Pentru că nimeni din administrația română nu luptă pentru eliminarea vizelor românilor pentru USA sau Canada, acest lucru va fi preluat, la luptă ne referim, de Mariean Vanghelie care va câștiga la sect 5, astfel că cetățenii din sect 4 vor putea trece liniștiți în sect 5 pentru una alta, lucruri simple pentru care s-ar fi dus și în State sau Canada. Dacă e prea lungă știrea, n-o citiți.
Ministrul Culturii și-a dat demisia. Printre altele, n-a putut schimba niște moșnegi de la conducerea teatrelor, ne referim la Lazăr, Caramitru sau Mihăiță și atunci l-au schimbat moșnegii pe el.
Se va înființa Avocatul Copilului. Acesta va fi un copil de 12 ani, care va umbla cu Ciorbea de mână și va critica tot ce moșul, al poporului, nu vede. N-aude și nici nu vrea.
PUBLICITATE Vă fa afecta emoțional, așa c-o lăsăm dracului de publicitate dar era vorba de o babă căzută de pe un bloc de 9 etaje care în dreptul etajului 5 s-a oprit și a strigat: Mai multe minute ca la țară.
Filmul românesc Dincolo de Calea Ferată rulează în toate gările din țară. Trenurile opresc și în halte, cum ar fi Tuzla, lumea se dă jos, își pune scăunele și vizionează pelicula. Iată că se pot ocoli clasicele săli de cinema.
Miei bio, cafea bio, marmeladă bio. Încet, încet România devine bio. Așa va fi și naționala României la CE de fotbal din Franța. De Iordănescu ce să mai zicem?, el e bio de mult.
Ca să scape de acuzațiile din dosarul Bute, Elena Udrea ar trebui să renunțe la desfășurarea lui.
PUBLICITATE Vă va afecta emoțional, dar dacă totuși vă uitați țineți-o minte pe baba escroacă din imagine. Dânsa vă sună la ușă, vă promite minute și vă cere bani la schimb.
SPORT și VREME, astăzi ele merg împreună și va fi egal de mohorât peste tot.
Agenția CĂLIMARA
28 aprilie 2016
26 aprilie 2016
Revista presei străine
THE CIULNIȚA TIMES - Cotidian implicat. Conflictul de la Opera Română nu va avea rezolvare până când la conducerea instituției nu va fi numit dl Ovidiu Anton, câștigătorul selecției naționale Eurovision 2016. Melodia cu care a câștigat, Moment of Silence, va deveni o operă scrisă și regizată de dl Andrei Șerban în pauzele în care nu predă la Universitatea Columbia din New York. Excepționala lucrare lirică Moment of Silence va avea două pauze, pauze în care Horia Moculescu va interpeta repertoriul lui Dan Spătaru tot în regia lui Andrei Șerban. Corpul de balet al Operei Române, cel mai nemulțumit de vechea conducere, va fi angajat la emisiunea teveristă Odată-n viață. Acolo, balerinele vor cânta la nai iar balerinii la tubă.
NOVAIA LITERATURA - La Uniunea Scriitorilor din România lucrurile au rămas ca-n tren. Grupul de Reformă, Cristian Teodorescu, reformează, grupul de nereformă, Nicolae Manolescu, nereformează. Împreună, cele două instituții vor scoate un volum intitulat Revoluție și Reformă de Ion Iliescu. Evident în mai multe limbi. Evident volumul va fi trimis la toate târgurile de carte din străinătate unde va citi și va dansa din el Wanda Mihuleac.
WOMAN'S MAGAZINE - Viitorul primar general al Bucureștiului, Gabriela Firea, a fost văzută la spectacolul de teatru de la Bulandra, Omul din Siciuan, un spectacol deosebit de prost în regia lui Andrei Șerban. La ieșire, doamna Firea a declarat: E greșit că spectacolul se numește Omul din Siciuan, el trebuie să se numească Andrei Șerban din Siciuan întrucât este un spectacol pe care celebrul profesor de la Universitatea Columbia din New York îl montează anual de când avea 10 ani. Îl voi solicita să monteze acest spectacol și la primărie în sala de consiliu.
MILITARI CHRONICLE - După condamnare, Liviu Dragnea își va deschide o mezelărie în județul Teleorman nr 14. Pentru a atrage clienți în magazin, viitorul patron va face apel la Academia de Teatru Andrei Șerban, care este itinerantă, și pune Omul din Siciuan pe unde apucă. Aici însă se va face o derogare, se va monta în mezelărie, printre parizeruri și de vară, celebra Trilogie Greacă scrisă de regizor în pauzele de la Universitatea Columbia din New York.
SAINT DENIS NEWS - Revistă sportivă a stadionului cu același nume din Paris. De spaima atentatelor la meciul Franța România, oficialitățile franceze au propus înlocuirea meciului de deschidere al CE de Fotbal cu un târg de carte în exclusivitate românesc. Pe un fotoliu în mijlocul gazonul va sta Norman Manea care va citi fragmente din volumul Omul din Siciuan de Andrei Șerban.
Agenția CĂLIMARA
NOVAIA LITERATURA - La Uniunea Scriitorilor din România lucrurile au rămas ca-n tren. Grupul de Reformă, Cristian Teodorescu, reformează, grupul de nereformă, Nicolae Manolescu, nereformează. Împreună, cele două instituții vor scoate un volum intitulat Revoluție și Reformă de Ion Iliescu. Evident în mai multe limbi. Evident volumul va fi trimis la toate târgurile de carte din străinătate unde va citi și va dansa din el Wanda Mihuleac.
WOMAN'S MAGAZINE - Viitorul primar general al Bucureștiului, Gabriela Firea, a fost văzută la spectacolul de teatru de la Bulandra, Omul din Siciuan, un spectacol deosebit de prost în regia lui Andrei Șerban. La ieșire, doamna Firea a declarat: E greșit că spectacolul se numește Omul din Siciuan, el trebuie să se numească Andrei Șerban din Siciuan întrucât este un spectacol pe care celebrul profesor de la Universitatea Columbia din New York îl montează anual de când avea 10 ani. Îl voi solicita să monteze acest spectacol și la primărie în sala de consiliu.
MILITARI CHRONICLE - După condamnare, Liviu Dragnea își va deschide o mezelărie în județul Teleorman nr 14. Pentru a atrage clienți în magazin, viitorul patron va face apel la Academia de Teatru Andrei Șerban, care este itinerantă, și pune Omul din Siciuan pe unde apucă. Aici însă se va face o derogare, se va monta în mezelărie, printre parizeruri și de vară, celebra Trilogie Greacă scrisă de regizor în pauzele de la Universitatea Columbia din New York.
SAINT DENIS NEWS - Revistă sportivă a stadionului cu același nume din Paris. De spaima atentatelor la meciul Franța România, oficialitățile franceze au propus înlocuirea meciului de deschidere al CE de Fotbal cu un târg de carte în exclusivitate românesc. Pe un fotoliu în mijlocul gazonul va sta Norman Manea care va citi fragmente din volumul Omul din Siciuan de Andrei Șerban.
Agenția CĂLIMARA
25 aprilie 2016
Iarmarocul
Una din marile greșeli ale comunismului a fost desființarea talciocului. A locului în care tot omul de rând, sau nu, venea, bârfea, mințea, se lăuda aiurea-n tramvai, se prefăcea că știe ce-a scris Lenin și-și vindea toate alea de prin casă. Ca să scape de ele, ca să facă bani, ca să-și mai îndulcească sărăcia, naiba știe. Acum, talciocul, iarmarocul mai arhaic, începe să prindă din nou viață. Unul este chiar lângă noi, Autogara Filaret, mai popular, mai ca la țară, altul mai anticăristic, mai de soi, la intrarea în Parcul Carol. Noi ne-am dus de Florii la iarmarocul de la Autogară.
Pe ziare, pe tarabe, pe jos, în saci sau în colivii mii de păsări stau să fie vândute. Sunt găini mici, găini mari de-un metru, papagali, pițigoi, porumbei, sticleți, pui de găină, scatii, berze n-am văzut, însoțite de sute de saci cu semințe. Iei o găină, iei și hrana aferentă. Te plimbi printre păsări, ți se fac oferte: doi lei puiul de găină, zece lei cutare, ce mănâncă?, numai portocale!, la mișto. Două găini vorbesc: Auzi, dragă, Piedone a ieșit azi, de Florii, la o baie de mulțime. Răspuns: Dă-l în mă-sa! Doi cocoși au pus ochii pe o găină albastră. Găina e îmbrăcată ca lumea: Fular de vizon, rochie albă de dantelă mov, corset de alamă, ciorapi trei sferturi de fotbalist și o pălărie Panama din Franța. Un pelican se uită la televizor la emisiunea lui Gâdea în reluare. Un cocoș chinezesc a venit să cumpere Autogara Filaret, lucru cu care cei din iarmaroc sunt de acord. Un pițigoi cântă la un clarinet împrumutat de la un ambulant cu muzică. E hărmălaie, ce să zic, o hărmălaie mișto.
Pe tarabe sunt teniși vechi, noi, bocanci, sticle folosite, țuică făcută în casă, fâșuri din alt secol, saci goi, chiuvete, sanitare, un furtun, bujii de mașină, bujii pur și simplu, d-alea de băgat în nas ca să te duci în Centru Vechi, un tablou semnat Gogan, care are o petală de ceva floare pe față iar pe spate un trandafir, ceasuri stricate, băști, microfoane, creioane folosite, cutii goale, pline, pantofi scâlciați, pălării de soare, din nou o găină, o Dacie din 1970 roasă de molii, fotografii cu nimeni, casete VSH porno, cărți la un leu, fel de fel de cărți la un leu, coperte simple, baloane colorate, prezervative, un cauciuc, mici la grătar, politică externă, unul zice: Nu-mi dă voie maică-mea, altul: Nu e bă, niciun PNL, e tot aia, ziare vechi, discuri, mănuși, mai bine zis o mănușă albă pereche cu una neagră, revista Cinema din 1960, discuri cu Iurie Darie, haine de piele, căciuli de blană și bere, multă bere.
Omenirea colorată din iarmaroc e semn că democrația începe să miște și la noi. La noi aicea în zona Filaret Viilor, că în rest nu știm. Am auzit că nu, nu funcționează. Și asta se vede cu ochiul liber pe televizor.
Denis
Pe ziare, pe tarabe, pe jos, în saci sau în colivii mii de păsări stau să fie vândute. Sunt găini mici, găini mari de-un metru, papagali, pițigoi, porumbei, sticleți, pui de găină, scatii, berze n-am văzut, însoțite de sute de saci cu semințe. Iei o găină, iei și hrana aferentă. Te plimbi printre păsări, ți se fac oferte: doi lei puiul de găină, zece lei cutare, ce mănâncă?, numai portocale!, la mișto. Două găini vorbesc: Auzi, dragă, Piedone a ieșit azi, de Florii, la o baie de mulțime. Răspuns: Dă-l în mă-sa! Doi cocoși au pus ochii pe o găină albastră. Găina e îmbrăcată ca lumea: Fular de vizon, rochie albă de dantelă mov, corset de alamă, ciorapi trei sferturi de fotbalist și o pălărie Panama din Franța. Un pelican se uită la televizor la emisiunea lui Gâdea în reluare. Un cocoș chinezesc a venit să cumpere Autogara Filaret, lucru cu care cei din iarmaroc sunt de acord. Un pițigoi cântă la un clarinet împrumutat de la un ambulant cu muzică. E hărmălaie, ce să zic, o hărmălaie mișto.
Pe tarabe sunt teniși vechi, noi, bocanci, sticle folosite, țuică făcută în casă, fâșuri din alt secol, saci goi, chiuvete, sanitare, un furtun, bujii de mașină, bujii pur și simplu, d-alea de băgat în nas ca să te duci în Centru Vechi, un tablou semnat Gogan, care are o petală de ceva floare pe față iar pe spate un trandafir, ceasuri stricate, băști, microfoane, creioane folosite, cutii goale, pline, pantofi scâlciați, pălării de soare, din nou o găină, o Dacie din 1970 roasă de molii, fotografii cu nimeni, casete VSH porno, cărți la un leu, fel de fel de cărți la un leu, coperte simple, baloane colorate, prezervative, un cauciuc, mici la grătar, politică externă, unul zice: Nu-mi dă voie maică-mea, altul: Nu e bă, niciun PNL, e tot aia, ziare vechi, discuri, mănuși, mai bine zis o mănușă albă pereche cu una neagră, revista Cinema din 1960, discuri cu Iurie Darie, haine de piele, căciuli de blană și bere, multă bere.
Omenirea colorată din iarmaroc e semn că democrația începe să miște și la noi. La noi aicea în zona Filaret Viilor, că în rest nu știm. Am auzit că nu, nu funcționează. Și asta se vede cu ochiul liber pe televizor.
Denis
24 aprilie 2016
Dincolo de calea ferată nu e nimic
Radu, interpretat de Alexandru Potocean, vine acasă din Italia. Da, așa face. Sunt aproape doi ani de când n-a mai fost la nevastă, la copil, la București. Își sună nevasta, Monica, interpretată de Ada Condeescu. Ea nu-i răspunde, dar îl așteaptă la autogară cu copil cu tot. Copilul lor de 5 ani. De ce nu răspunzi? Ajunși în bucătăria lor, Monica îi spune: Te-am înșelat. El se face că plouă. Zice: Uite, ți-am adus aparat de făcut paste. Ea insistă și-i spune că va pleca de acasă. Până aici e bine, avem curiozitate, tensiune, vrem să vedem de ce s-a spart dragostea dintre ei, căsnicia. Aflăm târziu: Ea a rămas singură cât a fost el plecat la muncă în Italia și n-a mai rezistat, mai ales că copilul, că casa, că o soacră nebună și tot tacâmul. Hai să ne culcăm, zice Radu, necrezând nimic din ce spune Monica sau așa arată. Și aici lucru bun. Dar ea dispare în noapte. Perfect. Așteptăm acum un indiciu ca să explicăm adulterul, una alta. Monica s-a dus însă la o nuntă peste calea ferată. Că așa e scenografia: Casa lor e aici, nunta e peste calea ferată. Se duce și el, Radu, la nuntă. Aici, situația scapă de sub control din scenariu: Începe o bătaie, încep două, nunta se sparge, Monica cântă fals ceva, foarte bun momentul, Radu behăie și el pe acolo, mireasa, bun Luminița Erga, vrea la Atheneu și uităm de Radu și Monica vreo oră.
