19 aprilie 2018

Că vorba aia: da' noi cu cin' să votăm?

Duminică, 15 aprilie, alegeri la Uniunea Scriitorilor. Pe scaun este tot Nicolae Manolescu și vrea să-i ia locul senatorul Dan Lungu. Mergem și noi ca să vedem cum ni se va schimba în bine viața de scriitor în următorii cinci ani de mandat al unuia din ei. Așa că am pășit într-o cameră de zece mp cam 70 de scriitori din cei cam 100 care veniserăm. Stăteam claie peste grămadă, aerul s-a încins, Vosganian a deschis o fereastră care s-a închis instant pentru că pe lângă ea a trecut o doamnă bătrână, ca la 200 de ani, care avea o pălărie cu borurile mov de zece metri diametrul, deci cât camera, cu care a iscat un curent alternativ, ca la formația aia AC/DC, din care baba chiar fredona unduindu-și șoldurile. Începem? Începem, că e duminică și mai are omul, chiar dacă scriitor, și alte treburi.

I se dă cuvântul lui Dan Lungu, că el e primul în ordine alfabetică. Lungu se ridică cu un braț de dosare ale căror pagini sunt toate ștampilate de cineva. Fraților, începe, la Neptun, la Casa Scriitorilor, se fură de se rupe. Și agită dosarele din care ștampilelel zâmbesc ca la mort. Se fură tot. Io am băut o bere și mi-au luat 9 lei în loc de 7. Apoi, nea' Vasile ăla, patronul, fură și el tot. Angajează oameni și iarna când la mare, se știe, nu e sezon. Furturile de la Neptun sunt apocaliptice și am să dovedesc asta la tribunal. Dan Lungu nu spune nimic de condiția scriitorului, de marginalizarea lui, de faptul că-și plătește cărțile din buzunarul propriu și că sub conducerea lui va fi mai bine. Lumea nu-l mai ascultă, termometrul arăta 60 de grade, așa că au început dezbaterile.

Se ridică la cuvânt Bujor Nedelcovici. Mamă, mamă, ce-o să urmeze, îmi zic. Bujor își scutură capul și-l lasă în piept și cu o voce sfârșită zice: domnilor, io sunt Bujor Nedelcovici. Cand a termina cuvântul Nedelcovici și-a umflat pieptul, și-a deschis cămașa la gât și arăta ca Florin Piersic. Zice: Pe mine m- urmărit securitatea de când aveam doi ani, și-apoi, la Paris, unde am scris cu nemiluita, de la opt ani. Să nu credeți c-a fost ușor, și și-a povestit viața vreo juma' de oră. Moșul, Bujor, agita o carte în care era vorba de cineva care descoperise ce și cum face securitatea. L-am crezut, iar mai târziu, la cârciumă, i-am reproșat că nu veniserăm până acolo să ne povestim viețile și că cu securitatea lui avem îndoieli.

Cam asta fost preț de vreo 4 ore, după care m-am retras cu Ștefania Coșovei la Radu, în piața Sfinții Voievozi. Am comandat bere, mici, cașcaval pane, Bujor chiar m-a-ntrebat: sunt buni micii, și mai aveau și ciorbă de burtă, și alegerile astea, ziceam noi, desuete așa cum sunt, vechi și neatente cu oamenii seamănă cu România: bătrâne, fără nicuun orizont, fără vlagă, fără idei, și-am cerut și-un ardei iute, ba chiar și muștar, care era prost, așa că m-au sunat Doina Ruști și Bogdan Hrib, pierzătorul la secția proză.

A trecut un troleu și l-am luat. Spre Green Hours, acolo măcar puteam vedea tineri ca lumea, care scriu și ei dar nu-i bagă nimeni în seamă, dar n-am stat la Green că era nuntă.

Alegerile continuă până pe 1 mai, dar așa a fost dumincă 15.

D.

16 aprilie 2018

Ups!!!

Mi se șterg postările!!! Ca să vezi!!!

D.

