Predicţii nasoale

Foto, arhiva E.M.

Analistul Călimării noastre, doamna Bujole Maria Bo, în imagine, ţine să ne atragă atenţia. Ia să vedem:


Prin alterarea valorilor, un popor poate deveni foarte vulnerabil în perspectiva unei eventuale colonizări culturale din exterior. Valorile sunt forţele care modelează întreaga societate şi dau consistenţă rezistenţei în faţa presiunilor de schimbare venite din exterior. Când valorile din interior dispar prin marginalizare continuă, în vidul creat, pot fi aduse noi valori culturale, diferite etnic, dar şi confesional. În fond, procesul de romanziare s-a petrecut la fel în mai puţin de 200 de ani! România se va destrăma tocmai din această cauză: alterarea deliberată a valorilor.

Iar această destrămare are ca punct de plecare exact profeţia lui Milorad Pavič: „Se ştie că, atunci când e să dispară un popor, întâi dispare înalta societate şi odată cu ea şi literatura”. Pe internet circulă câteva articole cu argumente ample despre adevărul enunţat de Pavič. Iată care sunt realităţile care vor determina destrămarea ţării noastre:

„(…) în ultimul timp românii sunt goniţi din propria lor ţară prin politici care descurajează instituţia familială, concomitent cu scăderea ratei natalităţii şi implicit scăderea ratei demografice;
– crearea la nivel naţional a unei stări de sănătate precare a populaţiei prin otrăvirea hranei din comerţ cu substanţe nocive corpului uman şi slăbirea până la declin a sistemului de sănătate publică, creşterea ratei mortalităţii;
– îndobitocirea populaţiei, prin slăbirea sistemului naţional de educaţie, trecerea în umbră a valorilor umane şi mediatizarea unor nonvalori umane ca modele de viaţă pentru toate segmentele de vârstă;
– distrugerea coeziunii între cetăţeni prin cultivarea dispreţului faţă de ceea ce înseamnă românesc;
– disoluţia instituţională a statului prin reforme care au bulversat şi distrug în continuare esenţa a ceea ce înseamnă protecţia unei naţiuni: sistem judiciar, medicină, educaţie, administrare teritorială, artă etc.; ultimele bastioane a ceea ce însemna siguranţă naţională şi patriotism (internele şi apărarea) au fost distruse prin aceleaşi politici de proastă finanţare a instituţiilor şi subsalarizarea personalului acestor instituţii, fapt ce a cauzat plecarea personalului competent şi angajarea unor persoane nepregătite în domeniu, incompetente şi predispuse la corupţie –rezultatul s-a văzut!”.
Alterarea culturală este determinată pe trei căi:

1. slăbirea şi aservirea economică, banul determinând chiar schimbarea etniei, după modelul clienţilor romani, care în schimbul stipendiilor se transformau în supuşi fideli ai patronului. Apoi avem precedentul Greciei, de stat falimentat şi apoi vândut la bucată.
2. asimilarea cu altă etnie şi aici vezi asocierea dintre „rrom” şi „român”; mediatizarea spectacolelor subculturale a programelor de divertisment cu nuanţe de mahala de etnie rromă (miss piranda, nunţi şi petreceri cu interlopi), includem aici şi muzica ca factor cultural formator (manelele).
3. diminuarea patriotismului care se manifestă prin promovarea obedienţilor politici ca mari valori pe când românii care au ceva de spus în profesia lor sunt marginalizaţi. Totul se aseamănă cu un genocid cultural foarte dibaci făcut.

Alterarea valorilor este primejdioasă cu atât mai mult cu cât se face cu mâna noastră. Cu sprijinul elitelor trădătoare care pentru zece arginti vind tot”.

Maria Bo

CLASS, premieră TNB

Zain, veo 10 ani, este copilul unei familii libaneze sărace lipite, fără viitor, cu bătaia copiilor la purtător, cu înjurături, cu tata şi mama beţi. La vârsta de cinci ani, Zain fură o găină. De foame. E şi pentru toată familia, nu-i numai pentru el. Este prins şi de vreo cinci ani este plimbat în toate şcolile de corecţie din ţară. La final, când judecătorul trebuie să-i dea pedeapsa, Zain este întrebat dacă are ceva de spus în apărarea sa. Şi Zain spune: Vreau să daţi o lege prin care părinţi ca ai mei să nu mai aibă dreptul să procreeze.

Este mesajul filmului Capernaum, premiat Cannes 2018, mesaj dur şi neliniştitor, valabil pentru toate familiile de pe mapamond, pentru toate cuplurile care cred că-şi rezolvă problemele făcând un copil. Ori, nu-i aşa.
În Class, premieră TNB, nimeni nu fură nicio găină, dar cei doi elevi ai profesorului McCafferty au probleme grave în familie, probleme care se răsfrâng şi asupra lor: nu învaţă, sunt obraznici cu profesorii, chiulesc, se bat, îşi fură una alta. Jayden şi Kaylle, cei doi copii din Class, au de tras de mult timp de pe urma haosului din familiile lor.

De aceea, mesajul lor final este părăsirea familiei şi crearea unei prietenii pe viaţă cu proful lor, McCafferty. Mesaj profund, grav din partea unor copii de nouă ani care până mai ieri nu dădeau doi bani pe acelaşi profesor.

Piesa Class a dramaturgilor irlandezi Iseult Golden şi David Horan ne prezintă o realitate dură asupra căreia nu se apleacă nimeni. Cei doi aruncă o privire asupra copiilor din familii dezorganizate, copii care n-au niciun viitor fără şcoală, prrieteni şi chiar părinţi. Mesajul colectiv din Capernaum şi Class trebuie să ne preocupe, să atragă atenţia asupra responsabilităţii de a avea copii.

În Class se remarcă toţi actorii. Este vorba de Richard Bovnocski, Gavril Pătru, Alexandra Sălceanu, Ciprian Nicula şi Sandra Ducuţă. Sub excelenta baghetă a regizorului Felix Alexa.

Excelentă producţia Class a Teatrului Naţional din Bucureşti, în ideea că, acum în secolul XXI, interesează mai mult spectatorii un text atât de actual, de real şi de pus pe gânduri decât Livada sau Pescăruşul. Părere personală, normal.