E dimineață și nunta s-a terminat. O melodie lungă care nu spune nimic. Radu și Monica se întorc acasă. Hai să ne culcăm. Se culcă amândoi, un pat de șase persoane, lângă copilul care încă doarme. Monica îl ia în brațe pe Radu. Final perfect. Dar nu, nu-i așa. Finalul e că Radu îi ia și pe ei în Italia unde se joacă câteșitrei pe malul lacului. Cam așa ceva. Apoi, calea ferată. Da, ce-i cu ea? Păi, ce simbolizează? Cumva desparte două lumi? Nunta și lumea lor? Nu. Și nunta și Radu cu ai lui sunt aceeași lume. Atunci ce face calea ferată? Păi, nu face nimic. În film nu face, dar în realitate pe ea trec trenuri încoace și-n colo.
Un film scris și regizat de Cătălin Mitulescu. Imaginea Liviu Marghidan. O scenografie corectă, Colentina zilelor noastre, dar fără nume, pentru că a trecut prea repede pe generic. Un scenariu cu burți mari. Te cam uiți la ceas. O poveste de dragoste, să zicem romantică, promițătoare la început. Apoi, scenariul luând-o în bălării potențialul poveștii scade.
Sala Radio a fost plină la premiera de sâmbătă 23 aprilie. Rochii negre, rochii roșii, tipe urâte blonde, bărbați grași înalți. VIP-uri. Printre ei un tip de 2,5 metri însoțit de o tipă frumoasă de 2 metri înălțime încălțată cu niște perne cu funde colorate. Parol!! Marna și Vlad îmi sunt martori.
Denis
E dimineață și nunta s-a terminat. O melodie lungă care nu spune nimic. Radu și Monica se întorc acasă. Hai să ne culcăm. Se culcă amândoi, un pat de șase persoane, lângă copilul care încă doarme. Monica îl ia în brațe pe Radu. Final perfect. Dar nu, nu-i așa. Finalul e că Radu îi ia și pe ei în Italia unde se joacă câteșitrei pe malul lacului. Cam așa ceva. Apoi, calea ferată. Da, ce-i cu ea? Păi, ce simbolizează? Cumva desparte două lumi? Nunta și lumea lor? Nu. Și nunta și Radu cu ai lui sunt aceeași lume. Atunci ce face calea ferată? Păi, nu face nimic. În film nu face, dar în realitate pe ea trec trenuri încoace și-n colo.
Un film scris și regizat de Cătălin Mitulescu. Imaginea Liviu Marghidan. O scenografie corectă, Colentina zilelor noastre, dar fără nume, pentru că a trecut prea repede pe generic. Un scenariu cu burți mari. Te cam uiți la ceas. O poveste de dragoste, să zicem romantică, promițătoare la început. Apoi, scenariul luând-o în bălării potențialul poveștii scade.
Sala Radio a fost plină la premiera de sâmbătă 23 aprilie. Rochii negre, rochii roșii, tipe urâte blonde, bărbați grași înalți. VIP-uri. Printre ei un tip de 2,5 metri însoțit de o tipă frumoasă de 2 metri înălțime încălțată cu niște perne cu funde colorate. Parol!! Marna și Vlad îmi sunt martori.
Denis
23 aprilie 2016
Rovisionul din Carpați
S-a dus Eurovisionul pentru noi. Acum, lucrurile trebuie privite serios și, dacă tot suntem dați afară din Europa de peste tot, să stăm drept și să judecăm tot drept ce se poate face cu România asta.
În ce privește Eurovisionul e simplu. Contestul poate deveni o chestie locală, Rovision, cu mari beneficii pentru industria locală, turismul autohton, educația și sănătatea populației. Să ne explicăm: Din clipa în care se anunță Rovisionul din Carpați, tot un concurs/contest de muzică ușoară, milioane de români vor abandona emisiunile Românii au Talent de pe toate canalele teve și vor da buzna la selecțiile care se vor desfășura tot la TVR, care astfel va deveni mai locală decât alte teveuri locale. Milioanele de candidați vor locui în București. De aici creșterea consumului, nevoia de a desființa parcările, ca să aibă treabă firmele de ridicat, va crește hoția, ceea ce e absolut necesar când totul merge bine și se vor înmulți arestările, iarăși indicat în vremuri de belșug muzical național.
La concursul devenit astfel național, asta și ca să le facem în ciudă celor din Europa, vor fi acceptate numai melodii originale despre Dragnea, Marian Munteanu, Monica Macovei sau Gabriela Firea. De exemplu, melodia "Ți-am prăjit un ou, Piedone ești un bou", va fi interpetată la instrumente originale: cuie, chibrite, flăcări, iarăși un câștig pentru meodiile românești și așa destul de căutate de studiourile de peste Atlantic.
Uniunea Scriitorilor se va implica serios în acest Rovision, altfel cum? O serie întreagă de poeți, mai ales din cei citiți pe toate străzile din Paris sau Londra, cum știm din relatări obiective, vor trudi serile, dar mail ales diminețile, jonglând cu versuri și expresii esențiale poporului român: "Votăm cum știm, dar degeaba", "Iubim Heleșteul mai ales dacă-i gol", sau "Ce baltagu mă-sii de iubire-i asta", și dacă astea n-ajung se iau pagini întregi din Norman Manea și se aplică la cântecele de voioșie sau iubire.
Deci cu Rovisionul e simplu. Dă-l în mă-sa de Eurovision. Dar ce ne facem cu Europenele de Fotbal? Pe ele cum le înlocuim? Se poate și aici, stați liniștiți. Se vor crea play-off-uri de fotbal pe toate străzile, fiind primite în campionat și echipe de old boys, categoria 80 de ani, care vor avea pauze de masă și de dormit, pauze în care TVR-ul va transmite emisiuni interesante: "Politică și delicatețuri", "Cu cartea nu știm cum", "Ne vedem la TVR după colț", "Turistul Agathon", "Odată-n viață", "Sfaturi de la Ion Țiriac", "Ioana Săvuică se încruntă", "Cătălin Botezatu la Coafor" și altele.
Am scăpat ceva? Cu siguranță, dar revenim.
Denis
În ce privește Eurovisionul e simplu. Contestul poate deveni o chestie locală, Rovision, cu mari beneficii pentru industria locală, turismul autohton, educația și sănătatea populației. Să ne explicăm: Din clipa în care se anunță Rovisionul din Carpați, tot un concurs/contest de muzică ușoară, milioane de români vor abandona emisiunile Românii au Talent de pe toate canalele teve și vor da buzna la selecțiile care se vor desfășura tot la TVR, care astfel va deveni mai locală decât alte teveuri locale. Milioanele de candidați vor locui în București. De aici creșterea consumului, nevoia de a desființa parcările, ca să aibă treabă firmele de ridicat, va crește hoția, ceea ce e absolut necesar când totul merge bine și se vor înmulți arestările, iarăși indicat în vremuri de belșug muzical național.
La concursul devenit astfel național, asta și ca să le facem în ciudă celor din Europa, vor fi acceptate numai melodii originale despre Dragnea, Marian Munteanu, Monica Macovei sau Gabriela Firea. De exemplu, melodia "Ți-am prăjit un ou, Piedone ești un bou", va fi interpetată la instrumente originale: cuie, chibrite, flăcări, iarăși un câștig pentru meodiile românești și așa destul de căutate de studiourile de peste Atlantic.
Uniunea Scriitorilor se va implica serios în acest Rovision, altfel cum? O serie întreagă de poeți, mai ales din cei citiți pe toate străzile din Paris sau Londra, cum știm din relatări obiective, vor trudi serile, dar mail ales diminețile, jonglând cu versuri și expresii esențiale poporului român: "Votăm cum știm, dar degeaba", "Iubim Heleșteul mai ales dacă-i gol", sau "Ce baltagu mă-sii de iubire-i asta", și dacă astea n-ajung se iau pagini întregi din Norman Manea și se aplică la cântecele de voioșie sau iubire.
Deci cu Rovisionul e simplu. Dă-l în mă-sa de Eurovision. Dar ce ne facem cu Europenele de Fotbal? Pe ele cum le înlocuim? Se poate și aici, stați liniștiți. Se vor crea play-off-uri de fotbal pe toate străzile, fiind primite în campionat și echipe de old boys, categoria 80 de ani, care vor avea pauze de masă și de dormit, pauze în care TVR-ul va transmite emisiuni interesante: "Politică și delicatețuri", "Cu cartea nu știm cum", "Ne vedem la TVR după colț", "Turistul Agathon", "Odată-n viață", "Sfaturi de la Ion Țiriac", "Ioana Săvuică se încruntă", "Cătălin Botezatu la Coafor" și altele.
Am scăpat ceva? Cu siguranță, dar revenim.
Denis
22 aprilie 2016
Purple Rain
Prin anii 80 ai secolului trecut, pe seară, încă mai umblam cu discurile Colosseum sau Gentle Giant sub braț, stând cu Moțu Pittiș la Sărindar și imaginându-ne cam ce-ar fi să-i vedem pe Van der Graaf la București sau măcar un disc de-al lor, să zicem Pawn Hearts, în magazinul Muzica. Erau anii în care dacă știai la un bairam pe cineva că are Morrison Hotel sau L.A.Woman, Doors, te duceai, beai toată noaptea, ascultai căcălău muzică și plecai de acolo și cu o gagică. Ajungeai la ea și te punea să citești Animale Bolnave sau Groapa, la mare cinste atunci și discutai despre Bob Dylan sau Deep Purple. Că, deh, altfel nu cădea la așternut.
Și deodată mi-a sunat telefonul, țin minte ca și acum, eram cu pisica la cumpărături sub un măr pe care nu l-am avut niciodată. Era Moțu Pittiș: A apărut un Prince cu Purple Rain. Știam vag cine e Prince, aflasem că are un metru jumate, deci mai mic decât Bob Dylan, și că Purple Rain era deja, 1984, în Billboard 200 de câteva săptămâni pe locul 1. Mamă, mamă!! M-am strofocat și am cumpărat discul. Singurul din cariera mea de discar vinilist cu Prince. După succesul discului s-a făcut și-un film cu același titlu care a luat Academy Award și a făcut 80 milioane încasări la vremea aia. Colosal. Prin 1990 Purple Rain se reia și intră direct pe locul 6 în Billboard 100, iar revista Rolling Stone l-a inclus pe locul 72 în clasamentul celor mai bune albume din toate timpurile.
Să nu înțelegeți că am ajuns fan Prince. Nu. Ne-au plăcut însă la el atitudinea, gulerele înalte, ritmurile simple uneori, rockul, ținuta de scenă, femeile, talentul, și personalitatea uriașă gen Michael Jackson. Dumnezeu să-l ierte.
Scăpată în Primar General, Gabi Firea ne propune un București formidabil, fantastic, frumos mirositor, curat lacrimă și cu stație de metrou sub fiecare casă. Și asta la scurt timp după ce câștigă alegerile. Cam la două, trei zile. Da, cam așa. În două zile, Bucureștiul va fi altfel: Cu mere și pepeni oferite prin tramvaie, cu bancomate vărsând bani gratuit în neștire, cu aeroport lângă magazinul Unirea, cu ștranduri în Ferentari și câte și mai câte. Și, cum de obicei, după un mandat bun la Primăria Genrală primarul scapă în președinte, închipuiți-vă ce va fi de România peste cam 10 ani: Orașele cel mai babane ale țării, Constanța, Brașov, București, Timișoara vor fi cuplate pe Valea Prahovei, Moldova va fi un imens patinoar unde va veni toată Europa iar Transilvania, ei bine la Transilvania încă se mai lucrează că sunt mai multe idei.
Marțafoiul Cătălin Botezatu s-a umflat în pene pe culoarele TAROM. Chipurile a făcut noile costume ale personalului. Ne-am dori ca după ce câștigă Gabi Firea Bucureștiul, PNL să-l pună candidat la primăria generală pe acest saltimbanc.
Denis
Și deodată mi-a sunat telefonul, țin minte ca și acum, eram cu pisica la cumpărături sub un măr pe care nu l-am avut niciodată. Era Moțu Pittiș: A apărut un Prince cu Purple Rain. Știam vag cine e Prince, aflasem că are un metru jumate, deci mai mic decât Bob Dylan, și că Purple Rain era deja, 1984, în Billboard 200 de câteva săptămâni pe locul 1. Mamă, mamă!! M-am strofocat și am cumpărat discul. Singurul din cariera mea de discar vinilist cu Prince. După succesul discului s-a făcut și-un film cu același titlu care a luat Academy Award și a făcut 80 milioane încasări la vremea aia. Colosal. Prin 1990 Purple Rain se reia și intră direct pe locul 6 în Billboard 100, iar revista Rolling Stone l-a inclus pe locul 72 în clasamentul celor mai bune albume din toate timpurile.
Să nu înțelegeți că am ajuns fan Prince. Nu. Ne-au plăcut însă la el atitudinea, gulerele înalte, ritmurile simple uneori, rockul, ținuta de scenă, femeile, talentul, și personalitatea uriașă gen Michael Jackson. Dumnezeu să-l ierte.