Cana Mov


Seara vine frecvent pe Neajlov. Păsările din tot ținutul Giurgiu se adună, vezi foto, își pun filme și vorbesc: Bă, Amalia, Serafimul ăla din stânga nu e băiatul tău? Nu, soro, ce-ți veni? Păi are nasul tău. Și penele. Sau: E și o gagică, nu vezi? Am văzut, e Smaranda, contabila de la Evelyn. De la Evelyn. A băgat azi bere din aia care ne place nouă, Triferment, făcută la București. Dar pasărea aia nu muncește, se vede pe ea. Da, cam așa. Lucra până mai ieri la Fabrica de Căni Roșii. Și într-o zi a fost prinsă cu o Cană Albastră. Albastră? De unde până unde? Făcea cercetări. De exemplu, cerceta așa și așa și-i dădea o Cană Mov. Mișto. Ăsta e titlu de ziar: Cana Mov. Mai bine decât Gândul. Da, mult mai bine, mai atractiv. Și decât Adevărul. Adevărul cui? Normal. În afară de Cana Mov, un ziar, la noi, ar trebui să se cheme Pantalonul. Câte sunt în Pantaloni? Îți dai seama? Își luau zborul, după aia, spre Zimnicea.

Generalul Manole Ben Manole înțelegea păsăreasca. Din școală. Se învăța, de exemplu, și urseasca, limba ursitoarelor din Balcani. Un dialect. O ursitoare d-asta a venit într-o zi cu o Cană Mov la școală. Și-a pus-o pe cap și au înflorit teii. Și-a pus-o pe cap și ăia mici au început să vorbească engleza și germana fluent, pe dinafară. Apoi, Cana Mov și-a luat zborul. S-a făcut ziar. Cotidian.

Florica Ben Florica se uita și ea după Cana Mov. Frumusețe mare. Sătulă de privit, îl strigă pe Manole: Bă, am făcut o piftie grozavă în Cana aia Mov pe care ai adus-o după războiul din Siria. Hai la masă!!!

Generalul trecu Părăsile în Constituția României, își puse în caschetă un Tangerine Dream și intră în casă. Bătu întâi la ușă: cioc, cioc, cioc!!!

D.

12 aprilie 2018

Târgul de carte de la Londra, ediția 2018 - 2


Puștii ăștia doi intrați nu se știe cum la Târgul londonez de carte, au vrut să fure cu ajutorul poșetelor volumul Călimara cu Cerneală. Au fost prinși și s-a iscat un mare scandal diplomatic. Morala este că copiii încă citesc iar nu stau cu nasul numai în tablete. Bravo lor. Evident că noi, eu și Aida, le vom plăti cauțiunea. Judecătorul ne-a întrebat: le plătiți cauțiunea? Noi am răspuns da. Păi, nu vedeți cu furat dnei Aida și gențile de lux? Nu, astea sunt ale lor. Cu ele ies la târguri și concerte.

A,D.

Târgul de Carte de la Londra, ediția 2018 - 1



Foto: Cătălin Leescu, Londra.

Prin grija ICR-ului, în special al doamnei Mihaeala Racovițeanu, volumul Călimara cu Cerneală a ajuns la standul României de la acest eveniment, fiind apreciat cum se cuvine. Noi mulțumim ICR și dnei Racovițeanu. Aida și Denis.

11 aprilie 2018

Pepenele Constituțional


Generalul Manole Ben Manole studiază posibilitatea ca Pepenele să intre în Constituția României. Este un aliment ușor, crește mare adică îl vezi de departe și zici: mamă, hai la bostănărie, și mai ales poate lupta împotriva inflației care se arată, aspră, la orizontul României. Se duse pe Neajlov, la bostănăria locală, însoțit de calul regimentului, un bidiviu numit Monoclor pentru că n-avea decât un ochi. Monoclor îi spuse: nu rezolvăm nimic cu pepenii ăștia de aici, sunt mici, nu se sparg nu țin de foame, doar se exportă în județul Cluj ca să susțină IT-ul de acolo. Trebuie să luăm o barcă și să mergem la Împăratul Norilor.

