmau și altele și SRI-u’ nu-și dădea seama cine punea focul iar organele civile de anchetă ca și cele de pompieri nu cercetau nimic că n-aveau voie. Anii treceau, spitalele din România erau scrum așa că tinerii noștri Eroll și Gilda se mutară în Africa. Și-acolo, țin’te sinistre din astea cu flăcări pe măsură ce dragostea lor creștea în intensitate, celebritate și căldură emanate de foc. Un film interesant, captivant, cum numai cinematografia română e în stare să dea. Un film eveniment, tineresc, de dragoste și maternitate. În rolurile principale toată clasa politică din Carpați condusă de însuși președintele ei.

CHIT ȘI DUBLU de IOANA CRĂCIUNESCU, lansare de carte la Bulbucata, 14 nov, 2021

Într-o seară de prin 1978 prietenul meu Ion Drăgănoiu, poet de excepție, m-a sunat și m-a-ntrebat dacă poa’ să vină pe la mine cu o gagică mișto. Și a venit cu Ioana Crăciunescu, actriță la Nottara. Era frumoasă, ceva aparte adică nu era Sofia Loren dacă vreți, subțire, în niște bolțari albi cu dungi nerge, cu o caschetă de general de brigadă din ăla care știe ce face, care știe că are umor, care știe pe unde umblă și știe cu ce se mănâncă literatura de calitate, altfel nu umbla cu Ion, așa, și fata asta s-a așezat pe podea cu spatele lipt de peretele dinspre baie. Și-a scos bolțarii și era-ntro fustă cumva, și-a scos uniforma de general și avea o bluză neagră. Drăgănoiu m-a bătut la cap să citesc ceva. Aveam o proză cu un trenuleț electric.

Era doar prilejul, aveam să-mi dau seama, ca să încălzim atmosfera pentru poezia Ioanei. Și ne-a zis câteva poeme din apropiata apariție a Supei de Ceapă. Mai eram câțiva, am rămas stană. Așa ceva nu mai auzisem. S-a așternut liniștea, că adică ce să mai zici? N-am zis nimic și am băut vodcă. Drăgănoiu s-a dus după parizer la Unic. Ăsta a fost meniul serii: Parizer, poezie, vodcă și un vinil al unei trupe celebre pe atunci Grandfunk Railroad. Au trecut de atunci aproape 50 de ani și iată că la Bulbucata, duminică 14 noiembrie 2021, de ziua Ioanei, s-a lansat volumul semnat de ea Chit și Dublu, apărut prin grija prietenilor Țărmure și Sebastian. Eram la piscina din Bulbucata, Mircea Florian, Ioan Mureșan, io, alții vreo 50 veniți special din București, în costume de baie, cu țuica sub nas și alte alea. S-a citit și s-au dat autografe, a urmat ciorbă de varză și iepure nu știu cum.

Mărturisesc, nu fără un sentiment de stânjeneală, că în generația mea, probabil, opera Ioanei Crăciunescu este prea puțin cunoscută. Desigur nu și numele acestei poete și actrițe remarcabile, triste, inteligente, ironică, erotică, posesoarea unui sarcasm înțelegător și ai unor bolțari pe măsură, talentate și unică în poezia română. Poezia Ioanei Crăciunescu este receptivă la umbre și siluete în mișcare placate peste fundamentul iubirii pentru oameni. O lume vie, neliniștită, sufocantă ca-n pânzele lui De Chirico. Volumul Chit și Dublu este un volum despre noi prietenii ei, despre ea prietena noastră, despre bolțarii și uniforma din anii ‘70 și așa mai departe. Apoi, după lansare, tămbălău la curte. Cu filme, cântece Florian, tort, o rață și alte animale. Mișto.

LU' DUMNEZEU I-A TREBUIT ȘASE ZILE SĂ FACĂ LUMEA, LU' ĂȘTIA LA CE LE-O TREBUI ȘAPTE ANI semn de-ntrebare

După ce l-a făcut pe om, în a șasea zi, după chipul și asemănarea sa, Dumnezeu a prins a se odihni. S-a suit în pat, s-a învelit cu un nor colorat și nu se mai arată decât când vrea el. Niciodată când trebuie. Urmându-i exemplul sau strădania, cum vreți, adunătura asta de la conducerea actuală a României își propune ca în șapte ani să rezolve toate problemele țării. De ce șapte ani semn de-ntrebare. Nu sunt alegeri în 2024 semn de-ntrebare. Le trebuie șapte ani ca să ce semn de-ntrebare. Păi, le trebuie șapte ani ca să-și albească banii și să dispară urmele pnrr-ului, șapte ani pentru ca copiii lor să nu fie luați la întrebări că de unde are tata bani, șapte ani în care cu o nouă Constituție să parafeze noua ‘’clasă de mijloc’’ atât de dorită de Ion Iliescu, Petre Roman, Valeriu Stoica și sutele de pensii speciale, clasă de mijloc care, vorba lui Eminescu, a furat strașnic de peste tot fără să dea nicio socoteală și așa mai departe. Liberalii, care sanchi se trag din brătieni care și pe timpul brătienilor țara noastră murea de foame, se dau acum că ne vor binele. Social democrații, care sanchi se trag din nevoile neamului care de când e social democrația la noi s-a murit de foame, se dau acum și ei că ne vor binele. Musai în șapte ani. Le va fi atât de ușor ca lui Dumnezeu? Da, le va fi foarte ușor, pentru că au construit o Românie bazată pe minciună, pe o istorie falsă, pe dezinformare, pe securitate deșănțată, pe needucație, pe emigrație, pe lipsă de cultură, pe mitinguri false, pe sport fals și așa mai departe. Din când în când, Dumnezeu dă norul de-oparte și se uită prin Europa. Vede cum se destramă România. E și normal, el știe asta. Știe că un stat național întemeiat, 1918, doar prin strădaniile a doi vajnici cetățeni francezi, Ficheux și Berthelot, n-are cum să dureze la infinit. Și atunci ce face semn de-ntrebare. Ia o chitară și zice melodia aia cu Lașate mi cantare, că de pus osul la treabă nu mai are cum. A muncit enorm șase zile. Și p-ormă semn de-ntrebare. Ca să salveze ce semn de-ntrebare. O țară care stă pe DN1 de zeci de ani semn de-ntrebare. O țară din care numai turnătorii n-au plecat semn de-ntrebare. O țară în care numai securitatea face democrația, cultura, sportul, educația și așa mai departe semn de-ntrebare. Nu, și se pomenește singur: Doamne Ferește! Așa că ia din nou chitara, o acordează într-o gamă necunoscută și cântă celebrul Nonandare, nonandare, nonandare, care nu știm ce-nseamnă, dar vom vedea în următorii șapte ani.

BUNĂSTAREA, ulei pe pânză, pictor Psdpnl

Expoziția itinerantă de promovare a bunăstării în viziunea psdpnl a ajuns la noi în sat cam alaltăieri și este găzduită de La Steluța. Ea are o terasă adecvată, adică a scos cele două mese și ne putem uita în picioare la singurul tablou al expoziției care reprezintă un fund de femeie. Primarii din Gogoșaru și Bucșani au zis că dacă n-o vizităm nu ne mai ridică cota de peleți, nu ne mai dă voie la pește în balta Dobroiești și de aici se trag multe pentru bunăstarea noastră, a locuitorilor județului Giurgiu. La deschidere a vorbit cu precădere domnul Mite Verbalu turnătorul satului și posesorul cazanului oficial de țuică. Dânsul a zis: ‘’E bine că bunăstarea este reprezentată printr-un fund de femeie că dacă era prin organul masculin de sex era nasol. Așa însă, vin de zic că bunăstarea e ceea ce vedem mai des în sat sau mai bine zis până la Bolintin și Călugăreni care vrea să spună acest tablou că bunăstarea este accesibilă tuturor chiar și atunci când pare de neatins, de necrezut și chiar și atunci când vezi la fântână așa ceva sau când se spală rufele la rău’’. Vorbise mult și a căzut lat în fața unei sticle de vin d’ăla dulce. Apoi am vizitat cu toții tabloul, elevi, bunici, copii și infanteriști din al doilea război și ne-am dat seama că un fund de femeie e un pas înainte în calea bunăstării că dacă era sexul masculin nu era bine însemna că puterea o doare-n-cur de noi, de bunăstarea noastră. La sfîrșit a vorbit doamna Sofia Elegant, activistă în oengeul local cu privire la hârtia folosită în fundul curții la veceu. Dânsa a spus, ștergându-și o lacrimă: ‘’Lupta noastră are în sfârșit și o latură politică. Este pentru prima dată în istoria poporului nostru din județul Giurgiu când politicul e atent la ce vrem, la ce spunem, la cum ne-mbrăcăm și la cum bem. Un fund de femeie, domnilor, este un pas înainte că până acum era când vorbeai de bunăstare doar de organul ăla masculin pe care ne e rușine să-l pronunțăm dar de care toți avem nevoie. Pictorul e realist rău, are viziune și profunzime cum ar veni, fundul are relief, e obraznic așa cum trebuie să fie bunăstarea, dragii mei’’. Am aplaudat cu toții nu prea mult că La Steluța se închidea că doamna Steluța patroana avea proces la Giurgiu cu unii care furau racii de pe fundul lacului Dobroiești și natura de pe malul Neajlovului. Așa verde cum era, așa o furau.