Scăpată în Primar General, Gabi Firea ne propune un București formidabil, fantastic, frumos mirositor, curat lacrimă și cu stație de metrou sub fiecare casă. Și asta la scurt timp după ce câștigă alegerile. Cam la două, trei zile. Da, cam așa. În două zile, Bucureștiul va fi altfel: Cu mere și pepeni oferite prin tramvaie, cu bancomate vărsând bani gratuit în neștire, cu aeroport lângă magazinul Unirea, cu ștranduri în Ferentari și câte și mai câte. Și, cum de obicei, după un mandat bun la Primăria Genrală primarul scapă în președinte, închipuiți-vă ce va fi de România peste cam 10 ani: Orașele cel mai babane ale țării, Constanța, Brașov, București, Timișoara vor fi cuplate pe Valea Prahovei, Moldova va fi un imens patinoar unde va veni toată Europa iar Transilvania, ei bine la Transilvania încă se mai lucrează că sunt mai multe idei.
Marțafoiul Cătălin Botezatu s-a umflat în pene pe culoarele TAROM. Chipurile a făcut noile costume ale personalului. Ne-am dori ca după ce câștigă Gabi Firea Bucureștiul, PNL să-l pună candidat la primăria generală pe acest saltimbanc.
Denis
21 aprilie 2016
O noapte furtunoasă
Cum spuneam mai deunăzi, noaptea străzile, orașele, trenurile, oamenii sunt mai mari. Mai adânci. Ca un recipient de 200 de litri în care vrei să faci două, doar două porții de ciorbă. Începi să citești pe la ora 6 sau să te uiți la teve și constați că abia s-a făcut ora 8. Și dacă abia e 8 și nu te poți culca la ora asta mică te duci la teatru. Așa am făcut noi, io și Tina Cumva.
La Centrul Nicolae Bălcescu, str 11 iunie, sect 4, o nouă montare cu O Noapte Furtunoasă, regia Victor Ioan Frunză, scenografia Adriana Grand. Am zis că ce ne mai poate oferi O Noapte, același Rică, aceeași Vetă, aceiași jupân Dumitrache sau Ipingescu, același Chiriac? Și n-a fost așa, pentru că încă de la deschidere, de la cititul ziarului umorul viguros, năbădăios și de bună calitate izbucnește și nu mai părăsește sala. Chiriac apare însoțit de un câine, și asta dă greutate Gărzii Civice din care fac parte bărbații cu onoare de familiști de apărat, mai puțin Venturiano și Spiridon. Scena de dragoste dintre Veta și Chiriac este una din cele mai reușite din dramaturgia românească, am putea spune chiar din cinematografia noului sau vechiului val. Adriana Grand face schela din jurul evenimentului afară, se iese pe fereastră din cameră și gagurile sunt cascadă. Trupa trebuie menționată toată, pentru că n-ai cum să zici de bine numai de Chiriac sau Veta: Alexandru Pavel-Jupân Dumitrache, Adrian Nicolae - Nae Ipingescu, George Costin-Chiriac, Sorin Miron- Spiridon, Andrei Huțuleac- Rică Venturiano, Nicoleta Hâncu - Veta, Marcela Nistor - Zița și Carol Ionescu- Ghiță Țircădău. De menționat că această excelentă trupă/echipă are o întreagă serie de spectacole la Bălcescu: Mobilă și durere, Nimeni nu-i perfect sau O joie păcătoasă.
Da, dar e abia 9 din noapte și tot îți mai rămâne de făcut câte ceva. Așa că, cu puterea minții te duci la reuniunea PNL în care e dat jos Marian Munteanu, până mai ieri primarul sigur al liberalilor. Acum nu mai e sigur, ba chiar e schimbat. Că pe cine mai reprezintă M.M.? Pe Piața Universității? Nu, că aia s-a dus. Pe Jos Comunismul? Nu, că și ăla s-a dus. Pe Jos Iliescu? Păi, pe Ion Iliescu n-avea cum. Pe golani? Nu. Golanii sunt acum mai bătrâni cu aproape 30 de ani și și-au băgat mințile-n cap, au cârciumi, au afaceri, au te miri ce. Așa că jos cu M.M. și sus cu Predoiu. În felul acesta misiunea Gabrielei Firea devine extrem de ușoară. Că oricum câștiga, dar acum e fără adversari.
Păcat că meciul de fotbal de le europenele pariziene România Franța are loc pe 10 iunie. Că dacă se juca pe 3 și câștigau ai noștri, bucureștenii îl votau la primăria generală pe Anghel Iordănescu chiar dacă nu candida.
Denis
La Centrul Nicolae Bălcescu, str 11 iunie, sect 4, o nouă montare cu O Noapte Furtunoasă, regia Victor Ioan Frunză, scenografia Adriana Grand. Am zis că ce ne mai poate oferi O Noapte, același Rică, aceeași Vetă, aceiași jupân Dumitrache sau Ipingescu, același Chiriac? Și n-a fost așa, pentru că încă de la deschidere, de la cititul ziarului umorul viguros, năbădăios și de bună calitate izbucnește și nu mai părăsește sala. Chiriac apare însoțit de un câine, și asta dă greutate Gărzii Civice din care fac parte bărbații cu onoare de familiști de apărat, mai puțin Venturiano și Spiridon. Scena de dragoste dintre Veta și Chiriac este una din cele mai reușite din dramaturgia românească, am putea spune chiar din cinematografia noului sau vechiului val. Adriana Grand face schela din jurul evenimentului afară, se iese pe fereastră din cameră și gagurile sunt cascadă. Trupa trebuie menționată toată, pentru că n-ai cum să zici de bine numai de Chiriac sau Veta: Alexandru Pavel-Jupân Dumitrache, Adrian Nicolae - Nae Ipingescu, George Costin-Chiriac, Sorin Miron- Spiridon, Andrei Huțuleac- Rică Venturiano, Nicoleta Hâncu - Veta, Marcela Nistor - Zița și Carol Ionescu- Ghiță Țircădău. De menționat că această excelentă trupă/echipă are o întreagă serie de spectacole la Bălcescu: Mobilă și durere, Nimeni nu-i perfect sau O joie păcătoasă.
Da, dar e abia 9 din noapte și tot îți mai rămâne de făcut câte ceva. Așa că, cu puterea minții te duci la reuniunea PNL în care e dat jos Marian Munteanu, până mai ieri primarul sigur al liberalilor. Acum nu mai e sigur, ba chiar e schimbat. Că pe cine mai reprezintă M.M.? Pe Piața Universității? Nu, că aia s-a dus. Pe Jos Comunismul? Nu, că și ăla s-a dus. Pe Jos Iliescu? Păi, pe Ion Iliescu n-avea cum. Pe golani? Nu. Golanii sunt acum mai bătrâni cu aproape 30 de ani și și-au băgat mințile-n cap, au cârciumi, au afaceri, au te miri ce. Așa că jos cu M.M. și sus cu Predoiu. În felul acesta misiunea Gabrielei Firea devine extrem de ușoară. Că oricum câștiga, dar acum e fără adversari.
Păcat că meciul de fotbal de le europenele pariziene România Franța are loc pe 10 iunie. Că dacă se juca pe 3 și câștigau ai noștri, bucureștenii îl votau la primăria generală pe Anghel Iordănescu chiar dacă nu candida.
Denis
16 aprilie 2016
Cinemateca Soniei Nî: Poveste de dragoste la Galați
Sonia Nî, prietena Tinei Cumva, nu ne-a mai chemat de mult la un film la ea în curte. Să tot fie de atunci 2 ani. Ne-a chemat aseară că avea noutăți. Filme românești, albaneze, portoricane, suedeze, fel de fel. Ne-am instalat pe verandă, era un frig căcător, și ne-am ales un film românesc care a picat selecția de la Cannes de anul ăsta, că n-a avut loc de Bacul lui Mungiu și de Sierra Nevada lui Puiu, de care ne va părea rău c-au mers în selecție. Mă rog.
Poveste de dragoste la Galați ne trezește brusc la realitate. Filmul are un subiect dur, real, delicat așa acum numai filmele bune au. O tânără fată, gălățeancă, normal, de profesie aprinzător de aragaz, sosește la adresa la care fusese solicitată să aprindă aragazul, întrucât gazda vroia să-și facă o cafea. Ajunse ea pe strada Spătarului, pe undeva prin port. Sună la ușă de cinci ori. Îi răspunse un flăcău de 30 de ani, roșu în obraji, cu un satâr în mână. Ce cauți? Am adresa asta, ca să aprind aragazul. Da, io te-am chemat. Poți să intri liniștită, bucătăria e pe dreapta, a doua ușă pe dreapta iar dacă nu faci tot ce-ți spun io te tai cu satârul. O împinse în pat și-o violă patru ore, timp în care aragazul ardea. Focul s-a extins rapid la perdelele din baie omorând o pisică. Ea ia atras atenția: Tipule, ard perdelele, să sunăm pompierii. Dacă mă iubești, zise el din poziția de deasupra cum stătea pe a, dacă mă iubești deci, nu chemăm pe nimeni. Lasă să ardă. Să ardă ca dragostea noastră. Nu-i bine? Altfel îți tai capul.
Casa arse din temelii. Sunt cele mai frumoase secvențe din filmul românesc. Irina Margareta Nistor a declarat că un așa incendiu nici la Hollywood, da, nici la Hollywood nu știu ce. În toiul violului, care nu se terminase, continua în salvare, el o întrebă: Mă iubești. Ea îi răspunse: Normal. Și se îmbrățișară din nou, iar el o violă și pe asistenta care era cu ei în mașină, una grasă, blondă, urâtă, cam ca Irina Margareta Nistor. Dar mai era în mașină, pe scaunul din dreapta șoferului o soră care ținea o perfuzie, așa că omul nostru sări și pe ea. Sunt secvențe de un realism înșelător, cum numai în filmele românești găsești, secvențe lirice de amploare, sincere, precum cerul care în clipa aia era albastru pe deasupra salvării.
Cei doi se căsătoriră la spital și începură o viață nouă, fără vorbe și priviri, că sinistrul îi lăsase fără grai și ochi. Mamă, ce film, mamă, ce film.
Denis
Poveste de dragoste la Galați ne trezește brusc la realitate. Filmul are un subiect dur, real, delicat așa acum numai filmele bune au. O tânără fată, gălățeancă, normal, de profesie aprinzător de aragaz, sosește la adresa la care fusese solicitată să aprindă aragazul, întrucât gazda vroia să-și facă o cafea. Ajunse ea pe strada Spătarului, pe undeva prin port. Sună la ușă de cinci ori. Îi răspunse un flăcău de 30 de ani, roșu în obraji, cu un satâr în mână. Ce cauți? Am adresa asta, ca să aprind aragazul. Da, io te-am chemat. Poți să intri liniștită, bucătăria e pe dreapta, a doua ușă pe dreapta iar dacă nu faci tot ce-ți spun io te tai cu satârul. O împinse în pat și-o violă patru ore, timp în care aragazul ardea. Focul s-a extins rapid la perdelele din baie omorând o pisică. Ea ia atras atenția: Tipule, ard perdelele, să sunăm pompierii. Dacă mă iubești, zise el din poziția de deasupra cum stătea pe a, dacă mă iubești deci, nu chemăm pe nimeni. Lasă să ardă. Să ardă ca dragostea noastră. Nu-i bine? Altfel îți tai capul.
Casa arse din temelii. Sunt cele mai frumoase secvențe din filmul românesc. Irina Margareta Nistor a declarat că un așa incendiu nici la Hollywood, da, nici la Hollywood nu știu ce. În toiul violului, care nu se terminase, continua în salvare, el o întrebă: Mă iubești. Ea îi răspunse: Normal. Și se îmbrățișară din nou, iar el o violă și pe asistenta care era cu ei în mașină, una grasă, blondă, urâtă, cam ca Irina Margareta Nistor. Dar mai era în mașină, pe scaunul din dreapta șoferului o soră care ținea o perfuzie, așa că omul nostru sări și pe ea. Sunt secvențe de un realism înșelător, cum numai în filmele românești găsești, secvențe lirice de amploare, sincere, precum cerul care în clipa aia era albastru pe deasupra salvării.
Cei doi se căsătoriră la spital și începură o viață nouă, fără vorbe și priviri, că sinistrul îi lăsase fără grai și ochi. Mamă, ce film, mamă, ce film.
Denis
15 aprilie 2016
Interviu Plauzibil
Mihaela Rădulescu: “Eu dacă e să regizez, regizez numai filme de dragoste”
Am găsit-o pe Mihaela Rădulescu, controversata Mihaela Rădulescu, în formă de fotografie pe noptiera din odaie. În care Mihaela este soldat cu mitraliera de gât. Luptătoare. Dârză. Revoluționară. Mult mai tânără. Eroică. Multilateral eroică, că legenda fotografiei era ceva cam de genul: Balcon CC, 1989, poporul, Mihaela, victorie, Jos Ceaușescu, am învins. Impresionant. Atât de impresionant, că intrăm timizi în discuție, deși șefa Aida ne-a spus să nu ne temem, să ne stăpânim lacrimile.
Eu: Sunteți regizoare de film. N-ați făcut niciun lungmetraj până acum, v-a împiedicat cineva?
M.R.: Da, dragostea. Eu nu pot să regizez decât filme de dragoste. Trebuie să am un scenariu bun de dragoste. O poveste mișto. De exemplu, ca să înțeleagă și cititorii voștri, Romeo și Julieta. Eu aș scrie și filma numai scena balconului. În balcon s-ar întâmpla totul. Nu el jos și ea sus. Asta nu s-ar fi putut. Ci amândoi, de mână, pupându-se, aruncând cu roșii în capul trecătorilor, cu mucuri de țigară, schimbând din când în când muzica, Jethro Tull, apoi ei doi în cearceaful prosapăt adus de la spălătirie, înțelegi? Tema cuplului în doi, nu în trei sau patru cum încearcă să ne mintă Woody Allen. O dragoste puternică, amară, duioasă la care spectatorii, ei bine, cu spectatorii e altă poveste, că nu intră la filmele românești.
