27 martie 2014

Marea Unire de la 2016

Unirea Televiziunii cu Radioul nu va fi posibilă, zic şefii, decât peste vreo doi ani. * Da, din 2016. * Din acel moment toate emisiunile vor fi audio, ceea ce ar fi un mare avantaj. * Cu căştile la urechi vei putea urmări emisiunile lui Ion Cristoiu, Ioan Buduca, Mircea Dinescu chiar dacă te afli la teatru, la film, în cârciumă sau la prăşit varza. * Vei putea da telefon în direct de pe câmp: Alo, alo, televiziunea şi radioul? Emisiunea lui Nistorescu? Păi, dom'le, de ce minte Şova ăla într-una, şi pac intervin puricii, adică bruiajul, pentru că întrebarea trebuia să sune astfel: Alo, tevereu' şi radiou'? E prea mică taxa pe care v-o dăm, ce-s zece, douăj' de lei acolo, tre' dat vreo sută ca să aibă Iulia Albu bani să-şi cumpere oalele şi tigăile cu care se-mbracă. * De la unirea tvr până la unirea autostrăzilor nu-i decât un pas. * Comarnicul se va uni cu Sibiul, Sibiul cu Constanţa, Iaşiul cu Timişoara şi Nădlag şi uite-aşa vom avea în România o singură autostradă gata la timp, cu taxe zero, pentru că ea deserveşte sau mai bine zis nu deserveşte o mare parte a ţării. * Şi ar mai fi loc de câteva uniri. * S-ar putea uni pedeapsa lui Becali cu cea a lui Popescu şi-ar fi trecută în contul lui Piţurcă. * Tot la Piţurcă pot trece şi condamnările lui Borcea şi MM Stoica. * Şi-n felul acesta mai liberăm din locurile din închisori, unde ar trebui să vie şi alţi oameni, nu-i numim, da-i ştim, că ne vorbesc de la acelaşi teveradio. * În România se poate uni orice cu orice, aşa că n-ar fi de mirare să vedem pescadoare ale Uniunii Scriitorilor bătând Atlanticul cu poeţi la bord, muzicien cântând prin canalele New Yorkului şi câte şi mai câte. * Dar cea mai mare unirea ar fi a României cu Crimeea, astfel ţara noastră ar mai căpăta vreo jde mii de km de litoral, pentru că cel pe care-l are l-a modernizat atât de tare, şi vin atât de mulţi turişti la el, că mai trebuie. * Şi-atunci din Constanţa vor pleca vapoare spre Sevastopol. * Pe vapoare vor sta Bianca Drăguşanu şi iubirile ei: Florin Salam, Costel Salam de Vară, primarul Constanţei, Cătălin Botezatu, Victor Slav, Salam de Iarnă, Carul cu Bou, Suleyman, Panathinaikos Athena, LeBron James, Radu Moraru şi Monica Tatoiu. * Cam aşa ceva.

Denis

25 martie 2014

Chestii

Păi, să vezi Premiile Gopo şi abia după aia să zici în ce căcat trăim. * O "cinematografie" aflată pe pantă descendentă îşi premiază filme ca: Rocker, Metabolism, Câinele Japonez de te apucă durerea de cap. * Asemenea filme, rulate în State, în grădiniţele pentru copii handicapaţi, ne-ar anula orice efort de a călători fără vize prin America. * Şi mai sunt filme "bune": Lover Building, iar Metabolism, Baba Comunistă, că-ţi cade părul. * Fără teamă de ridicol, împins de la spate de câteva premii internaţionale luate nu se ştie cum, lumea bună a filmului românesc s-a adunat aseară la Operă. * Şi a împărţit Gopo-uri la toată lumea. * Să aibă toţi, că poate la anu' nu vor mai fi bani. * Ce-a fost va mai fi, zice sfânta scriere, aşa că alegerile europarlamentare bat la uşă. * Pentru asta va fi eliberat Becali, ca să meargă la Bruxelles, de unde ne va tâmpi iarăşi cu alocuţiunile sale perfect inutile. * Seara, ca să ne destindem, ne-am uitat la reţetele unui mexican. * El tăia ananas, banane, lămâie, căpşune, mere, pere, punea maioneză sau frişcă, c-am uitat, amesteca, dar nouă tot nu ne ieşea din cap filmul Metabolism al lui Porumboiu în care nu este vorba despre nimic, putând spune că-i chiar prost, dar care va fi criticat "de bine" de liota pusă să ne mintă despre realizările cinematografiei româneşti. * Da. * Dan Şova explică cum va fi cu autostrăzile Sibiu Nădlag, Comarnic Braşov, Piteşti Sibiu şi altele. * Nu ştiu ce ne face să nu credem iotă din ce spune. * Şi să vedeţi că viaţa ne va da dreptate. * O pisică pe gard. * A zis că nu se dă jos până nu îi satisfacem trei dorinţe: să nu mai fie minţită cu scăderea taxei de telefon, să nu se aplice majorarea la combustibil şi să nu mai fie minţită că România discută cu americanii de vizele noastre. * Adică noi, oamenii, putem fi minţiţi, că de-aia-i votăm, dar ele nu, că sunt pisici şi au o demnitate peste care nu e bine să trecem. * Cum am reuşit s-o dăm jos, aceasta-i întrebarea. * I-am promis că-i punem filmul Metabolism. * Şi-a fugit.

