30 octombrie 2018

A Star is Born


Foto, arhiva E.M.

Lady Gaga a bătut la uşă şi io aveam o cămaşă roşie, Tina Cumva nici atât. Era soare pe cer, erau cireşe. Odată cu Lady Gaga în bucătăria noastră a intrat şi un bărbat, unul Bradley Cooper, care s-a apucat să roadă frigiderul. O făcea cântând. Că ce facem în seara asta? Nu venim la film? La care. Păi, la ăla al lui Dobriţoiu. Chipurile făceau mişto. Adică în filmul lui Dobriţoiu, filmat într-un balcon, trei tineri, o fată şi doi băieţi, doi din ei căsătoriţi, îşi puneau problema că cum să şi-i tragă în trei, iar pe chestia asta filmul era prezentat drept psihologic, de draoste, ceva nemaivăzut. O prostie.

N-am dus cu Lady Gaga la A Star is Born în care chiar juca alături de Bradley. E povestea aia de dragoste când intri într-un bar şi ştii că femeia aia în albastru din capătul tejghelei, puţin beată, va fi a ta pentru tot restul vieţii. Cumva ştii asta. Simţi. Şi chestia e reciprocă. Urmează dialoguri simple, frumoase, umane, un cântec într-o parcare goală, un pat tăvălit cu migală, un sărut, o privire.

Se cântă mult şi bine, Lady Gaga surprinzătoare ca actriţă, se iau droguri, ea ajunge laureată Grammy. O ascensiune frumoasă datorată în parte iubitului ei, cu care, într-un final, se mărită. Cam atât. Un film de văzut, meserie.

Apoi, ne-am întors la noi în bucătărie. Lady Gaga şi-a scos uriaşa pălărie şi pe jos s-au revărsat numai flori. De toate felurile. Da, de toate felurile.

D.

Revenire la ELIDA

Familia Hrişcu Badea este de fapt familia Hriscu Badea, fără ş. Deci Hriscu Badea este proprietarul TEATRULUI DIN MANSARDĂ.
Greşeala îmi aparţine.

Florin Antoniu, regizor la Teatrul Tudor Vianu din Giurgiu este de fapt nu numai autorul textului ELIDA, ci şi regizorul spectacolului şi ilustratorul muzical.

Bun.

D.D.

29 octombrie 2018

Tot ELIDA

Revenim:

Spectacolul ELIDA este produs de firma TEATRUL DIN MANSARDĂ, coordonată de Delia Hrişcu Badea şi Cristian Hrişcu Badea. Teatru care îşi propune, pe viitor, spectacole de calitate în locaţia SHOT Club: muzică, teatru, film, seri de dans şi aşa mai departe. Se ajunge cu maşina 105 sau maşina privată. Parcare suficient de mare. Clubul are restaurant, bar, grădină. Ce chestii!!

D.D.

ELIDA


Foto, arhiva Deliei Hrişcu Badea

Într-un club elegant, SHOT, din campusul la fel de elegant al Agronomiei, vedem piesa de teatru ELIDA, un one-woman show în interpretarea actriţei Delia Hrişcu Badea pe un text de Florin Antoniu. Ia să vedem:

Elida este o actriţă trecută de prima tinereţe care încă mai visează să joace Ofelia. Pentru ea, personajul hamletian este sumum de actorie şi talent ce-l poate da pe scena pe care a cam îmbătrânit. Mai are încă speranţe. Cum speranţa nu este o strategie de viaţă, Elida se înscrie în Asociaţia Artiştilor Anonimi, A.A.A., care, în totalitatea ei este oglinda neîmplinirii în viaţa teatrală. Aici, Elida îşi rememorează cariera în roluri de compoziţie care sunt mici bijuterii ale spectacolului: de la comedie la dramă, de la tăcere la strigăt, de la zâmbet la cântec Delia Hrişcu Badea ne dă fiori, ne face să privim în noi înşine cu ochi sentimentali, tandri, amintindu-ne că şi noi am fost pe fundul prăpastiei şi că singurul drum de ieşire a fost în sus.

Delia Hrişcu Badea îşi propune, datorită şi lui Florin Antoniu, să exploreze zone profund emoţionale, să apese inteligent anumite butoane la care reacţia publicului nu se lasă aşteptată, să atingă acel fond sensibil care nu poate rămâne fără ecou în sufletul nostru.