Eu: Bine, bine, Romeo și Julieta e puțin cam pretențios. Poate o dragoste cu iz local, românesc.
M.R.: Da, am un scenariu autohton. Am să ți-l spun în cinci secunde: Ea, tânără, frumoasă, cultă, 20 de ani, fiică de mezelar în Focșani. El, 24 de ani, student la faianțărie, adică pune faianță în mașini, biciclete, o chestie nouă, înalt, bărbos, ochelari. Se iubesc, e clar că se iubesc, se vede din descriere. Părinții le cumpără un balcon. Stau amândoi acolo toată ziua. Râd. Se scarpină, tot felul de drăgălășenii până fac doi copii. Îi aruncă de la balcon, pentru că filmul e thriller, dar copiii scapă și pleacă în lume. Unul ajunge în Africa de Sud mezelar, celălalt la Zimnicea faianțar la fabrica de seringi. Vor să se întoarcă acasă, adică băgăm ceva cu dorul de casă. Dar balconul e închis. Găsesc doar un afiș: Suntem la Revoluția și Reforma lui Ion Iliescu.
Eu: Interesant. Puțin absurd, ba chiar ciudat, ne referim la final, dar perfect ca poveste. Ați participat la CNC cu el? Îl trimiteți la Berlin? Ne gândim că după 4, 3, 2 și Aferim cu ce să mai luăm premii la Cannes și Berlin?
M.R.: Da.
Eu: Ați scris și regizat documentarul Musca din Periprava. E ceva de el? Cititoarele noastre ar dori să știe.
M.R.: Nu se prea aude de el, așa este. Dar e un documentar frumos. Povestea lui are o simplitate și candoare anume, greu de descris. Să încerc: O muscă se așează în balconul unei familii de pe Calea Victoriei din Periprava. Este vorba de familia Capulet. În balcon sunt Capuleții și invitații lor: Montagueții, Romeo, Julieta, McDonald’s, Mitică Dragomir și Florin Salam. Mi se pare că și Cătălin Botezatu, da și el. Ei bine, și Florin Salam zice: uite o muscă. Și sar toți pe ea și o omoară. Este un protest de fapt, o acțiune cu substrat politic, așa l-am vrut.
Eu: Și ați și reușit. Ați scris câteva cărți best seller. Una barem, Niște răspunsuri, a uimit lumea literară de la noi. Spuneți-ne ceva.
M.R.: Multă lume mă întreba, pe unde umblam, cam ce fel de balcon li se potrivește în viața de toate zilele: Balcon erotic, cu zarzavaturi, sportiv, melancolic, o ruină, cu perdele și așa mai departe și eu am simțit nevoia să răspund, pentru că balconul, așa cum spune și vorba de duh a Zinei Dumitrescu, deci balconul ori îl ai ori nu, și de aici încep toate traumele vieții.
Eu: Excelent. Apoi filmul 15 în regia lui Sergiu Nicolaescu.
M.R.: Aici a fost mai simplu. Că n-a fost decât o singură locație, un balcon. P-acolo trecea trenul și asta era o metaforă, adică balconul vieții, adică ori apuci trenul la timp ori nu, ceea ce face viața să aibă sens. Stăteam toți 15 în balcon și râdeam de echipa de filmare, de rege, de orice. A fost amuzant. Filmul va fi trimis la selecția Oscar din 2017. A fost remontat. S-a mărit balconul ca să încapă în el și Capuleții și Montagueții, dar și Florin Salam. Frumos, nu?
Eu: Foarte. Vă mulțumim.
Agenția CĂLIMARA
Am găsit-o pe Mihaela Rădulescu, controversata Mihaela Rădulescu, în formă de fotografie pe noptiera din odaie. În care Mihaela este soldat cu mitraliera de gât. Luptătoare. Dârză. Revoluționară. Mult mai tânără. Eroică. Multilateral eroică, că legenda fotografiei era ceva cam de genul: Balcon CC, 1989, poporul, Mihaela, victorie, Jos Ceaușescu, am învins. Impresionant. Atât de impresionant, că intrăm timizi în discuție, deși șefa Aida ne-a spus să nu ne temem, să ne stăpânim lacrimile.
Eu: Sunteți regizoare de film. N-ați făcut niciun lungmetraj până acum, v-a împiedicat cineva?
M.R.: Da, dragostea. Eu nu pot să regizez decât filme de dragoste. Trebuie să am un scenariu bun de dragoste. O poveste mișto. De exemplu, ca să înțeleagă și cititorii voștri, Romeo și Julieta. Eu aș scrie și filma numai scena balconului. În balcon s-ar întâmpla totul. Nu el jos și ea sus. Asta nu s-ar fi putut. Ci amândoi, de mână, pupându-se, aruncând cu roșii în capul trecătorilor, cu mucuri de țigară, schimbând din când în când muzica, Jethro Tull, apoi ei doi în cearceaful prosapăt adus de la spălătirie, înțelegi? Tema cuplului în doi, nu în trei sau patru cum încearcă să ne mintă Woody Allen. O dragoste puternică, amară, duioasă la care spectatorii, ei bine, cu spectatorii e altă poveste, că nu intră la filmele românești.
Eu: Bine, bine, Romeo și Julieta e puțin cam pretențios. Poate o dragoste cu iz local, românesc.
M.R.: Da, am un scenariu autohton. Am să ți-l spun în cinci secunde: Ea, tânără, frumoasă, cultă, 20 de ani, fiică de mezelar în Focșani. El, 24 de ani, student la faianțărie, adică pune faianță în mașini, biciclete, o chestie nouă, înalt, bărbos, ochelari. Se iubesc, e clar că se iubesc, se vede din descriere. Părinții le cumpără un balcon. Stau amândoi acolo toată ziua. Râd. Se scarpină, tot felul de drăgălășenii până fac doi copii. Îi aruncă de la balcon, pentru că filmul e thriller, dar copiii scapă și pleacă în lume. Unul ajunge în Africa de Sud mezelar, celălalt la Zimnicea faianțar la fabrica de seringi. Vor să se întoarcă acasă, adică băgăm ceva cu dorul de casă. Dar balconul e închis. Găsesc doar un afiș: Suntem la Revoluția și Reforma lui Ion Iliescu.
Eu: Interesant. Puțin absurd, ba chiar ciudat, ne referim la final, dar perfect ca poveste. Ați participat la CNC cu el? Îl trimiteți la Berlin? Ne gândim că după 4, 3, 2 și Aferim cu ce să mai luăm premii la Cannes și Berlin?
M.R.: Da.
Eu: Ați scris și regizat documentarul Musca din Periprava. E ceva de el? Cititoarele noastre ar dori să știe.
M.R.: Nu se prea aude de el, așa este. Dar e un documentar frumos. Povestea lui are o simplitate și candoare anume, greu de descris. Să încerc: O muscă se așează în balconul unei familii de pe Calea Victoriei din Periprava. Este vorba de familia Capulet. În balcon sunt Capuleții și invitații lor: Montagueții, Romeo, Julieta, McDonald’s, Mitică Dragomir și Florin Salam. Mi se pare că și Cătălin Botezatu, da și el. Ei bine, și Florin Salam zice: uite o muscă. Și sar toți pe ea și o omoară. Este un protest de fapt, o acțiune cu substrat politic, așa l-am vrut.
Eu: Și ați și reușit. Ați scris câteva cărți best seller. Una barem, Niște răspunsuri, a uimit lumea literară de la noi. Spuneți-ne ceva.
M.R.: Multă lume mă întreba, pe unde umblam, cam ce fel de balcon li se potrivește în viața de toate zilele: Balcon erotic, cu zarzavaturi, sportiv, melancolic, o ruină, cu perdele și așa mai departe și eu am simțit nevoia să răspund, pentru că balconul, așa cum spune și vorba de duh a Zinei Dumitrescu, deci balconul ori îl ai ori nu, și de aici încep toate traumele vieții.
Eu: Excelent. Apoi filmul 15 în regia lui Sergiu Nicolaescu.
M.R.: Aici a fost mai simplu. Că n-a fost decât o singură locație, un balcon. P-acolo trecea trenul și asta era o metaforă, adică balconul vieții, adică ori apuci trenul la timp ori nu, ceea ce face viața să aibă sens. Stăteam toți 15 în balcon și râdeam de echipa de filmare, de rege, de orice. A fost amuzant. Filmul va fi trimis la selecția Oscar din 2017. A fost remontat. S-a mărit balconul ca să încapă în el și Capuleții și Montagueții, dar și Florin Salam. Frumos, nu?
Eu: Foarte. Vă mulțumim.
Agenția CĂLIMARA
14 aprilie 2016
Realitatea românească
Deghizat în delfin, generalul Manole Ben Manole citea pe veranda casei sale cotidianul Cronica Marină. Căuta rubrica Mondene. Scria acolo, negru pe alb, că Peștișorul de Aur se îmbătase la Mamaia, furase o barcă, după ce în prealabil bătuse o fată în șalvari, sparse o ladă de bere, și deși valurile erau de șapte metri vâsli până la Izmir, Turcia. Când îl văzură, izmirenii, popor vesel și cult, îl rugară pe Peștișor să le îndeplinească cinci, șase dorințe nu mai mult. Prima era că să se unească cu Moldova. A doua, că să câștige alegerile locale din Izmir Orban și Piedone, ca să fie treaba bicefală și să rezolve problemele orașului mai rapid. A treia privea băutura și femeile, niciodată nu erau de ajuns. Peștișorul luă notă de câte trebuiau să fie și le-a spus izmirenilor, de altfel un popor nărăvaș și intergu, că pentru această dorință trebuie luată aprobare ONU. A cincea dorință era despre Constanța. Că le stătea în gât izmirenilor, altfel popor serios devreme acasă, da, le stătea în gât. Acolo era o moschee care le trebuia lor la Izmir. Ce era de făcut? Peștișorul dispăru. Se căsători în drum spre București cu o scrumbie venită de la Paris, de unde-l sună pe Manole Ben Manole. Salut, generale!! Unde ești? În Izmir. Păi, nu mă mai întorc. Păi, da, dar aia cu femeile era bună, că o băgam și în Constituția României, care acum e mai săracă cu un capitol. Nu-i nimic, generale, nu-i nimic. Știi zicala: Mazăre bună în burduf de crocodil. Ești un prost, îi spuse generalul și rupse și azvârli cât colo Cronica Marină. Da, un prost care amăgești oamenii.
Florica Ben Florica, soția generalului Manole Ben Manole scria la Jurnalul ei intim. Scosese o perlă și-o nota: Poveștile și Primăria Generală a Bucureștiului sunt ca femeile, nu știi niciodată pentru ce-ți plac. Asta cu Primăria era interesantă. Ea făcea mai mulți bani decât Munteanu sau Firea. Își chemă securistul de serviciu, pe Costache Ben Costache. Îi spuse: Vreau la Primăria Generală la București. Cine are primăria are toată țara. Fă-mi un plan sau cum îi zice, program electoral, înscrie-mă și scoate-mă primar dintr-un tur. În programul electoral vreau să scrie așa, adică îți dau niște fraze bine țintite cu care să sucim mințile bucureștenilor. Uite: Lumina se stinge la opt. Ușile de la metrou vor sta deschise câte zece minute în fiecare stație. Locuitorii Bucureștiului sunt nevoiți ca în fiecare vikend să stea pe Arena Național la o poezie, o proză, un cântec sau un cros pe care le organizăm săptămânal. Maternitățile vor veni acasă. RATB-ul va circula în sens invers, ceea ce este de viitor, pentru că, ai să vezi, în programele celorlalți candidați nu figurează viitorul, ori io aici îi bat. Tot din viitor să mai scrii că traficul ilegal de fructe și legume din Turcia să acopere nevoile summiturilor europene, dar taxele să le luăm noi. Am zis de femei? Nu. E, aici trebuie umblat. Vom legaliza prostituția în zilele de joi și duminică. Să vezi bătălii. Bărbații care vor fi prinși la prostituate unde le va sta capul le va sta știi tu ce. De religie am zis? Nu. Se vor construi biserici din paie sau lemn, mici de tot, în care credincioșii să intre târâș cu câte un taxi breloc în mână. Cam așa ceva. Cred că ai notat tot. Hai, cară-te, pregătește mașina că mergem la București la înscriere.
Pe drumul spre capitală, în mașina spațioasă, generalul îi spuse Floricăi Ben Florica: Draga mea, ai să câștigi, te iubesc. Și se sărutară.
Agenția CĂLIMARA
Florica Ben Florica, soția generalului Manole Ben Manole scria la Jurnalul ei intim. Scosese o perlă și-o nota: Poveștile și Primăria Generală a Bucureștiului sunt ca femeile, nu știi niciodată pentru ce-ți plac. Asta cu Primăria era interesantă. Ea făcea mai mulți bani decât Munteanu sau Firea. Își chemă securistul de serviciu, pe Costache Ben Costache. Îi spuse: Vreau la Primăria Generală la București. Cine are primăria are toată țara. Fă-mi un plan sau cum îi zice, program electoral, înscrie-mă și scoate-mă primar dintr-un tur. În programul electoral vreau să scrie așa, adică îți dau niște fraze bine țintite cu care să sucim mințile bucureștenilor. Uite: Lumina se stinge la opt. Ușile de la metrou vor sta deschise câte zece minute în fiecare stație. Locuitorii Bucureștiului sunt nevoiți ca în fiecare vikend să stea pe Arena Național la o poezie, o proză, un cântec sau un cros pe care le organizăm săptămânal. Maternitățile vor veni acasă. RATB-ul va circula în sens invers, ceea ce este de viitor, pentru că, ai să vezi, în programele celorlalți candidați nu figurează viitorul, ori io aici îi bat. Tot din viitor să mai scrii că traficul ilegal de fructe și legume din Turcia să acopere nevoile summiturilor europene, dar taxele să le luăm noi. Am zis de femei? Nu. E, aici trebuie umblat. Vom legaliza prostituția în zilele de joi și duminică. Să vezi bătălii. Bărbații care vor fi prinși la prostituate unde le va sta capul le va sta știi tu ce. De religie am zis? Nu. Se vor construi biserici din paie sau lemn, mici de tot, în care credincioșii să intre târâș cu câte un taxi breloc în mână. Cam așa ceva. Cred că ai notat tot. Hai, cară-te, pregătește mașina că mergem la București la înscriere.
