LOVITURA DE STAT ȘI BANCNOTA DE O SUTĂ DE LEI DIN DECEMBRIE 1989

1. Nici nu închizi bine teveul că pe ecran apare gen rez Cătălin Ranco Pițu cu noi dezvăluiri despre revoluția din decembrie 89. Să vă spun cum a fost: În dimineața zilei de 21 decembrie 1989, când cu ocazia marelui miting, noi, armata, aveam în rândurile zecilor de mii de manifestanți de sub balcon cam zece mii de militar deghizați în gravide. Lumea dă-i cu Ceaușescu și poporul și alte d-astea, când s-a auzit promisiunea lui Ceaușescu cu suta de lei. Ori, suta asta de lei era parola pentru începerea revoluției. Militarii au scos baionetele de sub fuste și din ele au început să huiduie, să urle, să chestii. Huiiiii, huooo, și-așa. Cam o sută de manifestanți dinspre barul Atlantic a rupt-o la fugă spre Inter. Restul, sute de mii de oameni au rămas acolo și-au scandat în continuare. De frică? De durere? De necaz? Tot ce am vrut să spun este că revoluția din 89 a fost lovitură de stat militară. Acum, baionetele se află într-un muzeu al baionetelor din Madrid care este închis. 2. Gen rez Pic Partida dezvăluie și el: În sala de sport a Academiei Militare din București, clădire centrală, etaj 4, erau tancurile armatei române. Supravegheau orașul. Aveau ordin să intervină doar când auzeau parola cu o sută de lei. Când au auzit-o, au turat motoarele și au plecat spre Inter. Acolo, vreo-mie de revoluționari umblau de colo colo cu o bancnotă de o sută de lei s-o schimbe. N-avea nimeni. Eu, da, dar aveam în valută, că mă gândem că dacă tot sunt pe tanc să nu mă opresc decât în Canare acolo unde am auzit că umblă gagicile cu covrigi în coadă. Am coborât deci de pe tanc am schimbat suta aia și a urmat un urlet colosal din mii de piepturi: jos comunismul, jos Ceaușescu!! Știți! Tot ce-am vrus să vă spun este cu revoluția din decembrie1989 a fost lovitură de stat. 3. Gen rez Ion Iliescu are deschisă o pagină de jurnal. Citește pentru telespectatori: Din sinergia faptelor zilei de 21 decembrie 1989. S-a auzit un murmur, scrâșnet de baionete, femei alăptând, izvoare conlucrând, motoare de bancomat, chei în contact. Am spus: e momentul, și când a auzit parola armata a început să tragă. Nu se auzea nici pâs, niciun zumzet, niciun plâns, numai gloanțe. Era o frumusețe izvorâtă din dorința poporului român de a termina cu dictaura. Tot ce vreau să spun acum este că fără armată lovitura de stat din 89 ar fi eșuat. Punct.

TOȚI ARE DREPTATE

1. Universitatea Harvard va avea din anul universitar 2024 o nouă catedră. În semestrul de primăvară, Stephanie Burt, profesor de engleză la Universitatea Harvard, va preda un nou curs, „Taylor Swift și lumea ei”. S-au înscris aproape 300 de studenți, scrie New York Times. Programa este asemănătoare celei la care ne-am putea aștepta de la un curs de limba engleză de licență, cu texte de William Wordsworth, Willa Cather și Samuel Taylor Coleridge, notează New York Times, care adaugă că există un nume pe listă care ar putea surprinde cercetătorii în devenire. Dacă nu apreciați acest corpus de compoziții și de interpretări, nu este problema mea. Dar ar trebui să își amintească faptul că literalmente tot ceea ce ocupă mult timp într-un departament de engleză modernă a fost la un moment dat o formă de artă populară de prestigiu scăzut pe care nu te-ai deranja să o studiezi, cum ar fi sonetele lui Shakespeare și, în special, ascensiunea romanului”, spune ea. 2. În curând vor exista catedre, nu neapărat la Harvard, despre Bob Dylan sau Grateful Dead. Așa cum în Europa vor exista catedre despre importanța Beatles, Rolling Stones sau Pink Floyd. Adică influența covârșitoare a muzicii asupra societății în care trăim, asupra calității vieții noastre, a secolelor pe care le vom mai străbate. 3. La București, Universitatea va avea cursuri de soliști autohtoni celebri și legăturile lor cu securitatea. 4. Semnalăm aici, pentru că tot vorbim despre muzică, existența grupului rock T.T. foto. Chitară solo și bas TT Coșovei, backround vocal Ștefania Coșovei. Grupul s-a remarcat într-o cârciumă din Brașov, apoi la nivel internațional cu hitul Pe Valea Prahovei măslinu’-a-nflorit.

5. Domnul Pic Pompa, colaboratorul nostru, a venit plângând în redacție și ne-a spus: M-au făcut să duc mai departe reflecția diagnozele date situației de cei mai buni istorici și economiști ai țării, care au consemnat că România ultimelor decenii a înregistrat cea mai gravă prăbușire din istoria ei în timp scurt și că jaful depășește epoca fanariotă. Privatizarea a fost înțeleasă ca devalizare, democrația a fost ruptă de răspundere, la decizii au urcat mulți nepregătiți, politica externă s-a convertit în excursii pline de ridicol. România înregistrează creștere de PIB, dar 38% dintre cetățeni sunt la marginea sărăciei. Se trăiește pe datorie, îndatorarea externă, azi de peste 161 miliarde euro, devenind record. În schimb, abuzul de funcții în stat, privilegiile și lipsa de răspundere nu au seamăn pe continent. 6. Numele Hollywood a împlinit 100 de ani. 7. Temerile europenilor că SUA s-ar putea retrage din NATO cresc odată cu șansele ca Donald Trump să se întoarcă la Casa Albă3 8. Grupul vocal instrumental BOȘOROCK, foto, așteaptând să cânte la lansarea cărții lui Valentin Leahu. Este format din Nuțu Cărmăzan, Denis Dinulescu și Mirela Gruiță. Ei vor cânta celebrul hit Fosta-i Leahu cât ai fost.

