Cea mai babană promisiune electorală a catindaților la Primăria Generală bucureșteană este rezolvarea imediată a transpostului în comun și a transportului rutier în general. În fiecare sector, de exemplu, se va instala câte o trambulină, înaltă de 3, 5 sau 10 metri în funcție de banii locali. Să zicem că dvs stați în sectorul 6 și lucrați în 3. Veniți din Ciurel până la trambulina de 10 metri, vă urcați și săriți în sectorul 3. Durează un minut. La aterizare, în Parcul IOR, sunt amenajate patiserii care vând sandvișuri cu Hpharma, o nou salam românesc patentat la Spitalul Floreasca. Mâncați sandvișul, timpul de lucru a trecut, mergeți la trambulina de sector și săriți în sectorul 1 unde o aveți amantă pe diriginta fiului dvs sau o gagică din Partidul M 10. În felul acesta transportul individual și cel în comun devin eficiente, pentru că de pe trambulină pot și sări grupuri de câte 100, 200, 1000 de oameni, pentru ca trambulina să nu reverbereze și să aducă în nesimțiri vreun săritor.
Transportul rutier se va rezova prin reducerea de stopuri. Pur și simplu ele vor fi desființate și lăsat unul singur la Ikea, la intrarea în București. El e verde tot timpul, deci trasnportul bucureștean se fluidizează performant reducându-se timpii morți de la culoarea roșie. De exemplu, linia Nerva Traian, Universitate va putea fi străbătută conform noului concept într-un minut. De sute de mașini într-un minut. Senazațional. Ne mirăm că primarii de până acum, în special Videanu, nu au aplicat această simplă și civilizată metodă.
Dl Turcescu, și el catindat la Primăria Generală, va rezolva la fel de simplu căldura din apartamente. Ea nu se va mai pierde. Agentul termic va fi luat de la RATB, că și așa autobuzele publice n-au nevoie, și dată celor din apartamente. În felul acesta se reduce factura la RADET, se încălzesc apartamentele, scara blocului și relațiile dintre soți.
Poliția, secția Siguranță și Încredere, nu se va mai ocupa ca până acum să ne ceară RCA, ITP, Rovignetă sau alcoolul din sânge. Polițiștii ne vor opri și ne vor întreba dacă am dus copiii la școală. Pentru că e obligația lor.
În afară de monumentul de prost gust ARIPI de la intrarea în București, în Centrul Vechi se va turna o statuie imitând perfect Cumințenia Pământului a lui Brâncuși, dar mai mare și mai ieftină, așa cum au cerut bucureștenii. Femeile și băieții care lucrează cu ora în Centrul vor avea grijă de ea, precum și de cheta făcută zilnic pentru ca Cumințenia să le țină de șase. Ziua, când e mai liberă, Cumințenia va citi operele lui Norman Manea fiindcă Centrul Vechi e gol și se aude bine.
Biroul Electoral CĂLIMARA, B.E.C.
31 mai 2016
30 mai 2016
Prezicătorul PSD
Prin anii 80 ai secolului trecut, un preot indian, Gupta Surami, umbla de colo colo prin Bucovina. Și făcea ce făcea toată lumea: Se scobea în nas, râdea, bea, ieșea la pășune, dormea, cânta, se ruga, se certa cu muierile, bătea cuie, mătănii, înșira cântece religioase și câte altele. Dar mai făcea o chestie grozavă: Predicții. Astfel, încă de atunci prelatul a prezis execuția Ceaușeștilor, căderea lui Gorby, explozia navetei Columbia și iar câte și mai câte. Deci era un clarvăzător și-a zis securitatea română a locului. Așa că, hai să-l gonim. Anii au trecut, suntem deja prin 2016 alt secol și același preot, de-acum un desăvârșit înțelept, are o altă predicție: Cel care va izbăvi lumea de crime, foame, răscoale, terorism, analfatbetism, sete, amantlâcuri, furăciune, bătaie, minciună, viol, PSD, ALDE, PNL, PMP, M 10 și alte alea va fi un bucovinean. Mă să fie?
Așa că ne-am îmbrăcat ca bucovinenii, căciulă, izmene și-o țuică, și ne-am dus în Bucovina să-l cunoaștem pe acest om. Își potcovea calul. Bună, omule, ne-a trimis Gupta. Aha, indianul. Cum e cu omenirea? Zice că o vei face mai bună. Da, așa e. Când? Într-un viitor apropiat. Păi, zi, omule, când? Într-un an, în doi, în șapte, într-o sută? Păi, când îmi vine. Și până atunci? Păi, iese PSD-ul și-n funcție de el mai salvez ce se poate. Da, dar Gupta zice că nu e în funcție de PSD. La noi nu se poate. la noi, la români, fără PSD nu e poate. Bine, bine, dar Gupta vorbea de omenire, ori PSD-ul ăsta nu-i în toată omenirea. Ba da. Nu vezi? În Venezuela, în Franța, în Anglia, în Austria. La asta nu m-am gândit. Ce-i de făcut? E de făcut să-mi dai mata 100 de lei. De ce? Ca să-mi plătesc cotizația la PSD. Ești membru? Da, pe post de prezicător.
Plictisitorul Norma Manea, ale cărui cărți ar trebui prescrise ca somnifere, s-a plimbat și a fost sărbătorit de 80 de ani la București. După localele de duminică 5 iunie 2016, în toate sectoarele capitalei i se vor ridica statui reprezentându-l dormind sprijinit de penița tocului cu care scrie. Deci scriind sau cam așa ceva. Statuilor și chiar și omului, cât o mai trăi, li se vor da decorații cu kilele. Se pune întrebarea: Oare de ce. Că nu din cauza scrisului și nici să fi inventat stiloul n-am auzit.
Generalul Manole Ben Manole, cel care apără Constituția României în albia Neajlovului, se sculă în dimineața zile de 30 mai, 2016, cu următorul gând: Cine n-are instituții puternice în spate nu are timp de nimic. Și se apucă să cultive sfeclă.
Agenția CĂLIMARA
Așa că ne-am îmbrăcat ca bucovinenii, căciulă, izmene și-o țuică, și ne-am dus în Bucovina să-l cunoaștem pe acest om. Își potcovea calul. Bună, omule, ne-a trimis Gupta. Aha, indianul. Cum e cu omenirea? Zice că o vei face mai bună. Da, așa e. Când? Într-un viitor apropiat. Păi, zi, omule, când? Într-un an, în doi, în șapte, într-o sută? Păi, când îmi vine. Și până atunci? Păi, iese PSD-ul și-n funcție de el mai salvez ce se poate. Da, dar Gupta zice că nu e în funcție de PSD. La noi nu se poate. la noi, la români, fără PSD nu e poate. Bine, bine, dar Gupta vorbea de omenire, ori PSD-ul ăsta nu-i în toată omenirea. Ba da. Nu vezi? În Venezuela, în Franța, în Anglia, în Austria. La asta nu m-am gândit. Ce-i de făcut? E de făcut să-mi dai mata 100 de lei. De ce? Ca să-mi plătesc cotizația la PSD. Ești membru? Da, pe post de prezicător.
Plictisitorul Norma Manea, ale cărui cărți ar trebui prescrise ca somnifere, s-a plimbat și a fost sărbătorit de 80 de ani la București. După localele de duminică 5 iunie 2016, în toate sectoarele capitalei i se vor ridica statui reprezentându-l dormind sprijinit de penița tocului cu care scrie. Deci scriind sau cam așa ceva. Statuilor și chiar și omului, cât o mai trăi, li se vor da decorații cu kilele. Se pune întrebarea: Oare de ce. Că nu din cauza scrisului și nici să fi inventat stiloul n-am auzit.
Generalul Manole Ben Manole, cel care apără Constituția României în albia Neajlovului, se sculă în dimineața zile de 30 mai, 2016, cu următorul gând: Cine n-are instituții puternice în spate nu are timp de nimic. Și se apucă să cultive sfeclă.
Agenția CĂLIMARA
27 mai 2016
Condrea egal Elodia 2
Doamna Laura Georgescu, fost soție a lui Dan Condrea, a dat o declarație destul de tranșantă și simplă în adevărul ei. A spus: Avea pistol acasă, se putea sinucide în balcon, nu trebuia să se ducă la Corbeanca. Și din clipa asta, toată media a luat foc. Din clipa asta s-a redeschis celebrul caz al Elodiei, episodul 2. Mai puțin televiziunea lui Dan Diaconescu, celelalte vor toca evenimentul până ne vor durea și pe noi ficații. Pentru că rând pe rând, Dan Condrea va fi văzut la Olimpiada de la Rio trăgând cu arcul sau la atletism la proba de 30 metri garduri. Cineva din București, nu spunem cine, îl va vedea peste un an pe o străduță din București vânzând la colțul străzii pungulițe cu Hexipharma, jurnaliștii lui Tolontan vor descoperi în Testamentul lui un vers de Alecsandri, asta însemnând că Condrea trăiește prin Iași, fiind muncitor la canalizare și câte și mai câte. Toate astea în timp ce CSAT-ul convocat zilele astea va bate câmpii despre noul Jeep militar al României cu care oastea noastră vrea să sperie toate conflictele de pe glob. Personal nu credem că Condrea s-a sinuci în mașină. Vorba nevesti-sii: Putea s-o facă acasă în debara. Cazul Elodia 2 are ramificații înalte, spectaculoase, care ramificații le dibuim, le mirosim ca orice cetățean al României, dar care nu vrem să ne acapareze mințile, mai ales că acum noi avem de dibuit primarul general al capitalei.
Naționala de fotbal a României a jucat cu Congo. Pregătire, antrenament ceva. Singura diferență dintre alte meciuri proaste ale jucătorilor noștri era faptul că echipa adversă conținea numai jucători negri și era ușor să pasezi unui coechipier, să spunem Chipciu lui Chipciu. De aici, până la fotbal, însă, mai e mult. Mediocrul antrenor Anghel Iordănescu se pare că a văzut el ceva în jocul alor noștri, pentru că a declarat că privește cu optimism Euro de Fotbal de la Paris, în loc să declare că ar trebui, de rușine, să se întoarcă cu naționala lui acasă.
Ce soluții au cei patru candidați la primăria generală a capitalei pentru descongestionarea traficului infernal din București? Turcescu: Vom face benzi speciale pentru trasportul în comun. Firea: Vom face benzi speciale pentru trasportul în comun. Nicușor Dan a lăsat-o să vorbească despre asta pe sușinătoarea lui din Londra. ALDE Barbu nu contează, pentru că ar desluși greu proverbul trasport în comun. Iar Predoiu? Lăsăm. La finalul acestor dispute electorale televizate va fi văzut Dan Condrea semnalizând viitoarele culoare pentru autobuze cu stegulețe roșii, galbene și albastre în special pentru turiștii americani, pentru că, nu-i așa?, Bucureștiul, în viziunea celor câțiva candidați, va deveni un mare centru turistic al Balcanilor. După Paris, evident. Și după New York, normal.
Azi dimineață, 27 aprilie 2016, pe strada noastră a fost mare agitație. Dar mare, mare de tot, ca în timpul ocupației sovietice. În parcarea în care iubitorii de animale de pe strada noastră dau de mâncare la pisici și câini a fost văzut Dan Condrea mâncându-le bobițele și oasele. A fost lăsat să termine, că poate omului îi era foame și, ca să vezi, a fost lăsat să plece spre Rio de Janeiro, la Olimpiadă, unde, așa cum v-am spus, va concura la atletism la proba de 30 de metri garduri.
Agenția CĂLIMARA
Naționala de fotbal a României a jucat cu Congo. Pregătire, antrenament ceva. Singura diferență dintre alte meciuri proaste ale jucătorilor noștri era faptul că echipa adversă conținea numai jucători negri și era ușor să pasezi unui coechipier, să spunem Chipciu lui Chipciu. De aici, până la fotbal, însă, mai e mult. Mediocrul antrenor Anghel Iordănescu se pare că a văzut el ceva în jocul alor noștri, pentru că a declarat că privește cu optimism Euro de Fotbal de la Paris, în loc să declare că ar trebui, de rușine, să se întoarcă cu naționala lui acasă.
Ce soluții au cei patru candidați la primăria generală a capitalei pentru descongestionarea traficului infernal din București? Turcescu: Vom face benzi speciale pentru trasportul în comun. Firea: Vom face benzi speciale pentru trasportul în comun. Nicușor Dan a lăsat-o să vorbească despre asta pe sușinătoarea lui din Londra. ALDE Barbu nu contează, pentru că ar desluși greu proverbul trasport în comun. Iar Predoiu? Lăsăm. La finalul acestor dispute electorale televizate va fi văzut Dan Condrea semnalizând viitoarele culoare pentru autobuze cu stegulețe roșii, galbene și albastre în special pentru turiștii americani, pentru că, nu-i așa?, Bucureștiul, în viziunea celor câțiva candidați, va deveni un mare centru turistic al Balcanilor. După Paris, evident. Și după New York, normal.
Azi dimineață, 27 aprilie 2016, pe strada noastră a fost mare agitație. Dar mare, mare de tot, ca în timpul ocupației sovietice. În parcarea în care iubitorii de animale de pe strada noastră dau de mâncare la pisici și câini a fost văzut Dan Condrea mâncându-le bobițele și oasele. A fost lăsat să termine, că poate omului îi era foame și, ca să vezi, a fost lăsat să plece spre Rio de Janeiro, la Olimpiadă, unde, așa cum v-am spus, va concura la atletism la proba de 30 de metri garduri.
Agenția CĂLIMARA
26 mai 2016
Jurnaliștii de investigație
Doamna Monica Ridzi, acum ani de zile, și-a dat seama că fură prea mult: Făcea ce făcea prin 2 Mai, cultiva varză pe ascuns din banii ministerului pe care-l conducea, trimitea în Cosmos petarde mincinoase precum că Sportul românesc este pe primul loc la oină și la lupte, ba chiar și la haltere, într-un cuvânt ducea o viață foarte grea dimpreună cu copiii ei cărora le cumpărase mașini de un miliard de euro tot din banii Ministerului Sportului de la secția șah. Sursele noastre spun că a început să se simtă prost. Așa că a început să caute un jurnalist de investigație la care să se povedească. L-a găsit pe Tolontan și restul e istorie, dar o istorie nasoală pentru ea: pușcărie, chestii.
Doamna Elena Udrea, acum ani de zile, din banii Ministerului pe care-l păstorea a organizat Gala Bute din banii dezvoltării județului Mehedinți, cel mai sărac din țară. Dar n-a fost numai asta. A cumpărat moșii din banii de săli de sport, a făcut săli de sport fără acoperiș, acoperișurile ducându-le în satele care n-aveau, exemplu Clejani, care are acum un acoperiș pe plantația de floarea soarelui. Știind că e în greșeală și că poate fură prea mult, Elena Udrea s-a gândit să se spovedească unui jurnalist de investigații. Și așa a ajuns la Tolontan. Restul e istorie, adică pușcărie, confiscarea Loganului din dotare, procese, dește-n nas.
Patronul HexiPharma s-a gândit și el că e mai bine să nu mai ducă apă chioară în spitale pe post de dezinfectant. Așa că a căutat și el un jurnalist de investigație căruia să i se spovedească ca să înfunde pucșcăria, că ce făcea el cerea ani grei. L-a sunat pe Tolontan și restul e o tristă istorie recentă.
Am aflat că și Tăriceanu, Mitică Dragomir, Pogea, Videanu, Berceanu, Țiriac, maneliști îl vor suna cât de curând pe Tolontan.
Am dat toate aceste informații în premieră pentru că foarte multă lume ne întreabă: Cum ajung aceste investigații/anchete la Tolontan? În curând, s-ar putea să nu aflăm niciodată. De-asta am și scris.
Călin Popescu Tăriceanu a mințit în niște declarații, ca urmare va fi anchetat cumva. Dar, din surse știm sigur, asta scrie pe fața lui: Că-i mincinos. Amintiți-vă de anii 2008 când se jura dimpreună cu Băsescu că la noi nu va fi criză și că românii să stea liniștiți în lenea generală.
Agenția CĂLIMARA
Doamna Elena Udrea, acum ani de zile, din banii Ministerului pe care-l păstorea a organizat Gala Bute din banii dezvoltării județului Mehedinți, cel mai sărac din țară. Dar n-a fost numai asta. A cumpărat moșii din banii de săli de sport, a făcut săli de sport fără acoperiș, acoperișurile ducându-le în satele care n-aveau, exemplu Clejani, care are acum un acoperiș pe plantația de floarea soarelui. Știind că e în greșeală și că poate fură prea mult, Elena Udrea s-a gândit să se spovedească unui jurnalist de investigații. Și așa a ajuns la Tolontan. Restul e istorie, adică pușcărie, confiscarea Loganului din dotare, procese, dește-n nas.
Patronul HexiPharma s-a gândit și el că e mai bine să nu mai ducă apă chioară în spitale pe post de dezinfectant. Așa că a căutat și el un jurnalist de investigație căruia să i se spovedească ca să înfunde pucșcăria, că ce făcea el cerea ani grei. L-a sunat pe Tolontan și restul e o tristă istorie recentă.
Am aflat că și Tăriceanu, Mitică Dragomir, Pogea, Videanu, Berceanu, Țiriac, maneliști îl vor suna cât de curând pe Tolontan.