Pe drumul spre capitală, în mașina spațioasă, generalul îi spuse Floricăi Ben Florica: Draga mea, ai să câștigi, te iubesc. Și se sărutară.
Agenția CĂLIMARA
13 aprilie 2016
Breaza, o groapă falimentară
De vreo 20 de ani în Breaza se astupă gropile din asfalt. Alături de ele apar altele și mai și. Mașinile circulă cu ghionturi, cârciumile dau faliment, cofetăriile s-au desființat, piața e săracă, mezelăriile au ieșit din circuit, pescăria la fel, primăria nu știm dacă mai culege vreo taxă și dacă da dacă o folosește la ceva. Prin taxele proprietarilor de case și terenuri, Breaza ar fi trebuit să fie un mic centru comercial turistic de pe Valea Prahovei. Dar până și eleganta investiție a terenului de golf Lac de Verde s-a prăpădit, ajungând să vândă doar o ciorbă de burtă amărâtă. În Breaza nu există niciun cinematograf, nicio sală de teatru mai acătării, niciun teren de tenis niciun nimic cu care turiștii, în special bucureșteni, în loc de grătare și neveste să petreacă oarece timp liber ca în orice stațiune montană europeană. Nu există nimic. Există doar un Liceu Militar, care nu știm dacă apără Breaza de ceva, dar sigur îl populează prin permisii de agățat fetele din zonă cu care, de altfel, n-ai unde să te duci.
La Breaza exista un cenaclu literar condus de scriitoarea Marta Miclescu. A sucombat din cauza drumului impracticabil de până la casa doamnei respective. Aici aveau loc serate literare, se edita un ziar, și se dădeau premii importante unor tineri debutanți poeți și prozatori locali sau din țară. Memorabilă seara de acum câțiva ani la care au participat Adriana Miclescu, Florentina Tănase, Dan Feraru, Denis Dinulescu, Marius Burcuș, Anca Dimitriu, Fery Nuștim Cum, Nicolae Mateescu, Denisa Mateescu, Mihnea Tăutu, Laura Tăutu, Ljuba Beceijski, o oaie la proțap tare de tot, nemâncabilă și, nu în ultimul rând, statuile lui Mihai Eminescu, Regele Mihai, Anisia, Nichita Stănescu și Elena Văcărescu. Da, frumos a fost. S-a citit din poeziile doamnei Marta Miclescu, a plouat, și din oaia aia urâtă tot am făcut un borș de miel, care a mers de minune cu ardei iute.
La plecarea de ieri din Breaza am luat Maxi Taxi. Un tip brunet cu un pulover roșu, cămașă albă și ceva blugi, cărând o uriașă valiză albastră i-a spus șoferului: Vreau să cobor la Bărcănești, după Ploiești. Și a adormit buștean. La Otopeni, omul s-a sculat și a întrebat de Bărcănești, că cât mai e. Șoferul și asumat greșeala și și-a sunat un coleg care mergea în sens invers: Colega, am făcut o greșeală, am dus un pasager la Otopeni în loc de Bărcănești, așa că ia-l și du-l înapoi fără bani. Vezi că l-am lăsat pe marginea șoselei, la intrarea în pădure, și are un pulover alb, pantaloni negri, o cămașă neagră, o valiză cam la fel și parcă și o pălărie galbenă, nu mai țin minte. Uitase de păr. Și i-am adus aminte noi: Avea părul verde.
Se pune acum întrebarea că ce căutam noi ieri, 12 aprilie, la Breaza? Adică io și Dan? Păi, ne-am dus așa ca să vă povestim toate astea și ca să mâncăm niște mici proști.
Denis
La Breaza exista un cenaclu literar condus de scriitoarea Marta Miclescu. A sucombat din cauza drumului impracticabil de până la casa doamnei respective. Aici aveau loc serate literare, se edita un ziar, și se dădeau premii importante unor tineri debutanți poeți și prozatori locali sau din țară. Memorabilă seara de acum câțiva ani la care au participat Adriana Miclescu, Florentina Tănase, Dan Feraru, Denis Dinulescu, Marius Burcuș, Anca Dimitriu, Fery Nuștim Cum, Nicolae Mateescu, Denisa Mateescu, Mihnea Tăutu, Laura Tăutu, Ljuba Beceijski, o oaie la proțap tare de tot, nemâncabilă și, nu în ultimul rând, statuile lui Mihai Eminescu, Regele Mihai, Anisia, Nichita Stănescu și Elena Văcărescu. Da, frumos a fost. S-a citit din poeziile doamnei Marta Miclescu, a plouat, și din oaia aia urâtă tot am făcut un borș de miel, care a mers de minune cu ardei iute.
La plecarea de ieri din Breaza am luat Maxi Taxi. Un tip brunet cu un pulover roșu, cămașă albă și ceva blugi, cărând o uriașă valiză albastră i-a spus șoferului: Vreau să cobor la Bărcănești, după Ploiești. Și a adormit buștean. La Otopeni, omul s-a sculat și a întrebat de Bărcănești, că cât mai e. Șoferul și asumat greșeala și și-a sunat un coleg care mergea în sens invers: Colega, am făcut o greșeală, am dus un pasager la Otopeni în loc de Bărcănești, așa că ia-l și du-l înapoi fără bani. Vezi că l-am lăsat pe marginea șoselei, la intrarea în pădure, și are un pulover alb, pantaloni negri, o cămașă neagră, o valiză cam la fel și parcă și o pălărie galbenă, nu mai țin minte. Uitase de păr. Și i-am adus aminte noi: Avea părul verde.
Se pune acum întrebarea că ce căutam noi ieri, 12 aprilie, la Breaza? Adică io și Dan? Păi, ne-am dus așa ca să vă povestim toate astea și ca să mâncăm niște mici proști.
Denis
12 aprilie 2016
INTERVIU PLAUZIBIL
ANGELA MERKEL:”Comoara din filmul Comoara nu este a lui Porumboiu și nici a lui Toma Cuzin, ci este a voastră, a poporului român”
Godinul negru din bucătărie, îndopat cu cărbune și lemne, strălucește ca un dovleac luminat pe dinăuntru. Mixerul se învârtește, lingurile freamătă untul și zahărul din castroane, vanilia parfumează aerul, iar ghimbirul răspândește miros de mirodenii. Aroma bunătăților care se topesc ne zgândărește nasul, umple bucătăria, se răspândește prin Cancelarie Germană și se pierde apoi în lume, împreună cu fumul din coș. După care, doamna Angela Merkel mi-a spus simplu: Fac prăjituri însiropate cu whisky. Pe care le trimit tuturor prietenilor mei: Hollande, Cameron, Putin, Obama, Sharapova, Madonna, Mick Jagger. Vrei să m-ajuți? Făceam colete cu câte o prăjitură, lipeam timbre și vorbeam.
Eu: Ați fost în România. În tinerețe, mai précis la Costinești.
A.M.: Da, ce frumoși ani. Costineștiul era ca-n pliantele de pe TUI, agenția noastră germană: urât, vechi, cu oameni simpli, simpatici. Eram cu încă o prietenă, Helga. Amândouă am atras imediat atenția, știi cum era, un ciunga, un blug. La discotecă ne-am împrietenit cu Costin, așa am înțeles că-l chema pe un băiat înalt. Vorbeam și râdeam tot timpul, dar nu ne înțelegeam, pentru că noi nu vorbeam româna el deloc germana. Costin ne-a dus și la București cu mașina lui, avea un Citroyen V2 o frumusețe. Am fost la teatru, la film, era Ceaușescu. Apoi am plecat și au trecut anii. Helga s-a măritat. A făcut un copil. Înainte de naștere i-a scris lui Costin rugându-l să-i dea câteva nume românești ca să-și numească copilul în amintirea zilelor petrecute în România. Costin i-a trimis o listă cu nume de fete și băieți, Elena, Gheorghe, Maria, Ion, nu mai țin minte. Iar după nouă luni, Helga i-a răspuns: Îți mulțumim, Costin, avem o fetiță, am numit-o Vasile.
Eu: Industria germană de automobile, în special Mercedes, își face o subtilă promovare în filmul american. Aproape nu e film de success în care Bruce Willis, Woody Allen, Julia Roberts sau Alec Baldwin, am zis niște nume la întâmplare, să nu se urce într-un Mercedes, deși au și americanii mașini excelente.
A.M.: Da, așa este. Dar Mercedes investește și în filmul românesc. Adu-ți aminte de Comoara lui Porumboiu. Pe fundul gropii ăleia săpată de Cuzin este o lădiță. În ea ce este? Aur? Diamante? Nu. Sunt acțiuni la Mercedes. Care acțiuni, transformate în bani au însemnat o mică comoară. Dar ce n-au înțeles producătorii filmului, vezi, e chestie de nuanțe, de bun simț, de nuanțe politice și sociale făcute pas cu pas, deci ce n-au înțeles scenaristul și regizorul, și chiar acest Toma Cuzin, este că comoara era a poporului român, pentru a fi investită în sănătate, educație, supraterane prin București, în aparate de ascultat și așa mai departe. Înțelegi?
Eu: Recent, să tot fie vreo lună, câțiva cercetători din Birmingham, Anglia, au descoperit că primii colonizatori ai insulei Britannia au fost dacii. Cu vreo 300 de ani înainte de romani.
A.M.: Nu știu că să zic, nu știu, are vreo semnificație? Tot ce pot să-ți spun este că, conform ultimilor rapoarte secrete de la Vatican, am aflat că primii oameni de culoare au fost dacii. Tot dacii. Așa că nu-i de mirare. Un popor harnic, serios, pescar. Știu tot din surse secrete că Cleopatra, frumusețea antichității, s-a iubit cu un negru dac și că mergeau împreună la piață. Sunt imagini pe zidul piramidelor. Ea înaltă, cu fustă scurtă, nas acvilin, el mic, bărbos și cu căciulă ca a lui Ceaușescu pe cap. Ea ținea într-o mână un coș plin de flori și fructe, el o carte a lui Arsenie Boca.
Eu: Interesant, dintre toate cărțile, din toată literatura română n-a găsit decât una de Arsenie Boca. Foarte interesant.
A.M.: Știi ceva? Hai să bem un whisky, uite, a mai rămas.
Ideea de a bea whisky sec ne cam înfioară pe amândoi. Gustul lui ne face să ne strâmbăm și să luăm mutre acre. Începem să cântăm, dar fiecare alt cântec. Din cântecul meu nu știu decât Da, mamă sunt beată, din al dânșii ceva cu Mutter, Mutter nu știu cum, în plus, eu știu să dansez. I-am spus asta și ne-am apucat amândoi să valsăm în jurul godinului. Ne simțeam fără nicio grijă, liberi ca fumul pe coș. Cam asta a fost tot.
Agenția CĂLIMARA
11 aprilie 2016
Românul din sticlă
Adjunctul generalului Manole Ben Manole, Costache Ben Costache, poreclit Costaș Ben Costaș de subordonații cu care păzea Constituția României, deci Costache Ben Costache îi spuse, în birou, șefului său: Manole, simt că ne depărtăm de popor. Simt că Constituția noastră este departe de ei. Și că nu-i ajută cu nimic. Ba chiar cred că nimeni n-a citit-o. Și ce propui? Să ne deghizăm și să umblăm prin popor să vedem care-i baiul, ce vrea, ce simte, ce zice, ce aia, știi cum e. Bine, du-te. Găsește locuri ca lumea, infiltrează-te adânc.
Costache Ben Costache se deghiză în sticlă. De bere. Găsea că măsura de-o jumate era bună și de bere, și de ulei, și de vodcă și de toate alea și că putea pătrunde ușor în toate mediile, mai ales în alea populare, nu-l interesa, de exemplu, ce gândea Trupa Taxi cu căcatul lor de spații mici și cu Dumnezeul lor de lemn.
Ajunse plin cu vermut în Clejani. Cârciuma era plină de popor: femei, copii de 2 sau 4 ani, bărbați negri de muncă, președinți de stat, piloți, bicicliști, femei ușoare, bărbați ușori, studenți, fotbaliști, sanitari, jurnaliști, adică erau cam la o sută de mii de oameni. Cum nu se poate mai reprezentativ pentru poporul român. Deși lipseau impostorii candidați la primării de la apropiatele locale.
Vermutul îl comandă cineva și sticla ajunse pe o masă oarecare de unde Costaș auzea tot. Lumea vorbea: Ba că pas cu pas, ba că nu plouă, ba că irigațiile, banii, lăuzele, revoluția din 89, că chipurile a fost degeaba, mielul de Paști, mielul de 1 iunie când trebuie să dai la școală unul ca să-l treacă proful p-ăla mic, vorbea de chiloți, de impostura generalizată din România, de aragaze, de fotbal, de fel de fel dar numai despre Constituție nu.
Beția care a urmat a fost groaznică. În toiul înjurăturilor și al bătăii generalizate iscate în fapt de seară cineva luă sticla goală de vermut și o izbi de podea. Se făcură mii de țăndări.
