24 iulie 2017

Dimitrie Vitanidis

Întâi a sunat un telefon în redacție la Cațavencu, 1990. Am răspuns. Un nene cu o voce joasă, albastră, cu ceva grade pe umeri și în aerul expirat, zice: Sunt urme ale teroriștilor în vila lui Vitanidis de la Samurcași. Subiect de presă. Am convenit cu Doru Bușcu și Sorin Vulpe să mergem până acolo, Samurcași find pe malul lacului Buftea, vizavi de studiourile de film. Am mers doar eu cu Emil Berdeli. Dimitrie ne aștepta fără teroriști, dar ne-a spus: vecinul Ionel a auzit aseară cum unii au escaladat gardul sau au venit pe apă, deci s-au auzit și scândurile pontonului, și cum că niște oameni au intrat în casă și făceau de zor ceva prin camere. Atunci, nea Ionel, vigilența întruchipată, a sărit și el gardul și s-a uitat pe ferestre din afară. Oamenii ăia, îmbrăcați în negru, desfășuraseră niște hărți, aveau lanterne, unul avea un automat și vorbeau, vorbeau, vorbeau arătând spre un desen de pe hartă care era Atheneul Român în persoană. Așa zicea nea Ionel. Apoi, ălora li s-o fi făcut foame sau sete și au îndesat planurile sau hărțile în dulapul alb de la etajul unu al vilei și-au șters-o, unii cu barca, de fapt toți cu barca. Așa că unele planuri ale teroriștilor trebuie să fie sus în dulap. Ne-am dus sus în dulap, nu era nimic. Am scociorât vila, am făcut baie în lac, tot nimic. Dar Dimitrie a zis: Bă Emile, bă Denis, hai să luăm din sat doi litri de vin și stăm și noaptea asta aici, poate se-ntorc teroriștii. Așa am făcut, dar pe la 11 noaptea am chemat trei fete tinere din sat, prietene cu Dimitrie și teroriștii nu s-a mai întors niciodată.

Și am zis că să bem una mică la barul din fața Circului de Stat din București. Barul ăla care avea în față și niște călușei pentru copii, o buburuză electrică pentru bunici și câteva mese mizere la care eram noi. O masă de tablă. Scaune din fier forjat. Eram vreo opt. Eram vreo opt și la a șasea sticlă de vodcă. La un moment dat de grupul nostru s-a apropiat o femeie ca la 80 de ani. Ne-a cerut și ea un pahar. La al doilea i-am zis că nu-i mai dăm decât dacă ne face un stiptiz pe masa de tablă. Femeia s-a executat. Atunci lui Dimitrie i-a venit ideea s-o ducem la Samurcași unde aranjează el cu directorul la Casa de Cultură din Buftea striptiz pe bani seară de seară cu femeia asta apărută din senin. Ne-am urcat în două mașini, cu babă cu tot, care se înveselise bine de la al patrulea pahar. Pe drum ne-am dat seama că nu aveam decât șapte lei cu toții și nu puteam lua de haleală pentru nouă oameni, nici băutură, nici nimic. Dimitrie a zis că găsim în sat. În sat am găsit cinci kile de vișinată foarte dulce pe care am băut-o instant în curtea vilei. Am adormit cu toții pe terasa vilei sub privirile amenințătoare ale Stelei Popescu, vecina lui Dimitrie. Dimineața ne-a arestat poliția. Adică cum? Ce făcusem? Păi, baba s-a trezit prima din beție și s-a dus la poliția din sat și-a zis c-am violat-o. Nu s-a dovedit fapta, dar ne-am pierdut timpul pe acolo câteva zile și n-a fost bine de loc.

Doamna Vitanidis, mama lui Dimitrie, ne-a dat niște chei și ne-a zis: Uite cheile casei de la Marathon din Grecia, mergeți și voi pe-acolo. Și dacă nu vă place mergeți la Atena, unde bătrânul răposat Gh Vitanidis avea două apartamente. Ne-am suit în VW-ul lui Dimitrie și am luat calea Giurgiului. Înainte de oraș ne-a sunat un prieten de-al nostru de la teatrul din oraș. Că să trecem și pe la el, că niște grătare, niște vin, niște fete. Am băut o săptămână într-o grădină plină de nuci, depănând povești cu soldatul de la Marathon. Ba că era prea mic, ba că avea doi metri, ba că alerga în sandale, ba că avea mobil, și una din fete chiar a zis că-i știe numărul, a sunat și n-a răspuns nimeni. Apoi am dat-o pe turismul Greciei, că așa și pe dincolo și a trecut o săptămână. Aveam niște treburi la București, io cel puțin, iar Dimitrie trebuia să ducă la spital o fată din corp ansamblul circului. Ne-am întors. Marathonul n-aveam să-l mai vedem niciodată.

Acum când citim acest material, 24 iulie 2017, Dimitrie Vitanidis este îngropat la Curtea de Argeș alături de tatăl său, regizorul Gheorghe Vitanidis. A făcut infarct vineri 21 iulie și n-a mai putut fi salvat. Avea 57 de ani. R.I.P.

Denis

2 comentarii:

  1. Nu știu dacă zic corect, dar între 1975 și 1979 d-l Dimitrie a fost cursant al lic mi-l Dimitrie Cantemir, Breaza, am fost colegi, dansul la D, iar eu la A. Îmi pare rău s-aud c-a murit înainte de vreme.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da,a fost, dar pt.o scurta perioadă.Nu era în locul potrivit. Dumnezeu să îl odihnească!

      Ștergere

Lăsați răspuns aici: