29 mai 2021

UN SĂRUT ÎN LANUL DE SECARĂ

În fiecare dimineață treceai pe sub fereastra mea. Coborai strada pietruită cu niște cărți sub braț. Îmi plăceai și ți-am învățat ora, nouă, și mă repezeam la fereastră. Profa de pian mă dojenea. Nu-mi păsa. Te duceai la liceu? Eu terminasem de-un an, dar nu conta. Treceai agale, înalt, cu ochii sfredelind fiecare poartă de pe strada noastră. Eram atât de curioasă de cărțile pe care le aveai sub braț, de tine. Îmi plăceai, cum ziceam, îmi plăceai tare mult. Așa că într-o zi m-am luat după tine. Nu mă cunoșteai și mi-a fost foarte ușor. Te îndreptai spre marginea micuțului nostru oraș.
Acolo începeau câmpurile de secară. Știam că din secară se face o făină din care se face pâine. Mai e folosită contra diabetului. Dar ce căutai tu în întinderea asta de secară? Ai intrat într-un lan. M-am luat după tine. Mare curaj. Puteai să fii un bandit care la adăpostul cărților scotea cuțitul și gata, profa mea de pian n-avea decât să învețe singură. Te-ai așezat sub un pom uriaș. Probabil un pom de secară, am auzit că crește și așa. M-am ascuns la vreo cinci metri chiar în lan. Ai deschis o carte și ai zis: Te știam din școală, de anul trecut și te iubeam năpraznic. N-aveam curajul să-ți spun, mai ales că eram cu un an mai mic. Îmi zic: Oare cu cine-o vorbi? El continuă: Am ales să trec în fiecare zi pe sub fereastra ta, poate ceva, ceva s-ar fi putut întâmpla. Da, cu tine vorbeam. Am simțit că mă urmărești încă din oraș. M-am așezat lângă tine. Tremuram toată. Citeai Sadoveanu, se dădea în ultimul an de liceu și, dacă mai țineam bine minte, doar la bac. Mă miram foarte tare și ai observat. Mi-ai zis: E și pentru bac, dar citesc ca să-mi dau seama dacă literatura română are vreun rost. Și? Ai mai zis: N-are. Și brusc, ca să sublinezi că ai dreptate m-ai tras spre tine și m-ai sărutat. lung. Eram copleșită, mă trăgeai de păr și mă răsuceai cum voiai. Era magnific. Te-am luat de talie și, peste umărul tău, era verdeele ucigător al secarei. Un verde uriaș, catastrofal, verdele însemnă dragoste nu numai diabet. Bătea ușor vântul și unduia verdele. Mi-era clar că te iubesc. Și tu, lăsându-mi buzele mi-ai spus același lucru. Trecea un cocor.

28 mai 2021

RĂZBOI CU BULGARIA

Da...n-am putut să răspund că eram sub pat, îmi căutam banii...am crezut că i-a luat Manole de când cu războiul din Bulgaria...Ce, nu știi? Da...Am atacat Bulgaria ca să implementăm acolo PNRR ul nostru că la noi nu merge... Cum de ce? Păi, ăia de la Bruxelles vor desființarea pensiilor speciale...Dar... știi cum e...cu ciubuc se va putea...Da, suntem strâmtorați...Bulgaria asta ne-a adus numai necazuri.... Acum, Manole a trebuit să se angajeze pe undeva prin Sofia ca să întrețină armata...Îți dai seama, o sută de mii de oameni cu tancuri avioane, corăbii, zmee...S-a angajat de fapt la o măcelărie și taie zilnic câte o friptură pentru fiecare soldat...Și mai sunt și femei vreo cinci zeci de mii...Păi, cum dragă? Nicio armată nu pleacă fără femei la război...Încă de pe timupul turcilor...Păi, ce? ... când au luat-o spre Viena le-au lipsit femeile otomanilor? Nu...Veneau în căruțe după armată...În sfârșit...Ce e mai important? În PNRR-ul ăsta bulgar sunt și bani alocați anticorupției care de fapt intră în buzunarele celor de la putere...Nu luptă nimeni contra corupției, nici americanii... nici olandezii...da...tu ce mai faci? Nu ți-a ieșit ceapa? Noi am pus cinci milioane de fire...s-au făcut toate...Pune repede și tu...Că după programele roșia și usturoiul, guvernul României va declanșa programul ceapa pentru plata acestui PNRR care va dispărea instant când va intra pe mâna lui Isărescu...Da.....Ce-ți fac copiii?...Ăla mic e o splendoare...Gruia... Victor....Malagamba cum îi zice...Nicușor? Da, asta vroiam să zic...Nicușor...mânca-l-ar mama...Acum, armata este în impas acolo lângă Sofia.... Vor să cucerească orașul și să meargă până în Tassos... Că a auzit Manole că vin urșii..sî-i țină locul... divizia Artur...rezerva armatei...că decât să-i împuște legal pân munți, mai bine le dă câte o bâtă și-i trimite în linia întâi...Om vedea...Din PNRR-ul bulgar noi trebuie să luăm banii alocați anticorupției...Că nouă, banii noștri nu ne ajung.... Înțelegi? S-a sculat Malagamba?....Nicușor.... Vezi că generalul meu are i divizie de parașutiști formată numai din copii de trei sau patru ani...dacă vrei, vorbesc...Manole e foarte bun cu armata...foarte bun...A început să-i dea numai oase, că carnea merge la București...la unul Ciucă...Da...Planuri? Nu prea avem planuri de viitor...care viitor?...să ne vedem noi cu banii bulgarilor și mai vorbim...Manole vrea să atace Suedia după Bulgaria...Da...îl iubesc...nu știu ce m-aș face fără Manole... Aseară mi-a spus la telefon de la tejghea chiar... Florico...te iubesc mult...numai asta mă ține în luptă...da...dragostea...Hai, te pup...Sună-mă când vrei...