Denis

21 martie 2014

Picatura de muzica

Am fost aseara la concert, la Malmö Konserthus cu Malmö Symfoniorkester. Am vazut un dirijor care se contopea cu orchestra: Rafael Payare. Un tînar violoncelist caruia îi tîsnea muzica din suflet: Joshua Roman. A interpretat dumnezeieste Concertul în sol minor al lui Edward Elgar. Mai jos, într-o alta interpretare:
 Dupa care m-a ravasit a treia miscare (Poco allegretto) din Simfonia a 3-a de Brahms.

20 martie 2014

Jurnal 6

Să mergem la film, ne-am zis ca de obicei înaintea unor evenimente nasoale, să mergem. * Facem o paranteză: evenimentul nasol este dezbătut pe toate televiziunile: intră ruşii la noi în ţară sau nu? * Noi am pus-o p-aia rea şi-am zis că intră şi ne-am făcut provizii de ceasuri, am dus femeile în pădurea Snagov, acolo unde au câteva case tineri milionari români, am băut toată apa şi ne-am închis în frigider. * Doar filmul ni l-am mai permis. * Ne-am dus la Jaful lui Nae Caranfil. * Păi, e un film mişto, nimic de zis, aşa că vi-l recomandăm cu căldură. * Scenariu, actori, poveste babană, iar actori, da' ce actori, motivaţia jafului puţin cam subţire, dar foarte poetică, pe scurt un film în toate minţile făcut de, credem noi, cel mai bun regizor la ora asta al României. * Ce Metabolism, ce Fotbal nu ştiu cum ale lui Porumboiu, ce Love Building, care Roker, care Câinele Japonez, care altele?, că sunt bătaie de joc la adresa şi pe banii noştri. * CNC-ul, Centrul Naţional al Cinematografiei se comportă cel puţin ciudat: întâi, prin decembrie 2013, a prelungit data de înscriere în concursul care se desfăşura, caz penal după cunoştinţele noastre, iar acum, în 2014, desfiinţează vechiul site al instituţiei şi-l înlocuieşte cu unul guvernamental pe care nu poţi să vezi nimic. * În sfârşit, după film am luat-o spere casă, spre frigiderul noastru. * În faţa Parcului Carol sunt echipaje de poliţie seară de seară, erau şi acum. * Poliţia n-are treabă că urcând dealul spre Filaret îţi rupi maşina în gropile iscate pe lângă linia de tramvai, ei doar îţi cer RCA-ul. * Ei bine, în una din gropile alea era avionul malaezian. * Ăla dispărut de două săptămâni. * Uşa era deschisă şi în avion nu era nimeni. * Am aflat de la pilotul terorist, că chinezii de la bord sunt la Dragonul Roşu, la cumpărături, ăia doi americani sunt în centrul vechi şi că încet, încet avionul se umple de oameni străzii români, care vor să emigreze în China dacă se poate. * La avion mai erau aşteptaţi Ponta, Băsescu, CSAT-ul ţării, Radu Tudor, analist militar, un expert în orez, Andreea Pora, susţinătorii lui Pleşu cu cărţile, aceleaşi, în mână, de exemplu unul avea o carte care făcea disonanţă: Un' te duci tu mielule? şi în locul mielului era poza lui Liigheanu pe gânduri, a lui Liigheanu de la Hamangia. * Am tras avionul în curtea noastră şi, ca să dispară definitiv de pe radare l-am dezmembrat şi l-am dus la magazinul de fiare vechi din Ferentari, un magazin probabil ca alte câteva sute despre care poliţia nu-ntreabă de ce cumpără fier vechi. * Apoi, ne-am închis cu pilotul malaezian în frigider şi am aprins televizorul, ca să urmărim în linişte şi cu burta plină minciunile media ale guvernanţilor noştri. * Şi aşa mai departe.