Vâsliră spre Împărăția Norlor. Timpul era așa și așa, ba soare, ba veverițe, ba vârcolaci și câte un petec de pernă de mătase pe care dormeau furnicile. Împăratul Norior cosea un lighea. Le zise: Vă așteptam. Cos ligheanul ăsta ca să ve întoarceți cu el pe Neajlov și să înlocuiți sintagma Coșul cu Alimente cu Ligheanul cutare, cutare. Și Ligheanul, dacă mă gândesc bine, poate fi trecut în Constituție pentru că are multe dungi, vezi foto cu Împărăteasa Norilor, care tocmai acum probează măsura exactă de pepene. 20 pe 20 și în înălțime tot 20. Sâmburii sunt umpluți cu coniac și cu rigips, cum ai norocul.

Se pornise vântul. Felia de pepene stătea pe mijlocul Împărătesei cum stau la bar paharele pline cu fundul în sus. Luară o gustare îmăpărătească: șorici, marmeladă și sâmburi de pepene din care se face un ulei bun de McDonalds. Și care, evident, distruge inflația. Generalul zise: Am văzut filmele americane de la Oscar. Io p-alea de la Gopo. Mari diferențe nu sunt. Calul spuse: Ba sunt. Împărătesa își îndreptă mijlocul și râse în hohote, nimeni nu știa de ce. Așa că au început dansul. Calul cu Manole, Împăratul Norlor cu consoarta și dansul s-a prelungit până dimneață când au venit berzele, din nou berzele, cu trei copii mulatri. Mulatri din Japonia. Cum dracului, s-a mirat Calul?

Un zgomot la orizont. O avalanșă de pepeni. Așa era acolo, dacă vorbeai tare, se pornea avalanșa de pepeni. Tu îi adunai și te duceai în Obor cu ei. Pe dreapta. Cum intri prin parcarea aia tembelă, vezi pepenii de departe și abia atunci îți dai seama că Manole Ben Manole are dreptate de trebuie să bage pepenele în Constituție. Că e hrănitor. Că e drăguț. Ieftin. Mohorât, bicefal și salubru.

D.

29 martie 2018

Mașina de spălat vase


Bătrânul era doar prof de tehnică și-i învăța pe elevi să fie practici să nu mai stea cu nasul în telefon la ora lui, adică se ducea la școală și preda o oră ceva, deci ora lui se numea de practică. Băteam cuie, le scoteam, le ungeam, le aruncam, și se făcea o dimineață frumoasă de mers în parc unde știai că vine și Margareta și-ți aducea plăcinte, că erau ele destule dar tu nu le dădeai la nimeni le mâncai cu ochii-n ochii ei ca să vadă cât o iubești și-apoi, după plăcinte, i-ai spus o poezie cu un mac, adică mac, mac, mac, care aduce copii pe la sate, doar că alea erau berzele și ți-a spus Margareta că poeziile fără femei, doar cu păsări sunt nite prostii, așa că te-ai întors la școală, unde bătrânul încerca să inventeze o altfel de mașină de spălat vase, a se vedea foto, mult mai reușită, adică vasele se scurgeau, și se scurgeau până în nisipurile Saharei pe care le iriga și răsărea varza de Sahara atât de bună la gust pe care o exorta deja România cu această învenție a bătrânului și era joi ziua în care venea la școală să ne ia temperatura că eu aveam 36 iar Margareta 44, dar i-au zis că e îndrăgostită și iar i-am spus o poezie cu doi maci, dar ea iar a spus că fără femei viața n-are rost și nici mașinile de spălat n-au viitor până când la butoanele ei nu apare o gagică.

Acasă era liniște și pace, pentru că porumbelul plecae să ducă poșta, bătrânul repara mașina de spălat vase, iar Margareta juca șotron singură. Un, doi, trei, patru. Și din nou, unu, doi, trei, patru până când, era-ntr-o vineri, s-a zvonit că se umple livada de cireșe. Era nemaipomenit, nemaipomenit. Am luat apoi cireșele și le-am vândut, iar omenirea a aruncat sâmburii la noi în curte, care sâmburi s-au strecurat printre gtratiile mașinii de spălat și a fost destul de neplăcut. Destul de neplăcut. Da.