27 mai 2021

HOROSCOP de cutremur

CAPRICORN Pe 26 mai, ora 0,30, în România a avut loc un cutremur 5,1. Cei de profesie Capricorn, rapizi cum sunt, și-au luat pernele și au fugit în Țara Pernelor Călătoare. Erau acolo și Capricorni și Capricoarne. Capricoarna B.B. îl cunoaște pe Capricornul B.B.B.B. E ceva la prima vedere, așa că se bat cu pernele. B.B.B.B. nimerește sub pat. Acolo e un aspirator. Dă cu el. B.B. aude și se îndrăgostește de el imediat. Îi croiește lui B.B.B.B. o pereche de pantaloni scurți și își iau zborul mai departe. Până joi. Pe seară primesc un bilet. E BILETUL. Pe el scrie 8 lei. Introduc 8 lei și se trezesc pe marginea piscinei. B.B.B.B. e gelos. Vede o gagică, C.C., mai mișto decât B.B. S-ar duce după C.C. dar iubirea îl ține în loc. Uit e-așa!! Până sâmbătă. B.B. vrea la dans. B.B.B.B. nu. Jupiter intervine, ca și Venus. Și tot așa. FECIOARĂ. Nativii, când aud de cutremur 5,1 se adresează autorităților locale: Bă, de ce nu mărești alocațiile ci doar cutremurele? Ce, vrei să răcesc, vrei să mă spăl pe mâini, vrei cu fierăstrăul? Până miercuri când apar Zmeele. Veste importantă duminică seară. E de dragoste. Numai de dragoste. BALANȚĂ. Nativii își dau telefon: bă, e cutremur nasol, 5,1. Balanțu e îndrăgostit de o Balanță. Normal. Fără nu merge. Ea-i spune: uite, ai un neg între picioare. Să-l scot? Și imediat aprinde un chibrit. Doar marți, când Pluto se mișcă în Casa a IV a. El urlă de durere. Se aruncă cu fundul în Cișmigiu. În lacul Cișmigiu. Trece o barcă și-i ia durerea cu mâna. Până sâmbătă. Da, cam așa, până sâmbătă. Cineva aduce o savarină. Duminică seara cu Jupiter afară din casă. N-o refuzați. SĂGETĂTOR. Începe melodia Amnesia. E foarte proastă, dar nativii se bucură că România încă mai compune și cântă. În do major. Mihai Viteazul se bucură. Fredonează și el. Gh Gh Dej fredonează și el. Adică România a cântat dintotdeauna prost. De fapt de-asta iese din istorie.

26 mai 2021

TOȚI ARE DREPTATE

1. În creșterea asta cu 24 la sută a României contează și faptul că sindicatele franceze își cer Renault-ul de la Mioveni înapoi. Mai ales Sandero și Duster. Au și franțujii nevoie de locuri de muncă. Ei au inventat Duster și Sandero, mașini vandabile. Noi n-am făcut nimic. Nici măcar autostrăzi ca lumea de la Mioveni până în buza Parisului. 2. De ce oare au retrogradat din Ligă Astra Giurgiu și Poli Iași? Nu puteau Dinamo și Steaua? Liga are același nivel. Rezultă că sunt mânării serioase în Liga a-ntâia de la noi. 3. La castel în poartă oare cine bate? 4. A murit Dichiseanu. Toți îl plâng. A fost el un actor uriaș? Nu. Nu ți-l aduci aminte din nicio piesă sau film. A fost doar un tip monden și atâta tot. Mondenitate cu dedesubturi de nepomenit aici. 5. RECLAMĂ: Două babe se plimbă. Pe trotuar sunt și canale. În unul cad amândouă. Acolo, la vreo cinci metri sub nivelul străzii joacă fotbal Dinamo și Steaua. O mingie o lovește pe una din ele în față. Îi cade dantura. Apare sloganul: Bătută în cuie, dantura-i ca nouă 6. Cu pensiile e așa: Oamenii ăștia de la conducerea actuală a României n-au vrut, de fapt, să majoreze nicio pensie, nicio alocație pentru copii, nici nimic în sănătate și altele. Banii care se tot împrumută se duc în salariile bugetarilor care stau acasă. Ei nu pot fi dați în șomaj pentru că țara nu se află în online cu nicio administrație din Carpați. Iar cu pensiile se anunță ceva din 2023. Mai nou. Asta e o variantă. Or mai fi și altele. 7. Tiptil, tiptil, pesediștii de top își tot găsesc de lucru. Acum a fost rândul lui Carmen Dan. 8. Păi, să știți, că viața ar fi mișto dacă am știi ce să facem cu ea. 9. RECLAMĂ. Două tinere escaladează de zor munții patriei. Una cade într-o prăpastie nasoală. Apare un urs fioros. Fata îi dă telefonul ca să scape. Ursul pleacă. În urma lui sloganul: Axion, cu gust de mere. 10. WEATHER REPORT: E o vreme să te caci în ea. Până pe 24 septembrie 2023 când măresc ăștia pensiile. 11. A murit Pedro Negrescu. Nasol. 12. În media dăm mereu peste foto cu Raluca Turcan care învârte hârtii, hotărăște, calculează, d-astea. Ce-am ajuns. 13. Va lua ființă la București Muzeul Pandemiei. În care e vorba despre Iohannis care se spală pe mâini. 14. Urmează filmul românesc GIGI de Gigi Becali și oile.