Spectacolul construit de Florin Antoniu şi asumat de Delia Hrişcu Badea este ca o confesiune în timp real. Actriţa lucreză mult tocmai pe forţa poveştii, lăsându-se în voia ei cu un fel de patimă intenţionat amplificată. Dovedind un acut simţ al realităţii, Delia Hrişcu Badea deşiră inefabilul feminin focalizând atenţia asupra unui suflet intinat pentru care a juca echivalează cu a te strecura printre legile vieţii ca printre nişte curbe nevăzute.

ELIDA este o piesă despre regrete şi neîmpliniri, o piesă modernă pentru care mulţumim celor doi protagonişti: Elida, actriţa Delia Hrişcu Badea şi Florin Antoniu, scenaristul poveştii. Producător, Cristian Hrişcu Badea.

De menţionat excelenta degustare de vinuri Panciu organizată de amfitrionii clubului SHOT. Tre' să mai mergem.

Denis Dinulescu

24 octombrie 2018

Câinele andaluz


Foto, arhiva E.M.

Câinele andaluz devenise mărolog internaţional. Renumit. Gusta mărul şi zicea pe loc dacă e stricat, amar, sărat, dulce, cărnos şi aşa mai departe. Avea o carieră strălucită. Cutreiera livezile din toată lumea şi era plin de bani. Numai că într-o zi nu mai dădu niciun diagnostic. Suferise o decepţie în dragoste. Pur şi simplu muşca mărul şi-l arunca. Nimeni n-am mai aflat nimic niciodată de acum vreo zece ani. Îngrijitorul lui, don Pasquale Bătrânu, avu o idee: boala se putea vindeca prin operaţie la o clinică din Viena. Aşa că înfiinţă un cont în care să pună lumea bani, că operaţia era scumpă, ca să redea andaluzului papilele gustative care l-ua făcut celebru.

Cu primii bani, don Pasquale îşi deschise un atelier de cămăşi pe Calea Victoriei din Bucureşti. Cu următorii cumpără multe cărţi de fizică cu care dădea meditaţii turiştilor tot pe Calea Victoriei. Cu mulţi alţii care intrară în cont făcu o pistă de biciclete la margine de Bucureşti pentru paznicii care păzeau bostănăriile, o cale ferată foarte scurtă de vreo 2 metri dar de mare viteză, un pod peste Calea Victoriri şi la final finanţă un Marathon al Păcii cu care fugi în Italia.

În răstimpul ăsta, andaluzul nostru, puse ochii pe o florăreasă tot de pe Calea Victoriri. Una Florica Ben Florica şi începu să-i facă curte. Aşa că sfârşi la Bellu pentru că ţinuse cont de Manole. Generalul Manole Ben Manole.

D.

20 octombrie 2018

Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari - o cacealma de Radu Jude

Îmi tot dau silința să nu merg cu sacul la filmul lăudat, și, cu toate acestea, am fost prins nepregătit pentru un film care a fost recompensat cu Globul de Cristal la Festivalul de la Karlovy Vary, în 2018, desemnat ulterior propunerea României pentru Oscar, la categoria „Cel mai bun film într-o limbă străină”. Nu-i mai redau titlul...

Cu toate acestea, am să mă refer la film ca simplu spectator, n-am să fac politică.

Titlul, nu-l mai redau, ar trebui să reprezinte esența filmului, dar în acest caz pare să fie mai mult o aroganță a scenaristului. Cu ceva mai multă inspirație, putea găsi altul. Nu am găsit nicăieri scris cine este scenaristul, dar pare să fie însuși Radu Jude, regizorul.

În film, pare să fie vorba despre un film, adică despre realizarea unui film care abordează „adevărul” despre Holocaustul românesc: „Exterminare (prin diferite metode) a unei mari părți a populației evreiești” , conform DEX, precum și despre masacrul militar de la Odesa, din 1941.

Astfel, pe platoul de filmare, un muzeu de istorie, cu armament, mașini de război și manechine în uniforme militare, vedem o tânără regizoare, Mariana Marin, interpretată de Ioana Iacob, care vrea să repartizeze roluri unor actori neprofesioniști, plătiți ca figuranți. Pe unul cu barbă vrea să-l facă Marx, pe unul cu chelie, nu-mai-știu-ce, pe altul, mareșalul Antonescu ș.a.m.d! Ba chiar îi pune „să dea probe”. Pe un bărbat mai în vârstă îl pune să mimeze că a luat foc, dar acesta mimează lamentabil, spre disperarea „regizoarei”. Acesta se justifică spunând că nu este actor profesionist, a venit pentru bani, ca urmare, să-i arate „regizoarea” cum se face. Replica acesteia este halucinantă: nici eu nu sunt actriță! Păi, atunci, cum facem?! zic eu.