Am dat toate aceste informații în premieră pentru că foarte multă lume ne întreabă: Cum ajung aceste investigații/anchete la Tolontan? În curând, s-ar putea să nu aflăm niciodată. De-asta am și scris.
Călin Popescu Tăriceanu a mințit în niște declarații, ca urmare va fi anchetat cumva. Dar, din surse știm sigur, asta scrie pe fața lui: Că-i mincinos. Amintiți-vă de anii 2008 când se jura dimpreună cu Băsescu că la noi nu va fi criză și că românii să stea liniștiți în lenea generală.
Agenția CĂLIMARA
24 mai 2016
Gabi Firea centrează, dă cu capul și înscrie
La dezbaterea viitorilor primari, Gabi Firea se instalează în studioul Antenei 3 dimpreună cu Marcel Pavel și Rodica Popescu Bitănescu. Deja privind acest trio știi din start că Gabi Firea a câștigat confruntarea. Știi că din clipa asta ceilalți candidați nici nu mai contează. Marcel Pavel poate să cânte două, trei ore despre viitorul Bucureștiului, iar Bităneasca poate să-i dea cu trecutul ei anticomunist vreo patru zile, și pe lângă ce poate să turuie Gabi Firea aveam echipa câștigătoare a serii.
Restul n-a mai contat, dar zicem și noi ceva, ca să nu fim acuzați că n-am avut ochi decât pentru Firea. Peste ALDE Daniel Barbu trecem. N-are importanță. Nicușor Dan își dă cu stângul în dreptul și lasă o susținătoare aflată în platou să vorbească la susținere. Tipa lălăie o juma de oră despre cum a votat ea în Anglia, Londra, și cum a stat ea opt ore la coadă, doar doar de-o băga un vot pentru Iohannis. Se punea întrebarea: Știa ea cine-i Iohannis? Cine i-a spus? Cineva de la coadă? Mă rog. Întrebarea moderatorului era alta, era ceva despre București că doar de-asta toată tevatura. Cătălin Predoiu e prins cu mâța-n sac de Gabi Firea: a semnat ca ministru al Justiției toate retrocedările false? Unele? Prins în corzi, don Predoiu face o propunere copilărească: Bă, Barbule, bă, Nicușor, nu vreți să ne aliem împotriva PSD? N-a zis Firea, că nu era bine, politicos. Băieții n-au vrut și gata ridicolul. Apoi, Nicușor Dan, penibil toată seara, face greșeala s-o stârnească pe Rodica Bitănescu. Era să se termine emisiunea, pentru că actrița a-nceput de la pașopt să spună ce-i cu comunismul, băi, Nicușor, tu știi cât am pătimit io și ai mei?, tu nu te născuseși când bunicul meu făcea canal. Noroc c-a sunat Oprescu și a intrat în direct cu o problemă care nu privea pe nimeni, doar așa la ars gazul. Concluzia? La următoarele confruntări, Gabriela Firea poate să vină singură. Își răspunde, se întreabă, treaba ei, că băieții ăștia au scos-o în primar general.
Multe întrebări cu accidentul ăsta al lui Dan Condrea. Mai încap câteva? De ce Condrea se afla îm mașină? De ce, ca-n telenovele, fetița lui nu-l aștepta la geam cu flori de iasomie în păr? De ce pe bancheta din dreapta, Condrea n-avea un ursuleț de pluș roșu? De ce n-avea poza iubitei pe ecranul GPS-ului? De ce pe ecranul laptopului dispărut nu erau poze cu mâncare sănătoasă? De ce nu scrie Trupa Taxi o melodie despre smerenia SRI, cum stă el pe spații mici și nasoale, de lemn sau tablă prost galvanizată, acoperit în directori de edituri, soliști de operă sau muzici ușoare și populare, poeți, medici, jurnaliști și așa mai departe?
Azi dimineață, devreme, a venit la noi Peștișorul de Aur. A spus că, în sfârșit, e gata să ne îndeplinească cele trei dorințe. Nene, abia așteptăm.
Denis
Restul n-a mai contat, dar zicem și noi ceva, ca să nu fim acuzați că n-am avut ochi decât pentru Firea. Peste ALDE Daniel Barbu trecem. N-are importanță. Nicușor Dan își dă cu stângul în dreptul și lasă o susținătoare aflată în platou să vorbească la susținere. Tipa lălăie o juma de oră despre cum a votat ea în Anglia, Londra, și cum a stat ea opt ore la coadă, doar doar de-o băga un vot pentru Iohannis. Se punea întrebarea: Știa ea cine-i Iohannis? Cine i-a spus? Cineva de la coadă? Mă rog. Întrebarea moderatorului era alta, era ceva despre București că doar de-asta toată tevatura. Cătălin Predoiu e prins cu mâța-n sac de Gabi Firea: a semnat ca ministru al Justiției toate retrocedările false? Unele? Prins în corzi, don Predoiu face o propunere copilărească: Bă, Barbule, bă, Nicușor, nu vreți să ne aliem împotriva PSD? N-a zis Firea, că nu era bine, politicos. Băieții n-au vrut și gata ridicolul. Apoi, Nicușor Dan, penibil toată seara, face greșeala s-o stârnească pe Rodica Bitănescu. Era să se termine emisiunea, pentru că actrița a-nceput de la pașopt să spună ce-i cu comunismul, băi, Nicușor, tu știi cât am pătimit io și ai mei?, tu nu te născuseși când bunicul meu făcea canal. Noroc c-a sunat Oprescu și a intrat în direct cu o problemă care nu privea pe nimeni, doar așa la ars gazul. Concluzia? La următoarele confruntări, Gabriela Firea poate să vină singură. Își răspunde, se întreabă, treaba ei, că băieții ăștia au scos-o în primar general.
Multe întrebări cu accidentul ăsta al lui Dan Condrea. Mai încap câteva? De ce Condrea se afla îm mașină? De ce, ca-n telenovele, fetița lui nu-l aștepta la geam cu flori de iasomie în păr? De ce pe bancheta din dreapta, Condrea n-avea un ursuleț de pluș roșu? De ce n-avea poza iubitei pe ecranul GPS-ului? De ce pe ecranul laptopului dispărut nu erau poze cu mâncare sănătoasă? De ce nu scrie Trupa Taxi o melodie despre smerenia SRI, cum stă el pe spații mici și nasoale, de lemn sau tablă prost galvanizată, acoperit în directori de edituri, soliști de operă sau muzici ușoare și populare, poeți, medici, jurnaliști și așa mai departe?
Azi dimineață, devreme, a venit la noi Peștișorul de Aur. A spus că, în sfârșit, e gata să ne îndeplinească cele trei dorințe. Nene, abia așteptăm.
Denis
23 mai 2016
Liniile Aeriene Dragnea
Dacă votează PSD, Dragnea le-a promis ialomițenilor un aeroport. Acesta va fi construit aproape de Buzău și va avea vedere la mare. Una din ele. Cealaltă va fi spre Valea Prahovei, unde liniile nou înființatei firme de transport aerian LAD, Liniile Aeriene Dragnea, îi va duce pe ialomițeni nu numai în vikenduri, ci și în cursul săptămânii. Pentru a dezvolat la maximum transportul aerian, în județ se va cultiva numai HexiPharma în crescătorii din comunele Însurăței, Căzănești, Ileana. De aici, substabnța va fi luată cu avioane cargo și duse la spitale europene. Tot cu avionul, locuitorii Călărașiului, Olteniței, Țăndăreiului sau Sloboziei vor survola România pas cu pas pentru a răta cui vrea și cui nu, în speță turiștilor americani, relizările județului: Salamul de Sibiu crescut pe araci de unică folosință, magiun de Topoloveni curgând pe apele Dunării și o statuie ridicată în centrul Amarei reprezentând un pilot al LAD cucerind Cosmosul. Se va scrie și-un imn. Trupa Taxi dimpreună cu Leșe vor scrie balada: Lad, Lad, mie-mi vine să mă rad!! Excelent.
Primarul comunei Clejani, județ Giurgiu, ilustrează perfect zicala: Românul e născut poet. A scris și el o poezie. Mai bine zis a plagiat poezia Noi vrem pământ a lui Coșbuc. Și ca să câștige încă un mandat a invitat locuitorii comunei la primărie să le-o citească. Pe treptele primăriei a pus un covor roșu. De aici a început ceea ce istoria va consemna ca Războiul Covorului Roșu din Clejani. Pentru că imediat ce au aflat de covor, locuitorii și animalele locului au început să se agite ca să se stabilească în ce ordine va trece fiecare pe covor. Nu s-au înțeles. Un porc, balerină la Giurgiu, a zis că el. O vacă, dirigintă de poștă la Ghimpați că ea. Au scos pistoalele. Un Jandarm a împușcat un cocostârc. Un polonez în treacăt pe acolo a fost băgat până la gât în pământ și i s-a tăiat capul. Primarului o mână. Poezia a fost șterpelită și dusă la analiză, ca să se vadă al cui pământ îl vrem NOI, adică cine NOI? Familia primarului? A preotului? Au murit 300 de oameni nevinovați, 200 vinovați și 1.000 au fost spitalizați la București, pentru că la Giurgiu era ocupat cu alt primar care citea o poezie, Noi Vrem Pământ, al altui poet, zice el, unul George.
De o lună de zile tot aflăm că Cristi Puiu este noul șef al filmului românesc. De-o lună Sieranevada e cel mai vizionat film pe Croasetă. Dana Dogaru în rochie neagră cu pantofi de aur. Mimi Brănesc cu copilul cuiva pe covorul roșu. Cristi Puiu vorbind în franceză. Filmul în atenția criticilor din toată lumea. Deci presa română duduia de genialul Sieranevada. Acum, rezultatele de la Cannes 2016 se știu. Ce să mai zicem?
Agenția CĂLIMARA
Primarul comunei Clejani, județ Giurgiu, ilustrează perfect zicala: Românul e născut poet. A scris și el o poezie. Mai bine zis a plagiat poezia Noi vrem pământ a lui Coșbuc. Și ca să câștige încă un mandat a invitat locuitorii comunei la primărie să le-o citească. Pe treptele primăriei a pus un covor roșu. De aici a început ceea ce istoria va consemna ca Războiul Covorului Roșu din Clejani. Pentru că imediat ce au aflat de covor, locuitorii și animalele locului au început să se agite ca să se stabilească în ce ordine va trece fiecare pe covor. Nu s-au înțeles. Un porc, balerină la Giurgiu, a zis că el. O vacă, dirigintă de poștă la Ghimpați că ea. Au scos pistoalele. Un Jandarm a împușcat un cocostârc. Un polonez în treacăt pe acolo a fost băgat până la gât în pământ și i s-a tăiat capul. Primarului o mână. Poezia a fost șterpelită și dusă la analiză, ca să se vadă al cui pământ îl vrem NOI, adică cine NOI? Familia primarului? A preotului? Au murit 300 de oameni nevinovați, 200 vinovați și 1.000 au fost spitalizați la București, pentru că la Giurgiu era ocupat cu alt primar care citea o poezie, Noi Vrem Pământ, al altui poet, zice el, unul George.
De o lună de zile tot aflăm că Cristi Puiu este noul șef al filmului românesc. De-o lună Sieranevada e cel mai vizionat film pe Croasetă. Dana Dogaru în rochie neagră cu pantofi de aur. Mimi Brănesc cu copilul cuiva pe covorul roșu. Cristi Puiu vorbind în franceză. Filmul în atenția criticilor din toată lumea. Deci presa română duduia de genialul Sieranevada. Acum, rezultatele de la Cannes 2016 se știu. Ce să mai zicem?
Agenția CĂLIMARA
21 mai 2016
A 11 a minune a lumii
Smaranda se sculă dis de dimineață, Smaranda Oțet din comuna Podișor, județ Giurgiu, deci Smaranda se sculă în zori, se uită bine bine în oglindă de sus până jos, își puse două rochii mișto, trânti ușa de la frigider peste labele pisicii și ieși. Se opri direct la Primărie. Primarul o privi uimit. Ce-i Smarando? Nu mă lua așa că te caftesc. Uite de ce-am venit: Uită-te bine la mine. Sunt eu o minune a lumii? A 11 a? Am curul mai mișto decât Zidul Chinezesc? Da. Am sânii mai mișto ca Farul din Alexandria? Da. Am talie mai subțire ca Piramida Gizeh? Da, dragă, dar nu știu unde vrei să ajungi, întrebă tare primarul și se gândi brusc că e singur în primărie și cine știe. Sunt mai deșteaptă decât Colosul din Rhodos? Da, Smaranda, ești. Sunt mai frumoasă decât grădinile Semiramidei? Cum nu? Dar decât Petra? Sunt mai sexi? Vai, Smaranda, vai, aia e o ștoarfă, o cum să zic?, o bombă nasoală, otrăvitoare. Da' de Zidul Babilonului, ce zici, sunt mai înaltă și mai blondă decât el? Ohooo!!! Atunci te-ntreb: Nu sunt io a 11 a minune a lumnii? Ba da, Smarando, asta vroiam să-ți spun de când ne-am pus-o anul trecut în căpșuni. Dacă-i așa, primare, pot să candidez și io la Primăria Generală din București? Vai, Smarandă, dar câștigi sigur.
Smaranda se duse la Nicușor Dan, adică să fie în echipa lui și când o simți momentul să iasă ea primar. Dar Nicușor Dan nu avea secție de femei. Se duse la PSD. Acolo trebuia completat un chestionar din care reieșea că dacă nu era bugetară nu putea fi primită la secția candidați pentru orice ai partidului. Da' de ce trebuie să fiu neapărat bugetară? Io sunt a 11 a minune a lumii, poftim adeverința dată de primarul din Podișor. Mă cac în ea, îi spuse omul de la ghișeul PSD. Trebuie să fii bugetar că altfel n-avem cum să te șantajăm să ne votezi. Cum adică? Păi, șantajăm bugetarii cu locurile de muncă. Le zicem: Votați cu noi, rămâneți bugetari, vă mărim salariile, nu votați cu noi vă dăm afară. Înțelegi? Dar e corect? Nu. Cu voturile nu-i corect. Cu nimic nu-i corect, dar la voturi avem o responsabilitate. Și io ce fac? Nu mă primește nicăieri, și totuși sunt a 11 a minune a lumii, poftim adeverința. N-am nevoie de ea, te cred. Poate-ncerci la Românii au talent sau la Next Star, acolo merg minunile. Și primăria Generală? Uit-o!!
Smaranda se mai duse la ALDE, la PNL, la M 10 și nimic, nu fu primită. Ba chiar fu întrebată dacă a absolvit școala de la Băneasa sau măcar dacă face parte din USR secția Chifu. Nu. Și atunci, amărâtă rău, pocni de trei ori din degete și se trasformă în Zeița Artemis și se instală definitiv în locul prostiei ăleia din fața Casei Scânteii.
Denis
Smaranda se duse la Nicușor Dan, adică să fie în echipa lui și când o simți momentul să iasă ea primar. Dar Nicușor Dan nu avea secție de femei. Se duse la PSD. Acolo trebuia completat un chestionar din care reieșea că dacă nu era bugetară nu putea fi primită la secția candidați pentru orice ai partidului. Da' de ce trebuie să fiu neapărat bugetară? Io sunt a 11 a minune a lumii, poftim adeverința dată de primarul din Podișor. Mă cac în ea, îi spuse omul de la ghișeul PSD. Trebuie să fii bugetar că altfel n-avem cum să te șantajăm să ne votezi. Cum adică? Păi, șantajăm bugetarii cu locurile de muncă. Le zicem: Votați cu noi, rămâneți bugetari, vă mărim salariile, nu votați cu noi vă dăm afară. Înțelegi? Dar e corect? Nu. Cu voturile nu-i corect. Cu nimic nu-i corect, dar la voturi avem o responsabilitate. Și io ce fac? Nu mă primește nicăieri, și totuși sunt a 11 a minune a lumii, poftim adeverința. N-am nevoie de ea, te cred. Poate-ncerci la Românii au talent sau la Next Star, acolo merg minunile. Și primăria Generală? Uit-o!!
Smaranda se mai duse la ALDE, la PNL, la M 10 și nimic, nu fu primită. Ba chiar fu întrebată dacă a absolvit școala de la Băneasa sau măcar dacă face parte din USR secția Chifu. Nu. Și atunci, amărâtă rău, pocni de trei ori din degete și se trasformă în Zeița Artemis și se instală definitiv în locul prostiei ăleia din fața Casei Scânteii.
Denis
20 mai 2016
Poșta Călimării cu Cerneală
Primim atât de multă corespondență că ne-am decis să răspundem unora dintre fidelii noștri cititori. Pentru prima oară în atâția ani.
IOANA PAVELESCU - Focșani. Ați scris o piesă de teatru în care personajul principal este primarul din localitatea dvs. El are și o nevastă, tot personaj principal. Cu ea, cu nevasta, ați fost în Bahamas, Caraibe, New York și Paris. Banii de excursii, ați observat dvs, sunt furați de primar, celălalt personaj principal al piesei, de la comunitate. Ne întrebați cum să nu se afle acest lucru în textul dvs și dacă știm vreun teatru care să v-o joace. Întrucât acțiunea piesei ni se pare foarte interesantă, vom trimite textul dvs Teatrului Odeon, doamnei directoare Dorina Lazăr, care citește de rupe tot ce-i pică în mână.