Denis Dinulescu

TEZE ŞI ANTITEZE ÎN CĂLIMARĂ, cu Liana Ceterchi

Pe Liana Ceterchi am găsit-o în pădurea de ciuperci. Culegea. Erau şi nişte cireşi acolo şi în timp ce le scoteam sâmburii i-am propus un interviu pentru volumul nostru colectiv, în care adunăm români obişnuiţi care muncesc, iubesc şi ei fără să câştige europarlamentare, pensii speciale sau terenuri în Costa Rica.

care

Foto, Liana Ceterchi.

1. Revoluţia din 1989 a venit şi-a plecat, nu poate fi trasă la răspundere pentru asta. Odată cu acest eveniment s-au lansat tot felul de privaţi în economie şi artă. De exemplu teatrul independent din care faceţi parte prin trupa IF. Cum merg lucrurile, aud că nu prea bine. De ce?

Raspuns: Asa este, nu merg bine pentru ca nu sunt bani. Si merg bine pentru ca sunt oameni pasionati, care au idei, care doresc sa faca teatru indiferent daca sunt remunerati sau nu...adica se manaca...Teatru pe paine.
Publicul urmeaza acest teatru...si nu de putine ori este mai interesant, mai viu si mai adevarat ceea ce se intampla in teatrul independent, decat in cel institutionalizat...Dar nu spun aici o noutate.


2.Zamolxe a lăsat cu limbă de moarte să i se scrie o piesă de teatru. E vorba de sacrificii, de Dumnezeu ştie ce-a mai făcut el în epocă. Printre marile lui strădanii a fost oul, a inventat oul. Nu ăla alb, ci ăla de Paşti, roşu. Înţeleg că dvs scrieţi Zamolxe. Cum ar trebui să fie replica cu oul, ceva puternic cu care spectatorul să plece plângând acasă. Cumva: Cine fură azi un ou cade singur în el? Sau: to egg or not to egg! Sau: ou la orizont, acolo la babord. Spune-ţi-ne dvs.

Raspuns: Eu nu scriu despre Zamolxe , dar vad ca tu Denis, esti pe care sa scrii deja primele replici...nici ideea cu oul nu e rea...dar cred ca pe vremea lui Zamolxe, Pastele nostru era o altfel de sarbatoare, crede ca se numea altfel...

3.Teatrul pierde teren în faţa filmului. Se mai zbat spectatorii lui Hamlet prin Londra, New York sau Paris. În rest, toată lumea-i la film. Vedeţi exemplul recent cu Ramona, film românesc, care la noi joacă şi-n pieţe, şi-n tutungerii, şi-n magazine închise, falimentate etc. Au deja 300.000 de bilete vândute. N-ar fi cazul să jucaţi şi dvs, trupa IF, într-un film cu două personaje câştigat la CNC?

Raspuns: Teatrul nu pierde teren, ci pierde Sali si nu din cauza filmului, ci din cauza lui „Colectiv”. NU ma consoleaza sa aflu ca nici filmele nu o duc mai bine cu salile, dar Filmul s-a aciuat caldut in Mall-uri. E adevarat ca se mai joaca si teatru in unele Mall-ri, dar numai pentru cei care au INTRARE acolo...pentru noi cei INDEPENDENTI, este exact asa cum ne spune si numele: nu depindem de nimeni si deci nimeni nu ne deschide Mall-ul.

4.Jucaţi de ceva vreme rolul Reginei Maria. V-aţi identificat cu ea. Cum e ca om, ca femeie, ca regină?

Raspuns: Desigur te identifici cu rolul pe care-l joci, e normal. Cum e Regina Maria, este greu de pus intr-un raspuns la o intrebare...biografi si filme documentare incearca sa raspunda la intrebare ... si tot nu au epuizat subiectul.
Spundand vorbele ei, gandind cu gandurile ei, si actionand pe scena (ce-i drept) conform cu actiunile ei, intru in aura ei, in universul ei energetic. Nu mi-am propus si nici nu pot fi Regina Maria, pot fi o reflexie a ei, oglindita in constiinta mea, in jocul meu...S-a tot spus ca este unica, da , ca este desavarsita, o artista, un mare diplomat, o mare inima caritabila, de o mare generozitate, de un mare devotament, de unmare patriotism cu un urias simt al responsabilitatii, fata de misiunea pe care o are ca Regina a unei natii, a unui popor, al unei tari. Asta suna in ziua de azi patetic si putin ireal... Dar asa erau acesti oameni politici, acesti regi „straini” veniti sa ne conduca, erau mai romani decat multi romani...Venind aici au facut un legamant, au semnat un contract, ei nu mai aveau alta tara, ei erau romani si tara lor era Romania. Si nu numai atat, ei trebuiau s-o gospodareasca si s-o inalte macar la standardele tarilor din care proveneau, daca nu chiar sa depaseasca aceste standarde... Asta a facut Carol si Maria si Ferdinand, cand au preluat gestiunea Romaniei...au modernizat-o, au marit-o, au industrializat-o, Peles e un castel unic pentru epoca sa pentru utilitatile pe care le are, Bucurestiul a fost prima capitala din Europa care avea iluminatul public cu gaz lampant, Podul lui Saligny a fost cel mai mare pod , cea mai mare constructie din fier din Europa...la acea vreme... Regina Maria a pus pe picioare sistemul ambulantelor motorizate, folosite la inceput in timpul Primului Mondial, apoi in timpul pacii...lista poate continua...Sa nu uitam că vremi deosebite, nasc caractere deosebite...Regina Maria si-a depasit epoca....Sunt multe popoare care ne invidiaza ca am avut o Regina Maria la Conferinta de pace de la Paris 1919, si ei nu au avut...Dar cum noi nu stim sa ne apreciem valorile, Oamenii deosebiti pe care i-am avut sau pe care ii avem...Regina Maria sta inca sub un val mare de nemeritata tacere. E timpul s-o aducem in lumina reflectoarelor si in fata aparatelor de filmat...cate filme, seriale, si piese ar fi facut englezii despre Regina...daca ar fi fost Regina lor...asa cum se planuia atunci cand s-a infiripat idila intre veri , George (viitorul rege al Angliei ) si Missy (Printesa Maria de Edinburgh).

Raspuns: Teatrul nu pierde teren, ci pierde Sali si nu din cauza filmului, ci din cauza lui „Colectiv”. NU ma consoleaza sa aflu ca nici filmele nu o duc mai bine cu salile, dar Filmul s-a aciuat caldut in Mall-uri. E adevarat ca se mai joaca si teatru in unele Mall-ri, dar numai pentru cei care au INTRARE acolo...pentru noi cei INDEPENDENTI, este exact asa cum ne spune si numele: nu depindem de nimeni si deci nimeni nu ne deschide Mall-ul.