Mai apare și un personaj important, atât de important, încât cineva îi ține umbrela de ploaie, un clișeu cinematografic foarte uzat! Interpretul este Alexandru Dabija, iar personajul este Movilă. Movilă = Grămadă de obiecte; morman, maldăr. De unde și vorba românească: Prost, făcut grămadă! Numai că acest Movilă nu este deloc prost, ba e foarte cult, vine cu citate veritabile, are cunoștințe vaste de istorie ș.a.m.d. Ca urmare, tindem să credem că este un „consultant de specialitate”, cunoscând tehnicile și tacticile militare. Numai că nu arată și nu se comportă ca un militar, sau fost militar. Nu are o ținută rigidă fizic, ba, dimpotrivă, este foarte lejer, are cămașa scoasă din pantaloni și un limbaj flexibil. Mai târziu ne dăm seama că este un reprezentant al Primăriei Capitalei, un consilier, ceva. Dar nici aici nu se potrivește, fiind mult prea cult, numai dacă nu este o ironie a lui Jude!

Degringolada provine din faptul că, acum, și-un spectator, oricât de mediocru ar putea fi, ca să spun așa, știe că nu faci castingul pe platoul de filmare, se face cu mult timp înainte, de către o echipă specializată, că regizorul trebuie să fie un bun actor, adică să-i poată da explicații interpretului, iar „consultantul de specialitate” este consultat cu mult înaintea începerii filmărilor, nu vine cu idei complet inverse față de ale regizorului, ca să se certe cu acesta pe platou, chiar dacă unele controverse pot să apară.

După vreo 40 de minute ne dăm seama că nu e vorba despre filmarea unui film, ci de repetițiile pentru un „spectacol de stradă” finanțat de Primărie. Se schimbă calimera, dar busuiocul nu se drege! Dacă este vorba de un „proiect” aprobat și finanțat de Primărie, atunci înseamnă că a fost aprobat și un scenariu, sau măcar un „desfășurător”! De ce mai venea „un reprezentant”, care caută cu tot dinadinsul să edulcoreze intențiile regizoarei? Aceasta, atât de tânără și fără experiență, de ce era atât de sigură că ea deține adevărul absolut? Ce motivație avea să-l facă public, și pentru cine? Pentru o adunătură de ocazie, într-un moment unic? Care era acel moment pentru a comemora Holocaustul, respectiv măcelul de la Odesa? Cine și-ar fi permis să finențeze un astfel de proiect, atât de grandios, de costisitor, de efemer și de inutil? Locul de desfășurare, Piața Revoluției și Palatul Regal, nu reprezintă nimic pentru spectatorul român, darămite pentru străini!

Pe parcursul repetițiilor, pe lângă „viziunea” reprezentantului primăriei, regizoarea mai are de înfruntat și mentalitatea unor participanți, convinși că ei dețin, adevărul, pretext didacticist, să nu spun infantil, pentru Radu Jude să arate că, de fapt, părerile sunt împărțite, ceea ce știam deja!

Așa cum „spectacolul de stradă” nu se justifică din punct de vedere financiar și logistic, tot așa și spectacolul cinematografic al lui Radu Jude este o desfășurare inutilă de forțe, pentru a demonstra că românii nu au fost întotdeauna victime, iată, a găsit el un moment în care sunt și călăi. Și care este scopul filmului? Să nu se mai repete? Ce să nu se mai repete?

În film sunt folosiți foarte mulți interpreți, actori profesioniști sau neprofesioniști. Dar nu este clar ce s-a vrut. Fiecare dintre tabere, a rămânilor, a nemților, a rușilor este ireal întocmită. Oameni foarte bătrâni și ciudați pentru a fi soldați. Nu știm dacă este o ironizare a viziunii regizoarei din film, sau o extravaganță a regizorului filmului.