Denis

15 martie 2014

Filmul de duminică: Mitingul de adeziune

Mitică o iubea pe Matilda. * Simplu, curat, fără fiţe. * Erau amândoi muncitori la fabrica de ciocolată Poiana din Braşov şi se întorceau zilnic acasă cu câte zece kg de produse. * Le furau. * Mergând ei într-o zi cu ciocolata pe stradă un nene le-a dat o bucată de hârtie. Pe ea scria că amândoi trebuie să fie la ora 18,30 în piaţa Universităţii la mitingul de susţinere a lu' Andrei Pleşu, cu o carte la ei. * De aici a început totul. * Cu ce carte? * S-au dus acasă, la bibliotecă. * Le-au căzut în mână Cei trei Muşchetari, Vicontele de Bragelone şi Monte Casino. * Oare, se întrebau, astea sunt cărţile de nasul lui Pleşu. * Au mai căutat. * Au găsit cărţile de bucate ale Sandei Marin şi a altor vedete de televiziune. * Oare astea sunt de nasul filozofului? * Tot căutând şi-au dat seama că se apropie ora mitingului şi ei nu sunt acolo să-l susţină pe bietul om. * Aşa că au ales o carte de medicina copiilor, ceva cu guturaiul vârstei de 2 ani şi s-au dus în piaţă. * Aici, lume era cu cărţi grele: de Liigheanu, Lope de Vega, Radu Paraschivescu, Manuel Tânjală, Mihai Tatulici şi alţi scriitori celebri. * Matilda şi Mitică s-au simţit jenaţi. * Şi şi-au pus întrebarea, ca doi oameni care se iubeau profund: de ce trebuie să-l susţinem pe Pleşu. A făcut ceva? Păi, se pare că da, de vreme ce ies 100 de oameni în stradă. * Dar ce-a făcut? De ce se simte cu musca pe căciulă? * Păi, anii ăia 90 sunt neclari la Pleşu, şi atunci oricine-i poate sări în cap nelăsându-i posibilitatea să se apere. * Mitică şi Matilda o luară spre casă. * Făcură dragoste. * Născură doi copii, pe care-i puseră să citeacsă două cărţi de susţinere pentru domnul Pleşu. * Plozii citiră atunci: Mama, de George Coşbuc, şi Tata, de Iurie Darie. * Un film realist, de dragoste pură, sănătoasă, cum numai personajele cinstite pot avea, un film cutremurător despre vremurile de căcat pe care le trăim cu tot cu Pleşu, cu tot cu Liigheanu, un film manifest, în care societatea civilă se va recunoaşte în cele mai mici amănunte. * Mergeţi şi-l vedeţi.

Denis

14 martie 2014

Adevărul despre dispariţia avionului Malaezian

În avionul dispărut în Malezia erau şi doi locuitori ai satului Obedeni, jud Giurgiu. * Ei mergeau la Beijing să cultive ananas, că la ei, pe malurile Neajlovului, nu se poate din cauza obtuzităţii pescarilor din zonă, care vor doar peşte din râu nu şi fructe. * Întorşi acasă, la Obedeni, ei au povestit ce s-a întâmplat cu pasărea metalică. * Ion Pasămite, om la 60 de ani, deci exclus să mintă, povesteşte: dom'le, s-a urcat hărăbaia la zece mii de metri, că am altimetru la mine, şi deodată s-a oprit. Ne-au zis la difuzor că e control vamal deasupra oceanului şi de îndată în avion au pătruns nişte piraţi cu cagule pe faţă. Au zbierat la noi, că daţi-ne toţi banii. * Nouă atât ne-a trebuit, că n-aveam la noi decât 8 lei, opt lei, adică banii de pensia noastră comună majorată, şi ne-am sculat de pe scaunele alea cu curele, cu nu-ş ce şi i-am luat la bătaie. * După ce i-am izgonit din avion, am plecat mai departe. * Numa' că una din chinezoaicele din avion s-a îndrăgostit de colegul meu cu care mergeam la Beijing cu ananasu'. * Vasile Necesaru, om la 70 de ani, deci exclus să mintă, povesteşte: da, aşa a fost. Chinezoaica mi s-a pus în braţe şi m-a pupat. Mi-a fost ruşine, că se uita tot avionul la mine, dar am dat-o jos şi ea de jos mi-a spus că vine cu mine la ananas, adică vroia şi ea să muncească cu noi. Dar cum noi n-aveam de cultivat decât un ananas, deci puţin, pentru ea nu era loc, aşa că am azvârlit-o în ocean. * E, în clipa în care am deschis geamul s-o aruncăm, s-a iscat un aer care a tras avionul în jos. * Aşa că noi am sărit şi un curent favorabil ne-a împins spre Neajlov. Ăsta e adevărul. * Da, da, ăsta e. * Apoi, avionul s-a mia învârtit de două ori pe deasupra Clejanului şi a luat-o spre Mamaia, unde l-a pus Mazăre la carnaval. Acolo e. * Ne-a sunat Dimitrie Cantemir să ne întrebe cu ce carte să vină la mitingul de susţinere pentru Andrei Pleşu. * I-am recomandat o carte de-a lui Gabriel Liigheanu. * M-au sunat şi locuitorii din Obedeni, jud Giurgiu, ca să afle de la noi cu ce carte să vină la mitingul de susţinere al aceluiaşi intelectual. * Le-am recomandat o carte de Radu Paraschivescu. * Cu două cărţi, m-am gândit, se poate susţine un ditai filozoful. * O să vedem duminică, la 18, 30 trecute fix.

