Sint de 2 saptamini in Romania si am trecut deja prin coduri galbene de canicula (si-o sa fie si mai si), ore de mers cu trenul (clasa intii, aerul conditionat tot nu merge), o crima cu substrat religios (preot injunghiat in biserica), alegeri cu final asteptat (si dezertarea unora din partidul invins in rindurile cistigatorilor, ca doar tot ai nostri sint la putere, ca-i votam sau nu), o intilnire de 10 ani de la…
Inca nu m-am prezentat la apelul capcaunului sef, ca tre’ sa-mi fac coraj si sa rezolv mai intii anumite probleme personale, asa ca alerg prin oras, atunci cind imi permite indicele confortului termic. Vizitez zilnic noul loc de joaca din parcul de la casa de cultura – dupa care am tinjit atita in anii trecuti. Parcul asta e singurul loc ingrijit cu adevarat din orasul asta. Ma refer la spatiile verzi, la alei si la toaleta (cu program si tarif pentru persoanele mai mari de 7 ani ! ! dar am avut « surpriza » sa fie inchisa si in timpul programului). Nu stiu ce sa le urez chioscurilor cu marmura si termopane… sa-si gaseasca investitori ? ! Dar dalelor din Piata Unirii care au si inceput sa dea pe dinafara, dupa numai citeva luni de calcat in picioare… niste constructori mai priceputi si mai cinstiti ? !
Ma bucur de multe spatii verzi, trecatori volubili, culori vii. Nu-mi plac masinile si iarba care au invadat trotuarele, aceleasi spatii verzi, dar neingrijite, mizeria din spatele blocurilor si spatiile inguste. Palatul Copiilor e o ruina urit mirositoare. Oare de ce o fi fost reales primarul cu un numar atit de mare de voturi ? Ca sa nulase si altora sansa de a se imbogati ?
Ma gindesc la cite lucruri frumoase s-ar putea face daca focsanenii ar arata putin spirit civic si ar iesi la facut curatenie in jurul blocului, macar o data pe an. Daca reusesc sa scape de niste credinte adinc infipte de democratie in creierii cetatenilor (pe un sanatos fond arhaic, bine inteles) : « Primaria tre’ sa faca curat, ca d’aia platesc taxe » (preferata mea), « De ce sa fac, ca se murdareste la loc » si « Da’ ce, io-s mai prost ? ! Ala nu iese la munca voluntara, sa matur io pentru el !? » (cea mai raspindita).
In rest, ma aflu in aceeasi saraca tara bogata, plina de contraste – vile si case care nu mai incap si orase si sate la moda, masini claie peste gramada ; zeci de cabinete de notari, avocati, stomatologi plus frizerii si magazine la parterul blocului ; oameni care se pling de salarii de mizerie si de saracire accelerata ; oras care arata jalnic in afara centrului, cu o arhitectura haotica, blocuri cirpite si tone de betoane pe centimetrul patrat ; iarasi spatiile verzi, uneori in exces, ca nu se ocupa nimeni de ele. De la o vreme se descompun vesel gunoaiele sub soare si emana un suav miros de hoit… Se asorteaza cu lehamitea si resemnarea romanilor care continua sa se descurce fiecare pe felia lui, sa nu gindeasca pe termen mediu si lung – ca, oricum, n-o sa iasa – si sa nu se uneasca pentru a face– ca, bineinteles, o sa vrea unul sa fie sef si o sa traga spuza pe turta lui si ca, in genere, orice miscare in pofida inertiei e inutila.