„Spectacolul de stradă” se desfășoară în fața unui public pestriț, dar și a autorităților locale. Numai că nu este onorat de însuși Primarul Capitalei, ci de un viceprimar, în speță, de o persoană de sex feminin, foarte asemănătoare cu Gabriela Firea, actualul Primar. Este vorba de un fel de pudoare a cineastului român față de adevăr. Aici se vede marele dezavantaj al filmului autohton, care nu poate „minți” atât de ușor ca filmul american, pentru că la noi lumea e mică, și și copiii știu că un astfel de spectacol nu a avut loc niciodată în Capitală. Un scenarist adevărat ar fi putut evita astfel de contrafaceri, desigur, cu multă muncă și inspirație, nu compilând de pe Google, sau din alte filme.

Miza „conflictului” dintre regizoarea spectacolului și trimisul Primăriei era prezentarea sau nu a măcelului final asupra evreilor, ajungându-se la un compromis. În final, însă, compromisul este compromis.
Radu Jude, ca mai toți cineaștii români, nu înțelege de ce în sculpturile lui Michelangelo Buonarroti este vorba de artă, iar în prezentarea lui Șerban Pavlu în p...la goală, păros și cu burta fleașcă, nu este. Mai mult decât atât, personajul interpretat de acesta nu are ce căuta în filmul despre care discutăm. Așa cum citirea unor pasaje întregi din cărți nu e cinema, ci doar lungește filmul, ca și personajele sau scenele inutile.

Dar sunt regizori mai mici care nu acceptă sfaturi, așa că nu se mai pune problema lui Radu Jude!

Atât despre film! Restul e politică!

PS: "Spectacolul de stradă", la modă acum, are și el regulile lui, în primul rând, repetabilitatea. Pentru aceasta, "scenografia" trebuie să fie cât mai simplă și "nepericuloasă", nu ca în cazul filmului, incendierea evreilor. Nu poți face o demonstrație riguroasă pornind de la premise false!
________________________________________
M.

18 octombrie 2018

Hoaţa


Foto: arhiva E.M.

Hoaţa, vezi foto, intră întotdeauna în orice apartament pe geamul de la bucătărie cu o dexteritate de submarin uşor, din ăla britanic din cărţi. Ia din frigider zacusca şi se aşează la televizor. O mănâncă sincer, credibil deşi are un dinte de fier cu care deschide, când i se împotrivesc, fel de fel de încuietori. Acum la teve este cum se retrage Simona Halep de peste tot. Dintr-un garaj. Dintr-un şifonier. Dintr-un cireş şi de mirare este că rămâne pe locul unu. Hoaţei nu-i place emisiunea. Nu. Schimbă canalul. Acum e vorba de Ţara Lustragiilor Galbeni unde se face un turism bestial. Se duce la frigider şi se vopseşte toată în galben.

În Ţara Lustragiilor Galbeni se face turism doar pentru a lua meditaţii la fizică. E nebunie. Suedezi, americani, englezi, sudanezi vopsiţi în galben merg pe aleila Ţării, cu cărţi de fizică în mână şi învaţă regulile vectorilor şi ale pătratelor mai multor case cu care ar urma să se împroprietărească după această excursi. Hoaţa cumpără o plăcintă galbenă de dovlecei. O ciorbă galbenă. A cafea galbenă în care plutea un ananas. Era okei, era mulţumită. Moment în care văzu o fereastră de bucătărie întredeschisă. Sări peste ea cu dexteritatea unui boxer de categorie uşoară.

Acolo era un congres. Unii strigau Jos Galbenii, alţii chiar asta făceau: se duceau jos şi reveneau. Hoaţa noastră văzu un galben mai de treabă. Mare, înalt cu nasul maro. Cu un parpalac albastru. Era dragoste la prima vedere, îi fu clar. Dar şi lu' parpalacu în fu clar. Făcură nunta. Naş le fu un papagal. Unul Mitică.

D.

15 octombrie 2018

Florăreasa


Foto, arhiva E.M.

Întâi îşi curăţa un măr de coajă. Tăia două felii de brânză. Privea tacticos pe fereastră la curtea plină de flori. Îşi aranja părul şi vorbea cu prima gărgăriţă a zilei: ce faci? Mă duc la Paris, răspunde veselă insecta. Nu numai că era veselă, dar era şi frumoasă şi mergea în Franţa ca să devină model la Dior. Auzise că e casting de gărgăriţe. Îşi lua zborul şi fata noastră termina mărul şi brânza. Se ridica şi se uita pe sms-uri. NU-i scrisese iubitul. Se urcase acum o săptămână pe camionul lui şi a plecat în Turcia zicând ceva. Zice: mă duc să fac bani. Ne putem lua casă după aia, piscină aşa cum vrei. Dar nu mai sunase. Nu mai scrise nimic. L-a căutat şi pe fb şi nimic. L-a căutat printre accidente. L-a căutat peste tot. Mama ei intră în cameră şi zice: Nu-l mai iubi degeaba, e un nătărău. El căuta femei cu fundul mare, deci nu vă puteaţi nici măcar împrieteni. În drumurile tale prin lume ai să găseşti altul. Cu siguranţă. Du-te!

