22 iunie 2012

Din parc

In parc, asteptind sa se elibereze unul dintre cele 2 (doua) leagane. Acestea sint ocupate de 2 frati, paziti de cineva care seamana cu o bunica. Fratele cel mare e in leaganul pentru copii mari, cel mic e in leaganul cu protectie pentru copii mici – desi ii atirna si lui picioarele si risca sa atinga pamintul cu talpile. Fratele cel mare coboara din leagan si-o lasa pe fata mea sa se dea si ea. Se prezinta bunica :
- Da’ de ce te-ai dat jos ? Hai ca eu tre’ sa merg la banca, am lasat telefonul acolo si poate ma suna cineva Fa-i vint si lui Robert, da’ nu tare !
- Da’ de ce ?
- Pentru ca ameteste si uite ca se loveste la picioare.
- Robert, ridica picioarele asa ! rezolva fratele cel mare problema.
- Si da-te-n spate ca te loveste leaganul. Nu asa, asa ! il trage bunica in spate pe baiatul care impingea ambele leagane. Si nu mai da tare !
Noroc ca mi s-a plictisit copilul de atita dat in leagan in mod abuziv si spre deranjul stapinei leaganelor din parc.

21 iunie 2012

De la Focsani

Sint de 2 saptamini in Romania  si am trecut deja prin coduri galbene de canicula (si-o sa fie si mai si), ore de mers cu trenul (clasa intii, aerul conditionat tot nu merge), o crima cu substrat religios (preot injunghiat in biserica), alegeri cu final asteptat (si dezertarea unora din partidul invins in rindurile cistigatorilor, ca doar tot ai nostri sint la putere, ca-i votam sau nu), o intilnire de 10 ani de la…
Inca nu m-am prezentat la apelul capcaunului sef, ca tre’ sa-mi fac coraj si sa rezolv mai intii anumite probleme personale, asa ca alerg prin oras, atunci cind imi permite indicele confortului termic.  Vizitez zilnic noul loc de joaca din parcul de la casa de cultura – dupa care am tinjit atita in anii trecuti. Parcul asta e singurul loc ingrijit cu adevarat din orasul asta. Ma refer la spatiile verzi, la alei si la toaleta (cu program si tarif pentru persoanele mai mari de 7 ani ! ! dar am avut « surpriza » sa fie inchisa si in timpul programului). Nu stiu ce sa le urez chioscurilor cu marmura si termopane… sa-si gaseasca investitori ? ! Dar dalelor din Piata Unirii care au si inceput sa dea pe dinafara, dupa numai citeva luni de calcat in picioare… niste constructori mai priceputi si mai cinstiti ? !
Ma bucur de multe spatii verzi, trecatori volubili, culori vii. Nu-mi plac masinile si iarba care au invadat trotuarele, aceleasi spatii verzi, dar neingrijite, mizeria din spatele blocurilor si spatiile inguste. Palatul Copiilor e o ruina urit mirositoare. Oare de ce o fi fost reales primarul cu un numar atit de mare de voturi ? Ca sa nulase si altora sansa de a se imbogati ?
Ma gindesc la cite lucruri frumoase s-ar putea face daca focsanenii ar arata putin spirit civic si ar iesi la facut curatenie in jurul blocului, macar o data pe an. Daca reusesc sa scape de niste credinte adinc infipte de democratie in creierii cetatenilor  (pe un sanatos fond arhaic, bine inteles) : « Primaria tre’ sa faca curat, ca d’aia platesc taxe » (preferata mea), « De ce sa fac, ca se murdareste la loc » si « Da’ ce, io-s mai prost ? ! Ala nu iese la munca voluntara, sa matur io pentru el !? » (cea mai raspindita).
In rest, ma aflu in aceeasi saraca tara bogata, plina de contraste – vile si case care nu mai incap si orase si sate la moda, masini claie peste gramada ; zeci de cabinete de notari, avocati, stomatologi plus frizerii si magazine la parterul blocului ; oameni care se pling de salarii de mizerie si de saracire accelerata ; oras care arata jalnic in afara centrului, cu o arhitectura haotica, blocuri cirpite si tone de betoane pe centimetrul patrat ; iarasi spatiile verzi, uneori in exces, ca nu se ocupa nimeni de ele. De la o vreme se descompun vesel gunoaiele sub soare si emana un suav miros de hoit… Se asorteaza cu lehamitea si resemnarea romanilor care continua sa se descurce fiecare pe felia lui, sa nu gindeasca pe termen mediu si lung – ca, oricum, n-o sa iasa – si sa nu se uneasca pentru a face– ca, bineinteles, o sa vrea unul sa fie sef si o sa traga spuza pe turta lui si ca, in genere, orice miscare in pofida inertiei e inutila.