4.Jucaţi de ceva vreme rolul Reginei Maria. V-aţi identificat cu ea. Cum e ca om, ca femeie, ca regină?
Raspuns: Desigur te identifici cu rolul pe care-l joci, e normal. Cum e Regina Maria, este greu de pus intr-un raspuns la o intrebare...biografi si filme documentare incearca sa raspunda la intrebare ... si tot nu au epuizat subiectul.

Răspuns: Spundand vorbele ei, gandind cu gandurile ei, si actionand pe scena (ce-i drept) conform cu actiunile ei, intru in aura ei, in universul ei energetic. Nu mi-am propus si nici nu pot fi Regina Maria, pot fi o reflexie a ei, oglindita in constiinta mea, in jocul meu...S-a tot spus ca este unica, da , ca este desavarsita, o artista, un mare diplomat, o mare inima caritabila, de o mare generozitate, de un mare devotament, de unmare patriotism cu un urias simt al responsabilitatii, fata de misiunea pe care o are ca Regina a unei natii, a unui popor, al unei tari. Asta suna in ziua de azi patetic si putin ireal... Dar asa erau acesti oameni politici, acesti regi „straini” veniti sa ne conduca, erau mai romani decat multi romani...Venind aici au facut un legamant, au semnat un contract, ei nu mai aveau alta tara, ei erau romani si tara lor era Romania. Si nu numai atat, ei trebuiau s-o gospodareasca si s-o inalte macar la standardele tarilor din care proveneau, daca nu chiar sa depaseasca aceste standarde... Asta a facut Carol si Maria si Ferdinand, cand au preluat gestiunea Romaniei...au modernizat-o, au marit-o, au industrializat-o, Peles e un castel unic pentru epoca sa pentru utilitatile pe care le are, Bucurestiul a fost prima capitala din Europa care avea iluminatul public cu gaz lampant, Podul lui Saligny a fost cel mai mare pod , cea mai mare constructie din fier din Europa...la acea vreme... Regina Maria a pus pe picioare sistemul ambulantelor motorizate, folosite la inceput in timpul Primului Mondial, apoi in timpul pacii...lista poate continua...Sa nu uitam că vremi deosebite, nasc caractere deosebite...Regina Maria si-a depasit epoca....Sunt multe popoare care ne invidiaza ca am avut o Regina Maria la Conferinta de pace de la Paris 1919, si ei nu au avut...Dar cum noi nu stim sa ne apreciem valorile, Oamenii deosebiti pe care i-am avut sau pe care ii avem...Regina Maria sta inca sub un val mare de nemeritata tacere. E timpul s-o aducem in lumina reflectoarelor si in fata aparatelor de filmat...cate filme, seriale, si piese ar fi facut englezii despre Regina...daca ar fi fost Regina lor...asa cum se planuia atunci cand s-a infiripat idila intre veri , George (viitorul rege al Angliei ) si Missy (Printesa Maria de Edinburgh).

5.Înainte de actorie aţi făcut matematică. Aţi predat cu succes. Cum e să extragi radical din Apus de Soare sau să faci rădăcină pătrată din O scrisoare Pierdută?

Raspuns: Aici Denis esti neinformat, n-am facut matematica, sora mea este profesor la Facultatea de matematica, eu am facut teatru: actorie si regie.
Din nou ma uimesti cu ingeniozitatea ta, Radical din Apus de soare, cred ca este Stefan cel Mare, iar radacina patrata dintr-o scrisoare pierduta este epistola in sine...Hahaha! sunt intrebari cu raspunsuri variabile, dar toate adevarate QED.

6.Ultima întrebare trebuie să fie înălţătoare, să se îndrăgostească cititorul de ea. Prin urmare: sunteţi frumoasă?

Raspunsul este la tine. Cum definesti frumusetea? Da. Noi suntem pentru noi ceea ce credem ca suntem. Pentru ceilalti ceea ce cred ei despre noi.
Asadar raspunsul este: Da. Astept raspunsul tau, al vostru...

Îţi mulţumesc.

A consemnat Denis Dinulescu

Hay Joe şi Femeia în Galben

Foto, arhiva E.M.

După concertul lui George de la Green, fraţii Hey Joe s-au dus pe malul Dunării ca să admire vasele încărcate cu economia României şi balenele care se întorceau din Oceanul Indian se pare. Erau balene vesele, cu desagii plini, nou născute, elegante, pline de farmec. În spatele lor venea ceva uriaş, galben. Era Femeia în Galben. Dinspre Giurgiu se auzea în surdină un Maria Tănase cântat de Uriah Heep. Apoi linişte. O balenă roşie dispăru la orizont.

Femeia în Galben s-a apropiat de fraţii Hey Joe şi le-a spus: Yellow, yellow, boys! Vorbea o engleză cursivă de pe malurile Tamisei. A continuat: sunt galbenă pentru că împrăştii lumină. Io nu sunt ca cocenii ăia de porumb, cărora dacă le scoţi boabele nu mai luminează, nu. Io sunt veşnicul bec planetar. Fără mine n-ar mai încolţi femeile, cireşii, curcubeul. Fără mine apele astea ale Dunării şi-ar pierde viaţa. Înţelegeţi?

Foto Radu Lupaşcu

Hey Joe înţelegeau. Se uitau după ea. Plutea în continuare spre Marea Neagră după balenele cu apartamente pe spinare. Vorbeau şi ei: bă, ce femeie! Încă odată: bă, ce femeie. De pe mal se auzea în suridnă un Luigi Ionescu cântat de Supertramp. Aşa mi s-a spus.

Denis.

Hey Joe!

Foto Radu Lupaşcu

Fraţii Hey Joe, în imagine, sunt în Green Hours. Mănâncă mămăligă, îşi amintesc de Seneca şi de Ortega Y Gasset şi ascultă cum George Baicea în strigă: Hey Joe, where you going with that gun in your hands? Când s-a pronunţat cuvântul armă în club s-a făcut linişte. Se auzeau ciorile. Albinele. Evadarea lui Guzman. Lumea s-a uitat pe cei doi fraţi şi le-au văzut armele. Aşa că nu era loc de minciuni. Hey Joe răspund:We going dawn to shoot our old lady! Şi au scos o fotografie şi au arătat-o mulţimiii din club. Iato:

Dar ce-a făcut? Hey Joe au zis: A adus zăpadă de pe munte şi au pus-o în faţa casei. A numărat cireşile din pom şi ia reieşit una. Încălţătorul, fundul de castraveţi şi ciorba de porc, le-a mestecat şi le-a pus în îngheţată. A prins un urs. A vrut să înveţe un Împărat să coasă. A îmbătrânit o femeie. A secat apa din Dunăre. A pornit un război murdar. N-ajunge?