GHEORGHE PAVELESCU - Craiova. Sunteți fratele doamnei din Focșani? Mă rog, n-are importanță, deși și dvs vă ocupați cu teatrul, dar în versuri. Coincidență? Piesa dvs se numește Cocoșul și se referă, cum am spus, în versuri, la faptul că primarul din localitatea dvs fură de stinge, iar dvs faceți excursii cu nevasta dânsului în Bahamas, Caraibe, New York și Paris. Interesant. Reproducem un dialog, hazos, cu umor: Băi, Gigele, nu mai fura/Să mă cac în gura ta/Nimeni nu e pe felie/Suntem la Paris cu piftie. Imagini frumoase. Vom da textul dvs dlui Chifu, poetul USR.
LENUȚA PAVELESCU - București. Sunteți sora de mamă a lui Gheorghe din Craiova sau cam așa ceva înțelegem. Dvs nu scrieți teatru, slavă Domnului. Ne scrieți pentru că vi s-a întâmplat un necaz: Nu vă mai puteți scoate patinele din picioare și, iată, a venit vara, v-ați îndrăgostit și nu puteți sta în pat alături de iubitul dvs cu patinele. Ați încercat diverse: Ați fost la PSD, la PNL, la ALDE, ați vorbit personal cu Nicușor Dan și toți v-au trimis la DNA ca să explicați de unde aveți patinele. Vreți să vă sinucideți. Sfatul nostru este s-o faceți la Nașul ca să-i creșteți audiența. Cu toporul, evident.
MARGA TROTUȘ - Călărași. Vreți să devalizați BNR, dar să nu afle Mugur Isărescu. Nu se poate, dnă Marga. Dl Isărescu știe toți banii din țara asta. Și p-ai lui Videanu, Berceanu sau Blaga, dar și pe ai dvs. Mai bine scrieți o poezie și închinati-o cuiva din oraș. Unui bărbat, să zicem, la care țineți. Dânsul vă va da 100 de lei, pentru că înțelegemn că aveți nevoie de bani. Succes.
GEORGE STAN MANUEL - Biborțeni. Ați băut aseară împreună cu iepurele dvs la cârciuma din sat. În toiul beției, iepurele dvs a pus problema dizolvării parlamentului țării noastre. Avea sau n-avea dreptate urechiatul, ne întrebați. Nu știm ce să credem, dle Manuel. Dacă ar fi după noi, deci fiți atent, dacă ar fi după noi, noi am dubla numărul de parlamentari de cinci ori până la suma de 3 sau 6.000, pentru că cu 6.000 de parlamentari treburile în țara asta ar merge mai bine. Dăm un exemplu: O mie dintre ei s-ar ocupa numai de sănătate, 500 numai de firmele de consultanță, iar restul de 6.000 de firmele care fac fezabilitate. Înțelegeți? Ne întrebați în final dacă să vă căsătoriți cu fata pe care o iubiți. Da. Dacă-i deșteaptă, da. Dacă nu, tot da, că la noi merge. Ajunge primar la dvs în localitate.
CĂLIMARA CU CERNEALĂ
IOANA PAVELESCU - Focșani. Ați scris o piesă de teatru în care personajul principal este primarul din localitatea dvs. El are și o nevastă, tot personaj principal. Cu ea, cu nevasta, ați fost în Bahamas, Caraibe, New York și Paris. Banii de excursii, ați observat dvs, sunt furați de primar, celălalt personaj principal al piesei, de la comunitate. Ne întrebați cum să nu se afle acest lucru în textul dvs și dacă știm vreun teatru care să v-o joace. Întrucât acțiunea piesei ni se pare foarte interesantă, vom trimite textul dvs Teatrului Odeon, doamnei directoare Dorina Lazăr, care citește de rupe tot ce-i pică în mână.
GHEORGHE PAVELESCU - Craiova. Sunteți fratele doamnei din Focșani? Mă rog, n-are importanță, deși și dvs vă ocupați cu teatrul, dar în versuri. Coincidență? Piesa dvs se numește Cocoșul și se referă, cum am spus, în versuri, la faptul că primarul din localitatea dvs fură de stinge, iar dvs faceți excursii cu nevasta dânsului în Bahamas, Caraibe, New York și Paris. Interesant. Reproducem un dialog, hazos, cu umor: Băi, Gigele, nu mai fura/Să mă cac în gura ta/Nimeni nu e pe felie/Suntem la Paris cu piftie. Imagini frumoase. Vom da textul dvs dlui Chifu, poetul USR.
LENUȚA PAVELESCU - București. Sunteți sora de mamă a lui Gheorghe din Craiova sau cam așa ceva înțelegem. Dvs nu scrieți teatru, slavă Domnului. Ne scrieți pentru că vi s-a întâmplat un necaz: Nu vă mai puteți scoate patinele din picioare și, iată, a venit vara, v-ați îndrăgostit și nu puteți sta în pat alături de iubitul dvs cu patinele. Ați încercat diverse: Ați fost la PSD, la PNL, la ALDE, ați vorbit personal cu Nicușor Dan și toți v-au trimis la DNA ca să explicați de unde aveți patinele. Vreți să vă sinucideți. Sfatul nostru este s-o faceți la Nașul ca să-i creșteți audiența. Cu toporul, evident.
MARGA TROTUȘ - Călărași. Vreți să devalizați BNR, dar să nu afle Mugur Isărescu. Nu se poate, dnă Marga. Dl Isărescu știe toți banii din țara asta. Și p-ai lui Videanu, Berceanu sau Blaga, dar și pe ai dvs. Mai bine scrieți o poezie și închinati-o cuiva din oraș. Unui bărbat, să zicem, la care țineți. Dânsul vă va da 100 de lei, pentru că înțelegemn că aveți nevoie de bani. Succes.
GEORGE STAN MANUEL - Biborțeni. Ați băut aseară împreună cu iepurele dvs la cârciuma din sat. În toiul beției, iepurele dvs a pus problema dizolvării parlamentului țării noastre. Avea sau n-avea dreptate urechiatul, ne întrebați. Nu știm ce să credem, dle Manuel. Dacă ar fi după noi, deci fiți atent, dacă ar fi după noi, noi am dubla numărul de parlamentari de cinci ori până la suma de 3 sau 6.000, pentru că cu 6.000 de parlamentari treburile în țara asta ar merge mai bine. Dăm un exemplu: O mie dintre ei s-ar ocupa numai de sănătate, 500 numai de firmele de consultanță, iar restul de 6.000 de firmele care fac fezabilitate. Înțelegeți? Ne întrebați în final dacă să vă căsătoriți cu fata pe care o iubiți. Da. Dacă-i deșteaptă, da. Dacă nu, tot da, că la noi merge. Ajunge primar la dvs în localitate.
CĂLIMARA CU CERNEALĂ
19 mai 2016
Dl Sile Gurău, directorul fabricii Avântul Mobila: Să nu facem nimic, dar să progresăm
Finala europeană de fotbal, 2016, de la Basel dintre Liverpool și Sevilla a fost o mică copilărie față de cea de la anu', 2017, de la Giurgiu dintre Astra Giurgiu și FC Barcelona. Scorul va fi de 2 0 pentru Astra, spun astrologii Federației Române de Fotbal. Biletele s-au pus deja în vânzare.
Domnul Sile Gurău, directorul fabricii de mobilă Avântul Mobila ilustrează perfect vremurile pe care le trăim prin vorbele sale înțelepte: Să nu facem nimic, dar să progresăm. Dl Sile Gurău este personajul principal din piesa lui Teodor Mazilu, Mobilă și Durere, din stagiunea Teatrului European Nicolae Bălcescu aflat pe strada 11 iunie din sect 4 al capitalei. Un text mai mult decât actual, în regia lui Victor Ioan Frunză, scenografia Adrianei Grand și interpretată excelent, e puțin spus, de tinerii actori George Costin, Adrian Nicolae, Andrei Huțuleac, Sorin Miron, Nicoleta Hâncu și Irina Bucescu. Gazde perfecte, doamna Loreta Elena Popa, PR instituției și domnul director al centrului, Nicolae Achiriloi. Cărora le mulțumim pe această cale.
Cătălin Predoiu și Stela Popescu candidează împreună la primăria generală a capitalei. Ei au ieșit la rampă ca să-și susțină programul electoral. Cel mai baban punct este sloganul: Vom Îmbrăca Bucureștiul cu Dragoste, VÎBD. Asta înseamnă că în fiecare stație de autobuz, piețe, metrou, Casa Scânteii, blocuri de 10 sau 4 etaje vor fi baloane cu înscrisul I Love You București. Cele două milioane de cetățeni ale capitalei vor lua baloanele și vor simți automat dragostea. Al doilea slogan al celor doi: Nu vă pierdeți cu Firea, este de o seriozitate cumplită și ne îndeamnă să-i votăm.
Didier Deschamps, selecționerul echipei de fotbal a Franței a declarat: Mai bine disputăm, deja am făcut toate diligențele, deci mai bine disputăm meciul de deschidere al CE de Fotbal Franța România pe terenul Astrei Giurgiu de la Giurgiu întrucât ne simțim mai în siguranță printre spectatorii giurgiuveni. Știm deja și cum se va desfășura jocul de la astrologii acoperiți ai FRF: Pas cu pas spre 2 0 pentru România. Vor înscrie mai mulți jucători, al căror nume acum n-are importanță.
La Cluj s-a lansat cartea domnului Mihai Maci: O școală incapabilă să te învețe ceva. Este vorba de școala românească. N-are poze, e scrisă serios.
Agenția CĂLIMARA
Domnul Sile Gurău, directorul fabricii de mobilă Avântul Mobila ilustrează perfect vremurile pe care le trăim prin vorbele sale înțelepte: Să nu facem nimic, dar să progresăm. Dl Sile Gurău este personajul principal din piesa lui Teodor Mazilu, Mobilă și Durere, din stagiunea Teatrului European Nicolae Bălcescu aflat pe strada 11 iunie din sect 4 al capitalei. Un text mai mult decât actual, în regia lui Victor Ioan Frunză, scenografia Adrianei Grand și interpretată excelent, e puțin spus, de tinerii actori George Costin, Adrian Nicolae, Andrei Huțuleac, Sorin Miron, Nicoleta Hâncu și Irina Bucescu. Gazde perfecte, doamna Loreta Elena Popa, PR instituției și domnul director al centrului, Nicolae Achiriloi. Cărora le mulțumim pe această cale.
Cătălin Predoiu și Stela Popescu candidează împreună la primăria generală a capitalei. Ei au ieșit la rampă ca să-și susțină programul electoral. Cel mai baban punct este sloganul: Vom Îmbrăca Bucureștiul cu Dragoste, VÎBD. Asta înseamnă că în fiecare stație de autobuz, piețe, metrou, Casa Scânteii, blocuri de 10 sau 4 etaje vor fi baloane cu înscrisul I Love You București. Cele două milioane de cetățeni ale capitalei vor lua baloanele și vor simți automat dragostea. Al doilea slogan al celor doi: Nu vă pierdeți cu Firea, este de o seriozitate cumplită și ne îndeamnă să-i votăm.
Didier Deschamps, selecționerul echipei de fotbal a Franței a declarat: Mai bine disputăm, deja am făcut toate diligențele, deci mai bine disputăm meciul de deschidere al CE de Fotbal Franța România pe terenul Astrei Giurgiu de la Giurgiu întrucât ne simțim mai în siguranță printre spectatorii giurgiuveni. Știm deja și cum se va desfășura jocul de la astrologii acoperiți ai FRF: Pas cu pas spre 2 0 pentru România. Vor înscrie mai mulți jucători, al căror nume acum n-are importanță.
La Cluj s-a lansat cartea domnului Mihai Maci: O școală incapabilă să te învețe ceva. Este vorba de școala românească. N-are poze, e scrisă serios.
Agenția CĂLIMARA
18 mai 2016
Știri pe scurt
Investiția Daimler n-a vizat niciodată România cum mint ziarele de la noi. Nemții de la Mercedes au vrut de la început Polonia întrucât de la fabrica de acolo se poate ajunge în 17 ore la Bremen, din România, în speță Brașov, nu. În România nu-ți ajung 17 ore nici să ieși din țară pe oriunde ai vrea s-o apuci. Se pare că și Renault se va muta curând sau nu va mai investi niciun ban în România din aceeași cauză a infrastructurii de căcat indigene.
Din cauza pescărușilor care-ți fură friptana din farfurie sau îți varsă paharul de vin pe rochia de seară a gagicii, direcția hotelului de lux Martinez, Cannes, a angajat câțiva șoimi. Aceștia planează desupra terasei Martinez și gonește obraznicii pescăruși. La noi, șoimii vor fi folosiți de poliție la prinderea hoților.
Pictorul englez John Marshall, Sussex, Anglia, pictează de când se știe numai vaci. De lapte, de carne, de ouă, de blană, de pălăvrăgeală și așa mai departe. El va fi chemat și în România ca să le picteze și pe alea din parlamentul nostru.
PUBLICITATE Doi tineri la dentist. Ea îi spune: Mmmja diișlac. Nu se-nțelege, că n-are dinți. El îi răspunde: S-o crezi tu. E mai lungă, mai albă, mai ca la țară, na!! Și-și dă pantalonii jos.
Maria Tănase n-a fost singura recrutată de Eugen Cristescu, șeful Siguranței Statului din anii 40 secolul trecut, ci și Mihai Beniuc și Zaharia Stancu.
În Bulgaria au luat ființă unități paramilitare numite Vânătorii de refugiați, care se ocupă în exclusivitate cu cafteala imigranților clandestini veniți pe ruta Siria, Turcia, Grecia. Și la noi va fi la fel cât de curând. Brigăzile para vor vâna numai refugiații de la un partid la altul.
PUBLICITATE Doi tineri la dentist. Apare doctorul și-i chiamă în cabinet. Începe o bătaie din gelozie. Ea îi vrea pe amândoi. Amândoi o vor pe ea. Injurii. Topoare. Medicul le dă cu Hexipharma în ochi. Nu se întâmplă nimic. Cei doi sar pe medic. Îi taie capul. Slogan: Capul tăiat, sabia nu-l taie.
Brexit ar fi dureros pentru locuitorii comunei Clejani, județ Giurgiu, întrucât pe tricoul șefului cârciumii care le dă băutură pe caiet scrie Anglia.
SPORT Finala Cupei României, Dinamo CFR Cluj. E nedrept să se bată doar câte 5 lovituri de la 11 metri pentru departajare. În campionatul nostru, măcar în campionatul nostru, loviturile ar trebui să fie 40 la 40. Atunci să vezi valoare.
Agenția CĂLIMARA
Din cauza pescărușilor care-ți fură friptana din farfurie sau îți varsă paharul de vin pe rochia de seară a gagicii, direcția hotelului de lux Martinez, Cannes, a angajat câțiva șoimi. Aceștia planează desupra terasei Martinez și gonește obraznicii pescăruși. La noi, șoimii vor fi folosiți de poliție la prinderea hoților.
Pictorul englez John Marshall, Sussex, Anglia, pictează de când se știe numai vaci. De lapte, de carne, de ouă, de blană, de pălăvrăgeală și așa mai departe. El va fi chemat și în România ca să le picteze și pe alea din parlamentul nostru.
PUBLICITATE Doi tineri la dentist. Ea îi spune: Mmmja diișlac. Nu se-nțelege, că n-are dinți. El îi răspunde: S-o crezi tu. E mai lungă, mai albă, mai ca la țară, na!! Și-și dă pantalonii jos.
Maria Tănase n-a fost singura recrutată de Eugen Cristescu, șeful Siguranței Statului din anii 40 secolul trecut, ci și Mihai Beniuc și Zaharia Stancu.
În Bulgaria au luat ființă unități paramilitare numite Vânătorii de refugiați, care se ocupă în exclusivitate cu cafteala imigranților clandestini veniți pe ruta Siria, Turcia, Grecia. Și la noi va fi la fel cât de curând. Brigăzile para vor vâna numai refugiații de la un partid la altul.
PUBLICITATE Doi tineri la dentist. Apare doctorul și-i chiamă în cabinet. Începe o bătaie din gelozie. Ea îi vrea pe amândoi. Amândoi o vor pe ea. Injurii. Topoare. Medicul le dă cu Hexipharma în ochi. Nu se întâmplă nimic. Cei doi sar pe medic. Îi taie capul. Slogan: Capul tăiat, sabia nu-l taie.
Brexit ar fi dureros pentru locuitorii comunei Clejani, județ Giurgiu, întrucât pe tricoul șefului cârciumii care le dă băutură pe caiet scrie Anglia.
SPORT Finala Cupei României, Dinamo CFR Cluj. E nedrept să se bată doar câte 5 lovituri de la 11 metri pentru departajare. În campionatul nostru, măcar în campionatul nostru, loviturile ar trebui să fie 40 la 40. Atunci să vezi valoare.
