13 iunie 2018

Dervișul roșu


La Evelin. La masa mare se bea bere. La cea mică la fel. Fierbea un porumb. Discuții anoste: să fi rezistat țărăniștii, să vezi atunci rezist în piață. De acolo ei ar fi plecat și-ar fi cucerit Europa. O Europă țărănistă. Merge și penelistă, numai nu cu Orban. Ci tot cu Dragnea. Bă, mai ai semințe?

Trosneam la semințe până când cineva a rămas cu ochii holbați la ușă. Intrase un om îm roșu, lucru nemaiîntâlnit pe Neajlov. S-a așezat și din ochi a cerut o bere. Bea. Toată lumea gură cască. Zice: eu sunt Dervișul Roșu, singurul din lume. Mă îmbrac în roșu și nu în alb, pentru că eu sunt călăul sultanului. Singurul. Chiar dacă mă văd venind și știu de ce viu, supușii n-au curajul să mă omoare, cum n-o veți face nici voi. Viața Călăului Măriei Sale este cerească, nu poate fi luată de vreun pământean. Făcea pauze lungi, fluturându-și faldurile perdelelor de pe el. Era superb. Evelin i-a adus carne de taur prăjită în tigaie și s-a făcut liniște.

Primul care a îndrăznit să întrebe a fost fotbalistul satului. Își permitea pentru că fusese vizat acum 30 de ani de FC Torino: Dar la noi în sat pe cine vrei să omori? Ai greșit adresa. Pe alde Mihai al lui Agrafa. Are cancer și-i scurtez suferința. Și-a scurtat-o singur pân' să vii. Dervișul a luat seamă. S-a ridicat în picioare, a scos un iatagan și i-a tăiat capul fotbalistului. Noi la perete de frică. Dar Dervișul dansa o polkă arabă. Cu frunze-n păr: diri ram tam, diri ram tam, hacht hacht!!! Apoi, am dansat cu toții: diri ram tam, diri ram tam, hacht hacht!!!

Nu era greu, era simplu. Simplu de tot. Și am dansat până ce Dervișul s-a desprins de lângă noi și a luat-o spre semiluna de pe cer. Pentru că între ei și Semilună nu-i nimeni. Da, nu-i nimeni.

D.

08 iunie 2018

Horoscop 11 - 17 iunie


Doamna Sistermorphine cu Horoscopul săptămânii viitoare:

VITAMINA B. Nativii zodiei, când dau de quadraturile lui Pluto și Magneziu, se agită, se trag de păr, își fură căciulile. Zodie nervoasă, ușor influențabilă, arici la bani. Când apare soarele pe strada lor, e altceva. Soarele poate fi un copil, dar mai ales o femeie. Cu dâre de fosfor în păr, cu sclipici în ochi, dar mai ales sub fuste. Joi, 14, o aniversare. Lăutari, chestii. Cineva a furat o sută de euro din dar. Lacrimi, cuțite. Deci, o săptămână normală pentru nativi.

SĂGETĂTOR. Message in the bottle. În Oceanul Atlantic. Nativii se suie în bărci și vâslesc după sticlă. În mesaj două cuvinte: Te iubesc. Dar oare cu îi e adresat? Se dă cu banul. Sunt trei miliarde de nativi. Banul nu mai cade. Duminică, 17, film. Românesc: Cine a pus căcat pe clanță?

FECIOARĂ. Apare Călărețul Fără Cap taman în mijlocul săptămânii. Pe la orele 16. Marte în ultimul pătrar. Călărețul trebuie vaccinat. Trebuie obținută aprobare. Nimeni din ministerele Agriculturii, Sănătății, Educației și Culturii nu știe cum se scrie vaccinat. O delegație merge la dna Dăncilă.

LEU. Deviza nativilor: Dacă iubești pe cineva, dă-i motiv să rămână. Și atunci ei cumpără prune și cartofi. Iese o plăcintă superbă. La foc mic, sare după gust, 30 de minute pe-o parte. De 300 de ani, n-a rămas nimeni.