22 mai 2021

PAMFLET VESEL

1. Domnul Iohannis: Bravo românilor!! V-ați vaccinat, FMI a zis că creștem cu 18 la sută, wc-uri în curte nu putem face că e proprietate privată și legea spune că să nu te bagi în sufletul omului și, la final, voiam să zic ceva de pnrr-ul ăsta. Păi, pnrr-ul ăsta trebuie să ne dea doar banii, că restul știm noi să facem, fie c-o fi cu autostrăzi, fie cu spitale. Așa!! 2. Domnul Cîțu: Bravo, români, v-ați vaccinat, ați umplut parcurile, acum urmează lupta pentru bunăstare, online, și pnrr. În cadrul pnrr nu trebuie să facem nimic, vin banii și gata. Și facem juma juma. Sunt mulțumit de echipele medicale, de mine și de bunăstarea noastră, a tuturor. Așa!! 3. Domnul Orban: Ăăăăă!.. văd că v-ați vaccinat, e un succes și ăsta iar FMI a zis că vom crește cu 22 la sută, ceea ce e bine, duce la bunăstarea voastră și a politicului, să cântăm melodia de la Eurovision a României, Amnesia, și pe viitor..ăăăăă...ceva cu fotbalul, dar am uitat, ăăăă, așa!! 4. Domnul Barna: Acu că suntem vaccinați cu toții urmează bunăstarea, urmează cartea aia cu copiii securiștilor, cu wc-ul din curte, cu școala, cu sportul și cu sănătatea. Referitor la sănătate, vă informez că de dimineață aveam tensiune 14 cu 14 și că trebuie să vă cumpărați o amuletă de la Neti Sandu. Da, așa trebuie!! 5. Domnul Ionel Silvuple, criminal în serie, acum consilier la BNR: Dacă creștem cu 30 la sută cum a zis FMI-ul și domnul Cîțu e mulțumit încă din timpul lui Decebal sau al războielor mondiale, să-i rugăm pe cei de la FMI să creștem cu 40 la sută ca să moară chinezii de ciudă, de necaz. Așa!! 6. Domnul Cioloș: L-am văzut pe dl Macron plângând de creșterea României, de vaccinurile noastre, de pnrr. Și că veni vorba de pnrr, am auzit că voi avea un contracandidat la alegerile prezidențiale din 2024. Pe Codruța Koveși. Dar, va învinge cel mai bun, cel care va avea în programul electoral reformarea wc-urilor din curte. Așa!! 7. Domnul Mitică Dragomir, viitor consilier la BNR: Propun ca pe gazoanele stadioanelor din țara noastră să fie construite și wc-uri în fundul curții, pentru ca fotbaliștii români să le poată folosi în timpul meciurilot. La vedere, domnilor, la vedere!! Asta cu bunăstarea mă lasă rece, dar poate fi pusă pe stadioane, în dreptul wc-ruilor, lozinca federației de fotbal: Te caci și câștigi! Așa!! 8. Filmul Babardeală Porno, consilier BNR: Văd că v-ați vaccinat, unii chiar de cinci șase ori ca să depășim planul, și văd că pnrr-ul nu aduce bani, păi atunci să-l punem să se plimbe prin București vreo opt ore zilnic iar sănătatea e că filmul are un final bun, care ține de noi, toți românii. Ceva cu bunăstarea, știți dvs și uite-așa!!

21 mai 2021

ÎNTRERUPĂTORUL

Am venit la prima noastră întâlnire cu un buchet de lalele, foto, iar tu, dezinvolt, m-ai invitat la Fundata. Culmea, am acceptat. Pe drum îmi povesteai de fata ta, Ștefania. Avea patru ani. Și ea, Ștefania, avea să fie prima fată îndrăgostită de băiatul tău. El avea 25. Rodica ne aștepta cu un bullz grozav cu brânză făcută de ea iar eu eram curioasă foc să văd dacă aveai să-i ceri o cameră pentru amândoi sau câte una pentru fiecare. În cameră era cald și ne-a fost foarte ușor să deschidem, la un șpriț, dialogul. Aveam să aflu că ești producător la o casă de filme iar eu, de când am plecat, nu deschisesem gura. Iar pe drum n-am văzut nimic. Peisajele alea senzaționale de după Muscel mi-au scăpat. Nu puteam, nici nu îndrăzneam, să-ți spun că te iubeam de la prima întâlnire. Asta este, probabil, o boală a ochilor: dragoste la prima vedere. Tot nu vorbeam iar tu déjà îmi povesteai de prima ta căsnicie. Clipă în care mi-am dat seama că, cu mine, va fi a doua. Stăteam déjà pe pat iar eu tot nu-mi puteam lua ochii de la tine. Erai un băiat frumos, cu un dialog care-mi convenea. Mi-ai spus dimineață că era argoul celor de Pro unde lucrai de ceva vreme. Da. Treceau minutele și tu nu stingeai lumina. Mie-mi era rușine s-o fac. Da, mi-era rușine, teamă cumva. Făceai glume: că tu ești mai înalt decât Ștefania. Mi-ai zis că mă angajezi la firma ta. Să fac casting pentru reclame. Iar eu mă tot uitam la întrerupătorul de la lumină. E o noapte frumoasă, ai zis. Și te-ai ridicat din pat, m-ai luat de mână și m-ai dus la fereastră. Când m-ai luat de mână, am crezut că mergem amândoi la întrerupător. Era mai romantic, mai cum vrei tu, iar eu tremuram de nerăbdare. Da, am încuviințat, e o noapte foarte frumoasă. Uite, steaua aia merge. Iar pe steaua aia din partea stângă a ferestrei sunt mulți schiori. Mulți copii. Oare cum s-o numi? O vezi p-aia neagră? Acolo e un spectacol și au stins lumina pe toată planeta. La noi nu se poate și am început să turui despre lumină, perdele, becuri, întrerupătoare. Da, așa a fost. Da. Mirosea a grajd și-mi spuneai că tu citești foarte mult literatură rusă că sunt unii noi tari de tot. Și zâmbeai. A fost prima oară când ai zâmbit. Da, zâmbeai și te uitai la întrerupător. Ai stins lumina și te-ai prăvălit în pat. Și-atunci s-a întâmplat ceva uluitor: amândoi am spus într-un glas te iubesc. Da, așa a fost, da.