Agenția CĂLIMARA
17 mai 2016
Centura de castitate
Venea primăvara și locuitorii satului Obedeni, județ Giurgiu, nu mai aveau ce face. Însămânțară, tăieră copacii putrezi, goniră animalele sălbatice, secară Neajlovul de pești, aleseră un nou primar PSD, adică tot pe ăla vechi dar îl bătură bine ca să pară nou și acum se pregăteau de război. În fiecare an purtau un război ca să-și poată vinde furtișagurile, grânele, porumbul, oile, vecinii, copiii de prisos. Se înarmau cu săbii, topoare, luau cu ei cărți de Chifu și Manolescu ca să aibă în pauze, cd-uri cu discursurile lui Iohannis și plecau, de obicei, să cucerească satul apropiat Vadu Lat, că era mai aproape de Giurgiu. Iar dacă nu se putea Vadu Lat, din cauza inundațiilor, atacau Clejanii. Anul ăsta îi conducea un ofițer acoperit din sat care era corist la biserică, unul Marcel Odinioară, care când îi văzu adunați de invazie le spuse pe șleau: Și ce facem cu femeile?
Se dovedi că tot el avea de vânzare centuri de castitate, care trebuiau obligatoriu puse, pentru că la întoarcerea din războiul trecut obedenarii găsiră 500 de copii nou născuți în sat. Și a fost păruială mare. Chiar câteva crime, iar împărțirea copiilor a fost dezastruoasă. Cumpărară câteva sute de centuri, își încuiară nevestele cu ele și plecară liniștiți cu tunuri cu tot. Zgomotul căruțelor și al tancurilor combatante se mai auzi trei săptămâni. Ba chiar și primele bombe ale aviației din Clejani, care zguduiră poșta și maternitatea din Obedeni.
Rămase singure, cu fiarele pe bazin, femeile își făcură partid. Îi ziseră Partidul M 11 Castitatea și angajară urgent fierari care să descuie odioasele centuri. Veniră lăcătuși mecanici din PSD, PNL, UDMR, UNPR și ALDE, ba chiar și Gabriela Firea indignată de un asemenea obicei arhaic revoltăror. Că adică ce? Femeia nu e liberă? Nu e egală? Nu poa' să citească și ea poeziile lui Chifu? Așa că lăcătușii din PSD, mai numeroși, mai talentați, mai bine conduși de un fierar betonist sub acoperire care scria cărți, deci lăcătușii din PSD dovediră numai decât lacătele celor 980 de centuri. Și trecură la treabă. Se născură astfel 2.200 de copii. Din care mulți pescari. Și acum așteptau.
Războinicii ajunseră în Clejani. Îl cuceriră. Găsiră femeile ascunse în pădure cu centură de castitate pe ele. În afară de centuri, femeile mai aveau cărți scrise de Norman Manea pe care le citeau cu plăcere, și piese de Cris Simion, care le umplea timpul. Armata obedenară însă nu era proastă. Avea și ea în coada trupelor câteva mii de lăcăutuși PSD. Aceștia desfăcură lacătele și astfel se născură în Clejani 3.090 de copii, dintre care unii viitori vioriști.
Când Marcel Odinioară, comandantul armatei obedenare dădu ordinul de întoarcere fu împușcat. Vom reveni cu amănunte.
Agenția CĂLIMARA
Se dovedi că tot el avea de vânzare centuri de castitate, care trebuiau obligatoriu puse, pentru că la întoarcerea din războiul trecut obedenarii găsiră 500 de copii nou născuți în sat. Și a fost păruială mare. Chiar câteva crime, iar împărțirea copiilor a fost dezastruoasă. Cumpărară câteva sute de centuri, își încuiară nevestele cu ele și plecară liniștiți cu tunuri cu tot. Zgomotul căruțelor și al tancurilor combatante se mai auzi trei săptămâni. Ba chiar și primele bombe ale aviației din Clejani, care zguduiră poșta și maternitatea din Obedeni.
Rămase singure, cu fiarele pe bazin, femeile își făcură partid. Îi ziseră Partidul M 11 Castitatea și angajară urgent fierari care să descuie odioasele centuri. Veniră lăcătuși mecanici din PSD, PNL, UDMR, UNPR și ALDE, ba chiar și Gabriela Firea indignată de un asemenea obicei arhaic revoltăror. Că adică ce? Femeia nu e liberă? Nu e egală? Nu poa' să citească și ea poeziile lui Chifu? Așa că lăcătușii din PSD, mai numeroși, mai talentați, mai bine conduși de un fierar betonist sub acoperire care scria cărți, deci lăcătușii din PSD dovediră numai decât lacătele celor 980 de centuri. Și trecură la treabă. Se născură astfel 2.200 de copii. Din care mulți pescari. Și acum așteptau.
Războinicii ajunseră în Clejani. Îl cuceriră. Găsiră femeile ascunse în pădure cu centură de castitate pe ele. În afară de centuri, femeile mai aveau cărți scrise de Norman Manea pe care le citeau cu plăcere, și piese de Cris Simion, care le umplea timpul. Armata obedenară însă nu era proastă. Avea și ea în coada trupelor câteva mii de lăcăutuși PSD. Aceștia desfăcură lacătele și astfel se născură în Clejani 3.090 de copii, dintre care unii viitori vioriști.
Când Marcel Odinioară, comandantul armatei obedenare dădu ordinul de întoarcere fu împușcat. Vom reveni cu amănunte.
Agenția CĂLIMARA
16 mai 2016
Presa străină
COLENTINA TIMES - În Box Office-ul românesc al filmelor indigene, după câteva săptămâni de rulat pe ecranele țării unele filme românești stau cam așa: La By Pass au intrat într-o lună de rulare, jumate aprilie jumate mai 1.000, una mie, spectatori, la Dincolo de calea ferată, după două luni de rulare, aprilie mai, au intrat 600 de spectatori, iar la Ilegitim, 140 de spectatori după mai bine de două luni de la intrarea în cinema-urile locale, martie aprilie mai. Înmulțiți cu 20 de lei cât face cam fiecare bilet și veți vedea ce sume se recuperează din filmele noului val. Box Office-ul este efectuat pe lunile martie aprilie jumate mai 2016.
GIUGIUC MAGAZINE - Ziar de sport. Stadionul lui Manchester United a fost golit la meciul echipei locale M.U. cu Barnemouth din cadrul Premier League, pentru că sub scaunul unei banchete s-a găsit un pachet suspect. S-a bănuit la început că este vorba de un pachet al generalului Gabriel Oprea care conținea un furou Versace pentru un bărbat, Florica, informator român, apoi că este manuscrisul unei piese de Matei Vișniec care urma să fie jucat la Zimnicea în cadrul zilelor Matei cel Bun. Detonat, pachetul nu conținea nimic, iar meciul s-a reluat după 45 de minute.
CIULNIȚA CHRONICLE - Chiar dacă nu a concurat, prin noul sistem de punctare al cântecelor de la Eurovision 2016, Ovidiu Anton ar fi putut câtiga. Melodia românească ar fi primit 33 de puncte de la Călărași, 200 de la o femeie din Islanda care a jucat în România handbal în 11, și 344 de puncte de la un agent sub acoperire care dă aceeași notă tuturor candidaților. Cu peste 500 de puncte, Moment of Silence ar fi câștigat detașat iar următorul Eurovision s-ar fi ținut la București la capătul noii linii de metrou Otopeni București. Păcat.
PLEȘCOI NIGHT - Ministrul Achim Irimescu zice că pe viitor cârnații de Pleșcoi vor avea protecție europeană. În cazul acesta cârnații trebuie repartizați imediat în toate spitalele din România pentru a putea fi folosiți la anestezii, la sonde urinare, la scos dinți, la chestii de coloană, la transplant de rinichi și la o comunicare perfectă între cadrele medicale.
TUTUN JOURNAL - Impasul Legii dării în plată: Fumătorii trebuie să declare ce țigări fumează, dacă au patru pereți sau doi la apartamente, iar taxele de notariat și taxa tv sunt atât de mari încât cel care vrea să dea în plată trebuie să aibă 10.000 de euro puși de-o parte ca să scape de casă.
Agenția CĂLIMARA
GIUGIUC MAGAZINE - Ziar de sport. Stadionul lui Manchester United a fost golit la meciul echipei locale M.U. cu Barnemouth din cadrul Premier League, pentru că sub scaunul unei banchete s-a găsit un pachet suspect. S-a bănuit la început că este vorba de un pachet al generalului Gabriel Oprea care conținea un furou Versace pentru un bărbat, Florica, informator român, apoi că este manuscrisul unei piese de Matei Vișniec care urma să fie jucat la Zimnicea în cadrul zilelor Matei cel Bun. Detonat, pachetul nu conținea nimic, iar meciul s-a reluat după 45 de minute.
CIULNIȚA CHRONICLE - Chiar dacă nu a concurat, prin noul sistem de punctare al cântecelor de la Eurovision 2016, Ovidiu Anton ar fi putut câtiga. Melodia românească ar fi primit 33 de puncte de la Călărași, 200 de la o femeie din Islanda care a jucat în România handbal în 11, și 344 de puncte de la un agent sub acoperire care dă aceeași notă tuturor candidaților. Cu peste 500 de puncte, Moment of Silence ar fi câștigat detașat iar următorul Eurovision s-ar fi ținut la București la capătul noii linii de metrou Otopeni București. Păcat.
PLEȘCOI NIGHT - Ministrul Achim Irimescu zice că pe viitor cârnații de Pleșcoi vor avea protecție europeană. În cazul acesta cârnații trebuie repartizați imediat în toate spitalele din România pentru a putea fi folosiți la anestezii, la sonde urinare, la scos dinți, la chestii de coloană, la transplant de rinichi și la o comunicare perfectă între cadrele medicale.
TUTUN JOURNAL - Impasul Legii dării în plată: Fumătorii trebuie să declare ce țigări fumează, dacă au patru pereți sau doi la apartamente, iar taxele de notariat și taxa tv sunt atât de mari încât cel care vrea să dea în plată trebuie să aibă 10.000 de euro puși de-o parte ca să scape de casă.
Agenția CĂLIMARA
15 mai 2016
Bazaconii electorale
Cetățeanul Transpir Vasile de profesie scriitor în comuna Valea Călugărească, județ Prahova, venea de la lucru. Avea norma de scris 1.000 de etichete de vin pe zi, azi scrisese 1.300 și era obosit. Era nemulțumit, meseria de scriitor de proză la Institutul de Vinificație din Valea era prost plătită. Avea de gând să se ducă la București, la USR secția Chifu și să facă cerere că să treacă la secția poezie. Mai ales că era campanie electorală și cu siguranță ar avea succes. Își puse în valiză câteva etichete de vin roșu, care erau cele mai reușite, ca să facă dovada talentului său la USR. Luă cu el și vreo 20 litri de vin cu etichete care mai de care mai frumoase ca să convingă. În compartiment călători cu un alt cetățean însă din comuna Chițorani același județ. Acesta îi spuse: Nu gustăm vinul? După gust, după calitatea lui îți spun în ce partid să te bagi, că așa ai mai multe șanse să treci la poezie. Se îmbătară cruce. În București, Transpir Vasile nimeri la secția de vot a PSD. Căută pe buletinul de vot secția poezie. O găsi și votă cu două ștampile, apoi adormi.
Lebăda Marin și lebăda Virtuosu, ce nume, stăteau de vorbă în fața secției de votare a PSD, singura de pe lacul lor. A zis șeful de post, zise Marin, că dacă nu votăm cu PSD nu ne mai trece la diaspora în buletinele următoare că mie îmi convenea să fiu la diaspora că atunci când cuceream gagici le spuneam că io stau la Paris și că mi-e greu să votez că întâmpin greutăți din partea lui Dragnea, închipuie-ți că cădeau toate la așternut. Mie, a zis Virtuosu, mi-a spus același șef de post că dacă nu votez cu PSD seacă lacul, scoate tot peștele și-l duce la Obor unde are angajați alți cinci pelicani care scriu pe el doradă, rechin, păstrugă, nisetru deși în lacul nostru nu-i decât crap chinezesc și ai înțeles îl vinde ca atare, adică mai scump. Așa că io votez PSD. Și io. Intrară în secție. Era închis. Nu era încă 5 iunie. Aha, deci ne-a mințit. Își luară săbiile și se duseră la șeful de post acasă. Degeaba îi lătrară câinele, degeaba zumzăiră albinele a pericol, că șeful de post dormea dus. Îi tăiară capul.
Balena Albă Margareta Cioc din comuna Podișor, județ Giurgiu, mamă a opt copii balene albe, roșii și argintii stătea pe maul râului Neajlov și își aștepta soțul ca să meargă la vot. Mai era până pe 5 iunie, dar ar fi luat-o pe Dâmbovița în sus spre mare, pe la Dunăre cumva Fetești ca să le arate și ălora mici cum se trăiește în lume. Soțul său, un balenoi impresionabil, 60 de tone, având o pălărie albastră, apăru cu un ciomag uriaș. Zise: Dacă nu mă lasă să votez cu PSD, mai ales pe Firea, pun bătaia pe ei. O luară spre Giurgiu, Călărași, Mamaia. Ăia mici urlau de bucurie. Urlau și înotau care mai înaintea părinților, care după. Ajunseră la Loft în Mamaia. Aici dansau pe o masă două sau trei gagici goale. Domnul Cioc, balenoiul impresionabil, se îndrăgosti pe loc de una dintre ele, una blondă cu sânii mici și gura mare. Îi arătă ciomagul: Dacă nu vii cu mine s-o votăm pe Firea, praf te fac. Margareta sări să salveze fata. Lupta ținu până dimineață când interveniră niște turiști francezi. Aceștia luară balenele și le duseră la Grădina Zoologică din comuna Obedeni, județ Giurgiu, pe Neajlov. Numai pe părinți, că copii trezindu-se în Marea Neagră nu se opriră din înotat decât în Florida unde, ce să vezi, nu era niciun PSD.
Biroul electoral CĂLIMARA
Lebăda Marin și lebăda Virtuosu, ce nume, stăteau de vorbă în fața secției de votare a PSD, singura de pe lacul lor. A zis șeful de post, zise Marin, că dacă nu votăm cu PSD nu ne mai trece la diaspora în buletinele următoare că mie îmi convenea să fiu la diaspora că atunci când cuceream gagici le spuneam că io stau la Paris și că mi-e greu să votez că întâmpin greutăți din partea lui Dragnea, închipuie-ți că cădeau toate la așternut. Mie, a zis Virtuosu, mi-a spus același șef de post că dacă nu votez cu PSD seacă lacul, scoate tot peștele și-l duce la Obor unde are angajați alți cinci pelicani care scriu pe el doradă, rechin, păstrugă, nisetru deși în lacul nostru nu-i decât crap chinezesc și ai înțeles îl vinde ca atare, adică mai scump. Așa că io votez PSD. Și io. Intrară în secție. Era închis. Nu era încă 5 iunie. Aha, deci ne-a mințit. Își luară săbiile și se duseră la șeful de post acasă. Degeaba îi lătrară câinele, degeaba zumzăiră albinele a pericol, că șeful de post dormea dus. Îi tăiară capul.
Balena Albă Margareta Cioc din comuna Podișor, județ Giurgiu, mamă a opt copii balene albe, roșii și argintii stătea pe maul râului Neajlov și își aștepta soțul ca să meargă la vot. Mai era până pe 5 iunie, dar ar fi luat-o pe Dâmbovița în sus spre mare, pe la Dunăre cumva Fetești ca să le arate și ălora mici cum se trăiește în lume. Soțul său, un balenoi impresionabil, 60 de tone, având o pălărie albastră, apăru cu un ciomag uriaș. Zise: Dacă nu mă lasă să votez cu PSD, mai ales pe Firea, pun bătaia pe ei. O luară spre Giurgiu, Călărași, Mamaia. Ăia mici urlau de bucurie. Urlau și înotau care mai înaintea părinților, care după. Ajunseră la Loft în Mamaia. Aici dansau pe o masă două sau trei gagici goale. Domnul Cioc, balenoiul impresionabil, se îndrăgosti pe loc de una dintre ele, una blondă cu sânii mici și gura mare. Îi arătă ciomagul: Dacă nu vii cu mine s-o votăm pe Firea, praf te fac. Margareta sări să salveze fata. Lupta ținu până dimineață când interveniră niște turiști francezi. Aceștia luară balenele și le duseră la Grădina Zoologică din comuna Obedeni, județ Giurgiu, pe Neajlov. Numai pe părinți, că copii trezindu-se în Marea Neagră nu se opriră din înotat decât în Florida unde, ce să vezi, nu era niciun PSD.
Biroul electoral CĂLIMARA
14 mai 2016
Realitatea românească
ProTv. Generalul Gabriel Oprea este chemat din nou la DNA. Se suspectează că din banii instituției pe care o conducea s-au cumpărat laptopuri, telefoane performante și țoale, pantofi, costume chestii pentru a fi făcute cadou informatorilor fiecărui ofițer. Informatorii nu se cunosc fizic, ci doar pe nume conspirate. Astfel că e posibil ca Paul să fie o femeie. Să zicem că informatoarea Paul a primit, s-au arătat pe ecran, o pereche de pantofi 46 în valoare de 500 lei. Informatoarea s-a supărat, ar fi vrut un telefon care ajută mult munca de informator că filmează, înregistrează alte alea, dar a primit niște bărci, așa că a guițat și pac martor la proces.
