Imbulzeala, baa, la aeroportul din Baneasa, care intra primul la controlul de pasapoarte. Desi de asteptat asteapta toata lumea bagajele care vin dupa un timp, in ordinea decisa de muschii lucratorilor.
Mergem la o circiuma buna si de fite din spatele Casei Presei Libere. Gropi, gropane, balti dintr-un trotuar in altul. Domnu’ proprietar, mai incercati la Primarie, si daca nu vor si nu vor (antipatii politice), la valoarea dumneavoastra puteti arunca vreo doua roabe de pietris, nu ? De ce nu ma mir ca nu va fug clientii ? Parcagiul ne cearta ca am mincat din locul de parcare al masinii parcate deja alaturi. Dam inapoi si redam centimetrii Cezarului.
Bulevardul Stefan cel Mare e bombardat. Se lucreaza la linia de tramvai, bordura, asfalt, semafoare – ca nu merge nimic. Incerc sa traversez, dar soferul roman nu are respect pentru pieton. Cind nu merge semaforul, poti sa traversezi in fuga, si-atunci claxonat cu minie de soferii de gipane. Si tot asa pina traversezi Colentina si da Domnu’ sa iesi din capitala. Eu am avut noroc cu o masina de politie care a frinat in buza.
Masini parcate cit mai nesimtit cu putinta, cite doua-trei in paralel, pina spre mijlocul strazii, atunci cind nu e suficient ca una bucata gipan sa blocheze strada cu totul. Si amaritul ala din spate tot claxona, saracul, degeaba. N-am vazut niciodata vreo amenda pe vreun parbriz de masina parcata in intersectie, pe trecerea de pietoni sau sub panoul de interzis stationarea. Practic in orasul asta te poti parca oriunde pe drumul public. In Paris am vazut varsatorii de P.V.-uri (amenzi) de la primarie postindu-se in sector la ora 9 fara 5, in conditiile in care parcarea e gratuita de seara pina la ora 9. isi ascuteau creioanele si facea exercitii cu degetele ca sa nu amorteasca de la atita scris.
Dau citeva picaturi de ploaie, ies milioane de masini cu cite un pasager in habitaclu, iar soferii astia nu se suporta intre ei si se injura de la primul claxon. In State, pe anumite autostrazi, prima banda e rezervata masinilor care contin mai mult decit soferul si sacosele burdusite la supermarket; va dati seama cit de lejer se circula pe banda aia pe care smecherii nu indraznesc sa treaca ilegal, cum trec ai nostri pe liniile de tramvai. Ce inseamna puterea Politiei, dom’le !
De doua zile la mine in cartier e pana de curent. Seara, evident, cind e intuneric (truism pentru a sublinia banalitatea situatiei). Aseara vreo patru ore. In seara asta doar (doar?!) o ora si ceva.
Am avut control la bilete pe linia expres. E foame mare la controlori ? Era singura situatie cind dadeam un ban la sofer, ca n-aveam de unde sa iau cartela intotdeauna. Noroc ca soferul altui autobuz ma sfatuise, in aeroport, la plecari, sa merg dincolo, la sosiri, sa-mi iau cartela ca sint controlori pe traseu.
Autobuze, metrouri cu traseele prezentate aiurea. Daca nu cunosti directia autobuzului ai sansa sa iei 9 din 10 autobuze aiurea. Oare e asa de greu pentru sofer sa schimbe afisajul electronic ? Daca treaba asta are un grad de dificultate atit de ridicat, ce sa mai zic de afisajul din metrou care, bine intentionat, dar cu informatiile pe stil vechi, indica mijloace de transport cel putin suspendate din cauza lucrarilor ?
Cica duminica alegem europarlamentarii si participam, daca vrem, si la referendum. Cunoaste cineva intrebarea la care raspundem la referendum ? Mai conteaza cine merge cind europarlamentarii nostri nici nu se aud, iar comisarul nostru recunoaste fara mustrari de constiinta limba moldoveneasca ? Parca imi vine sa votez cu reprezentantii PRM-ului care au reusit sa dizolve grupul de extrema dreapta (care tot cu ajutorul lor s-a format).
Franta toata e in greva, iar fostul lor presedinte pus sub acuzare de coruptie.
Europa incepe sa ne urasca, tara dupa tara. Rasar Mailati peste tot, care mai de care mai autentic sau mai fals. Ma astept ca in spatele fiecarui hot, vagabond, criminal sa fie un cetatean roman. Oare individul care a luat ostateci in Berlin era tot roman ?
Pina ne spalam imaginea si renuntam la dorintele de purificare etnica si (fals) morala, poate reusim sa ne recuperam o parte din umanitate. Mai ales in spitale unde copiii sint condamnati la moarte inainte de a se naste. In spitale unde viata are pretul bancnotelor indesate in buzunarele asistentelor si medicilor. Se stie si totusi toata lumea se mira inocent : se da spaga in spitale ? Cum adica doctorul nu se uita la tine daca nu-i dai plicul gros ? Sau cel putin nu se mai uita a doua oara. De ce ne simtim obligati sa dam spaga peste tot ? Cita ipocrizie.
Si nu pot sa nu observ moda asta, ca fiecare post de televiziune, fiecare ziar sa-si gaseasca drama, cazul tragic, in exclusivitate, pe care sa-l intoarca pe toate fetele si pe care toti ceilalti sa-l fure, din gelozie. Parintii copilului (cazul Sebastian Lungu) se plimba de la o televiziune la alta, la toate orele. Problema e dezbatuta din toate unghiurile, cu toate armele, pentru toate tipurile de audienta.
Cazul social a devenit vaca de muls. Mediatica.