Ba da, a răspuns George Baicea şi a intrat în melodie sub ton.

Denis.

TEZE ŞI ANTITEZE ÎN CĂLIMARĂ cu Lorena Cristina Lupu

Foto, Lorena LC

1.Unul din obiectivele Răscoalei de la 1907 a fost legalizarea prostituţiei. Mai erau şi altele pe lista de doleanţe, dar asta era cea mai importantă. Ortega Y Gasset, filozoful spaniol, spunea: Fără prostituţie viaţa, economia, societatea nu evoluează. D-apoi Universul? Avea dreptate?

Lorena: Categoric. Prostituţia mi se pare nu doar necesară, ci şi utilă. Şi nu doar bărbaţilor, ci şi femeilor.
Atâta timp cât nevoia de sex a bărbaţilor este mai mare decât aceea a femeilor, atâta timp cât nevoia de varietate a partenerilor sexuali a bărbaţilor e mai mare decât aceea a femeilor, acest surplus trebuie creat.
Fie este creat contra cost, fie bărbaţii se vor stresa şi ne vor stresa ca în prezent: cu mesaje private nesolicitate, apropouri nepotrivite în interacţiuni care nu sunt de natură sexuală şi nu au de ce să fie, propuneri mincinoase şi aşa mai departe.
Fie este creat legal şi cu oameni respectaţi pentru această muncă, fie traficul uman şi de carne vie, sclavia modernă vor continua ca până acum.

2.În una din scrisorile lui Paul Zarifopol, prieten cu Caragiale, reţinem faptul că, marele scriitor român a locuit la Berlin alături de Mata Hari, cu care împărţea palierul unui etaj de bloc. Ce poveste! Ortega Y Gasset spunea: Caragiale ca Caragiale, dar Mata Hari? În afară de spionajele Matei Hari, desfăşurate numai dimineaţa, cei doi se strângeau seara în apartamentul ei şi beau cafea. Păi, doar beau cafea, vă întreb? E normal ca doi adulţi atât de importanţi ai secolului 20 să-şi piardă timpul la o cafea? Cum mai evoluează specia?

Lorena: Caragiale era un bărbat inteligent şi nu căuta să extragă sex de la o femeie care nu era interesată să i-l ofere. De aceea a şi avut privilegiul de a se bucura de o amiciţie mult mai interesantă pentru el decât simpla acuplare. Recomand mai multora să ia notiţe de la Caragiale.

3.Aş dori să producem împreună un volum colectiv care să se cheme Istoria Literaturii Române, istorie scrisă de cititori. Vom face un regulament şi-o structurăşi vedem încotro o iau lucrurile. Vom face o listă despre cine ce vrea să scrie. Să nu ne trezim că toţi cititorii noştri vor să scrie de Sadoveanu. Şi aşa mai departe. Vom publica regulamentul pe blogurile noastre. Ortega Y Gasset spunea: Cine nu scrie şi nu citeşte nu vine femeia la el. Sunteţi de acord cu acest proiect naţional? Că această istorie va fi şi o carte esenţială pentru literatura, economia, sportul româneşti?

Lorena: Mult succes în proiectele dumneavoastră.

4.Mama lui Ortega Y Gasset, doamna Ortega Y Gasseta, spunea într-un interviu celebru: Oul, acest micuţ şi potent aliment, nu trebuie să-l găsim şi la Comaliment? Câtă viziune şi câtă profunzime în această întrebare colosală despre viaţa oamenilor, despre societatea de consum, nu? Ce credeţi, are dreptate?

Lorena: Interviurile nu sunt despre avut dreptate, sau cel puţin nu în viziunea mea.

5.Demersul nostru, al acestui volum de interviuri, vrea să scoată în evidenţă şi altă lume. A unor români care-şi fac şi ei treaba de zi cu zi fără să fie parlamentari, corupţi, fotbalişti sau Fuego. A unor români care-şi fac treaba de scriitori, blogeri, şoferi, actori, scenografi, medici, copii deştepţi şi aşa mai departe. E o întreprindere okei?

Lorena: A, ăsta era un interviu? Până acum l-am simţit mai mult ca pe un monolog al domniei voastre, o etalare de personalitate, în care mai strecuram şi eu un îhî, da, poate. Nu mai bine vi-l asumaţi cinstit ca pe un volum de monologuri?

6.Suntem ceea ce mâncăm sau ceea ce iubim? Ceea ce votăm sau ceea ce zburăm? Te-a văzut zburând cu mătura printre mări şi ţări. Ce-ar spune un celebru filozof spaniol pe care am uitat cum îl chiamă?

Lorena: Eu nu ştiu ce sunteţi dumneavoastră şi nu mă consider suficient de calificată să mă lansez în presupuneri sau speculaţii.

7.Îţi mulţumesc.

Lorena: Nu aveţi pentru ce. La propriu.

A consemnat Denis Dinulescu

Gaura Neagră

Foto, Cineva Maximilian, USA.

Cler Vasilescu, muncitor cu ziua într-un orăşel din Teleorman, ieşea de la slujbă bucuros că se duce acasă. Era ziua Monicăi, nevastă-sa. Trebuia să-i ia un codou. Trecu pe la tarabe. Numai cireşe, urşi, o mitralieră bine chibzuită şi-o Gaură Neagră de ziceau ăştia la televizor c-au văzut-o deunăzi strângând semnături pentru cineva sau ceva. Poate portocale, poate ciment, cine ştie? Se hotărî s-o cumpere. O Gaură Neagră e, oho!, ditamai cadoul pentru iubita lui. Ceru s-o guste. Ţăranul care o vindea îi dădu o cană de tablă. O umplu cu Gaură Neagră. Avea un gust cosmic, negru, de margaretă lemnoasă, de blană de viperă. O luă spre casă. Iar de aici, stimaţi cititori nu se mai ştie nimic de Cler Vasilescu al nostru. Poliţia a început cercetări. S-au adunat la secţie 3.000 de martori, care copii, care frezaţi, care gagici cu ciclu pe ele.