D.

24 martie 2018

Surorile Monalisa


Parcă venise seara de dimineață, lăptos. Surorile Monalisa se pieptănau la oglindă. Să luăm cu noi un pix, să notăm. Plutiră pe geam și luară drumul vilei generalului Manole Ben Manole. Generale, ziseră de cum au intrat, nouă ne trebuie informații serioase despre trecerea Neajlovului în mileniul III, despre coaja de mesteacăn pe care trebuie s-o topim în mierea din pădurea noastră pentru oja aia cu care, știi și tu, că se dă și Florica. Trebuie să-ți mai spunem că n-am ajuns la primărie cu treaba aia, că acum primăria este suspendată, așa au construit-o ăștia iar la muzeu la noi încasările au scăzut că am auzit turiști spunând: băi, păi, astea sun Monalisele alea de lângă Clejani. Sunt ceva mai urâte, mai colorate. Înțelegi? Niciun răspuns. Surorile așteaptă. Nimic. Una din ele aprinde lampa cea mare. Generalul nu era în cameră. O fi în curte, la batalionul lui de lopeți verzi.

Generalul era în curte și-l certa pe greier: păi, e frumos ca tu să fii cântat toată vara și acum să vii la furnică să-i ceri cardul, sexul și fărâma de boabe de porumb? Nu. Ai face bine să te duci la primăria suspendată din Bucșani ca să-ți aranjezi ceva concerte acum iarna prin Bolintin sau chiar pe autostradă. Dacă apuci loc pe autostradă, nu te mai clintește nimeni două mii de ani, că altele nu mai fac și de-acolo ieși la pensie. Ahă!!! Nici nu știi tu. Și-apoi, toți plozii pe care-i are furnica sunt ai tăi? Nu sunt și adoptați? Că văd și o muscă, o gărgăriță. Păi, dacă sunt toți ai tăi, du-te și cântă, cum ți-am zis. I-ați un taburet, un lighean pentru bani și stai la km 44. P-acolo trec ăia cu bani. În cinci ani ești un greier făcut.

Surorile Monalisa ascultau. Era așa un obscur în grădină că nu se vedeau. Bune sfaturile generalului. Observară ligheanul sub un cireș. Vioara greierului era alături. Ușor, plutind fără zgomot, cele două surori luară ligheanul și vioara și se instalară la km 44 pe autostrada București Pitești. În prima zi făcură zece mii de euro. Ligheanul devenise neîncăpător. A doua zi făcură douăzeci de mii de euro. Le trebuia un compozitor. Îi chemară pe Beethoven și pe Berti Barbera, că-ncep toți cu B și era mai simplu.

D.

22 martie 2018

Iarna pe uliță


Mașina noastră a rămas afară, în stradă, când am fost anunțați că a venit iarna pe uliță. Adică omul de Boutiqoue a scos o tobă, a scris un text scurt, ceva Iarna pe Uliță, și a ieșit în stradă, a bătut și a strigat până ce lumea a băgat de seamă. O parte din lume. Că una era cu dna Dăncilă la Junker că să-i ducă nu-ș ce scrisoare de care depinde ceva namaiauzit pentru țară, alta era la tramvaiul suspendat ca să-l dezăpezească, alta era în birou la Ion Cristoiu ca să facă selfie cu Ghiță, dar era și o mică parte, vreo doi, trei indivizi ca noi, care nu ne amestecam, că știam de la răposatul Andrei Gheorghe că dacă stai mai mult de zece minute în jurul proșilor ți-ai ratat viața.