Denis

13 martie 2014

L-ar graţia Vlad Ţepes pe Gică Popescu?



Am fost o singură dată pe stadion, la un meci al echipei naţionale. M-am dus de curiozitate, căci nu știu ce să apreciez la un meci de fotbal. Singură, printre microbiști. Ei cu steaguri, seminţe, fluiere - în fine, tot ce trebuie pentru a participa pe deplin la un astfel de eveniment. Eu cu o eșarfă galbenă și-o privire tare pierdută, altfel nu-nţeleg de ce m-au adoptat, mi-au făcut loc pe bancă și m-au învătat ce să strig. Sigur că mi-a plăcut să fac parte din mulţimea care reacţiona la unison. Nu poţi să nu te conectezi la energia colectivă, să nu te încarci pozitiv și să nu fraternizezi instantaneu cu vecinii de gradene, chiar dacă îţi scuipă seminţe-n cap.
Văzută astfel, pasiunea pentru fotbal e de înţeles. Ce nu înţeleg, însă, sunt manifestările fanatice post-meci, idolatrizarea fotbaliștilor (chiar și după terminarea carierei, chiar dacă fanii au depășit de mult vârsta adolescenţei) și atașamentul pentru industria fotbalistică. Una e admiraţia, alta e iubirea necondiţionată. Mai ales că, în ultimul timp, a face fotbal s-a transformat într-o meserie extrem de bănoasă (pentru unii mai talentati și mai norocoși). Nu mai e o competiţie sportivă, e spectacol și mașină de făcut bani. Stadioanele sunt ţepene de reclame, jucătorii sunt oameni-sandviciuri pe teren și simple mărfuri tranzacţionate în vestiare de impresari în goană dupa profit. Mie fotbalistii îmi stârnesc mai mult compasiune decât admiraţie.
Aceleași consideraţii sunt valabile și pentru cântăreţi și actori. Şi-au făcut treaba, și-au luat banii, apoi pleacă acasă unde devin civili ca mine și ca dumneavoastră, cititorii acestui articol. Adică sunt supuși acelorași obligaţii și se bucură de aceleași libertăţi ca și noi. Chiar dacă știe să facă o foarfecă, nu înseamnă că fotbalistul cutare poate călca Codul penal în picioare. Chiar dacă a dat bani la săraci, nu înseamnă că managerul cutare merită să fie iertat de înșelăciune. Nu văd de ce statutul de fotbalist sau de parlamentar i-ar transforma pe oameni în semizei cu răspundere limitată. Nu cumva ne alegem greșit idolii? Şi dacă, totuși, ne încăpăţînăm să ne păstrăm modelele, n-ar trebui ca discriminarea aplicată lor să meargă în sens invers, adică pedepsele să le fie mai aspre? Dacă tot au privilegiul de a da exemplu celor din jur, să fie conștienţi de responsabilitatea pe care o au: de a fi un exemplu bun până la capăt.
De aceea întreb, cu gândul la cei care îl invocă pe Vlad Tepes sau pe orice dictator dispus să stîrpească hoţia în această ţară: oare Vlad Tepes l-ar graţia pe Gică Popescu? De nerecunoscut cum este el acum, plin de cenușa căinţei. Pentru că se vede bine că justitia în România este oarbă și nu se pricepe la fotbal. 