9. HOROSCOP. Taurul umblă de colo colo cu o găleată de bani.

BARABANCEA, MASCAȚI ȘI FASOLE LA GIURGIU

Adevărul este ăsta: în zilele de 29 și 30 noiembrie în tot județul Giurgiu s-au căutat zece mii de boabe de fasole pentru mâncarea tradițională de 1 decembrie. S-au pus la fiert. Apoi, s-au căutat cârnații. Nu erau câteva sute dar până la urmă s-a completat cu ciolan. S-au pus la fiert. Sare, bulion, așa cum scrie la carte în recipiente de zeci de litri. La Casa Românească, restaurant de top din Giurgiu. Cât mai era mâncarea pe foc, venise 1 decembrie și a început să cânte Barabancea, foto. Solistă, n-ai treabă. Ea a zis despre patrie, despre bunăstare, despre cum să ne apărăm țara, despre mândrie, deșteptare și, în general, a zis că pe viitor să nu mai facem nimic fără ea, nici războaie, nici unire, nici tratate, nici deșteptarea și așa mai departe. A cântat bine, frumos.

În timpul ăsta pe bulevardul principal din oraș s-a adunat lume, foto. Care mai de care. Bunici cu nepoți în brațe, mame cu bunici în brațe, câini cu copii în brațe, pionieri, elevi, oameni ai muncii. Lasă steagurile, bucuria, mirosul de fasole care venea de la restaurantul de vizavi, dar în ochii și-n buzunarele tuturor se citea bunăstarea, iertarea, agricultura, industria și așa mai departe.

Văzând lume adunată și fasolea pe foc, a început defilarea. Primii au fost mascații, foto. Sunt băieții ăia pe care nerecunoscându-i nu-i lași să-ți intre în casă. Băieții care te salvează de la înec. De la incendiu. De la scandal. De la droguri. Sau nu, cine știe. Mascații au trecut ca o pată neagră prin mijlocul orașului. Timp în care coada la fasole se formase, foto. Erau oameni din tot județul: Bolintin, Bucșani, Izvoru, Gogoșari, Ruse, Târnovo, adică astea două din Bulgaria dar mirosul de hrană bună până la ei s-a dus. Nu i-a alungat nimeni.

Când s-a auzit îndemnul Deșteaptă-te române, coada la fasole s-a îndesit, foto. Cântau toți și stăteau cu farfuria în mână: ’’Deșteaptă-te române, din somnul cel de veci/Că vine primăvara, că vine primăvara/Uite colo, uite colo o româncă goală în balcon/Vântul suflă rece, nu știm ce ne dor’’.

Și țin’-te program artistic, foto. Cântece, dansuri, farfurii de unică folosință, pahare la fel, polonice, mustăți, gură cască, gură plină, haine de piele și de tablă Țoa negre, pălării urâte, fete în folcloric, viori, tobe, lozinci, și iar fasole, multă fasole.

Noi am plecat cu un drapel uriaș, foto. La revedere!

POȘTA REDACȚIEI

ION IONESCU, București. ‘’Avem o familie mai mult decât numeroasă. Unchi, nepoți, bunici. Dar cea mai importantă este mătușa Radu. O matahală de femeie, nervoasă rău, cu mustăți din vinil date zilnic cu usturoi. Dar ceea ce o face specială este tatuajul de pe frunte. Un steag tricolor în care se văd imagini cu daci, romani, 1907, 1918, reforma agrară și multe altele mai mici că nu-nțelegi despre ce e vorba. E căsătoriă cu unchiul Mon Amur cum îi spunem noi, pentru că așa ni se adresează de fiecare dată indifernet de situație, de vremea de afară, de război. Mâine 1 decembrie au gătit păstârnac cu cârnați că cică așa se face. Noi știam de fasole, dar nu ne-am băgat, am mâncat liniștiți. Apoi, ne-au pus să ne jucăm de-a 1 dcembrie 1918, ne-am îmbrăcat cu sumane, ițari, cămăși albe, căciuli albe, mănuși albe, adică portul țăranului român și ne-au pus să cântăm Deșteptă-te române. Au aprins lumina, au dat drumul la tancuri și soldați americani, adică o paradă cum trebuie de când suntem în NATO. După care s-au pus cu bătaia pe noi. Mon Amur dădea tare cu bastonul. Așa e de fiecare 1 decembrie. Dar de ce v-am scris? Să vă-ntreb dacă nu se poate muta ziua de 1 decembrie pe 1 august că atunci noi sunem la mare și nu mai au pe cine să bată’’. Se poate, dle Ionescu. Să vină șeful ăl mare din Dubai și-i spunem. Și dânsul preferă, după cum vedeți, căldura. SIMONA BATERFLY POPESCU, Galați. Sunteți îngrijorată. Vă crește barba. E normal? Da, dnă Popescu, da. După o anumită vârstă femeile devin bărbați.

GIANFRANCO DOREL, Pitești. Steagul României trebuie pus și în Călimara dvs. E 1 decembrie. Așa facem. Bine că ne-ați spus.