Noi, adică familia noastră, am văzut că mașina e troian, am scos lopețile, pumnalele, covoarele, măturile, roabele, halvaua, roșiile, scaunele, pernele și copiii și am început un comerț ambulant acolo în stradă, pentru că oricum să ieșim cu mașina nu ne interesa, poate doar p-ăla mic, mânca-l-ar tata, care s-a-ndrăgostit de fata femeii de serviciu din bloc. Se plimbă de mână, chestii, fac împreună curat când mama ei e la Paris cu banii de pe etajul 5 pe care stăm noi.

Și a trecut și Poliția și a văzut că tot ce facem e ca la carte, ba l-a și încurajat pe ăla cel mai mic al nostru, Micminor, care la 2 ani citește engleză de mic și au văzut la el cele trei cărți pe care trebuie să le ai la tine în caz de înzăpezire: Mama, de Sadoveanu sau Coșbuc, Mătușa Maria de Sadoveanu sau Coșbuc și De ce iubim femeile de Cărtărescu sau Coșbuc. Și a plecat mai departe polițistul, pentru că i-a zis unul prin stație: Bă, iarna pe uliță-i și pe Calea Victoriei.

Așa că noi, cei ieșiți la dezăpezire ne-am făcut partid la rugămintea lui Adilă, care pe mine m-a pus să fac programul economic al partidului pe 73 de ani, ceva cu întâi cultivăm, vindem tot, apoi raportăm că nu s-a făcut. E ceva de treabă, dar va fi un partid nou, cu noi doi, Buduca, și unul pișpiriu care stă întotdeauna într-un colț la masă și notează ce behăim.

D.

18 martie 2018

Maria Ben Manole


Foto Călimara cu Cerneală

E dimineață și caisele-și fac socotelile: două mergem la piață, tu, aia neagră și tu, aia gris, trei mergem să apărăm Constituția în locul Generalului Manole Ben Manole, iar eu am să trag o țigară babană că e rândul meu. Caisele plecară la program și atunci se sculă Generalul. Horcăi puțin, se-ntinse, aruncă cu perna după un motan de plastic care mieuna de zor la ceva. Deschise teveul la știri. Ba că o țeavă, ba că o crimă într-un dulap, ba că agricultorii mâncau, de foame, semințe de floare, și de-odată știrea că Madam Merkel a luat pentru a patra oară Cancelar în Germania. Asta era veste mare, care avea să-l scoată din anonimat. Își chemă cele trei fete mijlocii le el.

Fetelor, dacă mi-o aduceți pe madam Merkel s-o iau de nevastă, vă dau jumate din Obedeni, Bulbucata întreagă, Clejanii la fel și Neajlovul care curge între ele. Apoi, la nuntă, vă mărit cu trei generali americani care au în subordine Atlanticul, Pacificul și Colentina. Fetele plecară. Prima, Valentina Ben Manole o luă spre Bulgaria. Avea ea un iubit la Nessebar, pe care, din întâmplare îl chema Merkel, Merkel Stioanov. Făcură nuntă mare, mutară insula mai spre Tel Aviv că-i mai cald și începură să cultive lalele ca să taie Olanda din rădăcini.

A doua, Yoko Ben Manole, plecă după Ușeriu la Pol. Dar mergea atât de repede că-l depăși și se trezi singură în ditamai Siberia. A-nceput să strige: Merkel, Merkel. Niciun răspuns. Parcă odată, după trei zile, s-a auzit: Ya, ya, ce-i? Și Yoko îi zise ceva de Costinești, că adică să aducă Berlinul la Costinești, că uitase de ce-o rugase taică-său. Și bătu în clipa aia un vânt cumplit, că biata Yoko îngheță pentru totdeauna devenind mirajul marinarilor ruși.