17 mai 2021

PE BALTĂ, LA IZVORU

M-a sunat întâi Max că vine de la New York. Zice: vezi că avioanele americane sunt cele mai mari, așa că nu căsca gura după alea de Zimnicea sau Calafat. Apoi, sună Radu, care venea din Dominicană. Zice: am escală la Madrid, de-acolo Otopeni, și vezi că avioanele spaniole sunt cele mai mari din lume, nu te lua după cele de Zimnicea și Calafat. Nu m-am luat după avioanele din Zimnicea sau Calafat, dar pe Oropeni am aflat că și Madridul și NY vin în același timp, la 16, 15. Miercuri. M-a scos din încurcătură Mirela. Zice: hai la țară. Ne-am dus și înflorise toată curtea. Curtea ei ține de la Nord la Sud, și mai zice: ăla e cireș, e pentru grauri. Vișinul la fel. Face vișine mari, albastre, cu sâmburi roz. Din sâmburi se fac plăcinte, vișinată, sirop de tuse. Mai zice: am niște caras de pe baltă. Puțin mălai, mujdei, un șpriț. Acolo, la Izvoru, sunt bălți multe. Unele țin până în Canada, altele nu. Depinde cum iese soarele. Acum nu ieșea și bălțile țineau până la Dunăre. M-am uitat la ceas și mă gândeam la ce-or face prietenii mei pe Otopeni pe care nu-I luasem. Fac cale-ntoarsă. Între prieteni merge. Așa că m-am suit cu Silvana în mașină și am dat roată bălților. Drun nasol. Pe marginea drumurilor sumedenie de mașini abandonate. Fără roți, fără oameni, fără volan. Ne-am oprit să ne uităm în luciul apei. Erau corăbii scufundate, submarine, soldați din al doilea război. Dintre toate astea s-a ridicat o fată cu părul lung, foto. Nu se tunsese de 50 de ani, avea să ne spună. Și a mai zis: eu iubesc satul ăsta, drept care am să candidez la primărie. Întâi am să vă numesc pe voi doi consilieri. Unul pe educație, slogan Izvorul Educat, și celălalt pe spălatul pe mâini, slogan: Fiecare cu Ligheanul lui. Așa văd eu lucrurile într-o Românie modernă, plină de sâmburi și de mălai. Și a dispărut. A făcut valuri, lumea subacvatică a început să se miște, adică un tanc a început să tragă. Ne-am întors. Mirela pusese masa și ne-a-ntrebat: cum a fost. Mă gândeam: da chiar, cum a fost? Treceau avioanele de Zimnicea și Calafat, mă uitam după ele. Mi-l imaginam pe Max căutându-mă la așteptare. Pe Radu la fel. Carasul se mișca în farfurie. Vișinul crescuse cât casa, ceapa la fel iar noi beam un Recaș rece. Da, așa făceam. Dintr-un avion, mi se pare că din cel de Zimnicea, se stârnise vântul. Un vânt vesel cu stropi mari. Da, cu stropi mari. Mari ca părul fetei. D.

14 mai 2021

TOȚI ARE DREPTATE

1. Un bărbat pretinde că este călător în timp. El este acum în anul 2582 și are câteva previziuni pentru planeta noastră. Susține, de exemplu, că în anul 2026, planeta va sta în întuneric trei zile la rând. Întrebat dacă va fi vorba despre programul România Educată, dânsul s-a codit să dea un răspuns ferm, dar s-a subînțeles că da. Întunericul se va datora singurei tablete existente în Carpați la care toată populația țării noastre va face online orice: mers la wc-ul din curte, plăți bancare, extrageri dentare și așa mai departe. A mai adăugat că, în România, se va reveni la butelia de aragaz. Care nu va avea doar o singură întrebuințare, ci va avea un rol multiplu: va fi produsă din lemn, va lua forma lichidului în care este zăvorâtă, și va fi folosită și pe post de încărcător pentru bateriiile electrice de la mașinile auto. 2. La sectorul 1 din București a câștigat totuși Tudorahe după renumărarea voturilor. Ele vor mai fi numărate de cîteva ori până la viitoarele locale, primarii succedându-se după cum urmează: Vanghelie, Orban, Firea, mama lui Ștefan cel Mare și Castelul Bran. Vor fi probabil referendumuri, dar ce mai contează la cât se fură? 3. Vântul va sufla slab până la potolit. 4. RECLAMĂ. O babă se spală pe dinți. Înghite periuța. Apare sloganul: Nu-i nimic, cu alifia BIBI iese pe partea cealaltă. BIBI, mai tânăr, mai alb, mai negru. 5. UE a fost de acord ca 8 din cele 30 de miliarde de euro care ne revin să fie folosițe la căi ferate și autostrăzi. Fotografia care însoțește această știre ni-l prezintă pe domnul Câțu rânjind la doamna Van der Lynden. Aia-i topită, pare-se. 6. Bombele din fâșia Gaza sunt românești. Ele își aleg țintele, le dezbracă și fug cu țoalele. Succes garantat. 7. Litoralul e deja plin. Cauză din care scad vertiginos prețurile. 8. Întrebați-vă ce veți face în viața viitoare, că asta s-a dus. 9. RECLAMĂ. O babă joacă fotbal ca la țară. Vine un moș și-i trage, fără să vrea, una-n cur. Mingia e urmărită de aparatul de filmat până-ntr-o cameră în care n-ai voie să intri. Aici, niște tipi ascultă România la telefon. Apare sloganul: Ascultă, ceva tot rămâne!

12 mai 2021

FANTEZII

Seara, când ne adunam pentru culcare, băieții începeau șă-mi nesocotească părerile. Că relativitatea nu e numai când barza duce copilul ci și când vine fără el înapoi. Mai ales un tip borcănat cu care mă certam toată ziua pe ondulațiile scoarței terestre, îmi spune fără pic de rușine: noi nu evoluăm pentru că nu vrem, ci penrtu că rotațiile a ceea ce numim noi farfurie adâncă nu este încă volativă perfect. Un tip, mai negru la păr, care-și ținea nasul legat cu o sfoară, chiar a insistat: universul e unul, noi suntem altul, fără atracția severă de fluid. Și tot așa seară de seară, până când ceea ce numeau ei stele se retrăgeau în Caile lor Lactee. Atunci apărau corbii. Erau cu toții negri, iar unul dintre ei, cel mai înalt, vorbea. Doar el vorbea. Și-și desfăcea aripile imaginând un bol întunecat spunând: teoremele sunt propoziții adevărate. Nu pot fi contrazis. Avea dreptate. Mă uitam la el și recunoșteam în făptura-i neagră cu pene roz un elev de-al meu pe care l-am meditat la nimic pentru că așa voia maică-sa. Devenise expert în nimic. Scria cărți despre nimic. Era nimicul suprem. Un moment de liniște, de stins și lumina de veghe. Dar tipul borcănat avea chef de vorbă. Zise: eu sunt câte puțin din toate. Și brusc a început să facă ca un tanc. Tancul a dărâmat zidul și a sculat-o pe proprietăreasă. A zis și ea: fiecare zi ne învață ceva nou. Mama îmi spunea asta și scotea un bici cu care mă șfichiuia pe spate. Apoi, a mai zis: la umbra marilor copaci nu crește nimic. Minți, spuse un tip care dormise până atunci înfășurat într-o perdea prin care se vedea lumea, minți. Eu am văzut o casă crescută sub un nuc. Și a crescut așa de mare că a omorât nucul. Pe final nu mai făcea nuci, ci ouă de prepeliță. Și a adormit buștean, ca până atunci. Trăgându-ăi cearceaful pe el, se vedea Londra. Iar s-a lăsat tăcerea. Cineva sforăia. Cred că era prostituata de la etajul patru, care venise foarte obosită și n-avea timp de Fanteziile noastre. Chiar ne-a spus: să nu vă mai aud cu prostiile voastre! Să nu vă mai aud! D.

11 mai 2021

ȘOIMUL

Ioana Crăciun a intrat în Opium și s-a trântit pe saltele lângă mine. Venea de la spectacol. Povestea. De fapt, era atât de frumoasă că degeaba povestea. La Evreiesc la ea făcea furori. Ce-am băut până acum? În mijlocul încăperii de bar era o cadă. Ioana își aruncă încălțările și cere și ea o vodcă cu bere. Le cere pe scenă numai în idiș, îmi spune. Era ultima găselniță a lui Isrăilă Bercovici, directorul teatrului. Mă sărută. Îi bag mâna sub fustă. Ești de mult? Da. Am și o treabă cu Crăciuneasca, patroana. Ioana Crăciunescu era patroana Opium. A nu se confunda cu Ioana Crăciun, actriță la evreiesc. Vodca își face efectul și ne tăvălim pe saltelele alea pe-aolo. Singurul decor. Nu tu mese, scaune, nimic. Îmi spune: am să joc în Șomaj fără rasă, de Sahia. Poate plecăm în America cu el. Dacă nu, mergem cu muzicalul ăla cu Tricy Abramovici. Închid ușa sălii și îi dau chiloții jos. Vorbește mai departe. O să joace și Rudy Rosenfeld, nu pot să-l sufăr. Ioniță al tău e mișto. Ce bine faci, foarte bun. Viața nu-i nici pe jumătate ca asta. Dar se poate termina aici. Ți-am promis că mergem la Obor. Hai!! Ne-am îmbrăcat și-am luat tramvaiul 14 din colț de la Horei. Ne luaserăm sticlele în niște pungi așa cum văzuserăm n filmele americane. Ne mozoleam în tramvai. Cerul trecea pe geamuri promițând că legătura noastră avea și dureze. I-am zis să mai luăm de băut. Am mai luat și ne-am băgat în piața de păsări. Căuta ceva. Întotdeauna în viață când ești între zburătoare cauți ceva să semene cu tine. Cauți ce-ți închipui tu că ești: vulture, cioară, barză sau un amărât de pițigoi. A luat un pui de șoim. L-am luat acasă. Nu e ziua ta, mai e până în ianuarie, dar e de ziua ta. Atunci nu găsim. Tu ești un șoim, a mai zis și s-a aruncat în pat dezbrăcată. Să nu încetezi să zbori niciodată și a adormit cu fundul ăla apetisant către mine. Am rămas cu șoimul. Ne priveam. Stingher în colivie, tăcut. Desfăcea degeaba aripile. Nu mânca nimic.
Am deschis fereastra, stăteam la etajul opt pe Calea Moșilor. Am deschis colivia și am ateptat să vedem ce se întâmplă. Pasărea m-a privit lung, a făcut câțiva pași spre fereastră și și-a luat zborul. Am următir-o o vreme, dusă a fost. d.

10 mai 2021

LA MUZEUL SATULUI, 9 mai 2021

Denis Dinulescu, Sergiu Cioiu, Dan Ioan Marta, foto Liliana Popa. Trebuie să citim la manifestarea Poețíi Cetățíi de duminică 9 mai, 2021, organizată de Liliana Popa la Muzeul Satului. La Muzeu nimeni. Vreo zece curioși care arătau unor copii de cinci ani cum devine cu bordeiele românești și că de ce n-au ele internet. Scena din central Muzeului este rezervată poeziei. Urcă o poetă din provincie. Ea recită: Mama mea cutare, și ne trimitea la școală, cutare, și nu se înțelege nimic pentru că este zgomot de fond de la numeroșii vizitatori care nu știu ce văd, pentru că Muzeul Satlui este o instituție moartă. Scârț, scârț pe alei. Copii crezându-se la patinoar. Mame plimbându-și copii printre noi, poeții, și luându-i repede ca nu cumva să ia Covid. Pe scenă se urcă o altă poetesă. De data asta din Constanța. Zice: mama era harncă, făcea mucenici cu amândouă mâinile, iar iubirea mea se termină într-un salcâm, îl vezi? E cald în Muzeu. Vreo cinci zeci de vizitatori, cam puțin. Muzeul, cum spuneam, n-are viață. Nu este un moș să povestească, ceva lăutari, fete în hore, artizanat și așa mai departe. Muzeul se va mai înviora nițel, pentru că s-a aflat că racheta chinezească care rătăcește prin spațiu la aterizare se va prăbuși aici, ocazie cu care se vor auzi cântece chinezești. Tot aici, dar nu duminica asta, se va muta IMGB-ul, că pe ăla de la capătul Bucureștiului îl rad. Aici vor demonstra și bugetarii care nu sunt dați afară nciodată, cerând măriri de salarii, patine, și ceva la copii, adică copii s-o ducă mai bine cu ce pun ei deoparte din ce fură. Din ce fură ăștia maturi. Pe scenă e Ramona Muller. Tipă elegantă, vers la fel, singura care merită ascultată. A murit și câinele lui Obama și va fi adus aici, ca să atragă turiștii. Evenimentul literar se termină și noi trecem la mâncat salam. Sponsorul acestor zile literare ale cetății sunt în atenția unui mezelar, prieten cu Liliana, care ne trimite cârnați și salam tăiat subțire. Mâncăm în picioare, bem suc în picoare și tot în picioare povestim chestii de când nu ne-am văzut. Păi, de când nu ne-am văzut, îl întreb pe Dan Marta? Nu știu? Nu era în iarnă? Nu știu? Ce bună e aia! Are trei copii, poate-ți lasă unul. După atâta salam, trebuie să bem bere. Unde? Păi, la Arcul de Triumf e o terasă unde vine Mitică Popescu. Și toată grupa de vreo 15 poeți se pune în mișcare spre Mitică Popescu. Care va fi fost sau nu acolo, că noi nu ne-am dus. D.

09 mai 2021

SEX TAPE-ul lui Radu Jude este mai lung decât cel al lui CAMERON DIAZ, mai slab, dar a-mpușcat Ursul

Tânăra familie Cilibiu face sex. Camera nu ratează nimic. E porno, dacă vreți, dar nu este că asta facem toți acasă nevăzuți de nimeni. Aceleași poziții, aceleași plăceri depinzând de imaginația fiecăruia. Cei doi se filmează, probabil păstrează amintiri. Sexul celor doi este animalic, dorit, destul de prost filmat. Cei doi ar mai fi continuat, dar sună ceasul pentru Emilia Cilibiu. Trebuie să meargă la școală, este ditai profa de istorie la un liceu din București. Și uite așa începe parte a doua a filmului. Chiar așa scrie. Emilia, excelentă Katia Pascariu, foto, o ia pe jos printr-un București hidos, murdar, plin de exchange, de țigani, de gopi semnalizate sau nu, de mall-uri, de anunțuri cretine, de mizerie și poluare, o metropolă nefardată demnă de favelele latino americane. Școala-i departe, face mult. Suportăm chestia cu capitala enorm. Lumea pleacă din sală, deși cei care au venit doar pentru sexul din debut mai stau, poate mai urmează. Regizorul nu știe cum să umple timpul, și-n timp ce vedem frumusețe de București străbătut per pedes, ne apare pe ecran un dicționar care nu folosește filmului. În imagine apare sexul masculin. Dedesubt scrie: pulă. În imagine apare sexul feminin. Dedesubt scrie: pizdă. Apoi, revoluție, animale, obiecte, fel de fel. Sunt fel de fel de termeni, eseu cinematografic, care sunt definiți Dumnezeu știe de ce și, cum spuneam, fără nicio legătură cu filmul. Până acum, filmul e doar puțin obraznic că ne răpește timpul, plictisitor, n-are niciun rost. Dar, după o oră, Emilia ajunge la școală. Unde surpriză: direcția instituției a convocat o ședință cu părinții vizavi de filmul porno al familiei Cilibiu care a fost postat pe internet în acea dimineață. Cei 20, 30 de părinți se uită pe tablete. Mai toți mustăcesc. Ar vrea și ei să facă așa ceva.
Profa rămâne tablou: cum a ajuns filmul pe net? Soțul ei o fi dus caseta la reparat? Altfel? Nu mai are nicio importanță. Se pune problema acum dacă profa trebuie dată afară sau nu din școală. Mai poate ea preda copiilor noștri? Filmul a fost numit de autor schiță, ca dispozitiv de demascare a prejudecăților, răutății, prostiei și ipocriziei părinților adunați în cazul acesta. Blamul unora dintre părinți e în realitate libidinoșenia și obsesia sexuală a fiecăruia, invidia pe puterea inteligenței care poate face ca o partidă de sex să strălucească, să binedispună, pentru că, își dau și ei seama, în materie de sex e voie orice: vrei cu o sarma înfiptă în pula bărbatului, cu sarma să fie. Un film despre ipocrizie. Despre incultură și needucație, grobianism, și lipsă de lecturi private. Și Eminescu a scris cu pulă și lindic, dar noi nu recităm decât Luceafărul. Ședința cu părinții scoate la iveală o lume pe care de dispariție, cea a părinților autoateștiutori, a celor care dau bani la școală, flori la diriga și așa mai departe. Dispare o lume toxică, tâmpită în care legea nu o face profa, cunoașterea, ci tupeul, las că știm noi, ignoranța și incompetența. Dispare o lume rămasă la nivelul stiloului lui Păulescu și rețetele Sandei Marin. Este discuția cea mai dureroasă din film: ne dăm copiii să învețe pe mâna acestor profi care fac sex la vedere pe internet? Grupul părinților este foarte bine conturat, dar lipsit de vorbe scurte, inteligente, nu cu sloganuri de coadă la pâine sau butelii, lungi și cretine gen Las Fierbinți. Filmul este salvat de scena finală în care se votează rămânerea profei în școală. Nu, nu va rămâne. Să stea acasă să-și vadă de pizda ei în flăcări. Dar mai e o variantă: profa se transformă în Zâna Sexului, înlănțuie într-o plasă de pescar toată liota de părinți și obligă pe fiecare să sugă câte o pulă uriașă de plastic. E tot ce merită acești oameni? Poate că da. Poate că nu. Ne-am interesat despre juriul fesivalului de la Berlin, ediția 2021. Nu era format neapărat din oameni de specialitate. Ci de câștigători din trecut ai Ursului de Aur. De exemplu Adina Pintilie, cea cu Atinge-mă, nu!, și alți necunoscuți; Gianfranco Rosi, Ildiko Enyedi, Mohamad Rasolouf, Jasmila Zbanic și Nadav Lapid, tineri fără o filmografie specială în spate, de care, poate, vom mai auzi. Cu Andi Vasluianu, Claudia Ieremia, Nicodim Ungureanu, Alexandru Potoceanu, Gabi Spahiu, regie și scenariu Radu Jude. Porno Babardeala este un film îndrăzneț, lung, plictisitor, de la care o să plecați din sală, dar vedeți-l. Denis Dinulescu