Antena 1. Un medic de la spitalul Marie Curie zice că medicamentele n-au niciun efect. Pac, apare un reportaj în care zeci de alți medici, de la zeci de alte spitale zic că nu este adevărat, că toate medicamentele sunt bune și ne însănătoșesc. Medicul cu pricina, cel cu zicerea nasoală nu mai apare, nu mai zice nimic.
Antena Stars. Doamna Israela, bătrâna de 90 cu un soț de 20, zice că a dus o viață nasoală în tinerețe cât behăia prin București. Muncitoare la Adezgo, vânzătoare în nu-ș ce magazin. Și deodată s-a dus în Israel cu o valiză. Una mică în care abia încăpea o hârtie de 100 de parai. Și uite-așa a devenit milionară.
B1TV. Un moderator pe care nu-l crezi, Sabin Orcan, zice că primește mii de mailuri de la firme de medicamente care zic pro și contra în scandalul dezinfectanților. Noi nu credem că-i trimite cineva vreun mail, pentru că nu arată în felul ăsta.
GSP. Cum de ajung toate aceste anchete la jurnalistul Cătălin Tolontan? El a dărâmat-o și pe Ridzi, și pe Udrea, și pe ăsta ultimul, ginecologul. Va fi urmând Tăriceanu?
ProTV. Campanie de tot jegul pentru melodia lui Ovidiu Anton. Că adică s-o primească Eurovisionul, să nu dăm banii, că românii vor să asculte doar, ei n-au pasiuni financiare ca suedezii, ca ăilalți nasoi din Europa asta în care ne-am înscris. Apoi, tot Pro-ul îl lasă pe ecran pe Ovidiu Anton, cu fața lui de băiat bun din Centrul Vechi, să zică că poporul român, că de la pașopt încoace și-a dorit. Nasol.
TVR1. Scutul de la Deveselu a fost inaugurat. Iohannis a zis că nu e îndreptat împotriva Rusiei. Foarte bine. Nimeni dintre jurnaliștii media n-a pus întrebarea dacă cumva scutul e bun la spargerea grindinei locale care, iată, distruge biata agricultură românească.
DigiSport. Iată se apropie europenele de fotbal. Aici joacă când Steaua cu ASA Tg Mureș, când Chindia cu Voluntari, când Tg Jiu cu Mediaș. Meciurile au același tipic: Chipciu driblează și dă în aut. Tot el bate. O pasează unuia de la echipele zise mai sus. Ăla io dă înapoi și Chipciu trage în tribune. Scorurile meciurilor n-au importanță, toate-s la fel. Cam ăsta e fotbalul românesc. Pentru el ar trebui ca autoritățile din fotbal să facă pârnaie, nu pentru delapidări.
Agenția CĂLIMARA
Antena 1. Un medic de la spitalul Marie Curie zice că medicamentele n-au niciun efect. Pac, apare un reportaj în care zeci de alți medici, de la zeci de alte spitale zic că nu este adevărat, că toate medicamentele sunt bune și ne însănătoșesc. Medicul cu pricina, cel cu zicerea nasoală nu mai apare, nu mai zice nimic.
Antena Stars. Doamna Israela, bătrâna de 90 cu un soț de 20, zice că a dus o viață nasoală în tinerețe cât behăia prin București. Muncitoare la Adezgo, vânzătoare în nu-ș ce magazin. Și deodată s-a dus în Israel cu o valiză. Una mică în care abia încăpea o hârtie de 100 de parai. Și uite-așa a devenit milionară.
B1TV. Un moderator pe care nu-l crezi, Sabin Orcan, zice că primește mii de mailuri de la firme de medicamente care zic pro și contra în scandalul dezinfectanților. Noi nu credem că-i trimite cineva vreun mail, pentru că nu arată în felul ăsta.
GSP. Cum de ajung toate aceste anchete la jurnalistul Cătălin Tolontan? El a dărâmat-o și pe Ridzi, și pe Udrea, și pe ăsta ultimul, ginecologul. Va fi urmând Tăriceanu?
ProTV. Campanie de tot jegul pentru melodia lui Ovidiu Anton. Că adică s-o primească Eurovisionul, să nu dăm banii, că românii vor să asculte doar, ei n-au pasiuni financiare ca suedezii, ca ăilalți nasoi din Europa asta în care ne-am înscris. Apoi, tot Pro-ul îl lasă pe ecran pe Ovidiu Anton, cu fața lui de băiat bun din Centrul Vechi, să zică că poporul român, că de la pașopt încoace și-a dorit. Nasol.
TVR1. Scutul de la Deveselu a fost inaugurat. Iohannis a zis că nu e îndreptat împotriva Rusiei. Foarte bine. Nimeni dintre jurnaliștii media n-a pus întrebarea dacă cumva scutul e bun la spargerea grindinei locale care, iată, distruge biata agricultură românească.
DigiSport. Iată se apropie europenele de fotbal. Aici joacă când Steaua cu ASA Tg Mureș, când Chindia cu Voluntari, când Tg Jiu cu Mediaș. Meciurile au același tipic: Chipciu driblează și dă în aut. Tot el bate. O pasează unuia de la echipele zise mai sus. Ăla io dă înapoi și Chipciu trage în tribune. Scorurile meciurilor n-au importanță, toate-s la fel. Cam ăsta e fotbalul românesc. Pentru el ar trebui ca autoritățile din fotbal să facă pârnaie, nu pentru delapidări.
Agenția CĂLIMARA
13 mai 2016
Darea în plată
Soții Ionel și Sandra McDonalds din comuna Uiești, județ Giurgiu, aveau un împrumut de 10.000 de lei de la vecinul lor, un țăran bogat cu multe gâște-n curte. Mai luaseră ceva bani și de la primărie, juma juma cu primarul și făcură primul cinematograf din Uiești. De fapt niște bănci de lemn, o masă, un cearceaf și un proiector care ăsta a costat cel mai scump. Ideea lor era să promoveze filmul românesc. Filmul nou românesc, nu ăla vechi făcut de niște "grei" inutili, uitați de lume. Au adus ultimul film, cel de la Cannes 2016, al lui Cristi Puiu, SieraNevada. Filmul ținea trei ore și era ceva cu Ana Pauker și cu Dej. Gheorghiu Dej. După zece minute oamenii de pe bănci se foiau, după două zeci părăsiră curtea sălii. Ionel se gândi atunci că oamenii vor filme mai lungi. Vorbi la telefon cu Cristi Puiu iar acesta îi promise că va face numai filme de opt ore. De acum încolo. Și că o să vorbească și cu ceilalți din generația lui să facă la fel. Așa că soții McDonalds erau în pragul falimentului.
Aflând că de azi se dă înapoi în plată orice împrumut, Ionel și Sandra bătură la ușa vecinului bogat, ăla cu gâștele. Care de fapt nu avea numai gâște, avea și măgari, și-un elefant că lucra la circ. Și-i spuseră: îți dăm cinematograful în plată că nu avem să-ți dăm banii înapoi și până vin filmele de opt nouă ore mai e. Păi, nu așa am vorbit. Da' cum? Nu-nțelegi că de azi e lege? Îți dăm sala înapoi, iar tu ne pui chirie pe ea. N-ai cum s-o-ntorci. O chirie mică, altfel nu ți-o dăm nici p-aia. Păi, de ce-ați lua banii? Uite-așa. N-ați făcut și voi o socoteală că adică dacă aveți să-i dați înapoi? Nu. Io nu vreau nicio sală. Dacă aș găsi filme românești de zece ore da, aș lua-o, filme în care să fie vorba de materiile de la bac și copii neascultători. Dar așa nu. Păi, de ce de zece ore? Păi, ca să doarmă lumea în sală că atunci le mai iei un ban de cazare. Nu ne-nțelegem? Nu. Vrei banii. Da.
Se despărțiră dușmani. Pe bună dreptate țăranul bogat vroia banii, pe bună dreptate Ionel vroia darea în plată. Sandra avu ideea genială: Bă, Ionele, dar dacă în sală facem un circ cu animalele omului? Bă, facem un circ în sală și recuperăm banii. Omul nu era acasă, le răspunse elefantul: Bine, hai că viu acum. Elefantul, Rodrigues Maria pe numele lui, se așeză pe o bancă de lemn și se puse pe așteptat. Ce-aștepți, bă? Nu sări frânghia, nu faci paralele ca să râdă lumea? Dacă stai doar așa, noi pe ce să punem bilet? Elefantul nu răspunse. Adormise de mult. Dormea și visa cum dădea el bacalaureatul opt ore fără să știe nimic.
Denis
Aflând că de azi se dă înapoi în plată orice împrumut, Ionel și Sandra bătură la ușa vecinului bogat, ăla cu gâștele. Care de fapt nu avea numai gâște, avea și măgari, și-un elefant că lucra la circ. Și-i spuseră: îți dăm cinematograful în plată că nu avem să-ți dăm banii înapoi și până vin filmele de opt nouă ore mai e. Păi, nu așa am vorbit. Da' cum? Nu-nțelegi că de azi e lege? Îți dăm sala înapoi, iar tu ne pui chirie pe ea. N-ai cum s-o-ntorci. O chirie mică, altfel nu ți-o dăm nici p-aia. Păi, de ce-ați lua banii? Uite-așa. N-ați făcut și voi o socoteală că adică dacă aveți să-i dați înapoi? Nu. Io nu vreau nicio sală. Dacă aș găsi filme românești de zece ore da, aș lua-o, filme în care să fie vorba de materiile de la bac și copii neascultători. Dar așa nu. Păi, de ce de zece ore? Păi, ca să doarmă lumea în sală că atunci le mai iei un ban de cazare. Nu ne-nțelegem? Nu. Vrei banii. Da.
Se despărțiră dușmani. Pe bună dreptate țăranul bogat vroia banii, pe bună dreptate Ionel vroia darea în plată. Sandra avu ideea genială: Bă, Ionele, dar dacă în sală facem un circ cu animalele omului? Bă, facem un circ în sală și recuperăm banii. Omul nu era acasă, le răspunse elefantul: Bine, hai că viu acum. Elefantul, Rodrigues Maria pe numele lui, se așeză pe o bancă de lemn și se puse pe așteptat. Ce-aștepți, bă? Nu sări frânghia, nu faci paralele ca să râdă lumea? Dacă stai doar așa, noi pe ce să punem bilet? Elefantul nu răspunse. Adormise de mult. Dormea și visa cum dădea el bacalaureatul opt ore fără să știe nimic.
Denis
12 mai 2016
Vrem să facem filmele pe care spectatorii vor să le vadă
Încercările de reformă avansate în ultimii ani pentru a veni în întâmpinarea așteptărilor spectatorilor și pentru a dezvolta industria filmului în România au fost minimalizate în media și desconsiderate de factorii politici pe motiv că nu sunt susținute de nume reprezentative ale cinematografului românesc actual, adică de cineaști care au obținut recent premii în mari festivaluri internaționale.
Numai că, marile festivaluri selecționează programatic filme ce nu au șanse de succes la public, deobicei filme ale unor regizori aflați la început de carieră, mai ales drame și îndeosebi cele cu implicații sociale. Comedii, filme inspirate de momente sau personalități istorice, ecranizări, filme pentru copii și adolescenți, fantezii, filme de acțiune, de aventuri sau de anticipație, musicaluri sau drame romanticeși alte genuri de film așteptate de public, mai ales atunci când sunt produse în țări ce nu sunt mari puteri cinematografice sunt ignorate de selecționeri, deci nu au cum să primească premii, autorii lor nu pot deveni „nume reprezentative”în accepțiunea de mai sus, iar vocea lor este ignorată. Cu toate acestea, asemenea filme, unele realizate chiar și cu zeci de ani în urmă înregistrează recorduri naționale de vizionare, în timp ce multe din filmele contemporane premiate sunt trecute cu vederea de publicul românesc.
În ultimii zece ani, autoritățile au susținut cu precădere așa numite „filme de festival”, adică filme gândite, plănuite și realizate pentru a fi pe gustul și conform interesului selecționerilor festivalurilor internaționale, fără a ține seamă de așteptările publicului românesc, al contribuabililor la fondul public ce le finanțează. În contrapartidă cu premiile obținute, rezultatul este pierderea publicului, scăderea tragică a numărului de proiecte pentru altfel de filme decât cele „de festival” și orientarea în masă a tinerilor cineaști spre filmul așa numit „minimalist”, singurul cu șanse reale de a fi finanțat. În același timp, numeroasele premii din ultimii ani nu au îmbunătățit în vreo măsură imaginea României în lume, nu au contribuit la creșterea investițiilor private în filmul românesc (dimpotrivă, în mod paradoxal, cineaștii premiați solicită ajutoare de stat din ce în ce mai mari), nu au oprit procesul constant de îndepărtare a spectatorilor de filmul românesc, nu au contribuit la crearea unei piețe interne pentru filmul naționalși nu au stimulat în vreun fel dezvoltarea industriei de film. Fără să se poată lăuda cu un număr comparativ de premii, oricare altă țară dintre cele ce au fost comuniste stă mai bine decât Romania la toate celelalte capitole.
În această situație, cineaștii semnatari ai acestui apel, producători, creatori, interpreți și tehnicieni din cinematografie, critici de filmși cadre didactice din învățământul superior de specialitate fac apel la Parlamentul și Guvernul României, la Ministerul Culturii și la Centrul Național al Cinematografiei pentru adoptarea de urgență a unor reglementări legale care să satisfacă următoarele deziderate:
• susținerea financiară a filmelor de lung metraj de ficțiune din Fondul cinematografic să se realizeze pentru două categorii: una a filmelor cușanse de succes în festivaluri internaționale și alta a fimelor cu șanse de succes la publicul românesc, iar această a doua categorie să includă minim două treimi din totalul sumelor alocate pentru filme de ficțiune și din numărul total de filme de lung metraj de ficțiune finanțate anual.
• susținerea din Fondul cinematografic, în fiecare an, a cel puțin câte unui film din următoarele categorii:
- filme inspirate de evenimente sau momente din istoria națională,
- filme inspirate de biografia unor recunoscute personalități culturale, științifice, politice, militare, sportive sau de alt profil,
- filme educative sau formative dedicate copiilor sau adolescenților,
- ecranizări ale unor opere literare românești
• interzicerea concentrării resurselor financiare ce provin din fonduri publice sau de stat în mâinile a câtorva cineaști, care pot astfel să impună producției naționale propriile gusturi și interese
• instituirea unui acces la finanțare cu șanse egale pentru un număr cât mai mare de autori și producători, de toate vârstele și orientările artistice
• transformarea actualei RADEF RomâniaFilm într-o instituție de interes național cu scopul creării unei rețele de cinematografe moderne, dedicate difuzării filmelor românești și europene
• instituirea unor cote minime obligatorii alocate filmului românesc pentru:
- filmele difuzate sau programate în prime-time de posturi de televiziune și săli de cinematograf
- sumele cheltuite anual pentru achiziția de drepturi de exploatare de filme pe teritoriul României
• adoptarea și aplicarea unor măsuri de stimulare fiscală, asemenea celorlalte țări europene, pentru creșterea nivelului investiției private în producția și industria de film și pentru încurajarea realizării în România a cât mai multor producții de film străine.
Adoptarea fără întârziere a măsurilor legale care să permită împlinirea acestor deziderate este singura cale prin care industria de film poate deveni o semnificativă sursă de venit național și un important vector de imagine, așa cum este în restul Europei, singurul mod prin care filmul românesc îi poate recâștiga pe spectatorii români, redobândindu-și astfel funcția culturalăși socială.
Cristian Comeagă
Numai că, marile festivaluri selecționează programatic filme ce nu au șanse de succes la public, deobicei filme ale unor regizori aflați la început de carieră, mai ales drame și îndeosebi cele cu implicații sociale. Comedii, filme inspirate de momente sau personalități istorice, ecranizări, filme pentru copii și adolescenți, fantezii, filme de acțiune, de aventuri sau de anticipație, musicaluri sau drame romanticeși alte genuri de film așteptate de public, mai ales atunci când sunt produse în țări ce nu sunt mari puteri cinematografice sunt ignorate de selecționeri, deci nu au cum să primească premii, autorii lor nu pot deveni „nume reprezentative”în accepțiunea de mai sus, iar vocea lor este ignorată. Cu toate acestea, asemenea filme, unele realizate chiar și cu zeci de ani în urmă înregistrează recorduri naționale de vizionare, în timp ce multe din filmele contemporane premiate sunt trecute cu vederea de publicul românesc.
În ultimii zece ani, autoritățile au susținut cu precădere așa numite „filme de festival”, adică filme gândite, plănuite și realizate pentru a fi pe gustul și conform interesului selecționerilor festivalurilor internaționale, fără a ține seamă de așteptările publicului românesc, al contribuabililor la fondul public ce le finanțează. În contrapartidă cu premiile obținute, rezultatul este pierderea publicului, scăderea tragică a numărului de proiecte pentru altfel de filme decât cele „de festival” și orientarea în masă a tinerilor cineaști spre filmul așa numit „minimalist”, singurul cu șanse reale de a fi finanțat. În același timp, numeroasele premii din ultimii ani nu au îmbunătățit în vreo măsură imaginea României în lume, nu au contribuit la creșterea investițiilor private în filmul românesc (dimpotrivă, în mod paradoxal, cineaștii premiați solicită ajutoare de stat din ce în ce mai mari), nu au oprit procesul constant de îndepărtare a spectatorilor de filmul românesc, nu au contribuit la crearea unei piețe interne pentru filmul naționalși nu au stimulat în vreun fel dezvoltarea industriei de film. Fără să se poată lăuda cu un număr comparativ de premii, oricare altă țară dintre cele ce au fost comuniste stă mai bine decât Romania la toate celelalte capitole.