Cea mai mică dintre fetele mijlocii ale generaluluii, Maria Ben Manole, își puse cea mai frumoasă rochie roșie din dulap, foto, se îmbrăcă cu ea și se duse în Centrul Vechi. Avea o întâlnire. Trecu pe lângă o masă la care niște oameni galbeni vorbeau galben despre politică. Între ei era unul gras cu pălărie albă. Omul zicea tare: Merkel în sus, Merkel în jos, v-am spus!!! Maria se supără. Nimeni n-avea voie s-o vorbească de rău pe viitoarea nevastă a lui Manole Ben Manole, taică-său. Așa că luă un pumnal și-i reteză gâtul omului. Șterse pumnalul cu rochia și se-ntoarse acasă. Unde era seară. Manole la teve. Pisica la cartofi. O creangă. Tramvaiul 21 pe Neajlov. O broscuță, da, o broscuță. Așa că se puse pe plâns.

D.

13 martie 2018

Horoscopul zile de ieri


Întors recent de la Adidas Baba, domnul Sfântul Găleată cel Frumos, specializat acolo în prezicerea unor evenimente trecute, ne împărtășește astăzi horoscopul zilei de ieri, 12 martie, 2018. Ia să vedem.

MILIGRAM. Nativii zodiei se duc la Bancomat să scoată ceva bani de cheltuială. Poate 100, poate 300 de lei, în funcție de unele gânduri ascunse, care nici astăzi, marți 13 nu au ieșit la iveală. Pe drum își face socoteala: 50 lei, ca să-mi bat nevasta, 100 ca să-mi răpesc copilul ca să cer un milon pe el, 30 plus 30 plus 30 ca să beau bere pe traseu. Și așa mai departe. Ajunge la Bancomat. Mașina nu are bani. Astfel că nativii scot ciomagul și distrug conjuncția dintre Saturn și Jupiter. Seara, la teve, ca să simtă cu Busu vremea de mâine, 13 martie.

LIBELULA. Libelulii, că-s numai bărbați, aprind brichetele. Se face lumină. În bucătărie. Toate sunt la locul lor. Numai ciorba de burtă nu. Încep căutările până duminică. Spor la bani. O bătaie bună. Un pumn între ochi pe la ora 16. O scrisoare. Cu un singur cuvânt. Becul se sparge. Libelulii trebuie să aibă grijă mare, pe 13 martie se-mplinesc nu-ș câți ani.

TAUR. De Tauri ce să mai zicem? Zodie hotărâtă. Bea ceai, zeamă de murături, ciorbă de mure. Pentru sănătatea cam precară. Trece salvarea. Se aud sirenele de cutremur. E o simulare. Congresele PSD și PNL din aceeași zi pregătesc o mare Unire. Telefon neplătit la ceas de seară. Ceva umor când soția vine acasă și găsește pisica în cuptor.

PATEFON. Dacă Forma Apei, ultimul Oscar, ar fi fost filmat în România cu Marinuș Moraru, el s-ar fi numit Operațiunea Monstrul. Și ar fi luat toate premiile Gopo.

Agenția CĂLIMARA.

08 martie 2018

Un 10 la Monj


Grădina Mon Jardin 1965

Dacă vroiam să prind prima oră la școală luam tramvaiul 5. Trecea pe Magheru și avea stație la Vasile Conta, taman în fața blocului meu de la Biserica Italiană. Un ghiozdan ceva, un caiet. Nu luam niciodată mai mult de un caiet fie că aveam botanică, fizică sau sport. Îl văd venind dinspre Universitate. A doua stație era la Cinema Patria. Am timp să mă gândesc: ce am prima oră de mă grăbesc așa? Dar a doua? A treia stație a lui 5 era la restaurantul Mon Jardin, unde coboram, că liceul, Sadoveanu, era imediat pe dreapta. Spre Monj, cum îi ziceam noi, traversa Ovidiu. Îl întreb: bă, ce avem prima oră. Istorie. Și? Păi, aia cu Gh Doja. Dar a doua oră? Româna. Păi mai bine intrăm puțin la Poarta Albă să bem câte un țap. Așa am făcut, pentru că în anii 60 cârciumarii deschideau devreme. Poarta Albă era o berărie în picioare lipită de Monj. Peste Monj și Poarta Albă se ridică astăzi fostul hotel Dorobanți acum Johnson, așa ca să știți.

Ovidiu a plecat la a doua oară, nu mai știu ce-am vorbit. Poate de poker, de voleiul de la Radu din curte. Naiba mai știe. La masa mea s-a lipit un individ scund, cu părul mare în față, cu degete negre de tutun. Am băut câte o bere și brusc, văzându-mă în uniformă, m-a'ntrebat: ești de la Sadoveanu? Da. Nu cumva ești elevul meu, D.D? Ba da. Și eu îl recunoscusem: era Dragnea, proful meu de română. Nu te-am văzut niciodată la orele mele. Nu. Ai de gând să vii? Nu știu. Și când recuperezi? Ce? Am trecut de jumatea manualului. Repet: ce să recuperez? Înseamnă că știi ceva? Știu. Păi, ia zi ceva de Sadoveanu. I-am vorbit un sfert de oră de Sadoveanu, chit că nu-mi plăcea. Apoi, de Cezar Petrescu, de Rebreanu, aici proful a specificat: ăsta se-nvață la anu', de Labiș, de filmele cretine românești, d-alea cu Mihai Viteazul ieșind din apele mării la Mamaia, de Lovinescu sau de Mateiu Caragiale. N-a scos o vorbă. Citești, a apucat să zică. Da, foarte mult. Îți dau 10 pentru azi și te anunț când avem teză. Ne-am dat mâna și-am ieșit amândoi. La a treia oară vroiam să mă duc, că-mi plăcea profa de rusă.

La întoarcere nu mai luam tramvaiul 5. Ne opream la Eugen să jucăm poker. Io am pierdur odată cu un full de valeți o sumă foarte mare. Cam așa era. Da, cam așa.

D.

06 martie 2018

FOTOGRAFUL UNIRII


Păcat că n-ați venit. Au fost mii de oameni: șomeri, brutari, pricepuți în ale teatrului, cam ca o doamnă care mi-a spus după spectacol "Domle, nu se poate să fii și de stânga și de dreapta", elevi cu înghețate în buzunar, tipe, doamne, istorici care au făcut din istoria României o mare minciună, balerine, hingheri, catteringiști, profi de latină, mecanici, un tip cu Porsche, și mulți, mulți alții. Pentru că n-au mai fost locuri în sală, s-a stat și în holul de la intrare, și în parcare, și pe cupola TNB. Mulțumesc tuturor.

D.D.

05 martie 2018

Bran 640


Se mai primesc texte până la 1 Mai. Cititorii noștri abia așteaptă să scrie. Pe 1 iunie se dau premii substanțiale, iar cele mai bune 100 de lucrări vor apărea în volum. Premiile și lansarea volumului vor avea loc la Castelul Bran, 1 iunie, 2018.

Agenția Călimara

04 martie 2018

Bazaconii

Domnul Slătineanu Virgil, poreclit Glonț, repara scaune. Ți se rupea un picior la scaun și dl Slătineanu era deja la ușă. De-asta era poreclit Glonț. Suna instant la ușă până să se termine pârâituta scaunului. Venea cu geanta cu scule. Avea mii de șurubelnițe, chei de 4, garnituri și picioare de schimb. Chiar și umane sau de animale. După ce termina rapid reparația, își încasa suta de lei și dispărea la fel đe repede precum venise. În ziua în care a avut loc povestea de față, dl Glonț a primit un telefon: Alo!! Da!! Sunteți dl Glonț? Da. Veniți urgent pe la mine. Era Baba Cloanța. Dl Glonț ajunse în pădure, bătu la ușă și intră. Baba Cloanța îi arătă picioarele celor opt scaune descărnate pe care le avea și-l luă la bătaie. Nici azi nu s-a aflat de ce. Bietul domn Glonț fu incinerat și îngropat în pădure cu o cruce formată din picioare de scaune.