Agenția CĂLIMARA.

07 iunie 2018

Războiul Rotofeic


Foto Laura Luca.

Ieșisem de la o slujbă și ne grăbeam la alta. Era ultima a zilei, aceea de a bea palinca lui Ghiță, e drept cu juma de normă. Pașii ne duceau agale printre câini, pisici, dude, nisip pentru nu știu ce, așa că vorbeam serios. Așa s-a-ntâmplat:

Ioana: războiul rotofeic a izbucnit din necunoaștere, din lipsa infpormației, diferențe de cultură. Să nu crezi că cei din Bolintin nu au și ei aparate. De zbor sau de WV. De arat sau de bătut copiii. Nu. Au. Dar ce i-a mânat în lupta rotofeică planetară nici până azi nu se știe. Am dreptate?

Io: Da.

Ioana: Se creează deranj. Războiul rotofeic creează situații noi, forme de relief vechi, te poți trezi cu munții Hercinici aici, la noi, la Ațel. Aștepți trenul de Rădăuți și te trezești la Mangalia. E o congruență nepaleativă și morfologică a stării. De multe ori ești nevoit să te bați cu o ideee. Războiul rotofeic nu este cu arme neapărat. Ci mai ales cu idei. De exemplu, ideea de a cultiva ananas pe suprafețe defavorizate, cum ar fi Cișmigiul. Ideea ară parcul și tu până-l faci înapoi vinzi băncile, fântâna, bazinul, podurile. Așa-i în război, se compensează toate compensațiile. Nimic nu rămâne necompensat, asta-i ideeea de bază a rotofeicului. Așa să știi.

Io: Da, cum altfel?

Ioana: Am un prieten, Mon Jeneral. El e de partea războiului rotofeic. Când începe, el se scoală, își pune obielele, ia un rotofei din cuier, se spală pe dinți, numără oile care ar putea aduce bani, încalecă un măgar și se duce la luptă. Așa întreține el spiritul rotofeic de pâine pe vatră sau de depănușarea purumbului. Nu e de joacă, nu. Autoritățile române? Ehe, mai e pân-atunci.

Ghiță ne aștepta la celebra portiță. Era parfumat, frezat, cumva. Cumva ăla ne-a derutat și n-am mai intrat. Ne-am întors ca să continuăm discuția.

Agenția CĂLIMARA.

06 iunie 2018

Pălăriile în serial 1


Când am auzit că se umple lumea de pălării, ba chiar că s-a constituit Forța Pălăriilor, am sărit și io din pat și hop la magazin. De fapt, mama mi-a zis: scoală, fă, că rămâi pe dinafară, uite la astea cu pălării, vor schimba curând lumea și vreau să fii și tu în mijlocul trebii. Ce stai și dormi ca o Lolită din aia care se uită pe gaura cheii la iubirul ei de 40 de ani? Uite bani aici, 30, 500, o mie-ți ajung? M-am spălat pe sprâncene, am dat cu Odicolon și-am ieșit la mall-ul Gh and Gh, de peste stradă. Mi-am luat o pălărie de fetru mov, una aia care o am în cap, alta cu fundul de lemn ca să nu-mi fac nevoile pe nu știu unde, vreo opt de zi și patru de seară.

La înscriere. M-au întrebat de ce-o fac. Ce mă mână lângă Ordinul Pălăriilor? Le-am spus că iubitul meu, Filimon, mezelar la noi în sat. Luam într-o zi o sută de parizer și mi-a zis: tu nu știi să-ți scoți pălăria când intri undeva? Io n-aveam pălărie, dar mi-a crăpat obrazul de rușine și m-am hotărât să-mi cumpăr și să mi le scot numai când intru la el. A doua zi m-a trimis mama după tobă și când am intrat la el mi-am scos pălăria galbenă, asta frumoasă pe care o port acum. Mi-a zis: ce pălărie de căcat! I-am spus: dar io te iubesc, ce contează pălăria? Nu mi-a răspuns. A scos un topor și a retezat capul unei căprioare din care mi-a dat și mie zece kg.

