Cum am intrat în tara am dat cu ochii de bijuteria asta:
Ce înteleg eu din imaginea asta, cînd citesc "Alege educatia" si dedesubt vad fotografia duduii de dupa gratii? Continuu lectura "spune NU traficului de persoane" si-o vad pe fata cu mîinile în aer, fericita? Aha: daca ajung la puscarie, sa ma tin naibii de carte, ca, daca absolv vreo scoala, sînt eliberata automat. Bine de stiut!
Pîna au sosit bagajele - caci ma aflam, nu stiu cît de bine s-a înteles, la aeroportul Otopeni, proaspat intrata pe teritoriul românesc -, am avut timp sa interpretez mesajul afisului de mai sus, a carui grafica m-a dus cu gîndul la anii liceului.
Pe un alt perete am vazut o reclama la BRD, mai aratoasa si mai subtila:
Care "înca putin"? Ca am asteptat mai mult de jumatate de ora! Si, de fapt, care e echipa aceea pentru care omul pentru care aduce bagajul cu surprize? Nu cumva "Banca ta" care semneaza "echipa ta", ca doar cîte echipe poate sa aiba cineva? Omu' aduce bagaj cu surprize pentru banca, ha? Bineee. Hai ca am înteles si aluzia la Campionatul mondial de fotbal.
Si înca doua culese tot din Bucuresti. Una din Herastrau:
Hai sa traiasca domnu' voievod primar SMO care ureaza de bine la copii si-si lasa numele... pe toate... A mai ctitorit un loc de joaca de la el din tescherea, nu?
Ultima perla, pe post de cireasa de pe tort: un citat dintr-un clasic în viata, primar si el în Bucuresti, care si-a plantat vorbele nemuritoare pe un panou, fix în buricul tîrgului:
Hai sa traiesti si matale, dom primare, si sa treci de pe panou direct în manualele de istorie, cultura si civilizatie româneasca, epoca de tabla!
Nici un tag, nici un grafitti pe dînsele? Suspect.