08 mai 2021

UN HOROSCOP PUȚIN SEXOS

BALANȚĂ. Laserul de la Măgurele era tipa asta din imagine, una din localitate, Măgurele fiind azi un oraș al fizicienilor de pretudindeni care nu fac nimic. Și dacă n-a vrut să se tundă au dat-o afară din Europa. Și din Obor. La Obor ea măsura temperatura și arunca pe câte o casă de marcat o lumină în urma căreia se putea citi lei 4, 20. Păcat!! Cercetarea românească se bazase pe ea. De-asta o și trecuseră la zodii. Ea fiind după noile reglementări BALANȚĂ. Balanțele tunse scurt sunt mai mici și mai deștepte. Mai ales când Mercur retrograd. Seara, nativele își leagă șiretele și atunci tot laserul e cu ochii pe ea fredonând melodia Suflecată pân’ la brâu. Toate ca toate, dar în sufletul Balanței vine și dragostea. Ea iubește un mezelar din Matache, care o înșeală la cântar. Adică mănâncă ei doi pe o bucată de ziar ceva salam de vară și brusc ea termină prima. Și zice: Mi-ai furat din salam. Dar, ca în orice dragoste, lucrurile se repară rapid și dau telefon. La aparat e Taurul. TAUR. Da, cine e? Nu cunosc nicio Balanță cu părul până-n brâu. Nici tunsă scurt. Poate ați greșit. Uite, Pluto, Saturn, io sunt om serios. Dar cu cine doriți? Cu mine? Cu laserul? L-au furat? Scorpionii fac d-astea, de ne fac zodiacul de râs. Da, apar vești de bine, dar nu cu laserul, ci cu pensiile. Da, în sensul că sunt minciuni, da, tot ce zice Turcan e o gogonată uriașă, ca Jupiter pe orbită. Păi, ea recalculează niște pensii după o lege de acum cinci ani. Da, idioată. Da’ tu ce telefon ai, cum te chiamă? Cu Laserul? Ce-i cu el? Nu ieșim la o cafea? Aici pe Batiștei. Au și mici. Duminică seara. S-a făcut. CAPRICORN. Trecuseră vremea ghioceilor. Acum era liliacul. Liliac bătut, albastru. Nativii sunt concentrați pe 1 iunie când a zis Câțu chestii. Nativii stau la terasă, la Legere. Trec gagici cu mini. Unele suspect de mini, îndărătnic, provocator de mini, că intri la idei și inventezi un laser serios. Ca ăla, cum îi zice? Da, ca ăla!

07 mai 2021

UN BILET DE DRAGOSTE

A fost vânzoleală atunci la Tribunailul mare din Q. Parcă se răsturnaseră infracțiunile peste urbe. Tot felul de nemernici care-și coseau nevestele de pat, pompieri care înecau oameni sau crescători de ligheane pentru spălatul pe mâini. Venism pentru divorț. Pe atunci nu-ți prea permitea societatea să-ți lași cu acte bărbatul, dar era imposibil să mai trăiesc cu el. Stăteam în sală. Ca și acum țin minte că ați fot striagți voi: lotul hoților de cai. Erați patru iar mai mare rușinea să furi un cal nu exista în societatea noastră. Te-am prvit. Ceva mi-a atras atenția. Nasul acvilin peste care cădea un șuvoi de păr negru. Privirea caldă cu care te-ai iutat la mine și inteligența ochilor. Te-am iubit pe loc. Ți-am ținut privirea și am înțeles, Dumnezeu știe de unde, că sentimenul era reciproc. Aveam ce căuta amândoi acum în sală, restul nu ne privea. Când iubești un om îl iubești pentru o apariție fulger, poate să fie și criminal. Nu-l iubești pentru bani că nu știi dacă-i are. Îl iubești pentru privirea deschisă, pentru sineritatea și curiozitatea nemărginită a ochilor, pentru un pic de sprâncene sau căutături. Cauți să ghicești, de exemplu, dacă îi plac copiii, sandalele sau Brahms. Sau clipele petrecute împreună prin Toscana italiană. Erai înalt și te-au sculat pe tine primul în picioare. O vocea plăcută de bas. Am furat, am dres, am alergat cu ei la Dunăre nu mă interesa. Îți sorbeam cuvintele, privirea, nu-mi puteam lua ocii de la cămașa ta ponosită strânsă în talie cu un șiret. Povestea ta n-a interesat pe instanța, erai deja concamnat, pe mine da. Te priveam încercând să explici fenomenul, cauzele, situația. Dar erai cu ochii numai pe mine. Nu se știe de ce iubim un om din prima. Ni-l imaginam apoi cărând copii noștri pe bulevard. La plimbare. Acum, în sala tribunalului erai vehement. Autoritățile nu făcuseră, erau datoare, și alte acuzații pe care nu le auzeam. Te priveam doar pe tine. O vestă largă de băiat înstărit. Câteodată, tot din priviri, mă luai martoră la tot ce spuneai. Eram de acord. Ba mai mult, eram topită. Nu știam dacă am să te mai văd și nici nu știam dacă am să mă mai pot dezlipi de sala de tribunal. Aveai ceva bestial de atrăgător. Erai atrăgător și cald, contrast puternic cu faima ta de tâlhar. Și-apoi, a venit sentința. Ai fost condamnat la 20 de ani de detenie la Periprava, la stuf. Garda v-a dus înăuntru. Am rămas uimită, zdrobită de cele întâmplate. Un soldat mi-a adus o haină rămasă agățată pe un scaun în boxa acuaților. Era a ta. În ea, un singur bilet, care-mi era adresat: Te iubesc, așteapt-mă!! D.

06 mai 2021

O ZI CA ORICARE ALTA

Mă scol de dimineață și dau drumul păsărilor origami de la mine din cameră. M-au păzit tot timpul, să nu greșesc visele. Dorm cu vise în ultimul timp. Imortante. Multe prind viață peste zi. Se aliniază pe o linie corectă, escaladează geamul deschis și se duc care-ncotro în numele meu. A apărut curcubeul și-l corectează. Una citește legea cinematografiei dominicane care mă interesează în mod expres. Acolo, îmi spune, se pot face filme, legea e foarte simplă. Mulți holiuzi s-au mutat acolo și sunt ceva bani. Una din păsări îmi face piața, în timp ce eu mă gândesc dacă să mă înroșesc la față sau nu. Sau să mă-nverzesc. Aș arăta ca un pepene. Îmi reiau, la cafea, lucrul la Aladin. Scriu un film pentru copii, cu copii la ideea lui Dan Păduraru. Nu-mi merge finalul și forțez. Nu-i bine. Pentru ce vor copiii bani? Așa-i la mine, copiii vor bani. Ca să-și ajute semenii. Exclus. N-au noțiunea ajutorului deplin. Las deoparte, nu-i bine să insiști. Mă sună Nic Bunescu. Că să mergem la el la țară, că vor fi vreo 25 afară. Dar la el în casă e neîncălzit de astă vară deci să nu mai mergem. A început Gopo. Am primit telefon. Oare câte filme românești s-au făcut în 2020? Voi vedea câteva pentru că sunt în juriu. Toate filmele românești seamănă. Generația asta de regizori și producători n-au scăpat încă de sechelele de acasă, alea cu bunica pisăloagă, cu tata bețiv, cu mama care pune întrebări, cu gagica care se referă mereu la altă gagică la care te uitai în loc să apreciezi perna pe care tocmai a cumpărat-o. Neavând istorie, noi n-avem ce scrie pe film. E o minciună toată România și atunci nu poți ecraniza o revoluție, o poveste serioasă de dragoste, o iubire neîmpărtășită, o beție sau un urcat pe munte în trei. Soarele bate puternic acum și una din păsări îmi spune că se uită la Nomadland, ăla care ni l-a dat Radu Lupașcu. Cam plictisitor. Vom vedea. Deocamdată discutăm, eu și Luca, dacă să mergem la mare de ziua Luizei. La 2 Mai. Au găsit ceva o casă, 130 pe noapte. Cu bucătărie, mic dejun și aeroterma ta. Luiza face 7 ani și abia așteaptă. O sun pe Mirela. Corectează niște texte. A și B în loc de C și D. E simplu. În curte, vecinul. E pictor dar azi parcă nu e pictor. Parcă e comis voiajor cu burta aia, cu VW-ul ăla, cu barba din priviri. Salut, vecine! Salut, vecine! Mata ai dat drumul la?....Da, eu! d.