Io știam că dacă iubești pe cineva îi faci loc să rămână și atunci el a zis: stai lângă mine. Servește tu clienții, că io mă duc după marfă. Și a plecat. A lipsit cinci ani și am auzit că are nouă copii. Unul e la hidrocentrală, altul nu știu cum că nu mă interesează. Deja îndrăgisem magazinul și nu mă mai interesa câți cârnați cumpără cutare sau cu cine mă culcam după tejghea. Eram în al noulea cer de iubire. Dar într-o zi s-a-ntors. Avea în spate un rucsac cu toți copiii în el. Cum se poartă acum. Și-am venit la dvs.

Fata plângea. Ne uitam la ea și ea plângea. O lacrimă, mai mare așa, s-a rostogolit până sub dulap. Am lăsat-o acolo.

D.

05 iunie 2018

Forța Pălăriilor


Foto Laura Luca

Cândva la Ațel. Benjamina ne adusese ouăle. Cealaltă femeie, Lisistrata sau cam așa ceva, căra de colo colo pâinea prăjită. Roșii? Cine vrea roșii? Și încet, încet ne-am dat seama că suntem o forță. Asemănătoare masonieriei sau alteia nu știu cum. Că puteam lupta și noi pentru binele semenilor noștri. Că puteam tunde oile la fel, dacă nu mai bine. Că ne puteam urca pe deal și vedea primii avioanele. Că aia, că aialaltă. Dar cel mai important, era că ne iubeam brusc aproapele de eram în stare să ne umplem de bani pentru ei.

Ioana a zis: să fondăm Ordinul Pălăriilor. Mihai e Pălărierul, io poeta și legiuitoarea Ordinului iar Denis trezorierul. Și acolo, sub vișin, ne-am apucat să scriem Regulamentul, set de legi care va schimba pentru totdeauna România.Ia să vedem:

1.Să nu ne luăm în serios sărăcia, și să facem o lege prin care să ne vină de la buget câteva miliarde de lei lunar.
2.Dacă Dumnezeu ne bate la ușă, nu-i deschidem, noi avem treabă numai cu factorul poștal. Cu mandatele lui de miliarde.
3.Dacă cineva are nevoie de ajutorul nostru, nu i-l dăm, pentru că noi nu luptăm pentru binele unor oameni singuratici, fără de partid, noi luptăm pentru pricopsirea noastră, a familiei noastre, și rareori a amantelor.
4.Posturile cele mai bune din societate să ne fie alocate nouă: direcții de teatre, ministere, recipiente de țuică, recolte de cartofi.
5.Lupta noastră va distruge răul din temelii. Dar și binele.
6.Dacă unii membri ai Ordinului nostru nu știu să lege două vorbe, este foarte bine, pentru că vorba lungă sărăcia omului, ori, după cum vedem, francezii au ajuns o putere mondială printr-o tăcere desăvârșită.
7.Dacă trecem pe lângă plopii fără soț, noi îi facem cu.
8.Ordinul nostru își va desfășura întrunirile pe stadionul Național Arena, ca să încapă toate pălăriile.
9.Vom fi o forță.
10.Vom instaura binele.
11.Vrem bani.