În această situație, cineaștii semnatari ai acestui apel, producători, creatori, interpreți și tehnicieni din cinematografie, critici de filmși cadre didactice din învățământul superior de specialitate fac apel la Parlamentul și Guvernul României, la Ministerul Culturii și la Centrul Național al Cinematografiei pentru adoptarea de urgență a unor reglementări legale care să satisfacă următoarele deziderate:
• susținerea financiară a filmelor de lung metraj de ficțiune din Fondul cinematografic să se realizeze pentru două categorii: una a filmelor cușanse de succes în festivaluri internaționale și alta a fimelor cu șanse de succes la publicul românesc, iar această a doua categorie să includă minim două treimi din totalul sumelor alocate pentru filme de ficțiune și din numărul total de filme de lung metraj de ficțiune finanțate anual.
• susținerea din Fondul cinematografic, în fiecare an, a cel puțin câte unui film din următoarele categorii:
- filme inspirate de evenimente sau momente din istoria națională,
- filme inspirate de biografia unor recunoscute personalități culturale, științifice, politice, militare, sportive sau de alt profil,
- filme educative sau formative dedicate copiilor sau adolescenților,
- ecranizări ale unor opere literare românești
• interzicerea concentrării resurselor financiare ce provin din fonduri publice sau de stat în mâinile a câtorva cineaști, care pot astfel să impună producției naționale propriile gusturi și interese
• instituirea unui acces la finanțare cu șanse egale pentru un număr cât mai mare de autori și producători, de toate vârstele și orientările artistice
• transformarea actualei RADEF RomâniaFilm într-o instituție de interes național cu scopul creării unei rețele de cinematografe moderne, dedicate difuzării filmelor românești și europene
• instituirea unor cote minime obligatorii alocate filmului românesc pentru:
- filmele difuzate sau programate în prime-time de posturi de televiziune și săli de cinematograf
- sumele cheltuite anual pentru achiziția de drepturi de exploatare de filme pe teritoriul României
• adoptarea și aplicarea unor măsuri de stimulare fiscală, asemenea celorlalte țări europene, pentru creșterea nivelului investiției private în producția și industria de film și pentru încurajarea realizării în România a cât mai multor producții de film străine.
Adoptarea fără întârziere a măsurilor legale care să permită împlinirea acestor deziderate este singura cale prin care industria de film poate deveni o semnificativă sursă de venit național și un important vector de imagine, așa cum este în restul Europei, singurul mod prin care filmul românesc îi poate recâștiga pe spectatorii români, redobândindu-și astfel funcția culturalăși socială.
Cristian Comeagă
11 mai 2016
Știri pe scurt
Generalul Manole Ben Manole, omul aflat în spatele instituției care apără Constituția României a declarat: Banii n-aduc fericirea. Și nici muzica. Spunând acest lucru a fărâmat un CD Foo Fighters și și-a pus la video Moment of Silence, ca frondă la Eurovisionul ratat de români.
Valeriu Zgonea și-a deschis firmă de Casting. Primul s-a distribuit el în Zoro. Pe surse aflăm că mai sunt și alte propuneri: Elena din Troia Liviu Dragnea, Rovana Plumb Ciciolina, Mădălin Voicu Pardaillan, și Gabi Firea Căpitan București.
Handbalistele de la CSM București, noi campioane europene la handbal, au fost invitate în studioul Antena 3. Întrebare Mihai Gâdea pentru hanbalista CUTARE, nu-i dăm numele pentru că penibilul și jegul emisiunii au atins cote inimaginabile: Vă numiți CUTARE? Hanbalista a răspuns: Da. Apoi, intervenție Mircea Badea: La handbal nu se face henț?
Trenul Gara de Nord Otopeni va putea face pe viitor și legătura dintre Thermele de la Balotești cu Loft Mamaia și dintre Cazinoul din Constanța și locul în care regele României, Mihai I, a semnat în anii 40 documentul prin care România a dus-o bine 50 de ani.
PUBLICITATE Multe imagini vă vor emoționa la lacrimi: O babă își scrie memoriile. Le depune la Uniunea Scriitorilor secția Chifu. În colet este și dantura bătrânei.
Vor fi schimbări majore pe la instituția patronată de Zegrean, CCR. Senatoarea Jipa, cea care l-a miruit pe Șova, dă din coate să fie numită judecătoare acolo că experiența, cultura, înălțimea, sacul cu mir, inteligența îi permit. Așa va și fi iar cu această ocazie România va depăși cu succes faza de tranziție pe județul Balcani.
PUBLICITATE Vă avertizăm că materialul conține imagini care vă pot emoționa emoțional. O babă scrie o poezie cu care vrea să intre în Uniunea Scriitorilor. Uită versurile și depune manuscrisul gol la secția USR Chifu. Citind poezia, Nicolae Prelipceanu a declarat: Ce alb, ce emoție, ca la noi la țară.
SPORT Declarații ale fotbaliștilor selecționabili care merg la Europene: Îi vom bate!! Ne calificăm. Îi distrugem. Sus Chipciu!! Sus Chipciu!!
VREMEA Extremă rău, de ieșit din istorie.
Agenția CĂLIMARA
Valeriu Zgonea și-a deschis firmă de Casting. Primul s-a distribuit el în Zoro. Pe surse aflăm că mai sunt și alte propuneri: Elena din Troia Liviu Dragnea, Rovana Plumb Ciciolina, Mădălin Voicu Pardaillan, și Gabi Firea Căpitan București.
Handbalistele de la CSM București, noi campioane europene la handbal, au fost invitate în studioul Antena 3. Întrebare Mihai Gâdea pentru hanbalista CUTARE, nu-i dăm numele pentru că penibilul și jegul emisiunii au atins cote inimaginabile: Vă numiți CUTARE? Hanbalista a răspuns: Da. Apoi, intervenție Mircea Badea: La handbal nu se face henț?
Trenul Gara de Nord Otopeni va putea face pe viitor și legătura dintre Thermele de la Balotești cu Loft Mamaia și dintre Cazinoul din Constanța și locul în care regele României, Mihai I, a semnat în anii 40 documentul prin care România a dus-o bine 50 de ani.
PUBLICITATE Multe imagini vă vor emoționa la lacrimi: O babă își scrie memoriile. Le depune la Uniunea Scriitorilor secția Chifu. În colet este și dantura bătrânei.
Vor fi schimbări majore pe la instituția patronată de Zegrean, CCR. Senatoarea Jipa, cea care l-a miruit pe Șova, dă din coate să fie numită judecătoare acolo că experiența, cultura, înălțimea, sacul cu mir, inteligența îi permit. Așa va și fi iar cu această ocazie România va depăși cu succes faza de tranziție pe județul Balcani.
PUBLICITATE Vă avertizăm că materialul conține imagini care vă pot emoționa emoțional. O babă scrie o poezie cu care vrea să intre în Uniunea Scriitorilor. Uită versurile și depune manuscrisul gol la secția USR Chifu. Citind poezia, Nicolae Prelipceanu a declarat: Ce alb, ce emoție, ca la noi la țară.
SPORT Declarații ale fotbaliștilor selecționabili care merg la Europene: Îi vom bate!! Ne calificăm. Îi distrugem. Sus Chipciu!! Sus Chipciu!!
VREMEA Extremă rău, de ieșit din istorie.
Agenția CĂLIMARA
10 mai 2016
Reformica culturii
Cetățeanul Bucur Obor din comuna Obedeni, județ Giurgiu, de profesie privitor la gard se hotărî să plece la București ca să devină ministrul sănătății. Adică să-și arate sprijinul pentru efortul depus de guvern la sănătatea românilor, pentru eradicarea șpăgilor din spitale și pentru micșorarea numărului de bolnavi. Avea totul clar în cap de cum avea să facă: Mai întâi va dezinfecta spitalele. Bolnavii vor fi trimiși acasă, iar după dezinfectare nu vor mai fi toți primiți înapoi. Ci prin licitație. Se organizează licitații de câte 300 de bolnavi și cine dă mai mulți bani transparent ăla e internat. Ideea i se părea bună și odată acceptată de ministrul Cioloș și aplicată cu inteligență va goli spitalele de prefăcuți. Nu putea să plece singur, așa că își strigă câinele: Laurențiu!! Plecară amândoi spre București într-o dimineață care prevestea numai lucruri bune, realizabile mai ales la nivel de reforme, la nivel de guvern: Ciorile zburau câte două, gușterii ieșeau la piață cu marfă babană iar unele femei cu fuste tare scurte mergeau la râu să se înmulțească conform proverbului "Aplecată pân' la brău spălam rufele la râu".
Pe drum, înainte de stația Maxi Taxi Bucșani București se întâlni cu prietenul lui Titircă Solmajor, și el din comuna Obedeni, județ Giurgiu. Unde ai plecat, bă, așa devreme? La București. Păi, de ce? Ca să-l înlocuiesc pe Vlad Alexandrescu la ministerul Culturii, vreau să dau și io mână de ajutor, de reformică vorba lui Iohannis la cultura asta română. Păi, e Corina Șuteu acuma. Păi, da, dar eu am o reformică mai deșteaptă, mai modernă, mai viabilă, nu știu dacă mă-nțelegi. Nu, nu-nțeleg, că eu vreau la sănătate și n-are legătură. Uite c-a venit Maxi, hai, că-mi povestești în mașină. Zi!!. Uite, de exemplu la Operă. Domle, păi, să ne lase pe toți să cântăm. Cine vrea din Obedeni, din Bucșani sau Vadu Lat, Moment of Silence sau Băieții plânge, păi trebuie cântate cu voce tare la operă nu la radio care nu are toată lumea. Înțelegi? Da. Apoi, Cumințenia Pământului e nevastă-mea. Nu m-a-nșelat niciodată în ultimii 40 de ani. Niciodată. Tu știi cum vine asta niciodată? Și-atunci o punem la MNAC, îi facem un preț să zicem 10 milioane de euro și jumate dă Ministerul Culturii jumate dai tu cu oamenii din sat. Păi, de ce noi? Că numai voi știți că a fost fată cuminte. Păi, dar și cinci milioane de euro e mult, băi Titircă. Pune și tu un euro, doi acolo, că nici prea cuminte n-a fost. Tu nu te-ai întrebat cum de ai 12 copii din care unul negru? Și dacă devin Ministrul Sănătății nu-i normal să-i dau lu' Cumințenia asta a ta asigurare de sănătate? Ba da! Păi, vezi? Asta-i reformică? Da' ce-i bă? Reformica e atunci când ne umplem mai puțin de bani. Când e Reformă, când e Revoluție ne umplem baban. Nu-nțelegi?
Mașina ajunse în București. Bucur îi spuse lui Titircă că n-ar mai vrea la Ministerul Sănătății, ci la Uniunea Scriitorilor. De ce, bă? Am scris și io o poezie și n-am cui s-o spui. Așa, poate o public. Ia, zi, să auz. Bucur începu să recite: "Câinele meu lătra pe câmpie/M-am gândit c-o fi nebun de legat/Da' legat era c-o frânghie, ham, ham, ham, ham!!!" Excelent. Excelent. De ce n-ai spus bă așa? Abia acum înțeleg, să dădu deștept Titircă. Da, da, abia acum înțeleg. Și coborâră amândoi din mașină.
Denis
Pe drum, înainte de stația Maxi Taxi Bucșani București se întâlni cu prietenul lui Titircă Solmajor, și el din comuna Obedeni, județ Giurgiu. Unde ai plecat, bă, așa devreme? La București. Păi, de ce? Ca să-l înlocuiesc pe Vlad Alexandrescu la ministerul Culturii, vreau să dau și io mână de ajutor, de reformică vorba lui Iohannis la cultura asta română. Păi, e Corina Șuteu acuma. Păi, da, dar eu am o reformică mai deșteaptă, mai modernă, mai viabilă, nu știu dacă mă-nțelegi. Nu, nu-nțeleg, că eu vreau la sănătate și n-are legătură. Uite c-a venit Maxi, hai, că-mi povestești în mașină. Zi!!. Uite, de exemplu la Operă. Domle, păi, să ne lase pe toți să cântăm. Cine vrea din Obedeni, din Bucșani sau Vadu Lat, Moment of Silence sau Băieții plânge, păi trebuie cântate cu voce tare la operă nu la radio care nu are toată lumea. Înțelegi? Da. Apoi, Cumințenia Pământului e nevastă-mea. Nu m-a-nșelat niciodată în ultimii 40 de ani. Niciodată. Tu știi cum vine asta niciodată? Și-atunci o punem la MNAC, îi facem un preț să zicem 10 milioane de euro și jumate dă Ministerul Culturii jumate dai tu cu oamenii din sat. Păi, de ce noi? Că numai voi știți că a fost fată cuminte. Păi, dar și cinci milioane de euro e mult, băi Titircă. Pune și tu un euro, doi acolo, că nici prea cuminte n-a fost. Tu nu te-ai întrebat cum de ai 12 copii din care unul negru? Și dacă devin Ministrul Sănătății nu-i normal să-i dau lu' Cumințenia asta a ta asigurare de sănătate? Ba da! Păi, vezi? Asta-i reformică? Da' ce-i bă? Reformica e atunci când ne umplem mai puțin de bani. Când e Reformă, când e Revoluție ne umplem baban. Nu-nțelegi?
Mașina ajunse în București. Bucur îi spuse lui Titircă că n-ar mai vrea la Ministerul Sănătății, ci la Uniunea Scriitorilor. De ce, bă? Am scris și io o poezie și n-am cui s-o spui. Așa, poate o public. Ia, zi, să auz. Bucur începu să recite: "Câinele meu lătra pe câmpie/M-am gândit c-o fi nebun de legat/Da' legat era c-o frânghie, ham, ham, ham, ham!!!" Excelent. Excelent. De ce n-ai spus bă așa? Abia acum înțeleg, să dădu deștept Titircă. Da, da, abia acum înțeleg. Și coborâră amândoi din mașină.
Denis
09 mai 2016
By Pass
Generalul Manole Ben Manole stătea la birou și răsfoia National Geographic. Un număr mai vechi în care erau niște munți vechi verzi, un deșert tot vechi galben care aveau ca explicație ceva cu dacă ne batem joc de natură așa pățim. Să înțelegem că azi n-avea chef să păzească Constituția României sau mai bine zis că n-avea chef de nimic. O chemă pe nevastă-sa: Florico!! Mă duc la By Pass. Florica rămase interzisă, nu-l știa pe Manole bolnav de inimă. Cum vine asta, Manole? Pe mine cui mă lași? De ce-mi faci asta acum? Acum când suntem așezați, cu salarii de generali amândoi, cu Costache pe mâna căruia am dat onoarea noastră de familiști. Și știi cât costă un by pass? Ești nebun? Generalul o întrerupse: Nu fă, mă duc la film. Așa se chiamă, By Pass. Unul nou, românesc. Trebuie să fie cu medici, cu operații nasoale, știi că-mi plac. N-am mai fost de mult într-un spital și vreau să văd ce se poate băga în Constituție.
Începe filmul. Un tip cu motoreta fură țoalele a doi răniți, poate mortal, tot cu motoreta. Nasol cu românii ăștia care fură tot ce găsesc. Lasă că-i prinde la final. Vin doctorii. Unul din ei o cere la mișto de nevastă pe doctorița noastră principală, dar nu se explică tot filmul de ce, or fi fost iubiți?, era la mișto?, o iubea?, îi făcea în necaz? Apare un globbetrotters. Nu se înțelege de ce apare, pentru că până la final nu-l mai vedem, nu face parte din povestea noastră. Așa cum nici cu hoțul de pe motoretă nu ne mai întâlnim. Nici el nu face parte din povestea noastră. Atunci de ce apare? Generalul se mișcă nemulțumit în scaun. Ar vrea să plece, dar îl cunoaște lumea din sală. Apoi, la un bolnav, Mătăsăreanu, cei trei ambulanțieri, șoferul, medica noastră principală și asistentul găsesc o saltea cu bani. Plină ochi cu bani. De care nu știe nimeni, presupunem noi și chiar și ei. E de fapt miza filmului. De aici trebuia început, își zise generalul, și-și citi un sms în care Florica îl întreba cât durează By Pass-ul ăsta ca să aibă grijă cu Costache să pregătească masa. Pe ecran o secvență de la benzinărie. Asistentul fuge neplătit. Șoferul își ascunde fața și plătește în fise de 50 de bani. De ce? Care-o fi cioaca, se întreabă generalul. Cam multe întrebări acum când cei trei se hotărăsc să se întoarcă la Mătăsăreanu și să-i ia banii, despre care Mătăsăreanu nu mai aflăm nimic, adică dacă a murit, dacă a ieșit din spital, dacă cineva din State știa de banii lui și altele. Ambulanțierii au procese de conștiință. Să ia banii? Să nu-i ia? Decât să-i ia procuratura, mai bine ei. În cadrul acestui proces de conștiință șoferul se schimbă de uniformă zece minuite, îi vedem claia de păr de pe piept, chiloții, tricoul vechi, ea, medica noastră principală, zace în pat și-și amintește de zbenguiala erotică cu asistentul, asta așa era că trăiau împreună, da, dar asistentul mai trăia și cu o soră mai tânără, că așa-s asistenții ăștia școliți din spitale, și deci în cadrul acestui proces colectiv de conștiință xolac peste pupăză șoferul își taie talpa piciorului? și anunță la stație: M-am tăiat în talpă, nu mai pot călca ambreiajul, fără ca tipa de la celălalt capăt să-l întrebe, cum, prin bocanci?