Un moş din stepa calmucă a declarat: io am văzut Gaura Neagră le muzeu, v-am şi adus poza, bea dintr-o ceaşcă arginite, apoi a plecat cu ea peste piaţa Scânteii şi s-a pierdut la orizont. În orizontul ăla siniliu, roz de la sosul de îngheţată. Am strigat-o: măi, măi, măi, dar n-a auzit. S-a suit apoi într-o farfurie zburătoare cu direcţia Marte. În farfuria zburătoare era un american din războiul de secesiune, zicea tot timpul că e Billy the Kid, dar bea mult uischi şi nu-l credeai. Apoi, au înflorit caişii. Da, caişii, acolo în farfurie şi când am ajuns pe Marte Gaura Neagră dispăruse. Se pare că rămăsese în orăşelul ăla din Teleorman care cultivă zahăr, ploi şi anşoa. Io m-am retras că nu era curtea mea şi am început să cânt la acordeon o sârbă veselă. Cam aşa ceva. Declar şi semnez.

D.

TEZE ŞI ANTITEZE ÎN CĂLIMARĂ. INTERVIU CU DOMNUL MIHNEA TĂUTU, scenograf diplomat

Foto Tina Cumva şi Laura T, tipa din filmul Scenografia e greu.

Pe domnul Mihnea Tăutu l-am găsit în Predeal. Sus, pe munte. Prindea urzici pentru un prânz cu sarmale, ciorbă şi cremă de zahăr ars. L-am întrebat dacă ne acordă un interviu la Agenţia noastră, Călimara cu Cerneală. Ne-a răspuns: Da. Stătea pe o creangă de urzici, s-a ridicat şi ne-a zis: Da, vă dau. Era un soare verde cumva. Să vedem ce-a ieşit.


1.Există acum în ţară mai multe concepte, care în legislaturile viitoare pot deveni proiecte de ţară. Scenografia salvează România, copilăria salvează România sau coregrafia salvează România. Care credeţi că este cel mai bun pentru ţara noastră, ţinând cont şi de faptul că Copilăria salvează România a fost un eşec pentru Franţa.

Scenografia este o manifestare aristică care este practicată laolaltă, împreună, cu un grup de creatori care s-au reunit să construiască sau să nască un eveniment artistic, spectacol, film, sau cum îți vine să-i spui.
Posibilul proiect de țară pe care ți-l imaginezi depinde de cine este comandat sau conceput.
Depinde cine face sondajul, cine îl lansează sau cine va fi beneficiarul.
În concluzie, în cazul ăsta problema se pune in felul urmator: cine este sau va fi beneficiarul, sau, mai bine spus cine întreabă.
Dacă întreabă Ei răspunsul va fi „Proiectul lor de țară”, adică doar încă un proiect fără conținut, fără finalizare.
Dacă întrebăm noi, răspunsul va fi că rezultatul proiectului va rămâne ca și până acum . Deci scenografia va rămâne precum „Coregrafia salvează România”!

2.Scenografia pare o meserie destul de uşoară. O iei din dulap, o pui într-un sac şi pleci la drum. Se ivesc ocazii. Ştiţi cumva cine a făcut scenografia luptei de la Călugăreni dintre Mihai şi Soliman?

Punctul numărul unu: scenografia pare o meserie ușoară și este după ce ți-ai burdușit creierul cu o grămadă de cunoștințe, imagini și o sumă întreagă de lucruri aparent inutile, te arunci în aventura creației. Încerci să faci ca un text sau o situație să devină reală, ca din viață. Cultura îți folosește atunci când trebuie să găsești soluții pentru o multitudine de probleme sau întrebări pe care, inevitabil, ți le pune scenariul și ești nevoit (sau nu) să răspunzi.
Pentru punctul numărul doi trebuie să umblăm la punctul umărul unu ca să pornim la drum:
Bătălia de la Călugăreni dintre Mihai și Soliman a fost creată de o situație inedită, aeea numită lupta pentru cucerire/independență în care a fost implicată, bineînțeles, scenografia.
Firește scenografia a fost exersată, în cazul de față, de Mihai, care a ales drept cadru pentru desfășurarea bătăliei planificate dealurile de la Călugăreni cu malurile Neajlovului, acum unde astăzi, drept indiciu și dovadă se desfășoară unul dintre cele mai importante târguri de vite din țară, de unde poți să-ți cumperi porcul de Crăciun (împotriva avertismentelor autorităților care au pornit, în ultima vreme, să extermine bietele și delicioasele făpturi, porcii, sub acuzația de boală incurabilă). Se poate ca musulmanii, după evenimentul de la Călugăreni, să nu mai îndrăznească să consume carne de porc. Eu cred că există o legătură între evenimente peste timp.
Bătălia de la Călugăreni, a fost disputată, așa cum spun cronicarii, în trei timpi: dimineața, prânz și seara după care s-a terminat indecis, cu victoria parțială a românilor. Mihai Viteazul cu tot sprijinul scenografiei folosite în ambuscada sus menționată a câștigat. Turcii imediat, drept răzbunare, și profitând de numărul mare pe care îl aveau, au ocupat orașul Târgoviște și Bucureștiul (sau invers, nu mai țin minte!).
Așa cum povestesc izvoarele, victoria definitivă românilor a avut loc mai tâziu,în toamnă, tot în 1595, la Giurgiu pe malul Dunării, cu ajutorul lui Sgismund Bathotry, principele Transilvaniei.
După ani și ani, am aflat că evenimentele nu au fost chiar adevărate. Drept este că a fost un puternic curent de falsificări ale evenimentelor istoriei în epoca comunistă, nu demult trecută și prin efectul fantastic al filmului asupra cetățeanului. Unii au spus că a fost o mare nevoie de eroi.
Eu nu cred.
Au avut nevoie de eroi pentru a exista și a le da credibilitate. De fapt așa s-au înconjurat de falsuri. Asta este părerea mea de umil scenograf de film.

3.În formidabila piesă de teatru, am auzit că s-a făcut şi film, Scenografia e Greu este o replică colosală: Scenografia nu este a noastră, nici a voastră, nici a celor de la etajul cinci, ci este a generaţiilor următoare. Aveţi din câte ştiu nepoţi, aţi văzut la vreunul din ei vreo scenografie? Măcar una.