11 iunie 2012

Impresii din Romania

Din care se va-ntelege ca da, am ajuns in Romania, cu oprire si patanii la Bucuresti si ajuns la timp la Focsani cit sa votez cu cine mi-au zis mama si tata. Trecut admirativ prin noul terminal de la Otopeni, admirat pasajele aeriene, capitala proaspata dupa ploaie si inainte de alegeri, ingretosat de reclama electorala si trafic. Orasul arata mult mai bine decit acum 2 ani, de cind dateaza ultima mea descalecare la Bucuresti. Oamenii is mai civilizati si metrourile mai grabite si rapide. Pacat ca orasul e facut pentru masini si, UE oblige, pentru biciclisti: s-au inmultit locurile de parcare, sensurile unice (pentru a rezerva o banda vitalelor locuri de parcare), benzile pentru biciclete, masinile - ca daca ai creat formele, apare si fondul. Trotuarele?? Muscate pina la nefiinta, ca doar pietonul e doar o gluma proasta a sortii, un fraier nemotorizat si rupt in pingele. De ce ne-ar pasa de el?! Aflat in inferioritate numerica clara, vocea lui n-o sa treaca neam de corul de claxoane si de noxe ce se revarsa din masini. Am petrecut ore intregi in masina, ascultind Sport FM si manelizata muzica romaneasca a zilelor noastre, traversind un Bucuresti mai colorat, mai curat si mai viu decit Malmo. Reclamele electorale de pe ecranele din metrou m-au facut sa rid cu lacrimi la amestecul de plici, cruce, respect, impreuna, miini care mai de care mai intinse, ca la metrou, de'.
Mi-a fost greu sa ma uit la televizor la inceput, pe de o parte pentru ca nu mai sint obisnuita, pe de alta ca nu prea am la ce... Dar m-am dat pe brazda si acum ma rid, ca tot romanu', la glumele de 2 lei ale lui Badea si la cele resapate ale supravietuitorilor de la Divertis.
Ahh, ce bine e acasa!

03 iunie 2012

Bucureşti 20

Un tânăr s-a aruncat de la etajul 9 al Interului. * În primul rând că Interul putea să nu aibă etajul 9 şi atunci acest reportaj preluat de pe media nu ar fi avut loc. * După ce s-a zdrobit de asfalt, murind pe loc, noi am stat de vorbă cu bietul băiat. * Ne-a zis: E o formă de protest că vom alege un primar prost. A mai zis: când treceam prin dreptul etajului 8 am văzut într-o cameră cum unii împărţeau nişte bani de campanie electorală şi cum, băgând banii în buznar, milioane, ziceau: dă-i în pula mea de alegători, le promitem că dăm cu mătura şi ne vedem de furăciunile noastre. Iar a zis: când treceam prin dreptul etajului 5, mi se pare, l-am văzut pe Botezatu primind ordine şi ceasuri de milioane de euro de la nişte "băieţi". Iar a zis, bietul mort: la etajul 2 am văzut USL şi PDL bând împreună, deci totul în România este mascaradă. * Cam aşa ceva, după care tânărul s-a sculat şi s-a dus singur la cimitir. * O rachetă românească în piaţa Victoriei. * În ea vor fi îmbarcaţi toţi pensionarii din România, cam 7 milioane, şi trimişi defintivi pe Lună ca să nu mai voteze de fiecare dată cu Ion Iliescu. * Fac asta de 22 de ani şi o ducem prost. * Şi aşa mai departe.