Generalul își dădu seama că vede un film prost. Cu situații lăsate la voia întâmplării, cu o miză, banii, destul de americănească, rezolvată însă mediocru, ba chiar rău. Își dădu seama că vede un film de începător. Își făcu datoria și notă protagoniștii: Regia Nap Toader, scenariul Alin Ludu Dumbravă și Dan Stăiculescu, scenografia Velica Panduru, producător Corina Stavilă și actorii Medeea Marinescu, Gabriel Spahiu și Alexandru Potocean. Sonor mizerabil. Muzica excelentă a lui Mircea Florian nu reușeșete din păcate să dreagă nimic din calitatea slabă a filmului.
Florica Ben Florica, nevasta generalului, auzi portierele mașinii. Îi spuse lui Costache Ben Costache: Hai, puneți țoalele că a venit. E trist. Înseamnă că nu i-a reușit By Pass-ul și trebuie să-l înveselim. Cum? Cum, cum? Să-l luăm în mașină și să mergem noi la Mătăsăreanu ăla să-l luăm banii, că așa scrie în Constituție: Bunăstarea la români este inaliniabilă, ignifigiabilă, introvertinabilă sau cam așa ceva și e garantată de stat.
Denis
Începe filmul. Un tip cu motoreta fură țoalele a doi răniți, poate mortal, tot cu motoreta. Nasol cu românii ăștia care fură tot ce găsesc. Lasă că-i prinde la final. Vin doctorii. Unul din ei o cere la mișto de nevastă pe doctorița noastră principală, dar nu se explică tot filmul de ce, or fi fost iubiți?, era la mișto?, o iubea?, îi făcea în necaz? Apare un globbetrotters. Nu se înțelege de ce apare, pentru că până la final nu-l mai vedem, nu face parte din povestea noastră. Așa cum nici cu hoțul de pe motoretă nu ne mai întâlnim. Nici el nu face parte din povestea noastră. Atunci de ce apare? Generalul se mișcă nemulțumit în scaun. Ar vrea să plece, dar îl cunoaște lumea din sală. Apoi, la un bolnav, Mătăsăreanu, cei trei ambulanțieri, șoferul, medica noastră principală și asistentul găsesc o saltea cu bani. Plină ochi cu bani. De care nu știe nimeni, presupunem noi și chiar și ei. E de fapt miza filmului. De aici trebuia început, își zise generalul, și-și citi un sms în care Florica îl întreba cât durează By Pass-ul ăsta ca să aibă grijă cu Costache să pregătească masa. Pe ecran o secvență de la benzinărie. Asistentul fuge neplătit. Șoferul își ascunde fața și plătește în fise de 50 de bani. De ce? Care-o fi cioaca, se întreabă generalul. Cam multe întrebări acum când cei trei se hotărăsc să se întoarcă la Mătăsăreanu și să-i ia banii, despre care Mătăsăreanu nu mai aflăm nimic, adică dacă a murit, dacă a ieșit din spital, dacă cineva din State știa de banii lui și altele. Ambulanțierii au procese de conștiință. Să ia banii? Să nu-i ia? Decât să-i ia procuratura, mai bine ei. În cadrul acestui proces de conștiință șoferul se schimbă de uniformă zece minuite, îi vedem claia de păr de pe piept, chiloții, tricoul vechi, ea, medica noastră principală, zace în pat și-și amintește de zbenguiala erotică cu asistentul, asta așa era că trăiau împreună, da, dar asistentul mai trăia și cu o soră mai tânără, că așa-s asistenții ăștia școliți din spitale, și deci în cadrul acestui proces colectiv de conștiință xolac peste pupăză șoferul își taie talpa piciorului? și anunță la stație: M-am tăiat în talpă, nu mai pot călca ambreiajul, fără ca tipa de la celălalt capăt să-l întrebe, cum, prin bocanci?
Generalul își dădu seama că vede un film prost. Cu situații lăsate la voia întâmplării, cu o miză, banii, destul de americănească, rezolvată însă mediocru, ba chiar rău. Își dădu seama că vede un film de începător. Își făcu datoria și notă protagoniștii: Regia Nap Toader, scenariul Alin Ludu Dumbravă și Dan Stăiculescu, scenografia Velica Panduru, producător Corina Stavilă și actorii Medeea Marinescu, Gabriel Spahiu și Alexandru Potocean. Sonor mizerabil. Muzica excelentă a lui Mircea Florian nu reușeșete din păcate să dreagă nimic din calitatea slabă a filmului.
Florica Ben Florica, nevasta generalului, auzi portierele mașinii. Îi spuse lui Costache Ben Costache: Hai, puneți țoalele că a venit. E trist. Înseamnă că nu i-a reușit By Pass-ul și trebuie să-l înveselim. Cum? Cum, cum? Să-l luăm în mașină și să mergem noi la Mătăsăreanu ăla să-l luăm banii, că așa scrie în Constituție: Bunăstarea la români este inaliniabilă, ignifigiabilă, introvertinabilă sau cam așa ceva și e garantată de stat.
Denis
08 mai 2016
Sandu 5
Suntem pe picior de plecare și Robi, din gașca Sandu, a pus la cale un grătar la Mușetești, lângă Sandu. Ne-am suit în mașină. Mașina asta a lui Relu merge singură în sensul că n-are decât un buton la bord. Dacă apeși odată merge înainte, dacă apeși de două ori o ia la dreapta, de trei ori la stângă, de patru cu spatele și tot așa. Trebuie să fii atent doar când pui frână, că atunci trebuie să apeși butonul de nouăsprezece ori. Baban, ce mai.
La grătar este toată gașca care ne-a însoțit cele cinci zile de periplu prin Valea Jiului: Robi, Corina, Raoul, Mariana, Lorena, Tina Cumva, Relu, Mioara, tatăl lui Robi, Marius, viitorul primar din Sandu și Ramona. Viitorul edil a fost centrul atenției. Dacă câștigă primăria va face din Sandu o perlă a Văii Jiului: Supraterane până la Lainici, o stație de metrou în care intri cumperi pepeni și ieși că un metrou real n-are rost să facă pentru doi km de oraș, apoi un munte colorat, vaci la liber, pajiști albastre cu miei roșii, vreo șase parcări subterane cum nici în București nu sunt, și o sală de cinema pentru filmele românești. Îl ascultăm cu plăcere știind că tot ce promit primarii în campanie este adevărat. În Sandu e tare ALDE, bate PNL-ul. Cele două tunuri din oraș vor trage în cinstea lui Tăriceanu. Ghiulelele au fost deja aprobate. Opt.
Mâncăm miel fiert în vin. Cam mult vin. Copane de te miri ce. De fapt nici nu contează, important este că cu oamenii ăștia te simți foarte bine. Nu-i nimic fals în ce spun, în ce râd, în ce afirmă. Totul e la bunul simț. Cam la fel cu noul primar al Londrei, care nu s-a sfiit să spună că mama lui a fost croitoreasă iar tatăl șofer. Și că la venirea în Anglia au stat în cămine sociale pe banii englezilor.
Plouă în Tg Jiu. Plouă în Pitești și pe autostradă. Ouă roșii și verzi cad din ceruri. Poate apare Isus, zice Relu și apasă mai tare butonul din bord. Mă uit în înălțimi. Poate zăresc coroana cu spini, poate crucea. Cade grindină. Doar grindină. Zău dacă vă mint. Cine știe unde-o fi Isus? Și de ce n-a venit el să ciocnească cu noi un ou, să halească un cozonac, să facă un dans? Poate nu știe să danseze? Nicăieri la istorie nu scrie că Isus dansa. Poate nu știa. Poate.
Denis
La grătar este toată gașca care ne-a însoțit cele cinci zile de periplu prin Valea Jiului: Robi, Corina, Raoul, Mariana, Lorena, Tina Cumva, Relu, Mioara, tatăl lui Robi, Marius, viitorul primar din Sandu și Ramona. Viitorul edil a fost centrul atenției. Dacă câștigă primăria va face din Sandu o perlă a Văii Jiului: Supraterane până la Lainici, o stație de metrou în care intri cumperi pepeni și ieși că un metrou real n-are rost să facă pentru doi km de oraș, apoi un munte colorat, vaci la liber, pajiști albastre cu miei roșii, vreo șase parcări subterane cum nici în București nu sunt, și o sală de cinema pentru filmele românești. Îl ascultăm cu plăcere știind că tot ce promit primarii în campanie este adevărat. În Sandu e tare ALDE, bate PNL-ul. Cele două tunuri din oraș vor trage în cinstea lui Tăriceanu. Ghiulelele au fost deja aprobate. Opt.
Mâncăm miel fiert în vin. Cam mult vin. Copane de te miri ce. De fapt nici nu contează, important este că cu oamenii ăștia te simți foarte bine. Nu-i nimic fals în ce spun, în ce râd, în ce afirmă. Totul e la bunul simț. Cam la fel cu noul primar al Londrei, care nu s-a sfiit să spună că mama lui a fost croitoreasă iar tatăl șofer. Și că la venirea în Anglia au stat în cămine sociale pe banii englezilor.
Plouă în Tg Jiu. Plouă în Pitești și pe autostradă. Ouă roșii și verzi cad din ceruri. Poate apare Isus, zice Relu și apasă mai tare butonul din bord. Mă uit în înălțimi. Poate zăresc coroana cu spini, poate crucea. Cade grindină. Doar grindină. Zău dacă vă mint. Cine știe unde-o fi Isus? Și de ce n-a venit el să ciocnească cu noi un ou, să halească un cozonac, să facă un dans? Poate nu știe să danseze? Nicăieri la istorie nu scrie că Isus dansa. Poate nu știa. Poate.
Denis
07 mai 2016
Sandu 4
Mănăstirea Lainici este destul de recentă, 1817. Cam 200 de ani, deși așezământul ei a a fost baza mai multor încercări de construcție sau fundații. Cea care stă în picioare astăzi are mai multe clădiri strânse cetate. A fost terminată în 1817 de câțiva boieri din timpul domnitorului Ioan Gheorghe Caradja și are hramul Maicii Domnului. În 2016 a fost adusă aici taman de la Muntele Athos, din mănăstirea Dohoriu, o copie a icoanei făcătoare de minuni Gorgoepicuus, adică Grabnic Ascultătoare. Vrei o minune, vii până aici. Dar ce fel de minuni, întrebăm. Păi, de la căderea nevestei la așternut, lucru rar în ziua de azi, până la schimbarea guvernului, de la pas cu pas până la confiscarea averilor celor închiși de DNA, de la ALDE la PMP, de la părul care face micșunele la smochinul care face pepeni și multe altele.
În parcarea mănăstirii ne uităm după mașina cu care a venit Isus. Gândeam că trebuie să fi venit din timp ca să se ocupe de lumină, de Paște, de lumânări, de difuzoare. În curtea bisericii cam 2.000 de oameni. Toți îmbrăcați tip top. Tipi și tipe mondene, fără legătură cu credința, că credința asta nu e că vii până aici, poți s-o ai și acasă. Aici vii să te vadă lumea, iar dacă trece și Isus pe lângă tine și te-ai prins în poză cu el te-ai scos. Niște popi cântă. Nu știm unde, că nu vedem până acolo. Noi îl căutăm pe Isus din priviri. Poate îl recunoaștem. Ceva cu plete, cu o cruce în spate, cu un halat pe el, halat ros de vreme, de viermi și de sărăcie. Cu o coroană de spini. Cristos a înviat!!! Adevărat a-nviat!!! Și slujba continuă. Mult. Lumea se plictisește. Are micii pe foc. Mielul. Ouăle. Când să cântăm Cristos a înviat din morți nu cântăm, e o tăcere suspectă. Miile de tineri veniți ca la discotecă nu cântă. Și-au luat lumina și acum fac planuri de băute, de mers la Petroșani, la Tg Jiu sau la Timișoara. Da, unii sunt veniți chiar din Timișoara. Lumea nu cântă nimic și atunci pleacă. Simțind că pierd conctactul cu poporul, preoții dau drumul unei scrisori de la Irineu, un sfânt ceva care nu interesează pe nimeni. E scrisoarea de doctorat a lui Irineu, și lumea se bulucește și mai dihai în parcare. În toată această vânzoleală de Înviere, Isus n-a fost nicăieri. Mulți ziceau că-l găsim la stadion, alții că la gară să ia trenul spre alte Învieri, nu știm câți ziceau că deja e în Franța. Noi ne-am dus la făcătoarea de minuni și-am rugat-o să ne dea sănătate. Găștii toate: Lorenei, Tinei Cumva, Marianei, Corinei, lui Nelu, Relu, mie. Dar sănătate din aia pas cu pas care să ne țină 100 de ani.
Am ciocnit ouă, am băut vin. Am lăsat teveul deschis că poate aflăm pe unde umblă ăla de-a-nviat în noaptea asta. Pe ecran a apărut Gabriela Firea care a spus că de cum ajunge primar general va face contract cu aplicația telefonică cutare din care aflăm în timp real unde sunt gropi în București. Excelent. Numai că aplicația asta există de vreo doi ani în București, și tot îți rupi mașina în orice groapă.
Cam așa ceva.
A suivre, Denis.
În parcarea mănăstirii ne uităm după mașina cu care a venit Isus. Gândeam că trebuie să fi venit din timp ca să se ocupe de lumină, de Paște, de lumânări, de difuzoare. În curtea bisericii cam 2.000 de oameni. Toți îmbrăcați tip top. Tipi și tipe mondene, fără legătură cu credința, că credința asta nu e că vii până aici, poți s-o ai și acasă. Aici vii să te vadă lumea, iar dacă trece și Isus pe lângă tine și te-ai prins în poză cu el te-ai scos. Niște popi cântă. Nu știm unde, că nu vedem până acolo. Noi îl căutăm pe Isus din priviri. Poate îl recunoaștem. Ceva cu plete, cu o cruce în spate, cu un halat pe el, halat ros de vreme, de viermi și de sărăcie. Cu o coroană de spini. Cristos a înviat!!! Adevărat a-nviat!!! Și slujba continuă. Mult. Lumea se plictisește. Are micii pe foc. Mielul. Ouăle. Când să cântăm Cristos a înviat din morți nu cântăm, e o tăcere suspectă. Miile de tineri veniți ca la discotecă nu cântă. Și-au luat lumina și acum fac planuri de băute, de mers la Petroșani, la Tg Jiu sau la Timișoara. Da, unii sunt veniți chiar din Timișoara. Lumea nu cântă nimic și atunci pleacă. Simțind că pierd conctactul cu poporul, preoții dau drumul unei scrisori de la Irineu, un sfânt ceva care nu interesează pe nimeni. E scrisoarea de doctorat a lui Irineu, și lumea se bulucește și mai dihai în parcare. În toată această vânzoleală de Înviere, Isus n-a fost nicăieri. Mulți ziceau că-l găsim la stadion, alții că la gară să ia trenul spre alte Învieri, nu știm câți ziceau că deja e în Franța. Noi ne-am dus la făcătoarea de minuni și-am rugat-o să ne dea sănătate. Găștii toate: Lorenei, Tinei Cumva, Marianei, Corinei, lui Nelu, Relu, mie. Dar sănătate din aia pas cu pas care să ne țină 100 de ani.
Am ciocnit ouă, am băut vin. Am lăsat teveul deschis că poate aflăm pe unde umblă ăla de-a-nviat în noaptea asta. Pe ecran a apărut Gabriela Firea care a spus că de cum ajunge primar general va face contract cu aplicația telefonică cutare din care aflăm în timp real unde sunt gropi în București. Excelent. Numai că aplicația asta există de vreo doi ani în București, și tot îți rupi mașina în orice groapă.
Cam așa ceva.
A suivre, Denis.