Agenția Călimara

01 iunie 2018

Gânditoarea de la Hamangia


Rozând un covor, numărând urechile pisoiului, Gânditoarea de la Hamangia gândea:

Să fac să dispară săpunul românilor, ca să nu mai aibă ce se spăla? Sau să încep al treilea război mondial? Să fac trasee de autostrăzi prin pădurile autohtone cu pastă de dinți? Sau să răstorn căruța cu proști a României în Neajlov? Să propun o lege prin care fiecare român să aibă dreptul să-și înființeze câte un partid? În felul ăsta fiecare cetățean al patriei noastre ar lua gratuit bani de la buget, cum se acordă fiecărui partid? Sau să studiez Universul? Dacă pun ceapă în fundul grădinii nu mai ajung la privata din lemn. Să pun sau nu? Pe Valea Prahovei un cântec a-nflorit? Sau e tăcerea a milioane de șoferi care așteaptă autostrada? Să mă plachez cu aur? Sau nu? Mâine să-mi descarc telefonul? Sau să joc în filmele epocale ale lui Cristi Puiu? Să înființez cotidianul Izmana? O Veveriță face propuneri indecente Porumbelului Poștaș? Și Ursului? Plouă atât de încet? Să numărăm oile? Să lăsăm pe unul, altul să fie prioritatea noastră?

După ce a fost refuzată de Porumbelul Poștaș, Veverița s-a dus să se tundă. Dar la Coafor era închis. Scria pe ușă: ÎNCHIS.

D.

31 mai 2018

Ba la târg, ba la rusalii


Foto Laura Luca.

Păi, ne-am suit în mașină, ne-am adus aminte de toate îndemnurile securiste precum că să nu ne mai amintim de Ceaușescu ci să privim spre viitor, care viitor ne-a adus-o pe Dăncilă, așa da, și ne îndreptam spre târgul de sh din Mediaș. Păi, era soare, era frumos și io mă gândeam la o pereche de pantaloni, la o cămașă. Scoteam mâna pe geamul mașinii și, întradevăr, era soare,era frumos. Așa că io și Ioana, vezi foto, nu ne mai gândeam la Ceaușescu, ci la Cramele Recaș, că să nu închidă. Târgul era plin. Mărfuri germane. Țigani înstăriți cu mărfuri germane pe hârtii, pe covorașe. Mii de farfurii, mii de scule ceva, roți, borcane, priviri, glume, ochiade. Toată suflarea târgului avea în priviri același îndemn: nu mai priviți înapoi, ci înainte. Io mi-am luat pantalonii și cămașa și am privit înainte: un copac, bere, mici, Orban, cazaci, ????, și Radu Jude, care blestemă poporul român deși poporul român îi dă banii să-și faci filmele. Așa că ne-am dus la biserică. La Ațel.


Foto Laura Luca.

Aici ne-am așezat lângă doamna din foto, am intrat în incintă și, fără să ne privească, zicea preotul: a ajuns oare omul pe lună? Poate că nu. Ca și în dragoste unde trebuia să fim trei. Unul așa, altul așa, și unul în interior. Și-i trăgea în continuare la platitudini de te apuca râsul, că totul era cu morgă ortodoxă cumva, că erai pus în situația să-i spui: bă, omule, viața nu-i despre religie, așa că ce ne toci cu basmele tale?

Am ieșit, și am aflat că preotul e un fost șofer de tir, că s-a stabilit în satul Alma Vii și așa mai departe. Cum ar veni, și așa mai departe. Apoi, ne-am dus la Căminul Cultural. Asta-i altă poveste.

D.

30 mai 2018

Marghidoala, satul cu un singur locuitor


Foto Laura Luca

Mara Cumva a dat ordinul: azi mergem în satul cu un singur locuitor. Undeva pe lângă Boița cum iei drumul Sibiului din Mediaș. Interesant, ne-am zis troscănind la ceapa verde de dimineață. Dar pe la 12 ne-am urnit cu două mașini. Că acolo, a mai zis Mara Cumva, vine un jeep și ne ia și încăpem toți șase. Așa a și fost, numai că jeepul n-avea decât un singur scaun lângă șofer iar în spate era deschis pentru vreo zece oameni. Așa că tovarășii mei s-au așezat în spate cu o oală de ouă la picioare. Și-așa am plecat, din Boița, la Marghidoala. Un drum desfundat rău, ca după război, care te trecea prin tavan sau îți rupea oasele. Dar echipa de atac a rezistat până sus.