Asta seamănă cu o replică vestită a lui Ciubotărașu, un actor din epoca comunistă, care a jucat în drama scrisă de Barbu Ștefănescu Delavrancea ( prin 1909), o dramă istorică, care s-a numit ”Apus de soare” și pe care eu am văzut-o, copil fiind, la Teatrul Național, care avea sala în Piața Amzei, pe vremea aceea. Personajul Ștefan cel Mare, întruchipat de actorul Ștefan Ciubotărașu spunea, un pic altfel ...
Ceva, parcă, ...„Moldova nu este a noastră ci a urmașilor ...” . Dar să continuăm: Da, am observat aplecări ale nepoților mei către scenografie, dar de film. Nu de teatru. Teatrul este o joacă, un divertisment care în zilele noastre a devenit chiar „bulevardier”.

4.Peisajul politic de la noi are o scenografie precară. Ba prea mult roşu, ba prea mult albastru, ba un baldachin sau un nou castel al lui Becali şi aşa mai departe. Cum aţi îmbunătăţi acest lucru?

Toată viața noastră există sub semnul înbunătățirii condițiilor de trai: o casă nouă, o vilă la Snagov, un frigider cu două uși, o mașină Porche sau Lamborghini. Astea sunt elemente de recuzită ale vieții care intră în conceptul scenografic al fiecăruia. În rest, nu mă interesează peisajul politic care este în continuă schimbare.

5.Enumeraţi, pentru cititorii noştri câteva filme la care aţi lucrat de-a lungul anilor. Care v-a plăcut cel mai mult?

Am lucrat la o grămadă de filme, peste 40 de filme de lung metraj, adică filme de ficțiune. Fiind filme de ficțiune pot spune că mi-au plăcut toate. Unele mai mult, altele mai puțin. Depinde, cred, de calitatea ficțiunii. Nu mă lasă inima să le enumăr sau să nominalizez vreunul.

6.Din Biblia Veche a ajuns până la noi pilda conform căreia: dacă iei o palmă pe scenografia stângă, întoarce-o şi pe cea dreaptă. Ce credeţi, mai este de actualitate? Nu-i mai bine să-l luăm la bătaie pe palmagiu?

Repet, scenografia este practicată în grup. Un grup de creatori. Unii fac regia, alții actoria și multe altele.
Cum să ne imaginăm că, spre exemplu un regizor poate lua o palmă? Este incalificabil! Eu personal cred că Biblia trebuie reactualizată, modernizată. Trebuie introduse noțiuni noi. Scenografia, designul de costume sau light-designul. Îți închipui cum ar trebui să arate Biblia nouă? De exemplu rescrierea textului cu momentul crucificării sau al potopului? Atmosfera, costumele, armele recuzita și bărcile?
Cred că secvența pălmuirii poate lipsi.

7.Vă mulţumim.

Eu vă mulțumesc.

M. Tăutu scenograf de film diplomat. A consemnat Denis Dinulescu,

PS Interviurile TEZE ŞI ANTITEZE ÎN CĂLIMARĂ, interviuri făcute cu oameni talentaţi şi obişnuiţi, vor face obiectul unui volum care, posibil, va apărea la Gaudeaamus 2019.

HOROSCOP 11 - 22 aprilie

Doamna Sistermorphine la datorie, foto dna Sistermorphine

VĂRSĂTOR. Se joacă volei. Din cauza lui Pluto care e retrograd, din cauza lui Marte care e retrograd şi din cauza lui Tăriceanu care e retrograd. Aşa l-a făcut Zina, răposata. Seri de primăvară, mingia o ia spre Sighişoara, în cetate, unde cântă unii, alţii bea bere. O gagică vă face semn spre joi, nu daţi importanţă. Chiar nu. Apoi, o cină festivă. Nu refuzaţi.

FECIOARĂ. Cu banii bine de tot. Cu dragostea bine de tot. Cu sănătatea la fel. Numai cu mingia de volei nu. S-a spart. Şi n-are nicăieri. Nici la guvern unde-şi lăsase Ceauşescu mingia. Întrepătrunderi feminine şi masculine. În cireş. Jucaţi karaoke. Marţi 16 aprilie lovitură la Bursă.

SĂGETĂTOR. E ora 24 şi nu mai aveţi voie să jucaţi volei. Zgomot chestii. Odihnă chestii. Vine DIICOT. Bătaie în toată regula. Dimnineaţă număraţi sub balcon 23 de diicoţi. Salvarea. Un vând neobişnuit. Dar mingia? Unde e mingia? E pe 26 mai şi e la tine. Da, la tine. Sau le ei?

Agenţia CĂLIMARA

Bazaconii

Foto, arhiva E.M.

Doamna cu patru picioare din imagine este profesoară la şcoala de veveriţe prelucrătoare. Dânsa intră în fiecare dimineaţă în clasă şi dă nota 4 tututor veveriţelor. Scandal mare. Apoi, ca să le îmbuneze, profa cu patru picioare le ia la pădure. În excursie, da. Astfel că apare ursul şi le atacă. Le vede aşa încolonate şi le atacă. Altfel ar fi greu pentru urşi să cotrobăie toţi copacii. Veveriţele se sperice când îi văd. Se duc la profa cu patru picioare. Dar şi ea e speriată. Fuge mâncând pământul. Urşii după ea. Iar fuge, urşii după ea. Până când un urs, se pare că Moş Martin, zice: staţi, bă, că e profa de tâmplărie de la a cincea de veveriţe. S-o rugăm să ne aprindă lumina în pădure. Şi-aşa a fost.

Pe potecă, vezi imaginea, trecea contabila. Era mare amatoare de Pink Floyd, Metallica şi Rolling Stones. Nu se vede asta în imagine, dar vă spunem noi că-i aşa. Contabila se ducea la contabilitatea pădurii. O cameră spaţioasă sub un păr. Duduiau generatoarele. Înseamnă că era cald. Descuie uşa şi-şi începu socoteilie. Scoase caietul de socoteli unde trecea, de fapt, cine s-a culcat cu cine, cine ia doar pe caiet, cine şi-a făcut casă din gutui nemacerate, cine a plecat la războiul balenelor de pe lacul din pădure şi, în sfârşit, cine nu avea grijă de femeia celuilalt când acesta era plecat. Da, aşa făcea. Cu un creion rece, unul alb şi unul confecţionat dintr-o bujie de Porsche. Azi aşa, mâine aşa. Până au venit taxele. Că veveriţele au crezut că totul e fără taxe în pădurea lor. Se revoltară. Făcură un grătar din contabilă. Fu gustoasă.