Seara, Manole Ben Manole vorbea cu nevastă-sa, Florica Ben Florica: Ai văzut, dragă, poporul cum s-a prins? Cum și-a dat seama că Costaș e sticlă? Emancipați, dragă, emancipați!! Nu-ți spun io toate astea de când ne știm? Pe român nu-l păcălești cu nimica. Bravo lui.
Denis
Costache Ben Costache se deghiză în sticlă. De bere. Găsea că măsura de-o jumate era bună și de bere, și de ulei, și de vodcă și de toate alea și că putea pătrunde ușor în toate mediile, mai ales în alea populare, nu-l interesa, de exemplu, ce gândea Trupa Taxi cu căcatul lor de spații mici și cu Dumnezeul lor de lemn.
Ajunse plin cu vermut în Clejani. Cârciuma era plină de popor: femei, copii de 2 sau 4 ani, bărbați negri de muncă, președinți de stat, piloți, bicicliști, femei ușoare, bărbați ușori, studenți, fotbaliști, sanitari, jurnaliști, adică erau cam la o sută de mii de oameni. Cum nu se poate mai reprezentativ pentru poporul român. Deși lipseau impostorii candidați la primării de la apropiatele locale.
Vermutul îl comandă cineva și sticla ajunse pe o masă oarecare de unde Costaș auzea tot. Lumea vorbea: Ba că pas cu pas, ba că nu plouă, ba că irigațiile, banii, lăuzele, revoluția din 89, că chipurile a fost degeaba, mielul de Paști, mielul de 1 iunie când trebuie să dai la școală unul ca să-l treacă proful p-ăla mic, vorbea de chiloți, de impostura generalizată din România, de aragaze, de fotbal, de fel de fel dar numai despre Constituție nu.
Beția care a urmat a fost groaznică. În toiul înjurăturilor și al bătăii generalizate iscate în fapt de seară cineva luă sticla goală de vermut și o izbi de podea. Se făcură mii de țăndări.
Seara, Manole Ben Manole vorbea cu nevastă-sa, Florica Ben Florica: Ai văzut, dragă, poporul cum s-a prins? Cum și-a dat seama că Costaș e sticlă? Emancipați, dragă, emancipați!! Nu-ți spun io toate astea de când ne știm? Pe român nu-l păcălești cu nimica. Bravo lui.
Denis
09 aprilie 2016
Prosteli autohtone
După celebrul 1 leu pentru Atheneu, acum, la 100 de ani distanță, alt leu face ravagii în țară. Guvernul a născocit o anecdotă sau glumă, nu-ș cum să-i zicem: Că dacă te repatriezi și investești 1 leu în ceva, îți dă și el statul 1 leu ca să fie treaba oablă. Deci te ajută cum ar veni, devine acționar cum ar veni, ar înveseli economia locală cum ar veni. Ia să vedem: Adevărul e că mulți români vor să se întoarcă în țară. Le e dor de colțul lor de râu, de porcul din bătătură, de vecina lăsată cu ochii în soare și altele. Așa că își lasă, să zicem, măcelăria din Toledo și revine acasă în Suceava cu economii de vreo 10.000 euro. Cam 50.000 lei. Vrea să investească într-un coteț cu berze, că a auzit că e rentabil să crești berze că aduc copii. Bun. Faci planul și duci proiectul la stat. Te apuci să faci cotețul. Cumperi prima barză, care devine imediat rentabilă, de la primul drum duce cam suta de mii de copii în țară, că e penurie. De la stat niciun semn. După 50 de ani, de când tot umpli Balcanii de copii, vine o comisie care te ia la întrebări: De ce postezi pe FB chestii nasoale cu Iohannis, de ce berzele n-au costum de protecție, de ce copiii nu vorbesc de mici limbi străine, și că de ce filmele românești nu tratează berzele cum ar trebui. Cauză din care ești amendat cu un, 1, milion de lei. Nasol. Asta înseamnă că chestia cu un leu de la stat e o gogoriță? Da.
Economia românească mai are puțin și o depășește pe cea japoneză. Ba chiar și pe cea americană. De cea germană ce să mai zicem? Așa ni se prezintă, triumfal, faptul că am depășit Cehia la nu știm ce și suntem pe locul 16 în Europa la economii care duduie. Noi credem că suntem dezinformați. Pentru că în același timp suntem pe primul loc la sărăcie. Pentru că în același timp nu ni se spune corect ce se întâmplă cu cei 7, 8 sau 9 miliarde de euro pe care le trimite în țară diaspora ca să-și ajute familiile. Păi, oare la ce folosesc? La consum. La consumul intern. Asta înseamnă că rudele celor care trimit bani cumpără mezelurile cu oțet ale lui Irimescu, plătesc taxe perntu gropile din șosele, cumpără carne de pui umflată apă și alte alea.
RCA-ul în rate. Convenabil pentru mulți șoferi. Știre trâmbițată prin ziare de acum vreun an. Nici acum nu e valabilă, pentru că ea nici n-a fost trecută, ca lege, prin camere. Deci ea ar putea funcționa, RCA-ul în rate, cam peste vreun an, doi.
Gabi Firea: Ideea mea de forță este aceea că o femeie face curat zilnic după mai mulți bărbați. S-o fi angajat frumoasa noastră senatoare la Arena Național?
Scandal românesc în cazul Panama Papers. Da, dar nu ni se spune că este foarte legal să ai un off-shore în ce țară vrei tu. Și dacă demonstrezi că și banii-s corecți, la revedere. Că e ceva cu taxele mai mici, asta ne scapă nouă, celor care facem știri incendiare.
Agenția CĂLIMARA
Economia românească mai are puțin și o depășește pe cea japoneză. Ba chiar și pe cea americană. De cea germană ce să mai zicem? Așa ni se prezintă, triumfal, faptul că am depășit Cehia la nu știm ce și suntem pe locul 16 în Europa la economii care duduie. Noi credem că suntem dezinformați. Pentru că în același timp suntem pe primul loc la sărăcie. Pentru că în același timp nu ni se spune corect ce se întâmplă cu cei 7, 8 sau 9 miliarde de euro pe care le trimite în țară diaspora ca să-și ajute familiile. Păi, oare la ce folosesc? La consum. La consumul intern. Asta înseamnă că rudele celor care trimit bani cumpără mezelurile cu oțet ale lui Irimescu, plătesc taxe perntu gropile din șosele, cumpără carne de pui umflată apă și alte alea.
RCA-ul în rate. Convenabil pentru mulți șoferi. Știre trâmbițată prin ziare de acum vreun an. Nici acum nu e valabilă, pentru că ea nici n-a fost trecută, ca lege, prin camere. Deci ea ar putea funcționa, RCA-ul în rate, cam peste vreun an, doi.
Gabi Firea: Ideea mea de forță este aceea că o femeie face curat zilnic după mai mulți bărbați. S-o fi angajat frumoasa noastră senatoare la Arena Național?
Scandal românesc în cazul Panama Papers. Da, dar nu ni se spune că este foarte legal să ai un off-shore în ce țară vrei tu. Și dacă demonstrezi că și banii-s corecți, la revedere. Că e ceva cu taxele mai mici, asta ne scapă nouă, celor care facem știri incendiare.
Agenția CĂLIMARA
07 aprilie 2016
Tot știri, dar degeaba
Se redeschid dosarele revoluției. Cât va dura să aflăm adevărul, naiba știe. Dar care adevăr? Al lui Ion Iliescu? Cel care conduce România din 22 dec 1989 până azi? Cel care a "absolvit" la Moscova "Facultatea de ape", venind de acolo "inginer șef", calitate în care s-a instalat la conducerea României? Sau adevărul nostru? Al celor care am stat lângă Dan Iosif și Petre Roman, doar pe Iosif îl cunoșteam bine și știam că este ofițer acoperit, calitate în care "făcea revoluția", și am văzut soldați trăgând? Care soldați se știu cu nume și prenume când și la ordinele cui au tras? Asta trebuie să aflăm? Să aflăm, repet, după 26 de ani că armata a tras în populație? Să fim serioși.
În ultimul timp, poate ați observat, au loc gâlcevi/dispute la Uniunea Scriitorilor. De la noi, nu din Anglia. Unii zic că OUG nu știu care, alții că Manolescu sau Chifu, ceilalți că Cristian Teodorescu sau cu toții că nu-i ceva statutar. Lucrurile se pot liniști/calma foarte simplu: Se pot cere câteva dosare de la CNSAS. Avem dreptul la informație. Și atunci am putea afla cine conduce editurile, care din ele, cine merge la târgurile de carte, (Wanda Mihulesc, ce scrie!!!???), unde se "citește poezie românească cu carul", și câte și mai câte. CNSAS-ul ăsta poate rezolva ambele tabere.
Fostul șef al secției 19 Poliție, din Viilor sect 5, mare lider politic acum, l-am numit pe Vasile Blaga, zice că Achim Irimescu bate câmpii când afirmă că în mezelării salamurile sunt drese cu oțet ca să poată fi vândute chiar stricate sau expirate. Ca să vezi. Dânsul, la Vasile Blaga ne referim, ca fost șef de secție ar trebui să știe că lucrurile stau exact așa. Ca să ne convingă de contrariul ar trebui ca PNL-ul să ne arate ce se întâmplă cu galantarele pline de salam nevândut. Unde e dus? Pe ce căi se-ntoarce-napoi?
Vânzoleală la locale. Olguța Vasilescu vrea din nou la Craiova. Mariean Vanghelie din nou la sect 5. Iar MP, pe 25 aprilie, îl va anunța pe Traian Băsescu din nou la generală.
Scandalul ăsta cu Panama Papers este, probabil, o diversiune e celor din zonă ca să-și vândă pălăriile. Altfel cum să crezi că ditai Țiriacul e bănuit că ar avea p-acolo niște bani? El? Marele capitalist pur sânge? Tocma el, care a plecat în vest nu numai în calitate de tenisman ci și de milițian? Hm, să fim serioși!
În stațiile de metrou bucureștene a apărut reclama la filmul românesc Ilegitim. Sunt niște dreptunghiuri pe jos, roșii, pe care scrie cu negru Ilegitim, film de Adrian Sitaru cutare cutare. Idee genială: Să dai doi lei jumate și în banii ăștia să vezi și filmul și să te și dai cu metroul, mamă, mamă!! Așa ar trebui să vedem toate filmele românești.
Agenția CĂLIMARA
În ultimul timp, poate ați observat, au loc gâlcevi/dispute la Uniunea Scriitorilor. De la noi, nu din Anglia. Unii zic că OUG nu știu care, alții că Manolescu sau Chifu, ceilalți că Cristian Teodorescu sau cu toții că nu-i ceva statutar. Lucrurile se pot liniști/calma foarte simplu: Se pot cere câteva dosare de la CNSAS. Avem dreptul la informație. Și atunci am putea afla cine conduce editurile, care din ele, cine merge la târgurile de carte, (Wanda Mihulesc, ce scrie!!!???), unde se "citește poezie românească cu carul", și câte și mai câte. CNSAS-ul ăsta poate rezolva ambele tabere.
Fostul șef al secției 19 Poliție, din Viilor sect 5, mare lider politic acum, l-am numit pe Vasile Blaga, zice că Achim Irimescu bate câmpii când afirmă că în mezelării salamurile sunt drese cu oțet ca să poată fi vândute chiar stricate sau expirate. Ca să vezi. Dânsul, la Vasile Blaga ne referim, ca fost șef de secție ar trebui să știe că lucrurile stau exact așa. Ca să ne convingă de contrariul ar trebui ca PNL-ul să ne arate ce se întâmplă cu galantarele pline de salam nevândut. Unde e dus? Pe ce căi se-ntoarce-napoi?
Vânzoleală la locale. Olguța Vasilescu vrea din nou la Craiova. Mariean Vanghelie din nou la sect 5. Iar MP, pe 25 aprilie, îl va anunța pe Traian Băsescu din nou la generală.
Scandalul ăsta cu Panama Papers este, probabil, o diversiune e celor din zonă ca să-și vândă pălăriile. Altfel cum să crezi că ditai Țiriacul e bănuit că ar avea p-acolo niște bani? El? Marele capitalist pur sânge? Tocma el, care a plecat în vest nu numai în calitate de tenisman ci și de milițian? Hm, să fim serioși!
În stațiile de metrou bucureștene a apărut reclama la filmul românesc Ilegitim. Sunt niște dreptunghiuri pe jos, roșii, pe care scrie cu negru Ilegitim, film de Adrian Sitaru cutare cutare. Idee genială: Să dai doi lei jumate și în banii ăștia să vezi și filmul și să te și dai cu metroul, mamă, mamă!! Așa ar trebui să vedem toate filmele românești.
Agenția CĂLIMARA
05 aprilie 2016
Știri pe scurt
Academia Spirituală ?? prezintă la Teatrul de Artă din București spectacolul Eternul Spectator. Chestia asta, adică spectacolul, este o adaptare după cartea Noi în secolul XXI scrisă de una din actrițe sau dramaturgistele care joacă, e-un fel de-a spune, în piesă. Înțelegeți de aici că ne-am dus și noi. Daria Gănescu și Daniela Marin fac p-acolo ceva nu știm ce că trebuie să părăsești urgent sala, atât e de plictisitor. Ceea ce am și făcut. Deci nu mergeți.
Șeicii de la PSG, campioana Franței la fotbal, vor să-l aducă pe Neymar de la Barcelona deși suma de dezlegare a brazilianului este de 193 de milioane de euro. Dau banii ăștia și transferul va fi socotit al secolului. Șeicii, adică șefii lui PSG, se mai gândesc la Hagi, Jenei, Iordănescu și Reghekampf. Treaba lor.