Echipa de atac, de la stânga la dreapta: Dl colonel Cutare, Tara 2, Mara Cumva, Laura Luca, jos Dan, și io. Foto, Andra.

Un sat fără niciun locuitor. Părăsit de ani de zila de șașii care s-au mutat în Germania. Un sat care poate concura ca cel mai frumos la toate concursurile internaționale. Cu case în paragină, fără garduri, cu viță de vie crescută în plopi, cu o iluzorie tiroliană peste o prăpastie, cu o biserică săracă rău cu care singurul locuitor, Tara, vrea să admenească turiști. Dar drumul, întreb. Pe unde vin americanii? Păi, băgăm buldozerul și facem drum nou, că ăsta din toamnă până-n primăvară nu merge. Apoi, natura, Aici e lovitua lui Tara, care a cumpărat în timp câteva case și le renovează pe banii lui deocamdată. Bani nu mulți.

Stăm la taclale în căbănuța construită de frații Tara pe tăpșanul de lângă biserică. Ar trebui investiții. Femei. Satul s-a depopulat din gauza lor. Pentru că bărbații lor nu le-au asigurat condiții pentru copii, mașini de spălat, foenuri, apă caldă, cearceafuri curate și altele, pentru că bărbații din Marghidoala plecau dimineață la ceva porumb și veneau seara beți cu câte o găină în spate, un jder, fasole. Când satul a rămas fără femei, bărbații au luat-o după ele și acum sunt în Munchen, Frankfurt sau Berlin. Trebuie bani mulți ca să miști locul. Da, foarte mulți.

Am coborât cu amintiri plăcute: frații Tara, berea, coniacul făcut de ei, viitorul turistic al României, Simona Halep, iluzoria tiroliană pe care ar urma să se plimbe doar Prințul Charles și noi dac-om mai trece pe acolo, că Mara Cumva a zis, hai!!!, și-am șters-o spre Mediaș.

D.

29 mai 2018

Două la un leu - 71

Suedisme, așa cum v-ați obișnuit:
 
1. Situația meteo-politică e în grafic. Canicula se permanentizează, iar dreapta câștigă teren, ca-n toată Europa. Motive pentru a merge în vacanță în România sînt din ce în ce mai puține, că amandine și salam de Sibiu se găsesc și la Malmo.

2. Din poziția ei de influencer-ă, deschizătoare de pîrtii în high tech și pentru Moș Crăciun, și, mai ales, din cea vulnerabilă de apendice în coasta Rusiei, Suedia trimite sfaturi cetățenilor de urmat în caz de criză sau război. O să fie înfiorător, așa că nu uitați de încărcătorul de mașină a telefonului mobil.

22 mai 2018

Luli și Buli


Luli și Buli sunt gemene. Atât de gemene că lumea le strigă Lulibuli și ele răspund. Stau la etajul patru. Scara A. Pentru amatori, prin dreptul blocului lor trec 86, 79, 133, 90, 313, 301, căruțe cu caprifoi, scafandri, candidați la ceva, fotografi, balerini și bucătari tineri, mustăcioși. Unul din ei, odată, le-a vorbit. Hei, fetelor, hai să gătim ceva împreună.

Și a ieșit mâncarea Lulibuli care acum a împânzit mapamondul mai rău ca burgerul din ce carne vreți. Iată o simplă rețetă: Se iau câteva Luli bine făcute, bine coapte adică. Se face rântaș din patru cepe ușor pârguite, din alea care dau spre galben cu pistrui, se fierb împreună, se amestecă de zor. În timpul ăsta muiem buli în zeamă de mazăre din aia din care cei cu gută n-au voie, se pune la foc circa o oră și când e gata se amestecă luli cu buli. Se mai adaugă mirodenii: pește congelat, dacă se ooate din plastic, usturoi, chimen, sâmburi de pepene. Odată gata, preparatul LuliBuli se servește în farfurii adânci verzi.