Imaginea asta a fetei de Împărat spune multe. Cât o mie de cuvinte. Poate cât două mii. Cei care au vrut să-i dea trei mii de cuvinte au sfârşit-o prost. A venit un tătar, le-a tăiat urchile. S-au dus toţi la piaţă ca să le vândă. De atunci datează hitul, de fapt un rock vals folk numit Urechile Împărătesei. După aia s-a aşternut liniştea. Se făcea comerţ cu grâne, cu apă chioară, cu fete fără urechi. Pentru că urechile erau puse direct în cântecul Împărătesei.

D.

ŞTIRI PE SCURT

Foto, Tina Cumva

Deunăzi a avut loc Gala UARF dedicată primei sute de ani de film românesc. Lume bună şi multă, diplome, muzici, şi cuvinte la fel. Au defilat pe podium oameni de cinema care mai de care. Dela Mireca Mureşan la Ion Dichiseanu, de la Liliana Ţuroiu la Adriana Trandafir, astfel că atmosfera a fost mai caldă ca la Gopo. Totul s-a datorat amfitrionului evenimentului, dl Ioan Cărmăzan.

Foto, arhiva E.M.

Meciul tinerelor din imagine continuă. Vom reveni.

Foto, arhiva E.M.

Bagheta din imagine este fermecată. Ea poate transforma turnători în neturnători, bogaţi în bogaţi, vedete în Vocea României, şarlatani cumva şi sărăcia lucie votând PSD.

Foto, arhiva E.M.

Privind Bărăganul, ulei pe pânză aflat în cimitirul cutare, nu-i spunem numele. Preţul de pornire 20.000 euro.

PUBLICITATE O babă la asfinţit. Asfinţea ea ce asfinţea până i-au căzut dinţii. Apare sloganul: Nu mai asfinţiţi cu gura. Mai sunt şi altele de asfinţit în jurul nostru.

Agenţia CĂLIMARA

Sighişoara Blues Festival 2019

Foto Tina Cumva, grupul Grainne Duffy

Deja în maşină când ni s-a făcut o foame de urs, aşa se spune. Unde, unde, unde, oare? Aşa că am oprit la Palatul Cantacuzino unde un şniţel este 50 de lei, garnitură 100, ciorba de usturoi aşişderea şi am mâncat cu poftă, ne-am dres, ne-am suit în maşini şi am gonit spre Sighişoara. Cânta în maşină Johnny Cash iar noi eram patru, Dani, Cristina, Tina Cumva şi io. Mă uitam pe geam la păşunile ţării. Verzi, albastre, roşii. Ici, colo un măr. Un urs, aşa că am ajuns rapid la Sighişoara. Ne-am lăsat bagajele, ideile preconcepute şi am intrat în sala de concerte Mihai Eminescu din centrul oraşului.

Berti Barbera era emoţionat şi, din emoţia asta, n-a reieşit pentru sală un progrămel ceva ca să ştim cine şi în ce ordine cântă, ce solist, negresa aia mişto, un muzicuţist nu prea hrănit şi aşa mai departe. Prima seară a început cu grupul Carl Sony Leyland Trio, nume de autobuz, care au crezut că prind seara, sala cu ughi, bughi. N-a mers, după a treia melodie totul semăna şi în sală au început vânzoleli.

A doua trupă a serii a fost un band care o acompania pe solista chitară voce Grainne Duffy. Trupă solidă, cu repetiţii. O maşină de făcut rock, blues sau ce vreţi, cu repetiţii dure. Repertoriul lui Duffy este de coveruri, şi nu aflăm de din care din lipsa acelui A4 care trebuia să ne ţină informaţi. Rock serios, voce, sentimentală, gravă, toate calităţile unei soliste de viitor. De viitor acolo în America, că dacă venea din Cântarea României n-avea niciunul. Poate la Ferma.

Foto 1, Denis şi Grainne Duffy.
Foto 2, Denis şi Kyla Bronx.
Foto, Tina Cumva.

A doua parte a festivalului se mai dezgheaţă cu Bandul Kylei Bronx. Super blues. Nu putem face nicio comparaţie cu ceva local, pentru că mulatra Kyla cântă un blues foarte modern, de secol 21, cu un ritm pe spate susţinut de trei băieţi coborâţi din atelierele muzicii bune, sănătoase. Pe scurt, eleganţă, noutate, plăcere mare.

Ultim trupă a fetivalului a fost Joe Krown, Jasson Ricci. Forţă şi impetuozitate. Muzicuţă solist. Jason Ricii, 45, identic Keith Richards, adică îl copiază şi nu rău. Din nou o muzică necunoscută pe melegurile noastre, amestec de blues, rock, balade.

Asta a fost tot. Ediţia a 14 a s-a terminat promiţând că a 15 a ve fi mamă, mamă. Să sperăm.

Denis.

TEZE ŞI ANTITEZE la fotbal. Interviu cu celebrul Aurel Ţicleanu

Foto, Lorena Cristina


1.Fără dvs, selecţiile autohtone la Eurovision n-au sare şi piper, n-au şarm. Lipseşte acea voce, vrem să spunem, care se auzea şi din terenul de fotbal al Craiovei de prin anii 80. Când vă gândiţi să participaţi la un asemenea contest ca să luăm şi noi, românii, premiul 1 în vreo finală? Şi cu ce melodie?

Raspuns:Este adevarat ca vorbeam mult pe teren(daca aveam voce), este la fel de adevarat ca pe vremea noastra chefurile erau insotite de diferite piese de muzica usoara, populara, sau daca eram pe final de chef atacam chiar si muzica clasica, adica arii din opera, ale caror versuri nici pina azi nu le-am invatat, deh facem chefuri din ce in ce mai putine! Cred ca la Eurovision noi nu vom lua niciodata premiul intii, nici daca, prin absurd, ne-am prezenta cu cea mai buna voce din lume. Asa cum spunea marele Pierre de Coubertain la inceputurile olimpismului:”important este sa partici”, asa ca participam si noi de zor si votam Moldova, iar moldovenii ne voteaza pe noi!Iata ca e bun la ceva si concursul asta, dar sa raminem acolo unde ma pricep, adica la fotbal, dar si aici avem o problema, caci toti se pricep la fotbal(poate ca si de-aia nu mai avem fotbal), asa ca traiasca Eurovisionul fara nicio melodie de la mine! Am zis!

2.Când argentinienii l-au descoperit pe Messi, acesta a declarat, avea vreo 12 ani, că nu va juca decât la FC Craiova. Vă daţi seama ce-ar fi însemnat Bănel contra Messi pe stadionul Ciorogârla? Ştiţi amănunte?