Fata noastră îşi umplu bicicleta de flori şi se duse. O luă spre Paris, auzise că acolo e casting pentru Dior. Ori, la orice casting trebuie flori cu duiumul. Pedala de la Metz pe autostradă. Mirosea a Paris.

D.

11 octombrie 2018

Monica


Foto, arhiva E.M.

Spunea Monica, aia din clasa-ntâia, că profa de rusă vine în bikini la şcoală numai ca să-i arate lu ăla de geografie. E ceva-ntre ei, îşi aruncă zâmbre, îşi dau cu linia peste talie. Mă rog. Şi că ăla de geografie, tot de la Monica, nici nu ştie unde e Kenia aia unde vrem să mergem noi la elefanţi, da, habar n-are, ne duce cu zăhărelul ca ursul din Carpaţi că a văzut el unul la Buşteni, mă rog, şi tot Monica zicea de ăla de fizică care merge pas cu pas pe stradă ca să descopere teorema lui Klaus. N-ai treabă. Pe urmă a zis de aia de mate, că aşa şi pe dincolo, că tot la ăla de geografie se uită, toate se uită la ăla de geografie măcar că nu ştie nici unde e clubul unde fumăm, tu fumezi, nu? şi să ştii că dacă ne luăm după ăla de română vom învăţa Bacovia până la a dânci bătrâneţi, că d-asta e bine să ne lăsăm de şcoală dintr-a doua şi să mergem la Vocea României unde-o să dansăm tura vura. Înţelegi? Nu mai merge cu lacrimi, cu promisiuni la bunica, nu, trebuie procedat ca ăla de sport, pe ce pune mâna duce în cabinetul lui şi aşa mai departe. A mai zis Monica să ne tundem, că nu ne mai primeşte la şcoală aşa. Peste tot. Mâine o să plouă şi Ursul Carpatin al lu boul ăla de geo o să treacă prin şcoală, îţi dai seama? O să miroasă ca toate alea. Dacă n-ar fi Monica asta ce ne-am face? Ieri seară, Monica s-a uitat la serialul Las Fierbinţi. Cu Aspirina aia. P-ormă a văzut Escobar. Îţi dai seama ce salt, ce cultură? A dracului Monica. A dracului. Îi creşte sânii.

Dar tu de unde-o ştii? Păi, eu sunt Monica!

D.

10 octombrie 2018

Fata cu roşii


Foto: Arhiva E.M.

Fata cu roşiile a luat roşiile de la vecin pentru că vecinul o iubeşte şi-o lasă să facă ce vrea şi ce vrea ea de fapt e să facă ceva pentru la iarnă dar şi ea îl iubeşte pe vecin mai ales că sunt de aceeaşi vârstă el e cartograf nu ştiu unde iar ea e bucătăreasă la un hotel de lux undeva pe bulevard şi acum ea decojeşte roşiile le spală şi le face întâi bulion că aşa-i place lui dar nu numai în asta constă iubirea lor roşiile ca roşiile ci constă că au o tandreţe a lor o delicateţe îşi scriu de exemplu când sunt departe bunăoară el a fost în Ţara Japonezilor verzi şi i-a scris de acolo într-o japoneză verde de ţi-e mai mare dragul că reieşea un te iubesc cât toată Japonia aia care şi aşa e mică iar ea i-a scris din Ţara Lăcustelor Vişinii cu o culoare vişinie pe hârtie din care reieşea că şi io te iubesc deci iubirea lor era aşa de profundă şi adevărată că ce conta un lighean de roşii într-o după amiază caldă de toamnă. Da, ce conta?

D.

09 octombrie 2018


Foto: Arhiva E.M.

Au năvălit peste mine diverse creaturi. După referendum. Una torcea cafea, alta ciorapi. Că, ziceau, Henric al VIII lea a obţinut şase neveste cu cuţitul. Nu ca Tăriceanu cântând macarale. În zori de zi.