De citit si comentat si pe site-ul Ziarului de Vrancea

I have a dream

Şi uite-aşa, visai că trebuie să ajung la Bruxelles. Sau la Strasbourg. Sau undeva în partea aia. * Aşa că ne-am sculat şi, la cafea, ne-am numărat banii, pentru că ideea ni se părea bună. * N-aveam bani, iar singura sută de lei era promisă unui băiat, că ceva cu maşina. * Am plâns, un vis frumos se dusese dracului. * Brusc însă, ne-am dat seama că putem ajunge la Bruxelles ca europarlamentar. * Înalt suntem, limbi străine nu vorbim, avem prin ţară diverse probleme cu DNA, cum ar fi deţinerea ilegală a pisoiului, bem vin de la Valea Călugărească, plagiatul de doctorat nu a fost dovedit şi câte şi mai câte. * Ieşim în stradă să ne facem campanie. * Vă rog şi pe dvs să mă votaţi, pentru că odată ajuns acolo, la UE, voi vorbi despre Bianca Drăguşanu, Serghei Mizil, Mutu şi gagicile, Gică Popescu şi casa lui ca mingia de fotbal, despre minciunile media, despre şoselele suspendate ale lui Oprescu, şi despre multe alte chestii fără valoare, pentru că aşa a ajuns România, o ţară fără valoare. * Aşa că,încă odată, votaţi-mă cu amândouă mâinile, că nu vă va părea rău. * Dacă nu ies, totuşi, europarlamentar, mă duc în Crimeea că-şi face armată. * Şi în fruntea ei tot ajung la Bruxelles. * Dar de ce Bruxelles, de ce am visat io taman de Bruxelles? * Nu puteam să visez că mă duc la Zimnicea? * Păi, nu, că printre proiectele mele ascunse era să vorbesc la forurile alea europene de faptul că nu suntem incluşi în programul american de Visa Weaver, şi că suntem minţiţi de externele noastre că în câţiva ani vom lua vize liber. * Şi asta vine cam aşa: nefiind pe nicio listă, Congresul american n-are cu aproba sau lua în discuţie. * Până să aibă loc votarea noastră ca europarlamentar de Bellu, că acolo stăm, ne-am dus la film, la deschiderea Dakino. * Văzut la Gală The Grand Hotel Budapesta. * Foarte frumos film. * Făcut în maniera poveştilor de carton, cu umor negru, ironie fină, cu actori care mai de care, Bill Murray, Jude Love, Willam Dafoe, Tilda Swanson şi mulţi, mulţi alţii. * Probabil că şi aşa mai departe.

Denis

11 martie 2014

Stenograma convorbirii telefonice dintre Gică Popescu şi Gică Popescu

Gică . Salut, Gică....
Gică - Salut....
Gică - Zic ăştia că să te graţieze. E normal?
Gică - Nu, dar n-au ştiri şi din când în când "băieţii" ăştia se erijează în societate civilă.
Gică - Da, am observat, că altfel societatea asta civilă e mută, deşteaptă, devreme acasă dar lipseşte cu desăvârşire...
Gică - Exact, de când l-au pus pe Stelian Tănase la TVR, societatea civilă nu mai zice nici pâs...
Gică - Da, ştiu, că el era...El şi Andreea Pora aia...
Gică - Mai sunt...Ce, Gâdea ce-are?
Gică - În sfârşit, ce facem acum cu graţierea asta cerută cu atâta vehemenţă de o parte din "băieţi", că, ceilalţi, oameni cinstiţi, cu bun simţ nu vor graţiere. Ce facem?
Gică - Păi, o acceptăm, pentru că noi am dat goluri şi nu societatea civilă.
Gică - Da, dar asta ne era meseria, să dăm gol... Societatea civilă nu putea intra pe teren în locul nostru. Ţi-l închipui pe Horia Alexandrescu fundaş?
Gică - Nu, dar pe Andreea Pora da.
Gică - Ceva nu se leagă cu graţierea asta, ai recunoscut, ai dat o parte din bani înapoi şi trebuie pedepsită tentativa.
Gică - N-a fost tentativă, dacă am dat banii înapoi. Filozoful ăla, Liigheanu, spunea: ţara are nevoie de victorii şi tu de bani. Invers nu se poate.
Gică - De ce a trenat atâta procesul? E pornit de prin 2006.
Gică - Judecătorii ştiau de amnistie. Ştiau că va fi dată în ultimul an de mandat al lui Băsescu. Şi atunci au tărăgănat. Altfel trebuia să luăm câte 20, 30 de ani şi nu se mai punea problema ca Giovani Becali să scrie lucrarea ştiinţifică la care lucrează acum: Ciobanul aprinde şi stinge lumina. Asta-i reduce pedeapsa la o zi puşcărie.
Gică - În sfârşit, să nu plictisim cititorii: Nu mai poţi candida la FRF.
Gică - Nu.
Gică - Ce vei face?
Gică - Cred că mă voi apuca să recuperez banii pe care i-am înapoiat.
Gică - Bine, bă, bine.