Raspuns:Informatia e partial adevarata, nu e vorba de Messi, ci e vorba de Maradona si nu e vorba de Banel, ci e vorba de Lung, Boldici, Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu, Ticleanu, Donose, Beldeanu, Irimescu, Balaci, Crisan, Camataru, Cirtu, Geolgau, Purima, Marcu! Cind a auzit cine joaca la noi, Maradona s-ar fi confesat unor prieteni ca daca tot nu ne-a batut la el acasa, ii e frica sa vina sa joace la noi, ca drumul e prea lung, ca vine lume multa, iar biletele sunt prea ieftine, ca noi jucam si tare si bine, iar el isi dorea mai mult sa mearga la mondiale decit la Ciorogarla! Scuze de doi lei, pai daca esti bun, esti bun si la mondiale si oriunde! Cum sa cistigi cupa mondiala daca n-ai trecut pe la Ciorogarla? Vezi, de-aia n-avem fotbal, mai mult ne scuzam decit jucam!


3.Gazonul de pe Arena Naţional din Bucureşti se tot rupe, se tot veştejeşte. N-ar fi bine să fie înlocuit cu o uriaşă bucată de tablă? Avantajul este că tabla poate fi curăţată mai uşor.

Raspuns:La intrebarea asta ar fi trebuit sa va raspunda nea Mitica Dragomir! El era campion mondial la table, adica stia despre ce-i vorba domle! La table din cind in cind ai nevoie de zar de fuga, ori ce fuga e aia pe un gazon care se rupe si se tot vestejeste? Apoi mai e vorba de o problema de familie, dar care ii priveste pe cei doi mari primari: d-l Pandele de la Voluntari(care au un super gazon) si d-na Firea de la Bucuresti(care au un gazon de r...t), daca ar asculta si ea putin, d-na primar ar mai afla una, alta, inclusiv despre modul cum se ingrijeste un gazon de calitate, dar ca in orice familie, d-na vorbeste intr-una si omul n-are cum sa-i transmita informatiile necesare! Credeti ca daca sunt primari, ei sunt scutiti de problemele astea, ale noastre, ale tuturor? Uite asa ne curatam: stim si la ce ne ajuta ca stim si pentru ca tablele sunt totusi, doar un joc de noroc, la ce ne trebuie atita stiinta!

4.Am jucat acum câteva zile cu Suedia pentru CE din 2020. Cum se pronunţă corect: 2020, 2021 sau 2025? Cel mai bun lucru din acesta meci a fost că am văzut la lucru o echipă a României foarte tânără. Nu trebuia împănată şi cu ceva bătrâni? Gen Ion Iliescu, Meleşcanu?

Răspuns:Cel mai bine stie cum se pronunta d-na Viorica Vasilica, care a invatat la Bruxelles ca se spune 20 – 20 si daca nici aia de acolo nu stiu, atunci unde mai stiu? Nu se da ora exacta de la Bruxelles? Chiar si ora de vara nu mai e ce-a fost odata, acum nici nu mai stii cind vine si cind trece vara! Trebuie sa fim cu mare bagare de seama, asa ca fiecare are grija de vara lui!
Zilele acestea, prietenul Gabi Safta a postat pe internet o gluma care mi se pare foarte buna: „Dragnea hernie, Firea operata, Tudorel cu piciorul rupt, pe Tudose il lasa inima, Ion Iliescu...ca la 20 de ani”!
Asta inseamna ca daca ne dorim sa apelam la tineri, atunci nu putem sa-l omitem pe vesnic tinarul Ion Iliescu! Unde mai pui ca o sa fim si feriti de accidentari(iata ce pateste PSD-ul fara el), dar paradoxal vom putea plusa si la capitolul experienta. Cred ca trebuia sa apelam la serviciile sale inca din preliminariile campionatului mondial trecut, altfel cum, Doamne iarta-ma, doream noi sa participam la CM din Rusia fara nea Nelu? Greseala strategica mare, „mai draga”!
D-l Melescanu, nu m-am gindit, putea fi o buna solutie, numai ca d-na Viorica Vasilica i-a dat mult de lucru perioada asta, e ocupat cu mutarea ambasadei Romaniei de la Tel Aviv la Ierusalim si cred ca nu poate raspunde la convocari. Pacat, caci s-ar fi fi simtit bine alaturi de nea Nelu si ceilalti, mai ales acum cind echipa nationala a inceput sa joace din nou in echipament complet rosu, dar sa nu politizam prea mult discutia!

5.Astăzi e foarte frumos afară. 20 de grade la umbră, în frigider şi în apă. Spune-ţi-ne o reţetă bună de musaca.

Raspuns:Chiar si la intrebarea asta sunt pe linga subiect! In primul rind, problema timpului probabil, al temperaturii din aer, din apa, sau din frigider ar trebui dezbatuta cu expertii nostri, Busu de exemplu, care le nimereste in ultima vreme, ceva de speriat! La ceea ce punem in frigider s-ar putea sa avem ceva mai multe probleme, caci iar s-au scumpit toate. Oricum suntem in post, asa ca trebuie sa mincam mai putin si mai sanatos, fructe si legume, de post, cine poate, nu? Apropo, musacaua e de post? Imi pare rau, dar sunt varza in bucatarie! Da, varza e de post si e si foarte buna! Noi acasa suntem tot timpul la dieta si niciodata nu ne reuseste! Nu stiu cum se intimpla asta, oare pentru ca nu ma pricep la viata din bucatarie, sau pentru ca imi place sa maninc, desi noi seara nu mincam! Nici la concursurile cu mincaruri si bucatari celebrii, sau nu, de la tv nu ma uitam, ca poate mai invatam si eu ceva! De ce nu m-ati intrebat de un dribling, de o pasa, de o centrare, un sut, ceva de fotbal? Ah, m-ati intrebat si am dat-o pe politica? Nu stiu cum s-a intimplat, caci eu nu fac politica! Mai urmaresc si eu din cind in cind la tv, caci la noi toti fac politica! De unde si expresia: la fotbal si la politica toti se pricep! Ei bine, daca este asa, tot vin acum alegerile si vreau sa vad, daca tot va pricepeti asa de bine, mergeti la vot? Sa vedem, caci sa vedem a zis si orbul!
Multumesc.

A consemnat Denis Dinulescu.

PS Interviurile Călimării vor continua. Cine doreşte, să ni se adreseze.