05 mai 2021

BĂIEȚII DE LA GREEN

De toate făcuserăm noi doi, eu și Luca, foto: despărțisem Gabonul în două, Dunărea în patru, dar partea aia cu Berlinul și Budapesta mai cu folos, zburasem în spațiu spre Andromeda ca să aducem ridichi pentru planetă, de exemplu locuitorii Americii Latine haleau ridichi și la cafea, puneau sare, salată verde și un pic de neagră braziliană, intervenisem în războiul de secesiune dintre Bucovina și Rădăuți, ambalasem pește viu prins pe Siret, lărgisem plaja la Mamaia, adică era mai lată spre Vama Veche, și că tot am pomenit de Vamă, acolo acoperisem plaja cu o husă neagră ca să nu se vadă și audă nimic, nici măcar scumpeala cazării, puseserăm petale în plus la margarete, udasem florille, ne spălam pe mâini la un lighean portabil și-atunci, trecând prin fața Green Hours din București ne-am zis: de ce să nu facem și un festival de chitară bas numit Dracula Bass? Voicu a fost de acord, Radu Lupașcu, om bun la toate, a fost de acord, Vaticanul a fost de aord și atunci ne-am apucat să spălăm câteva chitări bas, să le acordăm, să chemăm scrumiere, foc, concurenți și uite așa am făcut ceva de stătea Bucureștiu-n nas. Primul festival de chitară bas din România. Lume multă, partituri celebre, și un concurs de cel mai bun basist. Treceau norii și se mirau. Gutuile nu treceau dar se mirau continuu. Basul se auzea peste tot în România. Chiar și pe unde primarii unor localități, care nu ascultă muzică niciodată c-așa-i învață la școala de securitate, muzica era lăsată să intre pe geam, ca să învioreze secretarele. A fost un succes. Lumea vorbea prin piața Amzei: ai auzit, bă, de ăia cu basul de la Green? Au venit concurențti din toată țara. Ai citit ultimul Creangă? O să vină vremea să-l alegem pe Iohannis, să vezi atunci ce chitară bas ne așteaptă. În sfârșit. Festivalul s-a terminat după trei zile și noi ne-am pus pe așteptat pe ceălălalt de la anu’. Până atunci ne-am luat pioletele, sacii, saltelele, un dulap, foc, pastramă, becuri, două afișe și ne-am dus să așteptăm în munți. Cică și acolo se poate face un festival. De urși cântând la mandolină. D.

04 mai 2021

TOȚI ARE DREPTATE

1. Alina Noga are un câine. Pe care-l scoate din când în când la plimbare. O porțiune a plimbării este și cu metroul. Câinele își face nevoile în metrou. Lumea e oripilată. Mai ales că Alina nu strânge. N-apucă. Scandalul e cât casa. Alina poate fi linșată. Vedeți filmul, ultimul al lui Dan Chișu, și vă veți lămuri. Dar să-l vedeți când vine de la Moscova, de la festivalul internațional de film, unde sub bagheta regzorului la debut Andrei Huțuleac, filmul s-a umplut de premii: cel mai bun film, premiul criticii, cea mai bună regie, Andrei Huțuleac, și interpetare feminină Andreea Grămoștean. E vorba de filmul românesc dogpoopgilrl. Mai sunt pe acolo Claudiu Istodor, Coca Bloos, Carol Ionescu. Povestea filmului este luată dintr-un ziar sud coreean unde câinii fac în metrou pentru că nu-nțeleg limba vorbită de stăpânii lor. Ediția de la Moscova a festivaluilui a fost a 43 a și s-a desfășurat 22 – 29 aprilie 2021. 2. Uniunii Europene nu i-a plăcut pnrr-ul româniei pentru că are prea puțini r. Mai trebuiau: renaștere, reciclare, rudotel, recunoștință, ramforsare, ridichi, rugină, risipă, ricin și altele. Sperăm ca cu acești r în plus, proiectul să treacă de apropabrea UE și să ne trezim acasă cu fabuloasa sumă de 30 de miliarde de euro, care vor fi împărțite în felul următor: două la școala de fete, unul la școala de băieți, două la școala de fete, unul la școala de băieți și tot așa. 3. Justiția din Ro trebue smulsă din rădăcini și aruncată. Trebuie pusă alta în loc. Care să țină cont de mineriade, revoluție, Voican Voiculescu, Ion Iliescu, Gelu Voican, Petre Roman, Miron Cosma și nenumărații turnători autohtoni. 4. Mergem la mare. La aceleași prețuri ca acum opt, nouă sau șapte ani. Cortul era 10 lei pe zi, acum e o sută. De suta asta, sezonierii care se ocupă dau un vaccin, o saltea, un grătar de potârniche, o melodie puțin cunoscută cum ar fi The show must go on și felinare chinezești. Trei de cort. 5. Să sărim pe Nomadland, altfel ne îndobitocim.