A consemnat Denis

10 martie 2014

Plictiseală mare, mare de tot

Zici că să-ţi petreci wendul în casă şi să te distrezi la maxim. * Aşa că stăm călare pe Love Building, film românesc. * E pe HBO şi de-o vreme ăştia dau toarte prostiile româneşti. Normal, dacă niciun film românesc nu mai bagă lume în sala de cinema. * O fată cântă la chitară, ba chiar două, şi fiind că e vorba de dragoste, un băiat o mângâie pe păr pe cea brunetă. Ei nu-i place, şi bănunind că începe o bătaie dai pe B 1. * Aici, Dragnea zice de Gică Popescu, ca de altfel toată ţara. * Să-l graţiem? Nu, zice omul, aş face-o ca om că sunt şi io om, da' ca vice premier nu pot. * Păi, nu poate, nu poate, da' a dat semnalul pe media că ar trebui graţiat "marele jucător, marele om de fotbal", iar prostimea, care nu pricepe jocul îl plânge pe Popescu pe la colţuri iscând o dispută falsă prin ungherele nefireşti ale societăţii civile autohtone. * Ne întoarcem pe Love Building. E ceva cu un băiat, care nu ştim ce urmează să facă, aşa că dăm pe Dolce unde Miami Heat ia bătaie de la Chicago Bulls la baschetul din NBA. * Aici ne-am mai inviorat niţel, că a dat LeBron James ăla nişte coşuri, nu multe, de să-ţi baţi copiii. * Ne întoarcem la plictiseala de pe media. * Pe un post se dezbate cauza ruperii USL. Nu te interesează, că şi rupt, nerupt, ţara ar trebui să funcţioneze şi fără să aflăm noi ce-a zis Ponta, ce-a zis Gică Popescu sau fraţii Becali. * Aşa că ne chemăm nişte prieteni la masă. * Am făcut varză şi când au auzit, oameni s-au repezit. Da, aşa au făcut. * Deci am avut parte de un wend deosebit de plictisitor şi asta pentru că am vrut noi, că altfel nu ne-am fi uitat la Love Building, n-am fi butonat la Gică Popescu, ci pe altele unde dădeam tot de Gică Popescu, de Lumini şi Umbre, serialul ăla de căcat românesc, despre ruptura USL şi filozofia acestei despărţiri şi câte şi mai câte. * Vorba unui mare filozof român, G. Liigheanu: ţara arde, Ucraina arde, Connect R arde, Popescu arde, alegerile bate la uşă, benzina se scumpeşte şi noi n-avem pieptăn. * Şi aşa mai departe.

Denis

08 martie 2014

Metabolism cu Ali baba şi cei 40 de hoţi

Că să vedem Bună seara Bucureşti sau Metabolism al lui Porumboiu pe HBO. * Da' nici să nu stăm degeaba, ci să curăţăm usturoi. * Ne-am pus zece căpăţâni în faţă şi brusc a început filmul. * Doi tipi la volan, el şi ea, vorbesc despre cum ar face el filmul, ceva pe 35 de mm nu merge, ci digital. * Drumul e lung, aşa că dai pe Pro ca să te minunezi de vreun talentat. * Te-ntorci după o juma' de oră la Metabolism,. Cei doi sunt la ea acasă. Ea îi explică cum se-mbracă. Iau aşa, fac aşa, mă duc aşa, acum mă şterg, iar el fumează, fumează într-una. * Pe ştiri, că să-l graţieze pe Gică Popescu că e un tată bun şi  a dat juma' din banii furaţi. * Devine greţos subiectul, dacă Gică va fi graţiat înseamnă că condamnarea acestor "băieţi grei" din fotbal a fost o mascaradă. * Sună la uşă. Da, aşa a făcut. De două ori lung. * Era Ali Baba cu cei 40 de hoţi. * Din prima mi-a zis: unde să-i mai trimit p-ăştia să fure? * Răspuns: peste tot. La licitaţiile pentru autostrăzi, la graniţe, pe unde trec camioanele cu ţigări, în pieţe, unde nu se dă, Doamne Fereşte, vreun bon de casă, pe la cei care fac vin clandestin şi şi-l vând la poartă, cum n-ai unde? România e o ţară demnă de toate furăciunile voastre. Dar de ce 40 de hoţi şi nu 100?, înreb ca prostul. * Mai dăm pe HBO. * La Metabolism. * El fumează şi iar fumază. Sunt la restaurant. Dialog: Ce-ai făcut în Franţa? Păi, nimic, am stat doi ani jumate, vroiam să fac actorie d-aia m-am întors. Ea mănâncă o lămâie, că aşa arată, cu beţişoare, el o pâine sau cam aşa ceva şi secvenţa ţine, ca toate de altfel, cinci minute, fără să se întâmple nimic altceva. * Mai dăm pe Pro. * Talentaţi cu duiumul. * Văzând cum mă chinui cu usturoiul şi cu Metabolismul idiot al lui Porumboiu, Ali Baba îmi spune: sunt puţini 40, dar sunt esenţa hoţiei, sunt cei mai buni. Îi trimit la Sănătate, la Mediu, că acolo-i cu pădurile, la dezvoltare, la toate alea, ce ştii tu? Crezi că noi furăm la drumul mare? Nu. Noi o face cu schepsis, de la butoanele înalte ale puterii. * Pe Pro, la talentaţi cânta unu' cu o chitară şi doi păpuşari mânuiau un burete, o copie a unui artist spaniol care a făcut spectacolul la Bucureşti, deci nu-i bine, aşa că am dat înapoi la Metabolism. Ei mănâncă în casă. El fumează, ea fumează. Apare Laurenţiu, un preten din lumea filmului. Zice: nu vii la casting? Ei îi spusese, da' ea, ce să vezi, zice da. Şi nu ne-am mai întors la Metabolism, ne-am despărţit cu un gust amar: "tânăra generaţie" a filmullui românesc, "noul val" nu confirmă şi nici nu mai are când, că vin chinezii din urmă, vezi Oscar, o să vedem Cannes şi altele. * Ali Baba a plecat. * Mi-a lăsat un hoţ, în caz că am nevoie de ceva, de-o graţiere, că tot hoţie se chiamă. * Şi aşa mai departe.