Hăis și cea într-un consiliu local suedez

 Într-o țară, să zicem Suedia, într-un oraș, să zicem al treilea ca mărime din țară, au ieșit partidele cu propuneri de buget pentru anul douăzeci-douăjdoi. Am puricat propunerile partidelor considerate de extremă (ăia și ăilalți), ca să văd și eu la ca visează aleșii pe banii (și ai) mei.

Unii vor ca asistența socială să fie micșorată, iar asistații să fie obligați să accepte locurile de muncă propuse. ba chiar să se mute unde se agață harta în cui sau peste graniță, la Copenhaga. Nou aterizații să fie expediați în alte comune și să locuiască în caravane sau pe vapoare. S-a putut acum 30 de ani, acum de ce să nu se poată? Să se înființeze un centru de retrimitere în țara de origine a persoanelor care nu au o situație stabilă în Suedia. Centrul de informare pentru Rromi să se închidă și să vină baaaaniii, să vină baaaaaniii la buget. Să se mai taie din posturile de PR-iști: prea sunt 140 într-un oraș de 350 000 de locuitori. Să se aloce 300 de milioane de coroane (împărțiți la 2 și vă iese suma-n lei) pentru măsuri de securitate, adicătelea vreo 50-60 de agenți de ordine care să patruleze pe străzi.

Ceilalți vor taxe de mediu pentru mașinile care circulă în oraș și interzicerea autovehiculelor în jurul școlilor. Să se înființeze cel puțin un parc comestibil, adică înzestrat cu arbuști și copaci fructiferi. Să se producă pe plan local mai multă mâncare, mai ales pe bază de plante. Funcționarii publici să aibă ziua de lucru de 6 ore, cu același salariu, mai ales cei din mediul medical. Să se angajeze câteva mii în plus în grădinițe, școli, spitale și instituțiile de asistență socială. Să se introducă pregătire de autoapărare feministă în școli, pentru toate fetele și persoanele nonbinare și trans, iar băieților să li se propună pedagogie de gen. Consilierii locali să aibă salariile mult mai mici. La ei în partid sunt două persoane care împart un post de consilier local, deci și salariul, și se descurcă bine mersi. Și cireașa de pe tort: să crească impozitul cu o coroană (=50 de bani) la fiecare 100 de coroane câștigate (=50 de lei). Ar fi un plus de vreo 751 de milioane de coroane la buget (împărțiți la 2 și vă iese suma-n lei). 

Care or fi partidele alea? Din păcate sau din fericire, după preferințe, ele prestează în opoziție. Numai că partidul care trage spre dreapta are mai multe guri, deci voturi în consiliu, deci posibilități sporite de negociere. Stați cu ochii lipiți de Călimară ca să vedeți ce s-a ales de și dintre propunerile astea.

2.12.0.0

TANȚA din CLEJANI

Într-o dimineață și-a luat vioara și-a plecat, foto. Era cam ca acum, plus ceva zăpadă, frig. Bătea soarele, dăduse de mâncare la câini, dar nu era ce-i trebuie ei. Plecase la Conservator după ce profii de la școala de muzică din Clejani i-au spus că are talent. La fel ca toți țiganii din sat. Dar ea răsărea cumva, n-aveau cuvinte. După absolvire s-a-ntors în sat. Ce învățase ea nu se mai potrivea cu satul, cu oamenii, cu viața aspră de câmp, de vite, cu sărăcia voioasă a consătenilor săi care cântau pe la porți neștiuți de nimeni. Era greu să cânte Shubert unor oameni zidiți în manele, unor consăteni care vorbeau numai cu cuvintele Copilului de Aur. Încercase. Își căutase profii, dar școala fusese deființată de ăștia de după revoluție. Predau acum pe undeva pe la Bolintin sau Milcovățu. Vorbise cu ai ei, dar părinții o voiau în bătătură, cu copii, cu soț, cu alai, cu un Logan la mâna a treia, cu vioara pe la nunți ca Caliu. Celebrul Caliu din Clejani, ăla de cîntase cu Johnny Depp. A căutat ansambluri folclorice din județ, cum era pe timpuri. Le luase tranziția la groapă, așa cum luase toată țara. La școală, la București, cunoscuse un băiat care studia canto, Dan. Au tot învârtit vorbele vreo doi ani. Apoi, s-au dat în stambă într-un bar unde dansaseră toată noaptea. S-au sărutat într-un taxi. Când mai ieșeau își făceau planuri. Nu-s bune speranțele pentru cei care n-au nimic, dar și le făceau. Ziceau că vor cânta împreună pe la București, Craiova sau Budapesta. Și cine mai știe? Nu-l invitase niciodată la ea în garsoniera din Militari. Taxiul îi lăsa în fața blocului ei, iar el pleca mai departe. Nu știa unde, nu fusese niciodată la el. Acum, că-și făcuse bagajele, se gândea să-l caute. Poate c-o așteaptă încă în taxi să coboare din bloc. Așa, la surpriză. Poate că chiar o iubea. Așa reieșea din privirile lui, din tandrețea cu care-i săruta mâna sau gâtul. Sau undeva pe după ureche. Că niciodată nu fusese mai mult. Era prea timid, iar ea nu voia să-l zorească. Cu vioara, cu parpalacul pe care-l primise cadou de la el, Tanța a luat rata de București. N-avea să se mai întoarcă niciodată în satul natal. Niciodată. Bărăganul halește orice personalitate, îngroapă în sărăcie orice vis. A luat troleul 62 de la capăt, din Militari. A coborât în fața blocului în care stătuse toți anii de școală și s-a pus pe așteptat. În nici o oră a apărut un taxi. Fața i s-a umplut de un zâmbet strașnic, de dragoste, cum ar veni de ceva împlinit.