Apoi, am ieşit la terasă cu fetele. La Grin. La Green Hours. Şi am stabilit ca lansarea volumui Pista de Popice să aibă loc aici pe 18 oct. Va fi acolo şi o pistă de popice şi vom juca, şi vom citi, poate vom bea, poate ne vom iubi, poate, poate.

D

04 octombrie 2018

Bazaconii


Foto: Arhiva privata E.M.

Capitanul de cursa lunga Nemo Scalp scruteaza acum orizontul cu binoclul sau imens. In fata nimic. Pe laterale nimic. In spate o balena uriasa astupa orizontul. Balena e vesela, bate mingia in apa. Da din coada. Deschide gura si-i spune lui Nemo: batrane, hai sa ne jucam. Si-ncep amandoi o partida de fotbal. Nemo dribleaza, Balena dribleaza. Se dau doua goluri. Meciul e in desfasurare.

Cainele antitanc Georgescu sta pe piciorul stapanului. Vezi foto. El spune: Stapane, in curtea vecina a aparut o catea superba. Lasa-ma sa sar gardul. Ti-o aduc de nevasta. Tie sau mie si-ti mai aduc si doua imparatii din lumea larga, aia Rosie si aia Galbena. Aia galbena ce face? Nimic. Aia rosie ce face? Nimic. Bun asa. Du-te. Cainele sare gardul. Cateaua manca doua seminte. Se sperie tare de aparitie si-l impusca pe Georgescu in cap.

Profa de franceza Lulu Marinescu paste iarba alaturi de elevii ei din clasa a opta. Uneori iarba-i mai dulce, alteori nu. Intreaba: stie cineva copii de ce iarba-i mai dulce sau nu? Nu raspunde nimeni si-atunci Ministerul Invatamantului din Romania inchide scolile.

Referendumul din 6, 7 octombrie trebuie repetat in fiecare duminica pana cand vor disparea pensiile speciale.

Balena trage la poarta. Capitanul Nemo nu apara. Pentru ca mingia a ramas intepenita pe cer fiind numita de atunci Pluto.

D.

01 octombrie 2018

Familia traditionala

Familia traditionala are o bostanarie la margine de oras. Cultiva pepeni rosii, negri si albastri. Tata a visat mereau sa emigreze in America dar n-a putut. Mama a visat mereu sa scape de tata dar nici ea n-a putut. Bunica din partea mamii asa si pe dincolo. Bunicul mai rau. Copiii familiei traditionale, opt la numar, arunca cu pepeni in curtea vecinului unde fata alora, de cinspe ani, umbla goala prin curte. Copiii familiei traditionale, cei opt, viseaza sa ajunga cosmonauti intre Bolintin Deal si Bolintin Vale. Dar vom vedea.

Familia traditionala merge la mare. Ea mananca acum cremvursti la o terasa unde canta Angela Similea. Tata trozneste un cremvursti gandindu-se la Statele Unite, mama striveste un alt cremvursti aruncand ochiade unui barbat insurat singur la mare. Copiii o zaresc pe fata vecinului, tot goala, la nudism, si-i striga tampenii: fa, curvo, las ca stim noi! Apoi, familia traditionala se suie in masina Logan si merge la hotel unde tata are chef de mama. Mama nu vrea, de fapt a avut intotdeauna migrene, dar tata ii da cu cureaua peste ochi. Copiii familiei traditionale se uita in timpul asta la televizor unde este un reportaj cu Cosmodromul din Bolintin care va fi gata in 2220, an in care nu se stie daca ei vor mai trai cutare, cutare.

Suna pe mobil bunica familiei raditionale: pisica s-a inecat cu o lumanare. Familia traditionala ia pisica si se duce cu ea la biserica. Popa le spune ca si pisica trebuie sa voteze la referendumul asta, asa ca mama se uita la un tanar cu care ar putea foarte usor sa faca o alta familie traditionala, ca acum se poate cu notarul.

Familia traditionala, istovita, se intoarce acasa. Tata adoarme, ca cu migrena nu te pui, mama se uita la un film porno pe tableta iar cei opt copiii ai familiei traditionale sunt calare pe gardul vecinului ca fata acestuia a iesit tot goala in curte si se trage cumva de ceva cu un tanar brunet dintr-o alta familie traditionala care are voie dupa zece seara afara.

Punct.

D.