Denis

06 martie 2014

Calatorii: Göteborg

Am ajuns si la Göteborg, al doilea mare oras al Suediei. În ciuda ploii si a frigului, orasul mi s-a parut mai frumos decît Malmö. E mai mare, are relief, fiind situat practic pe stînci, centrul e la malul marii, are tramvaie albastre si restaurante frantuzesti. Cum sa nu-l iubesti?! L-am vizitat pe vreme de zi si de noapte. Vara trebuie sa fie absolut minunat acolo, cu zile lungi pîna spre miezul noptii si cu atîtea plimbari de facut pe stînci si la malul marii.
Haios termometru, nu? Nu erau nici macar 5 grade.
 Biserica are afisaj electronic.
Biserica by night...
... and by day:
Göteborg by night...

... and Göteborg by day:

Cum se vede orasul de (mai) sus:
Göteborg, ca-n cartile postale:
Ca una-i poza prelucrata...
... si alta realitatea cenusie:
Pe lînga atîtea minunatii, am fost placut impresionata de pretul parcarii pe timp de seara si week-end: 2 coroane suedeze pe ora (30 în timpul zilei). Oh, daaa!
Iata ce am descoperit la Alfons Abergs Kulturhus (un celebru personaj literar suedez, din cartile pentru copii). Plus ca mi-a venit o idee: de ce n-am face o casa de cultura si joaca dedicata lui Nica (Ion Creanga)?
Alfons:
 Tatal lui Alfons:



Si înca una de ramas bun:

Din nou pe vapor

În sfîrsit. Fie numai si pentru cîteva ore. La Dunkerque.


Calatorii: Dunkerque

Am ajuns la Dunkerque pe vreme de carnaval. Asa scria pe afise, altfel nu mi-as fi dat seama. Orasul arata absolut normal pentru o zi de marti, ora 11.30, iarna: spalat de ploaie, batut de vînt si de picioarele trecatorilor.
Primaria:
Singurul semn ca s-ar întîmpla ceva l-am gasit aici:
Partea buna e ca am reusit sa ajung, totusi, la Dunkerque pe vreme de carnal. Acum mai ramîne si sa particip. Poate la anul.

Calatorii: Vendôme

Am lipsit din Calimara, da, da' motivat. Am fost pe drumuri, am fugit din Suedia ca-n filme, cu primul avion si.. fara încarcatorul de la laptop! Am mai cîstigat o luna de vacanta si-un pic de soare. Ma grabesc sa va arat pe unde am umblat si ce-am mai vazut.
Asta e poarta care-mi dadea ghes sa intru. O fi fost Curtea miracolelor?


05 martie 2014

Şi aşa mai departe

Călin Popescu Tăriceanu, cel cu criza care nu ne atinge, iese cumva din PNL şi-şi face alt partid. * Mihai Răzvan Ungureanu iese cumva din prim ministru şi-şi face alt partid. * Dan Diaconescu, din capul unei televiziuni, îşi face şi el partid. * Cutare fură de stinge, dar când e să pună DNA mâna pe el îşi face partid. * Am ajuns astfel ţara cu cele mai multe partide. Ele sunt în fiecare oraş, stradă sau comună. * Lege partidelor zice că, ca să-ţi faci un nou partid, trebuie să-ţi iei desaga la spinare, să umbli prin 15 judeţe, şi să ai în fiecare cam o mie cinci sute de membri. * După calculele noastre, toţi cei 12 sau 15 de milioane de români rămaşi în ţară fac parte din câte un partid. * Este posibil aşa ceva? Nu. * Şi-atunci unde este minciuna? * Păi, minciuna e că ne mint ăştia de conduc ţara de-ngheaţă apele, iar banii alocaţi partidelor, prin aceeaşi lege, le intră-n buzunare. * Câţiva şefi celebri din fotbal au fost condamnaţi la închisoare cu executare. Care şase ani, care trei. * Cu banii adunaţi de la ei s-ar putea zidi Arena Naţional, s-ar putea construi trei patinoare acoperite, cinci orfelinate în regiuni defavorizate, s-ar putea scrie alte cărţi mincinoase despre cum i-am bătut noi pe turci la Călugăreni sau, pur şi simplu, s-ar mai înfiinţa zece partide. * Dar Justiţia română nu ia niciun ban celor condamnaţi, care de obicei scapă cu câte cinci luni de puşcărie, pentru faptul că-i doare coloana cervicală sau au o mamă pe care nu au văzut-o de mult. * Vine, vine primăvara. * Prin sate, prin oraşe, pe la periferiile lor, pe sub meri încărcaţi de pere vor începe să umble unguri cu saci de vorbe goale: că reformă, că administraţie, că "fără noi" ciuciu progres, că noi facem cele mai bune piane, că noi facem turism mai bine, că apele, că cultura, mai ales cultura, că secesiunea, că uite la Catalania cum s-a despărţit, că iarna nu-i ca vara sau poate că e, că să construim o autostradă care să lege Tg Mureş de Tg Mureş şi să nu le mai construim p-alea clasice, pe care nu le facem niciodată: Comarnic Braşov, Bucureşti Sofia sau Atena şi aşa mai departe. * Ei, ungurii, vor fi poftiţi în case şi odată intraţi vor agăţa pe pereţii noştri portretele în ulei al lu' Petofi Sandor, al lu' ăla şi al lu' ăla, toţi unguri vestiţi din Focşani la Drăgăşani via Budapesta. * În timp ce se vor întâmpla toate astea, Mihai Gâdea va lua interviu lu' fetele alea din jurul lui, care sunt foarte deştepte, devreme acasă, da' proaste rău de tot. * Şi aşa mai departe.

Denis

04 martie 2014

Ştiri pe scurt

* Am fost la Constanţa wendu' ăsta. De acolo la Olimp la Cherhana 23. Burtă de raci. Gazdă drăguţă, Claudiu, şef peste nişte bălţi.
* Seara, la teatru în Cţa, Scaiul de Feydeau. Piesă veche, ieşită din contemporaneitate, jucată aşa şi aşa. Teatru de provincie, na!!
* Noapte, petrecere la Scorpio, restaurant din Cţa elegant. Scump. Papa bun.
* Ponta şi maghiarii. La Cultură, un ungur. Şi-n Statele Unite Ministrul Culturii este un sudanez, că e minoritate. Şi-n Franţa e un magrebian de prin Maroc, d-ăla care fură piese de Dacia şi la vinde în România.
* Iese balamuc în Ucraina şi Ucraina ocupă Botoşanii, ca să restaureze casa lui Ion Creangă. Dacă nu-i acolo, fac alta. Apoi, tot ei, pe Siret în jos până la Bucureşti ca să repare scările rulante din pasajul Universităţii. Cu arma-n mână, că altfel nu merge.
* Când credeam şi noi că Bogdan Stanoevici nu-i băiat d-ăla, d-ăla e.
* PUBLICITATE. O pereche, 17 ani, blondă amândoi, se uită la mare. Noi nu i-am văzut c-am tot bătut-o zilele astea. Mă rog. Deci doi blonzi la mare. Ea îi bagă nisip în chiloţi. El zice: Câte minute am? Ea: O sută. Şi atunci el se duce şi se culcă.
* Guvernul Ponta 3 are sarcini serioase. Una din ele ar fi să-l elibereze pe Becali. A doua ar fi să-l elibereze pe Becali. A treia e ceva cu evaziunea. Nu s-a spus a cui. A lor? A noastră?
* A doua zi la mare ne-am dus la On Plonge, în golful pescarilor, adică în noul port privat. Am mâncat pastramă foarte proastă. Nu faceţi ca noi. Ploua. Vali an zis o glumă, ceva cu piraţi. Delia a râs, nouă ne-a picat paharul din mână.
* Bărcile făceau bam, bam, bam pe valurile alea.
* Ne-am urcat în maşină şi ne-am dus la altă petrecere, care avea ca temă 1 martuie. Şi dă-i şi dă-i şi aşa mai departe.
* Am băut vin de Mutaflar uite-aşa.
* PUBLICITATE. O pereche, 20 ani, blondă amândoi, stă în apa mării până la gât. Este foarte frig. Mor amândoi. El întreabă: Dar cu Andrei Năstase cum rămâne? Ea: Cum, cum rămâne? Tot ea: Rămâne bine, că nu s-au atins de banii lu' tac-su. Că aşa-i justiţia română când te acuză şi arestează de furt, nu-ţi ia banii.
* Şi ne-am distrat, şi ne-am distrat, de mama focului, că era să nu mai plecăm.
* Da' am plecat şi aşa am aflat că Guvernul Ponta 3 va cuceri Ucraina. Nu, nu Ucraina. Nu. Altceva, ni se pare că va cuceri lupta cu bunăstarea noastră. Când? Nu se ştie.
* SPORT. A fost meci egal.

Denis