NEGOCIERILE PNL- PSD

Locul acțiunii noastre, Hotel București. Pe vremuri celebru loc de întâlniri ale îndrăgostiților capitalei din cauza cofetăriei Nestor de la parter și etaj. Acum, hotel închiriat camerelor parlamentului. Adică aici stau parlamentari de toate culorile veniți din țară ca să pună la cale bunăstarea românilor, că numai asta îi preocupă acum în noiembrie 2021. Să zicem că la etajul unu stau acum peneliștii, la doi pesediștii, la trei alții, iar la patru și mai alții însă cu grade babane și tot așa. Ia să vedem cum se negociază guvernul care tre’ să ia musai banii pnrr-ului. Noi suntem o muscă ascunsă în cutele unei perdele de pe holul oricărui etaj. Sună un telefon: Nicule...te-ai sculat? Da, bă...care-i treaba? Păi, nu vii la cafea? Sau nu te lasă doctrina? Mă fut în ea, cine mai e jos? Păi, Cuc, Ninel, Gicu de la Videle, Pop de la Sălaj..mai știu eu? Cam toți. Că ne presează ăștia să negociem noul guvern, futu-l în cur de guvern! Hai că vin. La barul hotelului sunt vreo douăzeci de parlamentari. Toți absolvenți ale aceleași școli de securitate, dar acum vajnici pesediști, peneliști, udemeriști, aldeiști, useriști, cioloșiști, pemepiști și așa mai departe, adică după cum au fost repartizați să halească banii publici. Bă, voi vreți justiția? Neapărat? La ce vă trebuie? Păi, ca să facem totul legal... Trebuie să albim banii copiilor! Nu se ocupă Isărescu? Ba da! Dar sunt prea mulți bani da-ndăratelea! Monaco costă! Și cât asfalt să nu torni?, se prind ăștia... Păi, și cum votăm? Noi, liberalii, ce votăm? Justiția la voi? Stai, bă, e prea dimineață, n-am primit telefon....Pe la 9...A vorbit careva cu Nicușor Dan? Am vorbit io...Ne dă clădirea? Ne-o dă, dar acum e dată la Levantu’ lu’ Constantinescu și nu se dă ăla plecat nicicum...Al naibii, ce levănțică, ce...Da’ la Alefniu ai vorbit? Da, da’ nu ajunge, tre’ vorbit și la Realitatea, Gâdea, Digi, Călinescu...Ca să pună tunurile numai pe Șoșoacă...Altfel le pun pe noi...E căcat...Cine, bă? Tucă? La Călinescu s-o trimitem pe Ioana d’Arc...Nu, bă...Tre’ trimise Rovana sau Udrea, ca să mai caște ăștia gura la nimic...Să treacă timpul... Îi facem noi întrebările lui...Ai încasat teveau’ la aia? Cât a fost? Câteva milioane....un nimic...Nu-mi ajung...Tre’ vorbit cu șefu’..Votăm orice guvern, da’ să aibă grijă de noi...Că e inflație mare. Ha, ha, ha...Boul ăla a dat drumul la școală...ai auzit? Păi, dacă a primit telefon!!!... Ce, crezi că el știe ceva de vreo școală? De elevi? Ai fixat prețul la roșii astăzi? Da, bă...Și ăia de pe DN1 vând la fel...altfel îi ia mama dracului...Vând și banane...Dracu’ a mai pomenit banane la Potigrafu...Hă, hă, hă... Se aude un telefon. Toți cei din bar, peneliști, pesediști, auriști, useriști și alții de care nici n-am auzit iau poziția de drepți...O voce le spune cu cine să voteze în plenul reunit al camerelor...Vocea stabilește și cine e opoziția, cine puterea...Că așa vrea șefu’ ăl mare...Că dacă ăla de-a fost n-a fost al lui, acum tre să fie al lui, nu-ncape vorbă...Telefonul s-a-nchis. Parlamentarii se duc la lift. Se împrăștie pe etaje. Așteaptă în liniște fetele. Fetele care lucrează la camere.