Terminând de gătit, bucătarul se uita fix la Luli, dar și la Buli că nu le puteai deosebi, Nu știu, zău, ce să spun. Ce vrei, zise Luli cu polonicul în mână. Nu știu, ce vrei zise și Buli cu ciocanul de carne în bandulieră. Uneia aș fi vrut să spun c-o iubesc, celeilalte la fel. Așa, și cine te împiedică? E prea fierbinte. Cine? Lulibuli pe care am făcut-o.

Dezamăgite, gemenele Luli și Buli îi fărâmară polonicul în cap. După care puseră sare după gust, leuștean, mărar, apă fiebinte și-l băgară la cuptor. Mirosul ieși pe fereastră. Dărâmă un cireș. Da, cu tot cu cireșe.

D.

21 mai 2018

O banală salată de boeuf


Te-ai dus după carne de vită pentru salata de boeuf. N-ai mai venit. Părul meu, după cum vezi, a luat-o razna. Nu că nu-i frumos, dar a luat-o razna. Te iubesc la fel de mult ca atunci când culegeam amândoi pietricele la mare și mi-ai spus: ești frumoasă, trebuie să te-nvăț să fac salată de boeuf. Și imediat m-ai băgat în bucătărie și m-ai pus în fața unui camion de cartofi. Conduceai o cantină și nu mi-ai spus. Nu că nu te-aș fi iubit, dar trebuie să-mi spui. Întâi am făcut piureuri, tone, apoi, ciorbă de cartofi pentru două mii de elevi veniți în tabăra noastră, apoi am trecut la salata asta de boeuf.

Ai plecat după gogoșari și n-ai mai venit. Indiferent de care, dar n-ai mai venit. Piața-i la colț, dar tu poate ești deja la mare cu alta. Am un miros fin. Foarte fin. Am să iau o sticlă de ulei, am să scriu un răva și-am să-l arunc în mare. Într-o zi îl vei găsi.

Un bărbat înalt, frumos, se apleacă din barcă și agață o sticlă în care era un mesaj. Desface și citește: se iau trei morcovi, trei ardei, gogoșari, se face maoineză din patru ouă, cartofii tăiați pătrățele, se fierbe, iar se fierbe și la final se amestecă și se dă cu maioneză. Te iubesc.

D

19 mai 2018

HOROSCOP 21 0 27 mai


Doamna Sistermorphine cu Horoscopul ei săptămânal.

CIREȘ Cei născuți în cireș au mari probleme cu corbii care le mănâncă cu sâmburi cu tot. Apoi strâng sâmburii, pe marți, îi pisează și fac cafea. O vând la Obor, alături de tejgheaua cu ibrice, zahăr și polonice de cafwa. Afacerea este colosală, sunteți invidios întrucât cireșul este al dvs. La poliție vi se spune să aduceți dovezi că cireșul din curte este al dvs, altfel fiecare om, animal sau insectă vă poate intra în curte și lua nu numai cireșile ci și strugurii, perele, micii, ba chiar și femeia.

SCORPION Nativii atrag toate relele pământului: ploaia, drogurile, violurile, mașimile stricate, bubele, sarea, urșii, polonezii și babele. Nu-i nimic de făcut. Nimic. O revenire sub semnul lui Pluto. Dar nu-l supărați. Astrul și-ar putea întoarce spatele și veți avea de suferit, mai ales soția, care vă urăște. O scrisoare pe final de săptămână.

TAUR Sunt mai multe motive care vă fac să priviți mai cu atenți dieta dvs: ouăle îngrașă, dar slăbesc, roșiile se consumă după masă sau înainte, și-așa tot slăbesc și așa mai departe. Nu vă puteți petrece viața între rețete de slăbit. Pe joi, 24 mai, ora 19, bate la geamul dvs un pitpalac: pitpalac, pitpalac!!!! Și-atât.