Câinele Andaluz era bun prieten cu Pisica Andaluză. Mergeu împreună la restaurant, la mall, la concert, în Coreea de Nord, cu submarinul și așa mai departe. Într-o zi, pe traseul lor apăru Șoarecele Andaluz. Un tip mare, gras, cu blana albă. Căra în spate un brad de Crăciun. Nu mă ajutați? Și porniră tustrei cu bradul în spate prin pădurea plină de ciripeli, urlete de urși și alte lighioane. Ajunși la coliba Șoarecelui Andaluz, acesta se dădu la Pisica Andaluză. Îi făcu propuneri indecente. Câinele Andaluz atât aștepta. O luă la goană. De atunci, Șoarecele și Pisica, amândoi Andaluzi, trăiră sute de ani în deplină armonie, iar pe copiii lor îi făcură profi de fizică.

Generalului Manole Ben Manole îi curgea mov din barbă. Florica Ben Florica, nevasta lui, sugeră c-ar fi o problemă cardiacă. Îl întinse pe general pe pat și-i făcu respirație gură la gură. Movul curgea în continuare. Luă aparatul de resuscitat, îl ținu o oră pe pieptul soțului, și tot nimic, movul deja umpluse covorul. Florica sună la salvare. Care, ca de obicei în România sau ca domnul Glonț, sosi instant. Din mașină coborî un doctor bărbos, care avea aceeași problemă: îi curgea mov din barbă. Florica îi lăsă pe amândoi bărbații în dormitor și plecă la cumpărături. Luă un căruț și-l umplu cu sarmale, ghiață, varză, gogoși, zahăr, mere toate mov.

D.

02 martie 2018

HOROSCOP 5 - 11 martie


Întrucât doamna Sistermorphine este la Bruxelles cu slănină și sarmale pentru europarlamentarii români, iar domnul Sfântul Găleată cel Frumos la pescuit în munții Retezat, Horoscopul săptămânii viitoare este prezentat de surorile Bell din fanfara satului Uiești, județ Giurgiu.

TAUR și PEȘTI. Nativii acestor zodii sunt norocoși. Ei evoluează până pe 9 martie împreună datorită conjuncției lui Saturn cu Pluto sau cam așa ceva. Împreună sapă după apă. Găsesc la 50 m adâncime. E de fapt un râu galben. Se suie în barcă și vâslesc până la sursa galbenului. Este de fapt aur. Bună dispoziție. Telefone la neveste. Scot din desagi cireșe fără sâmburi. Mănâncă.

GEMENI. Influențe negative din partea colegilor de birou. Pe geamăna noastră a salvează telefonul. E de la soț: Dragă, am găsit aur, e pe râul subteran pe care l-ai visat acum doi ani. Am toporul și m-apuc de treabă. Nu uita copiii la școală săptămâna asta, știi că aia de chimie e nasoală. Te pup până duminică 11 martie, ora 13.

BALANȚĂ. Paznicul izvorului de aur dormea. Aude zgomot de topoare. Până marți 6 martie, ora 20. Își ia fierăstrăul, singura armă, cântă la el o melodie încurajatoare și iese să vadă cine e. Cine e?, cu voce tare. Topoarele au amuțit. Cine e? repetă paznicul. Nimeni, un răspuns. Liniștit, paznicul se întoarce la somn. Sforăie. Până sâmbătă, ora 15, când primește o scrisoare de la nevasta unuia dintre vizitatori: Au plecat? Să-mi faci semn, că vin de îndată, mi-e dor de tine.

FECIOARĂ. Cu aurul în barcă, fredonând melodia Pe Valea Prahovei, cei doi tauripești se întorc. E trafic pe râul subteran. Toată omenirea de pe glob, sub auspiciile lui Saturn și ale Lunii, caută aur. Paznicul vinde o uncie cu 50 de dolari. Chilipir. A strâns mulți bani. La prânz, cu toții primesc o invitație la masă. E de la Peștișorul de Aur.

CLOROFORM. Zodie destul de sinceră. Venus o patronează și strânge șurubul în jurul ei. Femeile clorofoarme sunt viteze. Bărbații cloroformi nu. Până joi, 8 martie. O invitație la plimbare cu barca pe râul subteran. Nu ratați. Se mănâncă bine.

Agenția CĂLIMARA