URSITOARELE LUI IOHANNIS basm

Când în dimineața zilei de 13 iunie 1959 Ursitoarele Sibiului au aflat că în aria lor de influență s-a născut Klaus Iohannis a fost o bucurie de nedescris. Fetele s-au urcat pe pereți de bucurie. Printre ele era și un Ursitor, Ursitorul Securității, care a făcut la fel. Ursitoarea de Fizică a zis, în timp ce lucra la vectorul bunăstării românilor: În sfârșit un om pentru România. Și i s-a-nroșit nasul că mințea. Ursitoarea de Șase Case a zis, în timp ce măsluia câteva acte imobiliare: În sfârșit, un băiat ordonat, un proprietar de nădejde. Și i s-a-nroșit nasul de atâta minciună. Ursitoarea Meditațiilor a zis și ea, în timp ce ștergea cu guma elevii și părinții din Sibiu care ar fi putut fi martori la ce-ar fi urzit, deci a zis: În sfârșit un meditator de nădejde, cu suflet și umor de fizician care, pentru copiii noștri le va lumina viitorul cu ajutorul fizicii de mare amploare că alta nu e. Și nu i s-a-nroșit nasul că nu mințea. Apoi, au urmat Ursitoarele Educației, Normalei, Pas cu Pas, Golfului, Spălatului pe Mâini, Pandemiei și cea a Dragostei Față de PSD. La sfârșit a vorbit Ursitorul Securității, un nene fără nume, cu multe perechi de ochelari opaci și milioane de urechi metalice de ascultat pe colo pe colo pe unde mișună români, deci el a zis savant: Trebuie să facem din România un stat independent feudal cum nimeni n-a mai făcut în secolul XXI, un stat cu multe veceuri în fundul curții, adică și la Parlament și Guvern, pentru ca autoritățile să nu se depărteze de popor și alte alea, mă-nțelegeți. Trebuie să facem din România o groapă în care poporul să-și rupă mașinile, ăsta fiind felul nostru de a protesta împotriva poluării, minciunii din media, bunăstării oamenilor și a jocului de golf desfășurat arbitrar, adică pe câmp în locul florii soarelui, cânepii și a kerosenului cum îi zice că am uitat. E bine ce zic? Ursitoarele, ca să nu fie date afară, au aprobat zgomotos. Au înțeles, în sfârșit, că lumea se schimbă în rău, numai România nu și asta era foarte bine că țara asta din Carpați își păstra identitaea națională printr-o emigrare masivă, dar ce conta? Ursitorul Securității s-a suit apoi în Loganul care mergea pe apă și a dispărut în direcția Monaco. De-acolo vede că lucrurile sunt exact cum a prezis. Da, exact cum a vrut. Asta înseamnă să pui omul potrivit la locul potrivit gândea, și și-a pus un Campari.

O ZI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ

Prietena noastră Dana Fior Elenescu a scris un excelent tratat de dezvoltare personală. După el ne trăim viața, lucru pentru care îi mulțumim foarte mult. Ia să vedem: Dezvoltarea personală, zice dânsa, începe cu omleta de dimineață. Luăm trei ouă, le batem, încingem uleiul și punem amestecul de ouă pe foc. Dacă tigaia n-are fund, situație des întâlnită, scoatem mătura și facem curat. După ce facem curat, luăm din nou trei ouă, le batem și le punem la prăjit întrucât dezvoltare personală fără mic dejun nu merge. Dacă n-am pus fund la tigaie din nou toată omleta noastră se scurge pe gresia din bucătărie. Facem curat și o luăm de la capăt. În felul acesta ne dezvoltăm abilități de care nu știam, devenim mai albaștri, mai virtuoși, începem să credem că putem răsturna lumea. Plecăm deci nemâncați la slujbă. La slujbă mergem numai ca să ne uităm la fundul secretarei, pentru că fără el viața noastră merge într-o direcție greșită, nu mai avem impulsuri vitale, nu mai strănutăm și așa mai departe. Fundul apetisant al secretarei ne face să ne dăm seama de chestiile care zac în noi, chestii pe care altfel nu le-am fi băgat de seamă. Cum ar fi: Spiritul de observație, pofta sexuală ca sprijin intelectual feroce,adică ce să mai citim?, fundul ține loc de lectură și voioșie. Pa la prânz ne dăm seama că dragostea n-are scenariu și lăsăm inima să improvizeze, așa că la cafeaua de ora două, îi facem o invitație secretare: Nu vrei, dragă, să mergem la mine? Fac o omletă delicioasă. Ea acceptă, pentru că scaunul din cafenea e prea mic și nu-i încape fundul. Din clipa asta simțim că am luat avânt, forțele noastre proprii devin de nestăpânit, adică totul e să vrei, că totul e în tine. Secretara se oferă ea să facă omleta. Noi ne ducem la baie să ne dăm cu odicolon. Auzim urlete din bucătărie. Omleta i s-a răsturnat pe fustă, a ajuns pe gresie și trebuie din nou să fac curat. În timp ce ea se duce la baie, își strânge lucrurile și se cară. E seară de-acum, se aud vecinii. Noi dăm la pagina următoare din volumul prietenei noastre. E un capitol numit Cum să ne dezvoltăm înainte de culcare. Ne aducem aminte că n-am mâncat nimic și ne ducem la bucătărie să ne facem o omletă. Ne simțim mai bine. Suntem dezvoltați. Gândul nu ne mai stă la fundul secretarei. Nu mai avem trei ouă. Nu mai avem niciunul. Nu-i nimic, lipsa ouălelor este un privilegiu de dezvoltare personală sau cam așa ceva.