BALANȚĂ Pătrar este și la Jupiter și la Pluto și la Venus. Săptămână grea pentru dvs. Două amenzi auto de plătit, din care una este a soției, care susține că nu era în mașină în momentul accidentului. Sunteți cu musca pe căciulă și dacă n-ar fi cei 3 răniți și 180 de morți în accident v-ați fi retras la Corbeanca, ca să vă înnecați în lac. Ce-i de făcut? Aveți 20 de ani de pușcărie în față ca să vă gândiți la acest lucru.

Agenția Călimara

18 mai 2018

Orice om îi place Regina Șopârlelor


Cu mașina de tuns iarbă și roaba în curtea noastră. Suntem doar noi doi, io și Tina Cumva. Retezăm iarba, o tundem că nu mai încape mașina în curte. Vorbim. Tăiem iarba și vorbim. La Evelin, barul din sat, a băgat diamante. D-alea de calitate. Noi. Mi-ar trebui vreo patru să-mi pun în păr. Și ție mai multe, că să-ți faci alt telefon. O să plouă. Neajlovul a început să curgă circular și din când în când apele lui se ridică la cer și, căzând, irigă pășumile, porumbul, macii. Dar să prindem pește, norii au strigat, d-ăia mari și d-ăia mici. Îi facem piftie și ciorbă. Universul mai trebuie cucerit? De ce? Numai turcii pot ajunge acolo, cu oștile lor în fruntea cărora se afla Semiluna. Simbol. A adus și cataif la Evelin. Mie îmi trebuie vreo două, trei ca să-mi pun în păr, ție mai multe ca să-ți faci un alt telefon. Liniște. Noi nu fumăm, așa că despre incendiu nu putea fi vorba. Da, nu putea fi vorba. Și brusc un zgomot de suită regală.

Pe gard se suise o frumusețe de șopârlă. Am recunscut-o, era Regina Șopârlelor din Obedeni. Frumoasă, plină de viață și de culori, demnă, ascuțită la limbă. Zice: Dacă s-a terminat iubirea, înseamnă că nici n-a-nceput. De-abia de acum încolo. Și-a mai zis: Binele ține mult, iar răul și mai mult. La final: Îmi chem avocatul.

Pe islaz trecea turma de vaci a satului. La păscut. Din turmă s-a desprins o vacă uriașă, cu servietă diplomat și robă de tribunal. Se oprește în fața porții noastre și zice: nu-l supărați pe Dzeu cu păcatele voastre iar pe oameni cu realizările voastre că vă ia mama dracului. Vă bag în cireadă și vă trimit tot restul vieții la păscut. Mă uitam la Tina Cumva. Tina Cumva se uita la mine. Să acceptăm? Păscutul nu e o treabă dificilă. Cazi cu capul de câteva sute de ori pe zi în iarbă, mănânci, te-ngrași și în felul ăsta de poți angaja la Opera din Sydnei. Nu-i cine știe ce.

Așa că ne-am apucat de păscut. La prima ieșire în lunca Neajlovului io am păscut o hârtie de 200 lei iar Tina Cumva una de o sută de euro. Ne-am cumpărat rapid o mașină, aragaz, șosete și chibrituri. Ne-am oprit la Londra. Am sunat-o pe Regina Angliei să ne primească și, deodată, s-a auzit în spatele nostru un glas cumoscut care zicea: Nu-l supărați pe Dzeu cu păcatele voastre. N-ați înțeles nimic, hai înapoi. Hai!!!

D

16 mai 2018

Eseu despre pijama


Când am văzut ce pijama ți-ai cumpărat a crescut așa în mine o flacără că mama a fost cea care mi-a zis bă copile dă-i bani de pijama și vezi ce-și cumpără așa testezi caracterul unei femei și mai ales dacă te iubește apoi ca să înțeleg că spune numai adevărul mi-a făcut ciorbă de fasole.