În ianuarie 2016 au avut loc zilele Eminescu la Paris. Organizator ICR. Au venit 400 de români. Dintre ei, 300 erau tineri și habar n-aveau cine este Eminescu, drept care au plecat din sală, ceilalți 100 erau mai în vârstă și au dormit buștean la recitări. Sursa: Anca Szony, prietena noastră.
PUBLICITATE O babă stă cu un mut de vorbă. Nu-și dă seama. Urlă la el. Mutul îi trage o palmă, baba moare și apare sloganul: Credit pentru nevoi personale numai la CEC.
Panama Papers salvează tagma jurnaliștilor de pretudindeni, după părerea noastră această acțiune nemaivăzută fiind bomba secolului. Ne referim la tagma jurnaliștilor străini, nicidecum la cea din țara noastră, să fim înțeleși. A se vedea și acțiunea jurnaliștilor de la Boston Globe din State, după care s-a făcut Spotlight.
PUBLICITATE O babă stă de vorbă cu un surdo mut. Îi spune că e însărcinată. Mutul o întreabă: Cu mine. Ea zice că nu, și atunci îi dă babii un pumn de-o aruncă în tabăra de refugiați de la Vama Veche. Apare sloganul: Credit de nevoi personale numai de la BRD.
La Antena 1 curând Bravo România. Adică vin unii și dansează pentru un coleg, rudă, prieten aflați în suferință. Asta s-a făcut la Pro, Dansez pentru tine, acum 10, 12 ani cu succes.
Candidatul la primăria sector 1 este Laura Chiriac. Sloganul: Cu mâinile curate. Pe fundalul afișului, în spatele Laurei, este Călin Popescu Tăriceanu.
VREMEA Ce vreme!!!
SPORT Dacă șeicii de la PSG se răzgândesc în privința transferului lui Neymar, brazilianul va veni la echipa lui Hagi, Viitorul Constanța.
Agenția CĂLIMARA
Șeicii de la PSG, campioana Franței la fotbal, vor să-l aducă pe Neymar de la Barcelona deși suma de dezlegare a brazilianului este de 193 de milioane de euro. Dau banii ăștia și transferul va fi socotit al secolului. Șeicii, adică șefii lui PSG, se mai gândesc la Hagi, Jenei, Iordănescu și Reghekampf. Treaba lor.
În ianuarie 2016 au avut loc zilele Eminescu la Paris. Organizator ICR. Au venit 400 de români. Dintre ei, 300 erau tineri și habar n-aveau cine este Eminescu, drept care au plecat din sală, ceilalți 100 erau mai în vârstă și au dormit buștean la recitări. Sursa: Anca Szony, prietena noastră.
PUBLICITATE O babă stă cu un mut de vorbă. Nu-și dă seama. Urlă la el. Mutul îi trage o palmă, baba moare și apare sloganul: Credit pentru nevoi personale numai la CEC.
Panama Papers salvează tagma jurnaliștilor de pretudindeni, după părerea noastră această acțiune nemaivăzută fiind bomba secolului. Ne referim la tagma jurnaliștilor străini, nicidecum la cea din țara noastră, să fim înțeleși. A se vedea și acțiunea jurnaliștilor de la Boston Globe din State, după care s-a făcut Spotlight.
PUBLICITATE O babă stă de vorbă cu un surdo mut. Îi spune că e însărcinată. Mutul o întreabă: Cu mine. Ea zice că nu, și atunci îi dă babii un pumn de-o aruncă în tabăra de refugiați de la Vama Veche. Apare sloganul: Credit de nevoi personale numai de la BRD.
La Antena 1 curând Bravo România. Adică vin unii și dansează pentru un coleg, rudă, prieten aflați în suferință. Asta s-a făcut la Pro, Dansez pentru tine, acum 10, 12 ani cu succes.
Candidatul la primăria sector 1 este Laura Chiriac. Sloganul: Cu mâinile curate. Pe fundalul afișului, în spatele Laurei, este Călin Popescu Tăriceanu.
VREMEA Ce vreme!!!
SPORT Dacă șeicii de la PSG se răzgândesc în privința transferului lui Neymar, brazilianul va veni la echipa lui Hagi, Viitorul Constanța.
Agenția CĂLIMARA
04 aprilie 2016
Primii oameni de culoare au fost dacii
Cercetătorii britanici din Birmingham, Anglia, au descoperit că primii colonizatori, cu trei secole avans, ai Britanniei, au fost dacii. Cu 300 de ani, deci, față de romani. Dacii au pus aici bazele primelor Sarmisegetuze din lume, au dat primii scriitori de Nobel, au făcut sisteme de irigații, au inventat medicina modernă, au construit Casa Scânteii după un model original și câte și mai câte, astfel că, după 300 de ani, când au venit romanii, acestora le-a fost rușine și s-au cărat spre estul Europei, cunoscută pe vremea aia sub numele de Dacia Integra Incoruptibila Superiror și Inferior PSD.
În Mali, Egipt, Nigeria sau Senegal, pe pereții strâmbi ai tuturor piramidelor descoperite sunt reprezentați daci negri stând de vorbă cu Cleopatra. Traducătorii care erau lângă interlocutori au lăsat mărturii. Cleopatra zicea: Ce frumoși sunteți, n-am mai văzut daci negri. De unde? Ei răspundeau: Din Bărăgan. Ea întreba: Și ce căutați pe meleagurile astea. Ei răspundeau: Să interzicem vița de vie.
Pe tăblițele de la Tărtăria descoperite în România s-au găsit dovezile primului film dac, turnat înainte de secolul I. Este vorba de filmul Comoara, de Adrian Porumboiu. În groapa săpată după harta comorii, cei doi daci, unul negru, unul alb și unul mongoloid, au dat de un dac localnic care se ascundea acolo de taxe. Tras de păr și de urechi cel dezgropat a mărturisit că se culcase de fapt cu nevasta șefului său, o dacă din Medgidia și că acest lucru era pedepsit prin îngropare definitivă.
În arhivele secretosului Vatican stau mărturie documente despre primele primării înființate de daci în urbea ce avea să fie capitala București. S-a descoperit de fapt un singur capitol numit Minciuni. Scria acolo tot ce promit, au promis și vor promite primarii în funcție, noii aleși și viitorii: Supraterane în Colentina, subterane la Perla, Lizeanu, Iancului, grădinițe la fiecare colț de stradă și, punctul cel mai important, totala transparență în ce privește circuitul mezelurilor în natură. Adică, să vadă tot alegătorul ce se întâmplă cu mezelurile care burdușesc galantarele și nu se vând.
În strălucitorul Hollywood, la Oscarurile 2017, vor fi invitați numai daci de culoare, negri deci, din Ferentari, Clejani și aiurea, care vor aduce cu ei câțiva urși negri. Animalele își vor căuta de lucru în State, pentru că la cererea unor asociații umanitare vor fi eliberate. Unii urși vor lucra în administrație, unii în Cosmos, unii în Siria iar unii se vor întoarce în România ca inadaptați și vor absolvi școala SRI.
Agenția CĂLIMARA
În Mali, Egipt, Nigeria sau Senegal, pe pereții strâmbi ai tuturor piramidelor descoperite sunt reprezentați daci negri stând de vorbă cu Cleopatra. Traducătorii care erau lângă interlocutori au lăsat mărturii. Cleopatra zicea: Ce frumoși sunteți, n-am mai văzut daci negri. De unde? Ei răspundeau: Din Bărăgan. Ea întreba: Și ce căutați pe meleagurile astea. Ei răspundeau: Să interzicem vița de vie.
Pe tăblițele de la Tărtăria descoperite în România s-au găsit dovezile primului film dac, turnat înainte de secolul I. Este vorba de filmul Comoara, de Adrian Porumboiu. În groapa săpată după harta comorii, cei doi daci, unul negru, unul alb și unul mongoloid, au dat de un dac localnic care se ascundea acolo de taxe. Tras de păr și de urechi cel dezgropat a mărturisit că se culcase de fapt cu nevasta șefului său, o dacă din Medgidia și că acest lucru era pedepsit prin îngropare definitivă.
În arhivele secretosului Vatican stau mărturie documente despre primele primării înființate de daci în urbea ce avea să fie capitala București. S-a descoperit de fapt un singur capitol numit Minciuni. Scria acolo tot ce promit, au promis și vor promite primarii în funcție, noii aleși și viitorii: Supraterane în Colentina, subterane la Perla, Lizeanu, Iancului, grădinițe la fiecare colț de stradă și, punctul cel mai important, totala transparență în ce privește circuitul mezelurilor în natură. Adică, să vadă tot alegătorul ce se întâmplă cu mezelurile care burdușesc galantarele și nu se vând.
În strălucitorul Hollywood, la Oscarurile 2017, vor fi invitați numai daci de culoare, negri deci, din Ferentari, Clejani și aiurea, care vor aduce cu ei câțiva urși negri. Animalele își vor căuta de lucru în State, pentru că la cererea unor asociații umanitare vor fi eliberate. Unii urși vor lucra în administrație, unii în Cosmos, unii în Siria iar unii se vor întoarce în România ca inadaptați și vor absolvi școala SRI.
Agenția CĂLIMARA
03 aprilie 2016
Știrile duminicale
Florica Ben Florica, soția generalului Manole Ben Manole, citea sau auzea știrile zilei de duminică 3 aprilie 2016. Era îmbrăcată comod, în halat, cizme de călărie, guler de blană și pălărie de fetru sau cam așa ceva. Bea un lăptic galben, ceva de pasăre și îngurgita presă: Adrian Sârbu a fost luat din nou, Aferim a câștigat și au intrat la el o mie de oameni, agricultură României n-a fost niciodată grânarul Europei, sunt minciuni sfruntate, Obama nu l-a primit pe Iohannis, nici n-au stat de vorbă, pe Olguța de la Craiova au luat-o, pe Piedone nu, cu Ghiță altă tărășenie, Ronaldo a dat gol aseară lui Barcelona, Halep mai mult nu mai poate, e o jucătoare de top 200, un cal a căzut în picioare, Manolescu și Varujan, doi inși care nu mai trebuie nimănui zicea ea, la o maternitate se toarnă un film cu Ada Condeescu, și multe, multe altele.
Florica socotea că știrile sunt degeaba, o pierdere de timp. Geaba afli că aia și aia, că tot nu poți face nimic. Să lupți 10 ani ca Nicușor Dan? Nu. Ea avea în această dimineață un alt of. Unul mai vechi, care o făcea să-și țină genunchii răsfirați de gânduri: Că cum să facă ea să-l determine pe Manole, soțul ei, să împartă în două paza Constituției României și să aibă și ea partea ei. El avea Neajlovul până în șosea, Stâlpu, Bulbucata chestii, ea de la șosea încolo spre Călugăreni, Ghimpați, Giurgiu. Pentru că avea cheltuieli mari de tot. Amantul ei, unul din satul Bucșani, general de securitate în rezervă care slujise la desfăcutul plicurilor la aburi, vroia la mare și le trebuia un Ford d-ăsta nou de la Craiova și de unde bani? Florica se hotărî să atace problema în dimineața asta.
Generalul era în pat și-și bea cafeaua la aceleași știri. O văzu pe Florică și-i zise: Vreau să nu mai păzim Constituția într-un singur loc. Ies prea puțini bani. O despărțim și ne despărțim și noi. Nu în acte, că nu ne interesează pe niciunul. Ia tu partea dinspre Călugăreni, iar io partea dinspre Clejani. Și du-te chiar acum spre Constituția ta și fă-mi rost de bani de Ford din ăla nou de la Craiova că vreau să plec la mare cu amanta mea, una de aici din sat. Hai, cară-te. Până diseară să vii înapoi. Florica mai apucă să întrebe: Și pe ce motiv să storc banii ăștia? Sunt vreo zece mii de euro, cam mult într-o zi. Ia și tu o seringă de la veterinar, du-te în Călugăreni și dă-le vaccin la toți. Așa zice la știri, amendă pentru cine nu vrea vaccin. Și n-o să vrea nimeni, îți garantez, pentru că seringa aia e pentru cai și se sperie copiii. Hai, zboară.
Florica Ben Florica se întoarse până seara cu noul Ford. Sub bancheta din spate plantase o bombă. În cazul în care soțul ei și amanta vroiau să facă dragoste, ar fi fost ultima. Generalul dormea. Florică profită de situație, își sună amantul și-i spuse că acum e momentul să plece la mare. Noaptea, că ziua-i prea cald. Așa făcură, iar în prim parcare îi apucară așa un chef de erotic.
Explozia se auzi la cartierul NATO și fu începutul unui nou război mondial.
Denis
Florica socotea că știrile sunt degeaba, o pierdere de timp. Geaba afli că aia și aia, că tot nu poți face nimic. Să lupți 10 ani ca Nicușor Dan? Nu. Ea avea în această dimineață un alt of. Unul mai vechi, care o făcea să-și țină genunchii răsfirați de gânduri: Că cum să facă ea să-l determine pe Manole, soțul ei, să împartă în două paza Constituției României și să aibă și ea partea ei. El avea Neajlovul până în șosea, Stâlpu, Bulbucata chestii, ea de la șosea încolo spre Călugăreni, Ghimpați, Giurgiu. Pentru că avea cheltuieli mari de tot. Amantul ei, unul din satul Bucșani, general de securitate în rezervă care slujise la desfăcutul plicurilor la aburi, vroia la mare și le trebuia un Ford d-ăsta nou de la Craiova și de unde bani? Florica se hotărî să atace problema în dimineața asta.