TOȚI ARE DREPTATE

1. Pentru cei care vor suspendarea președintelui KLAUS IOHANNIS, le arătăm pașii care trebuie făcuți: a. Spălarea pe amândouă mâinile în ligheane de lemn cu săpunuri din piele de vulpe. b. Să facă parte obligatoriu din făcăturile care halesc banii publici degeaba, gen Levantul lui Emil Ctinescu, Inst European al lui Andrei Pleșu, GDS-u’ Andreei Pora și nu numai, Crucea Roșie Internațională și stupidele ong-uri care fac studii de fezabilitate. Paranteză: Despre ciugulitorii de bani publici, ca cei enumerați mai sus, vom face un material serios, cu informații, chestii. c. Să fi învins pandemia. d. Să modifice Constituția în așa fel încât mandatul prezidențial să crească la 33 de ani, atât cât are și stadionul Dinamo ca locuri în tribune. Glumă slabă, da’ merge. d. Ceva cu SRI-u’, da’ nu știm ce. e. Pare complicat dar nu e. 2. Laura Codruța Koveși a arestat o bandă româno-cehă-slovacă formată din băieți de treabă care a furat 23 de milioane de euro. Să fim serioși, tanti Codruța! Se fură în Europa miliarde pe secundă, bani în care dta nu poți să-ți bagi nasul. Și-atunci? 3. Vom ieși din istorie cu pași făcuți odată la doi ani. Un pas îl va face psd-u’, altul pnl-u’ și cine s-o mai întâmpla. Cam rapid după gustul nostru. Credeam că România va mai rezista prin Europa vreo-sută de ani, nu mai mult. Dar ce să-i faci? 4. Vor urma câțiva ani de liniște, vreo șapte, până când se vor împărți toți banii PNRR. Și până se vor șterge urmele împărțirii lor. 5. Florin Călinescu, ni se spune, face furori la Prima TV. La tocșou’ lui de seară a fost invitată, dăm un exemplu, și doamna Lipa, celebra canotoare. Dânsa este o tipă foarte deșteaptă, așa că televizoarele s-au smuls din mâini. De rating ce să mai zicem? 6. În orașul Giurgiu se va da drumul la căldură de la 1 noiembrie a.c. Mai e puțin. 7. RECLAMĂ. Fabricantul de paltoane LEVANT, nu este nicio referire la Institutul lui Emil Ctinescu, face paltoane la comandă pentru cine vrea de la Iohannis în jos. Paltoane simple, negre, de aruncat de colo colo fără să se șifoneze sau polueze. Unul îl comandăm noi pentru Laura Codruța Koveși ca să n-o recunoască infractorii, bandiții, tâlharii și evazioniștii pe care-i anchetează. Pe care-i arestează. Și ai căror bani se întorc în circuitul bunăstării tuturor. 8. Va urma, vă garantăm, un exod uriaș al românilor care vor slujbe și școli civilizate pentru copiii lor. 9. Mai era ceva, dar am uitat.