06 mai 2016
Sandu 3
Sandu, corect Bumbești Jiu, fost Sadu, este un orășel cu ceva populație în scădere, vreo 8.000 de locuitori de la 11.000, situat între mănăstirea de călugări Vișina și localitatea Curtișoara. Ce a făcut ca acest orășel să existe, să aibă sub comuniști cam 13.000 de locuri de muncă a fost fabrica de armament, mascată de Ceaușescu în fabrică de frigidere Fram. Mascată bine în defileu, fabrica de armament mai are astăzi 600 de locuri de muncă deși se muncește la gloanțe tot cu strungurile din 1940, fabrica nefiind retehnologizată niciodată, iar frigiderele Fram dispărând, pentru că oricum nu erau rentabile. Din mia de locuri de muncă existente în Sandu 600 sunt la fabrică restul funcționând în servicii: piață, școală, gară, altele. Sandu are două feluri de locuințe sociale: Blocurile construite de nemți în 1940, care erau înconjurate de multă verdeață și cele construite din 60 încoace, în plin comunism, care au distrus spațiile verzi mâncând natura orașului. Prin oraș trece râul Sadu. El se varsă în Jiu. Din Sandu începe defileul Bumbești Livezeni, construit în munte de-a lungul Jiului și care pe vremuri a iscat opere, cântece patriotice, muzică ușoară, pictură contemporană, lălăieli patriotice, sudoare, morți, tineri cu școli întrerupte și tot ce a ținut de lagăr de concentrare. E-adevărat că a ieșit o treabă splendidă, defileul fiind unul dintre cele mai frumoase trasee din țară.
Este sâmbătă și am promis că trecem pe la Mioara. Mioara stă de partea cealaltă a Jiului și atunci ne-am luat salopete, vâsle, costume de scafandri. Tanti Mioara, un personaj absolut remarcabil, cald, ca la 70 de ani, cu umor, generoasă, plăcută la vorbă și la port ne aștepta cu cozonac, ouă, limonadă, vin, câteva puțuri cu apă, miel, cozi de mătură, terasă cu coviltir, roți de căruță care plutea prin curte, cu un portocal înflorit, nu era așa dar prea era pitoresc totul, o căsuță mică, cochetă, cu găini, curci, și mai ales cocoși. Avea cei mai mulți cocoși din Sandu. Am glumit, am râs, am admirat un câine alb mare lățos și ne-am dat seama că Tanti Mioara este o femeie tare de treabă, de pus la rană cum se zice în discursurile politice ale Adinei Gorghiu, ale Adinei Popescu Tăriceanu și ale altor Adine. Adina Blaga de exemplu. Am vorbit de bărbații Mioarei, de pensia de la fabrica de gloanțe, despre mă, copii, trebuie să-mi repar gardul, trece pâinea, da, așa e aici, pâinea îți vine cu mașina acasă pentru că magazinul este foarte departe peste calea ferată, peste pod, peste râu, peste mări și țări și la el ajungi numai dacă știi toate poveștile cu Feți Frumoși, Balauri, Zmei și Babe Cotoroanțe.
În grupul nostru erau mai multe femei: Mariana, Lorena, Tina Cumva, Corina, Mioara, Ecaterina Teodoroiu, Maica Tereza a Sandului, Gina Lolobrigida care la un moment dat au hotărât să plecăm. Mariana a zis: Hai să plecăm, că diseară mergem la Înviere la Lainici și trebuie să ne odihnim. Tina Cumva a zis și ea: Hai să ne odihnim, că vreau să văd cum face minuni icoana aia de la Lainici, aia adusă de la Muntele Athos.
Am luat-o pe jos spre Sandu. Înapoi. Râul curgea pașnic, a trecut un tren, au mai trecut un pițigoi și o Dacie 1300. Pițigoiul ne-a spus: Ne vedem diseară la Lainici. Și-am adormit.
A suivre, Denis.
Este sâmbătă și am promis că trecem pe la Mioara. Mioara stă de partea cealaltă a Jiului și atunci ne-am luat salopete, vâsle, costume de scafandri. Tanti Mioara, un personaj absolut remarcabil, cald, ca la 70 de ani, cu umor, generoasă, plăcută la vorbă și la port ne aștepta cu cozonac, ouă, limonadă, vin, câteva puțuri cu apă, miel, cozi de mătură, terasă cu coviltir, roți de căruță care plutea prin curte, cu un portocal înflorit, nu era așa dar prea era pitoresc totul, o căsuță mică, cochetă, cu găini, curci, și mai ales cocoși. Avea cei mai mulți cocoși din Sandu. Am glumit, am râs, am admirat un câine alb mare lățos și ne-am dat seama că Tanti Mioara este o femeie tare de treabă, de pus la rană cum se zice în discursurile politice ale Adinei Gorghiu, ale Adinei Popescu Tăriceanu și ale altor Adine. Adina Blaga de exemplu. Am vorbit de bărbații Mioarei, de pensia de la fabrica de gloanțe, despre mă, copii, trebuie să-mi repar gardul, trece pâinea, da, așa e aici, pâinea îți vine cu mașina acasă pentru că magazinul este foarte departe peste calea ferată, peste pod, peste râu, peste mări și țări și la el ajungi numai dacă știi toate poveștile cu Feți Frumoși, Balauri, Zmei și Babe Cotoroanțe.
În grupul nostru erau mai multe femei: Mariana, Lorena, Tina Cumva, Corina, Mioara, Ecaterina Teodoroiu, Maica Tereza a Sandului, Gina Lolobrigida care la un moment dat au hotărât să plecăm. Mariana a zis: Hai să plecăm, că diseară mergem la Înviere la Lainici și trebuie să ne odihnim. Tina Cumva a zis și ea: Hai să ne odihnim, că vreau să văd cum face minuni icoana aia de la Lainici, aia adusă de la Muntele Athos.
Am luat-o pe jos spre Sandu. Înapoi. Râul curgea pașnic, a trecut un tren, au mai trecut un pițigoi și o Dacie 1300. Pițigoiul ne-a spus: Ne vedem diseară la Lainici. Și-am adormit.
A suivre, Denis.
05 mai 2016
Sandu 2
Cerul e negru. Sunt nori epluribus, danspătarus, columbus, angelasimileas, humanitas și humus. Pe sub ei, brăzdând cerul în varii direcții sunt porumbeii poștași. Ei aduc știrile din războaiele purtate cu muniția fabricată în Sandu. Războiul marmeladei europene, războiul de 100 de ani, cel dintre americani și naiba știe, războiul din Star Wars, războiul plăcerii din Anglia?, războiul fotbalului autohton și războiul eleganței din Quatar. Locuitorii din Sandu sunt la ferestre în asemena momente iar porumbeii le aruncă câte un plic, un colet sau câte o valiză. Depinde. Da. Depinde de câți bani are expeditorul. Câteodată în valize sunt animale, porci, măgari, în colete bani și flori iar în plicuri scrisori de dragoste. Pentru că locuitorii din Sandu mai și iubesc.
Am intrat în Sandu pe la ora 11. Ne-am dat jos din mașină ca să nu facem gălăgie și am împins la ea. Micul orășel este revărsat pe străzi: în piață, în cimitir, în centru lângă tunuri, la magazinul aproape sătesc, printre case, la biserică și printre blocurile construite de nemți prin 1940, atunci când au făcut din acest orășel o colonie a muncii pentru fabrica de gloanțe. Săndenii ne-au recunoscut: Uite-l pe Brad Pitt, îmi ziceau mie, a venit să se stabilesască în oraș. Sau lui Relu: Uite-l pe Mahatma Gandhi, se duce la Lainici, la mănăstire. Sau Tinei Cumva: Doamna Tina, doamna Tina, nu jucați și într-o reclamă cu gloanțe de Sandu? Și la sfârșit Lorenei: Uite-o p-aia, cum îi zice, Penelope Cruz, a venit să deschidă o farmacie perma la noi.
Ajunseserăm deci. Trăsei mașina la bloc și ne duserăm să facem cunoștință cu echipa formată adhoc de Paștele ăsta, 2016. Echipă excelentă, frumoasă, elegantă, simplă și caldă: Mariana, Nelu, Raoul, Corina, Mioara, Robi, Gigi și Ani. La masă. Povești și haleală într-o zi de vineri, într-un bloc german cu întrerupătoare neschimbate din 1940 care funcționează și astăzi. Cozonac, ouă, ceapă verde, telemea, friptană, cartofi, icre, biban, știucă. Povești din Craiova, Norvegia, Bistreț, Calafat, Sandu, Bumbești Jiu, Lainici, Petroșani, Vulcan și București. Io, zise Robi, știu Bucureștiul pe dinafară. Mai ales pe-acolo, prin Ferentari. Nu l-am contrazis, vorbea prea serios, deci era adevărat. Nelu: Io când ies la Dunăre prinsei câteodată și șase kile de pește. Sau, mai la vale, Raoul: Acceleratul de Cluj are de aici până la Petroșani zece gări cutare, cutare, cinci viaducte și șase tunele cutare, cutare.
Ne-am retras. Prima zi fusese prea obositoare. Ne-am dus în camere și ne-am uitat la televizor. Pe ecran, corul babelor din Sandu cânta de zor Dulce ca mierea e glonțul patriei.
A suivre, Denis.
Am intrat în Sandu pe la ora 11. Ne-am dat jos din mașină ca să nu facem gălăgie și am împins la ea. Micul orășel este revărsat pe străzi: în piață, în cimitir, în centru lângă tunuri, la magazinul aproape sătesc, printre case, la biserică și printre blocurile construite de nemți prin 1940, atunci când au făcut din acest orășel o colonie a muncii pentru fabrica de gloanțe. Săndenii ne-au recunoscut: Uite-l pe Brad Pitt, îmi ziceau mie, a venit să se stabilesască în oraș. Sau lui Relu: Uite-l pe Mahatma Gandhi, se duce la Lainici, la mănăstire. Sau Tinei Cumva: Doamna Tina, doamna Tina, nu jucați și într-o reclamă cu gloanțe de Sandu? Și la sfârșit Lorenei: Uite-o p-aia, cum îi zice, Penelope Cruz, a venit să deschidă o farmacie perma la noi.
Ajunseserăm deci. Trăsei mașina la bloc și ne duserăm să facem cunoștință cu echipa formată adhoc de Paștele ăsta, 2016. Echipă excelentă, frumoasă, elegantă, simplă și caldă: Mariana, Nelu, Raoul, Corina, Mioara, Robi, Gigi și Ani. La masă. Povești și haleală într-o zi de vineri, într-un bloc german cu întrerupătoare neschimbate din 1940 care funcționează și astăzi. Cozonac, ouă, ceapă verde, telemea, friptană, cartofi, icre, biban, știucă. Povești din Craiova, Norvegia, Bistreț, Calafat, Sandu, Bumbești Jiu, Lainici, Petroșani, Vulcan și București. Io, zise Robi, știu Bucureștiul pe dinafară. Mai ales pe-acolo, prin Ferentari. Nu l-am contrazis, vorbea prea serios, deci era adevărat. Nelu: Io când ies la Dunăre prinsei câteodată și șase kile de pește. Sau, mai la vale, Raoul: Acceleratul de Cluj are de aici până la Petroșani zece gări cutare, cutare, cinci viaducte și șase tunele cutare, cutare.
Ne-am retras. Prima zi fusese prea obositoare. Ne-am dus în camere și ne-am uitat la televizor. Pe ecran, corul babelor din Sandu cânta de zor Dulce ca mierea e glonțul patriei.
A suivre, Denis.
04 mai 2016
Sandu 1
A căzut să mergem de Paște la Sandu, ceva Bumbești Jiu, cam pe unde începe mărețul defileu comunist Bumbești Livezeni, spre Târgu Jiu. Aveam și alte invitații: Împăratul Albaniei făcuse halva și ne-a oprit o bucată bună pentru că în Albania sunt interzise ouăle roșii, la Opera Română ne-au chemat să dansăm în seara de Înviere în Plutașul de pe Bistrița la care era invitat și Dacian Cioloș, la Otopeni era cât pe ce să ne intersectăm cu Rona Hartner care bântuie prin România sub formă de Fecioara Maria, la Bacău am fost invitați să purtăm crucea prin în mare printre tarabele de ridichi așa cum făcuse și Isus acum 2.000 și ceva de ani, la Snagov Vlad făcuse budincă de cocostârc și n-ajungea așa că am luat-o spre Sadu, pe Valea Jiului, nume conspirat de noi în Sandu ca să nu se prindă omenirea că acolo mai e o fabrică de armament care face gloanțe pentru americani.
Deja în mașină încărcați cu vin. Restul era fudulie am considerat și ne-am așternut pe Militari ca să ieșim din București. Se vede că sunt alegeri locale, peste tot sunt pancarte cu candidați. Unul Niță are sloganul Pentru noi din noi sau cam așa ceva. Unul Mutu e tot dintre noi dar n-are treabă cu nu știm cine că e independent. Pe toți, zice Relu, îi chiamă din trei nume. Adică Nițu Nițu Nițu sau Răzvan Mateescu Ștefan sau cam așa ceva. Un alt panou zice că Mutu se pune pe treabă, unul ALDE zice că Florin și mai știu io cum are nevoie de noi la nu știm ce proiecte. Fețele candidaților aduc a milițieni, avem această impresie foarte clară, pentru că sloganurile îndeamnă la din noi pentru noi sau alături de noi și asta e valabil numai la miliție. Că în rest, ca simplu cetățean, ți se mai strică chiuveta, țeava, nevasta, copilul, nu poți fi tot timpul din noi pentru noi că ți-ai ratat viața.
Facem la stânga spre Târgiu Jiu Horezu. Popas la benzinărie. Scoatem pătura și facem un brunch: ouă, vin, benzină, iar ouă, Lorena ceva, Tina Cumva ceva și vorbim după ce la radio a anunțat că Vlad Alexandrescu a fost împiedicat să-și facă proiectele. Unul din ele fiind Roșia Montană. Am plâns în benzinărie, pentru că și nouă un proiect ca Roșia Montană rezolvat ne prindea bine. Apoi, am vorbit de cultura română, de Corina Șuteu adică. Bă, dar are față cam de bețivancă. Dacă ea nu știe de Roșia Montană și se ocupă din nou de ea? Cel mai notabil eveniment, pe care însă nu l-am adus în discuția de la OMV a fost apariția revistei de proză scurtă IOCAN a lui Florin Iaru, Marius Chivu și Cristian Teodorescu. Cumpărăm la București, de-om mai găsi.
Din nou în mașină, ceva timp urât. Mai plouă, mai nu. Încep europenele de fotbal, zice Relu. E direct implicat, adică și-a luat bilet și merge la Paris. A învățat câteva melodii Edith Piaf, ca să nu zică ăia că e incult, needucat. Intră pe stadion, de exemplu, și cântă Je ne regrete rien, și francezii uită de atacantul nostru care se îndreaptă spre poartă și dă gol. Că așa va și fi: Franța România 0-1. Va înscrie Pârcălab, că e stabilit acolo.
După un cot de șosea apare Sandu. Blocuri de 30 de etaje, suspendate, grădini aeriene, mamă, mamă. Zic: Ce-au făcut gloanțele din orășelul ăsta!!
A suivre, Denis.
Deja în mașină încărcați cu vin. Restul era fudulie am considerat și ne-am așternut pe Militari ca să ieșim din București. Se vede că sunt alegeri locale, peste tot sunt pancarte cu candidați. Unul Niță are sloganul Pentru noi din noi sau cam așa ceva. Unul Mutu e tot dintre noi dar n-are treabă cu nu știm cine că e independent. Pe toți, zice Relu, îi chiamă din trei nume. Adică Nițu Nițu Nițu sau Răzvan Mateescu Ștefan sau cam așa ceva. Un alt panou zice că Mutu se pune pe treabă, unul ALDE zice că Florin și mai știu io cum are nevoie de noi la nu știm ce proiecte. Fețele candidaților aduc a milițieni, avem această impresie foarte clară, pentru că sloganurile îndeamnă la din noi pentru noi sau alături de noi și asta e valabil numai la miliție. Că în rest, ca simplu cetățean, ți se mai strică chiuveta, țeava, nevasta, copilul, nu poți fi tot timpul din noi pentru noi că ți-ai ratat viața.
Facem la stânga spre Târgiu Jiu Horezu. Popas la benzinărie. Scoatem pătura și facem un brunch: ouă, vin, benzină, iar ouă, Lorena ceva, Tina Cumva ceva și vorbim după ce la radio a anunțat că Vlad Alexandrescu a fost împiedicat să-și facă proiectele. Unul din ele fiind Roșia Montană. Am plâns în benzinărie, pentru că și nouă un proiect ca Roșia Montană rezolvat ne prindea bine. Apoi, am vorbit de cultura română, de Corina Șuteu adică. Bă, dar are față cam de bețivancă. Dacă ea nu știe de Roșia Montană și se ocupă din nou de ea? Cel mai notabil eveniment, pe care însă nu l-am adus în discuția de la OMV a fost apariția revistei de proză scurtă IOCAN a lui Florin Iaru, Marius Chivu și Cristian Teodorescu. Cumpărăm la București, de-om mai găsi.
Din nou în mașină, ceva timp urât. Mai plouă, mai nu. Încep europenele de fotbal, zice Relu. E direct implicat, adică și-a luat bilet și merge la Paris. A învățat câteva melodii Edith Piaf, ca să nu zică ăia că e incult, needucat. Intră pe stadion, de exemplu, și cântă Je ne regrete rien, și francezii uită de atacantul nostru care se îndreaptă spre poartă și dă gol. Că așa va și fi: Franța România 0-1. Va înscrie Pârcălab, că e stabilit acolo.
După un cot de șosea apare Sandu. Blocuri de 30 de etaje, suspendate, grădini aeriene, mamă, mamă. Zic: Ce-au făcut gloanțele din orășelul ăsta!!
A suivre, Denis.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)