Când am ajuns la slujbă colegii mei știau despre pijamaua ta fusese știre pe CNN și acolo a mai spus că e din mătase prelucrată la Tricodava după un vapor chinez adică vaporul a fost descărcat în Constanța și din el a căzut un balot de mătase că se inaugurează acest drum Drumul Mătăsii în colaborare cu Xi Oping ăla.

Pijamaua asta te face mai frumoasă și mai nu știu cum așa că am cumpărat venind spre casă salată de boeuf cum îți place ție cu carne de vită pentru că numai cu carne de vită se întreține dragostea noastră și curată pijamaua.

N-are importanță ce spun colegii io când iau salariul îți mai dau ceva bani să-ți mai iei o pijama că ai un gust desăvârșit și ne invidiază toți prietenii că Nelu a zis bă ce pijamale își cumpără gagica și a zis de două ori bă ce pijamale își cumpără gagica cum să n-o iubești?

Și-apoi a venit o toamnă scârboasă că tu te-ai mutat la mama ta io la a mea fiecare cu pijamaua lui poate că-i mai bine o să mergem la doctorul de familie să ne pună un diagnostic pentru că nu așa se poartă oamenii mari care îndrăgesc pijamalele.

Înțelegi?

D.

15 mai 2018

Soldatul de pe Calea Victoriei


Zic: să mă duc la Muzica, să-mi iau un Peter Hamill? Sau la Mega să-mi iau un kil de brânză? Sau un bici cu care să-mi bat nevasta? Înaintea mea, un soldat. Îmi spune, întorcându-se: ia, dom'ne, o brânză și-o roșie și-ți salvezi căsnicia. Femeia nu trebuie biciuită, nici pusă să asculte Peter Hamill. Ar fi peste înțelesul ei. Intrăm în vorbă. Aflu că se numește Gold Tănăsescu, este căpitan de infanterie și că a aflat abia ieri, după 70 și ceva de ani, că WW2 s-a terminat. Iar acum e în drum spre casă, undeva în Militari. Am intrat amândoi în pasajul Villagros. Am luat o bere. Povestește.

Când am atacat la Budapesta, în fața noastră mai erau să ne opună rezistenă niște turci din oastea imperială de la 1500. I-am mitraliat pe toți, pentru că în noaptea precedentă ne furaseră femeile. Pemntru că, noi, domnule, eram înoțiți de un harem formidabil format de femei din Galați, Tecuci, Zimnicea. Femei focoase, aruncătoare de grenade, de sulițe, mă rog, în funcție de cum era cazul. Și am lăsat Budapesta în urmă și-am înaintat spre Berlin cu un mic ocol la Atena, unde spartanii atacau orașul. Am ajuns repede, că aveam mecanizate. Acolo, pe Acropole, vorbea un spartan: fraților, nu mai avem zahăr și hârtie de scris. Nu mai avem demnitate și ardei. Dar nici banane și microfoane de la care să ne spunem păsul. Așa să știți!! Urale, ce vrei? Tipul era un bun orator, din ăia care nu trebuie în armate de răsculați. L-am doborât cu un glonte și lumea a plecat acasă. Da, cu un glonte am pus capăt războiului peloponesiac din zonă. Atunci am căpătat prima medalie: cu un glonte se face primăvară, clasa întâi. Dar nemții urmau să cucerească Grecia și nu era rău să fii cu armata victorioasă, că puteai vizita insulele și învăța Zorba Grecu. Așa că am trecut la nemți. Am vizitat Corfu, Hydra, aici în Hydra mi-am cumpărat un măgar și m-am căsătorit. Nevastă-mea mi-a zis: du-te cu armata în Europa, capătă experiență, aruncă-i de la geam pe socrii mei și ne așezăm în România. Că am auzit că face miere de soi. Ori, mă știi. Așa am făcut, onoarea mea de familist m-a purtat spre București. Acum mă duc în Militari să văd ce-mi fac părinții. Io stau la etajul unu, n-am de unde să-i arunc.

D.