HOROSCOP: PNNR -u' se află în casa a IV a cu Jupiter și Pluto și e nasol

Nativii din Parlament și din zona de afaceri, adiacentă adică, iau toți banii, 30 mld euro. Să dăm un exemplu: La învățământ merg 5 mld. Banii ăștia se împart după cum urmează: 1 mld merge la SRI-ul infiltrat în școli, 1 mld merge la SRI-ul infiltrat în grădinițe la care se studiază Levantul lui Emil Ctinescu, alt mld merge la SRI-ul care e pân universități, un alt mld merge în fundul curții la wcu-rile din școlile care au canalizare dar pe hârtie nu au, deci cutare cutare că tot nu cercetează nimeni și nu se-nțelege nimic. Un alt exemplu: 10 mld se dau pentru infrastuctură, din astea 10, 8 merg pe studii de fezabiltate și se fezabilitează tunele pe unde trec urșii pe sub asfalt și se constată că mai trebuie alte zece dat fiind că prin tunelurile astea trec și lupi, și veverițe, și papagali și șobolani. Aceste fezabilități nu se termină niciodată, termenul de Fezabilitate trebuind trecut în noua Constituție a României. Restul nativilor iau un căcat din PNRR-u’ ăsta, îl așteaptă pe cel de peste o sută de ani. Succese în dragoste pentru toți nativii aflați în Jupiter. Da’ succese și la bani pentru nativii care se uită cu palma îmtinsă la PNRR-u’ ăsta. Nativii pensionari, , aflați cu spatele la Pluto, care așteaptă cu nerăbdare o mărire ceva, se vor îndrăgosti de Raluca Turcan cu care vor ieși în fapt de seară cu canoea pe Dâmbovița. În dreptul Spitalului Universitar, canoea o debarcă pe Turcan la secția maternitate. Săraca, va naște 5 milioane de alți pensionari. Nu-i de glumă.

DE CE SĂ-L SUSPENDE PE IOHANNIS? DE CE?

...Să-l suspende pe Iohannis? Știu mi-ai scris pe mes...Să-l suspende? De ce? Acum când face cu americanii centrală la no în sat? Nucleară, dragă...N-ai citit? Da, nucleară...O pune în pădure la Gogoșaru...Cum la ce-i bună? Păi, când te caci în fundul curții intră atomul și te șterge...E mai economicos...Păi, sunt milioane de căcăstori în curte la noi în țară...Ori, cu atomii ăștia nu te joci...Nu te joci...Îți dai seama câtă hârtie igienică rămâne posterității? ...Da...Ce-ți face ăla micu? S-a ars? Păi, nu-l mai lăsa la aragaz, fato, nu-l mai lăsa...ții minte când am fost amândoo la Colectiv? ...Acu șase ani...Zbierau ăia p-acolo, sărea unii în aer... feștilele ardeau da’ noi citeam liniștite ziarul chiar lângă scenă..Mai ții minte? Și lângă noi era Cîțu...Păi, dacă știam...Nu? Vorbea engleză la telefon...Ia, ies...Not, not...mai dier, mai dier...Și acu’ toată tevatura asta....că să facă pușcărie...de ce? N-ai văzut cât a slăbit Piedone? Cum să-l bagi la răcoare? ...Ce mai face tușa? Aglaia, cum care?...Scrie un tratat? Ce tratat, fă, ce..? De politică liberală? Ce-a apucat-o? Care liberală? Păi, la noi, școala de-o fac ăștia e totuna...Școala de securitate, dragă...Păi, de-acolo te repartizează...tu la liberali, tu la Dacian Cioloș...așa merg lucrurile...Tu la poezie, la dramaturgie, înțelegi? Sunt toți colegi, dragă...da...da...aceeași profesori...Da, face și metrou...A anunțat Nicușor Dan...face metrou de la Militari până aici...Îți dai seama? O să avem metrou și centrală nucleară...Și bibliotecă cu o singură carte...Pas cu Pas...Ce știi tu? Vin vremuri bune, bune de tot...Că centrala asta ieftinește benzina, ieftinește toate, dragă...Că e imposibil, dragă, să dai pe un cartof cinci lei...Păi, câți cartofi îți trebuie la un pireu? Patru? Păi, io îl fac cu zece , că suntem mulți la masă...Și, vom fi și mai mulți...Cum, nu știi? Îl știi pe Ciprinel Del Deo de la noi din sat? Ăla mic care făcea foamea, da acu’ e la securitate, dragă, la București...E la useriști...Ei bine, mă mărit cu el...Da, cu el, dragă...Că nici nu putea trece strada de foame...Mai ții minte! Și are opt copii...Se rezolvă, se rezolvă, dragă...Acu’ cu centrala asta nucleară se rezolvă tot...Dă și căldură..Dă și pensii...Da, atomii ăia dă pensii, dragă...Am citit că e o fuziune cumva...Da, fisiune...Viziune...Naiba...Nu contează...din fisiunea asta rezultă toate, draga mea...Așa că ce suspendare? Ți-ai găsit...Pa, pa, pa...