Generalul era în pat și-și bea cafeaua la aceleași știri. O văzu pe Florică și-i zise: Vreau să nu mai păzim Constituția într-un singur loc. Ies prea puțini bani. O despărțim și ne despărțim și noi. Nu în acte, că nu ne interesează pe niciunul. Ia tu partea dinspre Călugăreni, iar io partea dinspre Clejani. Și du-te chiar acum spre Constituția ta și fă-mi rost de bani de Ford din ăla nou de la Craiova că vreau să plec la mare cu amanta mea, una de aici din sat. Hai, cară-te. Până diseară să vii înapoi. Florica mai apucă să întrebe: Și pe ce motiv să storc banii ăștia? Sunt vreo zece mii de euro, cam mult într-o zi. Ia și tu o seringă de la veterinar, du-te în Călugăreni și dă-le vaccin la toți. Așa zice la știri, amendă pentru cine nu vrea vaccin. Și n-o să vrea nimeni, îți garantez, pentru că seringa aia e pentru cai și se sperie copiii. Hai, zboară.
Florica Ben Florica se întoarse până seara cu noul Ford. Sub bancheta din spate plantase o bombă. În cazul în care soțul ei și amanta vroiau să facă dragoste, ar fi fost ultima. Generalul dormea. Florică profită de situație, își sună amantul și-i spuse că acum e momentul să plece la mare. Noaptea, că ziua-i prea cald. Așa făcură, iar în prim parcare îi apucară așa un chef de erotic.
Explozia se auzi la cartierul NATO și fu începutul unui nou război mondial.
Denis
02 aprilie 2016
Minte-mă frumos în Centrul Vechi
Avem de-a face cu cinci tineri protagoniști ai unei piese de teatru de pe Lipscani, Teatrul Lipscani, care sunt când buni prieteni, când nu. E în funcție de gagici. Piesa e nu se știe cum că nu asta e povestea scenaristului Adrian Lustig, dar are accente jenante, chiar proaste întrucât în piesă, dat fiind că s-a filmat la el la teatru, deci în piesă apare Lucian Iancu, care e o babă, sau Hamlet, sau Romeo sau Mazarin, nu se știe, dar care nu dă bine între cei cinci tineri frumoși nevoie mare. Și talentați. Nu e singura greșeală a filmului. Mai sunt Coca Bloos și altele.
Între cei cinci tineri sunt și perechea Doru și Dora. Se iubesc. Apare sarcina. Vrem copil sau nu? Moment greu. Mai ales că Doru are multe alte probleme extraconjugale, că să le zicem așa, deși la acest moment cei doi nu sunt căsătoriți. Păi, să-l avortăm și de aici începe drama poveștii. El de fapt îi ascunde Dorei multe lucruri: e dependent de jocuri mecanice, unde face pereche cu Viorel Lis în carne și oase, împrumută bani cu camătă de la interlopi, își vinde motorul ca să facă rost de bani, se culcă cu alte actrițe din teatru și iată, deci, că Doru al nostru n-o prea merită pe Dora, care-l iubește necondiționat. De altfel în această dragoste colosală, uriașă, frumoasă stă tot filmul. Îl salvează. Altfel, pelicula ar fi una oarecare, de plecat din sală. Până la urmă, na, poveste, Dora și Doru se împacă, se iau, lasă sarcina, el se vindecă de jocuri, devine actor serios, are loc premiera, toată lumea se bucură în timp ce alții, care nu se bucură, merg la poliție că au făcut nu știm ce: Coca Bloos, Codin Maticiuc, excelent în rol, Piștereanu, și el excelent și o tipă care nu știm cine e dar e frumoasă, bine, are părul roșu, la locul potrivit.
Un film, românesc, bulevardier, de consum, cum ar trebui să fie cu ghiotura în această nouă cinematografie română. Un film în care să poată fi rulați toți tinerii actori care mai de care mai talentați, mai frumoși și așa mai departe. Din bătrânii filmului, singura care face față trupei de tinerețe este Adriana Trandafir, cu scena memorabilă în care îi sună telefonul în timpul unui spectacol de teatru.
Regia Iura Luncașu, scenariul Adrian Lustig. Actori: Pavel Ulici - Doru, Nicoleta Hâncu - Dora, Alexandru Ungaru - Fredy, Aida Economu - Lucy. Și ceilalți evident.
Un film, cum spuneam, comercial, antrenant, bine făcut, cu priză sau nu la public, vom vedea, dar care trebuie să fie în stagiuni cu zecile pentru ca încet, încet publicul să intre în săli la filme românești. Să intre cu plăcere, știind că vede o poveste cu tineri, cu dragoste, cu muzică, cu gagici, cu București Non Stop, cu Selfie iar nu cu Un etaj mai jos, cu Comoara, cu La tata acasă, cu Sunt o babă comunistă sau Ana lui Manole. Ăsta din urmă de Alexa Visarion, Doamne Ferește!!!
Denis
Între cei cinci tineri sunt și perechea Doru și Dora. Se iubesc. Apare sarcina. Vrem copil sau nu? Moment greu. Mai ales că Doru are multe alte probleme extraconjugale, că să le zicem așa, deși la acest moment cei doi nu sunt căsătoriți. Păi, să-l avortăm și de aici începe drama poveștii. El de fapt îi ascunde Dorei multe lucruri: e dependent de jocuri mecanice, unde face pereche cu Viorel Lis în carne și oase, împrumută bani cu camătă de la interlopi, își vinde motorul ca să facă rost de bani, se culcă cu alte actrițe din teatru și iată, deci, că Doru al nostru n-o prea merită pe Dora, care-l iubește necondiționat. De altfel în această dragoste colosală, uriașă, frumoasă stă tot filmul. Îl salvează. Altfel, pelicula ar fi una oarecare, de plecat din sală. Până la urmă, na, poveste, Dora și Doru se împacă, se iau, lasă sarcina, el se vindecă de jocuri, devine actor serios, are loc premiera, toată lumea se bucură în timp ce alții, care nu se bucură, merg la poliție că au făcut nu știm ce: Coca Bloos, Codin Maticiuc, excelent în rol, Piștereanu, și el excelent și o tipă care nu știm cine e dar e frumoasă, bine, are părul roșu, la locul potrivit.
Un film, românesc, bulevardier, de consum, cum ar trebui să fie cu ghiotura în această nouă cinematografie română. Un film în care să poată fi rulați toți tinerii actori care mai de care mai talentați, mai frumoși și așa mai departe. Din bătrânii filmului, singura care face față trupei de tinerețe este Adriana Trandafir, cu scena memorabilă în care îi sună telefonul în timpul unui spectacol de teatru.
Regia Iura Luncașu, scenariul Adrian Lustig. Actori: Pavel Ulici - Doru, Nicoleta Hâncu - Dora, Alexandru Ungaru - Fredy, Aida Economu - Lucy. Și ceilalți evident.
Un film, cum spuneam, comercial, antrenant, bine făcut, cu priză sau nu la public, vom vedea, dar care trebuie să fie în stagiuni cu zecile pentru ca încet, încet publicul să intre în săli la filme românești. Să intre cu plăcere, știind că vede o poveste cu tineri, cu dragoste, cu muzică, cu gagici, cu București Non Stop, cu Selfie iar nu cu Un etaj mai jos, cu Comoara, cu La tata acasă, cu Sunt o babă comunistă sau Ana lui Manole. Ăsta din urmă de Alexa Visarion, Doamne Ferește!!!
Denis
01 aprilie 2016
Comedia românească în suferință
Ne oprim o clipă pe Prima TV, la filmul românesc Harababura, regie și scenariu Geo Saizescu. 1990. Geo Saizescu era total lipsit de umor, dar era socotit marele umorist al neamului, al doilea Caragiale, râdeai la poantele lui de te țineai de burtă și tot așa într-un regim, și în cel trecut dar și în cel actual, în care impostorii sunt la putere. Numai la noi în țară ai să vezi dactilografe contabili șefi, șoferi directori de centrale nucleare, oameni proști directori de teatre și pescari balerine. Harababura e o prostie cap coadă. Cu actori buni: Dem Rădulescu, Geo Saizescu ?, Ștefan Bănică, Ileana Stana Ionescu, Camelia Zorlescu, Nicu Ctin și Sanda Toma. O secvență: Dem Rădulescu merge cu nepoata la mare. Nepoata, gagică bună, scoate un deodorant și se deodorizează, sfîîîîîîsfîîîîîrrrr în mașină, și Dem zice: Vai, avem o pană. Apoi, Rodica Bitănescu merge la spital unde este Ștefan Bănică internat cu un picior în macara. Îi dă peste el de câteva ori și iar ar trebui să râdem. Infantilismul secvențelor, miza de nimic a filmului, jocul prost al actorilor face Harababura de neprivit. Cam atât. Noi am mai spus: impostura în România e mai gravă decât terorismul.
Pe PRO TV dăm de Atletico Textila. Serial. Recent. Comedie cică. George Dogaru, regizorul serialului zice: Atletico Textila reprezintă povestea savuroasă a unei echipe de fotbal condamnate eșecului. Uită sau omite să spună că și serialul e un eșec cap coadă. Scenariștii Radu Crohmalciuc și Radu Mareș Alexandru ar trebui trecuți la alte munci în studiou: coregrafie, mamografie, spălătorie, șoferie, poștași etc, pentru că sunt destule de făcut. Pentru că situațiile comice din serial nu-i recomandă ca scenariști. Multe momente proaste: în vestiar vine o carte de poezii, actorii joacă prost momentul, unul din băieți primește smms-uri de la o gagică, iarăși bună, dar joacă prost momentul, iar Angel Popescu este un antrenor nesărat, anost, degeaba. La fel Răzvan Vasilescu, un actor total lipsit de umor care joacă ca atare: fals, strident, fără talent. O lumină a serialului, cu apariții rare sunt Mirela Zena, Andreeea Grămoșteanu și cam atât. S-ar putea să fie scos din program, nu credem în nicio audiență.
Mai la vale, tot pe PRO TV, Las Fierbinți. Ajuns la o vârstă respectabilă dar cam degeaba. Senariștii nu mai propun nimic, decât secvențe lungi, adormitoare. Exemplul recent: Cei patru morți care nu sunt morți, dar sunt morți de mult, dar atunci de ce mișcă, dar ia hai la mine, zice primarul, ca să faceți zile pentru comunitate. Lungă și secvența cu Pavlu, cea din curte. Actorii salvează serialul pentru că și-au intrat în roluri bine de tot: Bobonete, Văncică, Oprișor, Ifrim, Cuzin și ceilalți. Scenariștii, Bogdan Mirică, care a mai comis Umbre foarte prost la HBO, și Mimi Brănescu, care a făcut totuși Lombarzilor 8, care era de bine, se pare că și-au pierdut inspirația. Adică ceva nu merge în scrisul celor doi în ce privește Las Fierbinți. Ce să zicem? Regizorii vin și ei din alte lumi, Ctin Popescu a regizat Portret al luptătorului la tinerețe foarte prost, iar Dragoș Buliga a mai făcut un serial la Pro, Vine poliția, care n-a căzut însă din vina lui, asta știm bine, că eram acolo.
Concluzia? Comedia românească se scufundă. N-are de ce să stea la suprafață. Nici n-a fost. Comedia de bună calitate este cea de toate zilele din Parlament, din fotbal, din primării, din DNA, din Europa, din imigranți așa că nu mai poți să vii cu o carte de poezii într-un vestiar de fotbal și să râzi de să te caci pe tine. Na!
Denis
Pe PRO TV dăm de Atletico Textila. Serial. Recent. Comedie cică. George Dogaru, regizorul serialului zice: Atletico Textila reprezintă povestea savuroasă a unei echipe de fotbal condamnate eșecului. Uită sau omite să spună că și serialul e un eșec cap coadă. Scenariștii Radu Crohmalciuc și Radu Mareș Alexandru ar trebui trecuți la alte munci în studiou: coregrafie, mamografie, spălătorie, șoferie, poștași etc, pentru că sunt destule de făcut. Pentru că situațiile comice din serial nu-i recomandă ca scenariști. Multe momente proaste: în vestiar vine o carte de poezii, actorii joacă prost momentul, unul din băieți primește smms-uri de la o gagică, iarăși bună, dar joacă prost momentul, iar Angel Popescu este un antrenor nesărat, anost, degeaba. La fel Răzvan Vasilescu, un actor total lipsit de umor care joacă ca atare: fals, strident, fără talent. O lumină a serialului, cu apariții rare sunt Mirela Zena, Andreeea Grămoșteanu și cam atât. S-ar putea să fie scos din program, nu credem în nicio audiență.
Mai la vale, tot pe PRO TV, Las Fierbinți. Ajuns la o vârstă respectabilă dar cam degeaba. Senariștii nu mai propun nimic, decât secvențe lungi, adormitoare. Exemplul recent: Cei patru morți care nu sunt morți, dar sunt morți de mult, dar atunci de ce mișcă, dar ia hai la mine, zice primarul, ca să faceți zile pentru comunitate. Lungă și secvența cu Pavlu, cea din curte. Actorii salvează serialul pentru că și-au intrat în roluri bine de tot: Bobonete, Văncică, Oprișor, Ifrim, Cuzin și ceilalți. Scenariștii, Bogdan Mirică, care a mai comis Umbre foarte prost la HBO, și Mimi Brănescu, care a făcut totuși Lombarzilor 8, care era de bine, se pare că și-au pierdut inspirația. Adică ceva nu merge în scrisul celor doi în ce privește Las Fierbinți. Ce să zicem? Regizorii vin și ei din alte lumi, Ctin Popescu a regizat Portret al luptătorului la tinerețe foarte prost, iar Dragoș Buliga a mai făcut un serial la Pro, Vine poliția, care n-a căzut însă din vina lui, asta știm bine, că eram acolo.
Concluzia? Comedia românească se scufundă. N-are de ce să stea la suprafață. Nici n-a fost. Comedia de bună calitate este cea de toate zilele din Parlament, din fotbal, din primării, din DNA, din Europa, din imigranți așa că nu mai poți să vii cu o carte de poezii într-un vestiar de fotbal și să râzi de să te caci pe tine. Na!
Denis
Abonați-vă la:
Postări (Atom)