PIRAMIDELE LUI IOHANNIS

Ministerul Finanțelor, Ministerul Fondurilor Europene, PNRR-ul, Ursula van Der Leyen, PM-ul român, Ministerul Infrastructurii Române au aprobat banii pentru construirea unor piramide la noi în județ, Giurgiu. Pentru domul Iohannis. La noi în județ poa’ să vină și fără gărzi de corp doar cu un avion micuț până în Bolintin de unde l-ar lua un primar oarecare de comună până la Piramide. La faraonica construcție a fost angajat tot județul. Au venit și americanii, că tot cercetează ei de mii de ani modul în care s-au construit minunile astea. Pe mine vestea m-a surprins la câmp, unde cultiv bujori negri, floarea soarelui de apartament că adică să țină loc de bec pe scumpirile astea, și gutui mici care țin loc de varză de Bruxelles. Nu-i tot aia da așa devine situația cu chefii ăștia din Gogoșaru care gătesc pentru echipa prezidențială. Când o veni. Mi-am luat un târnăcop, am semnat un contract din care reieșea că voi câștiga pe durata colosalei lucrări cincizeci de mii de euro în tranșe de câte doi euro pe an și m-am apucat de treabă. Nu singur. Piramidele nu cresc singure, așa să știți. Eram cu mii de săteni din județ, cum am mai spus. Primele șaizeci de tone de granit mi le-am dus acasă. Aveam nevoie la fântână, la vola pentru porumbei, la o bucătărie exterioară cu vedere la piramide și câte și mai câte și la un weceu în curte cu fundație de bazalt. După ce am cărat fiecare cât i-a trebuit în curte, banii au fost suplimentați că piramida nu se înălța de loc. Au venit niște nemți, niște bulgari dar degeaba. Nu ne îndemnam la muncă. N-o făcuserăm mii de ani, de ce acum? P-ormă au venit niște thailandezi și negri care cotrobăiau prin țară după ceva de muncă și, ce să vezi, piramida a fost gata într-un an. De fapt complexul de piramide, că erau mai multe într-un singur loc la marginea unei păduri de pe lângă unde trece Neajlovul prin Comana. Au trecut ani și domnul Iohannis n-a venit niciodată. Dar noi le priveam seară de seară de la cârciumă și ne plăceau. Agățam mai ușor fetele: Uite, fă, piramida. Apoi, negri ăia de care ziceam, l-au adus pe Louis Armstrong să le cânte. Era mișto: Armstrong, Piramidele, noi cu țuica în față iar Iohannis de loc.

O DUCEM PROST PENTRU CĂ ''NE DESCURCĂM''

Descurcăreala românilor a început încă de pe vremea lui Burebista, ăla care a interzis cultivarea viței de vie. Și în loc să fie tras la răspundere și să i se dea exemplu Europa care bea de crăpa dar era cu două sute de ani înaintea noastră, românii au început să-și facă acasă țuică, vin, bere în alambicuri neprietenoase, fără o regulă a fermentației și așa mai departe. Descurcăreala asta se vede și azi prin comune viticole mari, vezi Valea Călugărească, unde vinul, țuica și borșul se vând la poartă în afara comerțului legal. În comunism nu se găsea nimic dar românul se ’’descurca’’ și cu laptele praf pentru copii, și cu untul, cu carnea, cu benzina, cu slujba, și cu adeverințe medicale, adică cu tot ce-l ținea departe de legalitate. Departe de taxe, departe de un anumit nivel de trai. Apoi, a venit revoluția din 89 și și acolo ne-am descurcat. În sensul că evenimentul a fost creat de ‘’niște băieți’’, noi mulțumindu-ne să ieșim în coloane pe 22 dimineața și să strigăm Jos Ceaușescu și-atât. Apoi, am continuat descurcăreala prin hățișul politic proaspăt instalat. Treceam de la fsn la țărăniști, de la liberali la pesediști, de la auriști la aldiști, de la TVR la Pro prefăcându-ne că înțelegem ceva și certându-ne între noi că cine are dreptate. În timp ce noi ne descurcam cum puteam, șmecherește, naiv și în afara lumii, băieți importanți ai nației noastre au făcut averi, și-au luat avioane, au ocupat Monaco și ne râd în nas, lăsându-ne să ne descurcăm cu pensii de câteva sute, cu părinți bolnavi, cu frigul din case, cu apa rece, cu școala online, cu frica pierderii locului de muncă. Că dacă-ți pierzi locul de muncă te descurci doar dacă te apuci de furat sau intri în politică. Suntem deci un popor de descurcăreți, popor lăsat de izbeliște de marile civilizații, un popor care se decurcă cum poate către ieșirea din istorie. Ce-ar fi de făcut? Iată ce spune domnul Antonie Vecinu Dor, celebru dacopat: Constituția României, la capitolul Descurcăreală zice că ține loc de bunăstare, de emigrație, de gagici, de bere, de toate alea care-l fac pe român fericit, caz în care poa’ să doarmă liniștit de-acu’-ncolo. Deci nani, copii, nani, nani!