20 iunie 2020

Chihlimbarul de Ghiață


Foto, Corina Popa

Când a născut Ioana eram fiecare cu treabă prin curte. S-a auzit un țipăt scurt dinspre zidul bucătărirei, acolo unde trebuia zidită noua vietate. Apoi, încă unul, semn că se născuse. Au venit întâi Ursitoarele din Bulbucata, apoi cele trimise de Regina Angliei. Una din Bulbucata, Despina, ursea numai de rochii. Că să ai rochie roșie, cu buzunare, cu pălărie. Prostii. A fost îngropată adânc în Neajlov. A doua, doamna Centigrad a ursit de o sanie cu zurgălăi, cu cai frumoși albi care mănâncă jăratec și urși polari, așa că a fost invitată la bucătărie să taie ceapă pentru salata de vinete. A treia Ursitoare, doamna Leclerc Prețioasa adusese o lână de oaie că adică plodul să se îmbrace cu ea ca să-l mănânce lupii, lucru inadmisibil drept care doamnei Centigrad i s-a dat foc. În timpul ăsta plodul a fost numit Chihlimbar că nu se știa ce sex avea și pentru că munții erau plini de zăpadă i s-a mai spus și de Ghiață. Deci Chihlimbarul de Ghiață, vezi foto alături de mama lui, creștea văzând cu ochii și a vrut patine. I s-au adus. A vrut să fie senator. A fost făcut. A vrut să candideze în locul lui Nicușor Dan la Primărie. A ajuns primar. Dar el tot avea o temere. Și anume că va fi zidit mintenaș ce nu bagă lumea de seamă și, odată zidit, nu va putea să bea tot ce era pe masă în curte.

Ursitoarele din Anglia prăjeau pește adus de Napoleon, un pește vechi, pescuit la piramide, că odată unul din ei a zis: bă, să moară mama, dacă Nilul ăsta curge în direcția care trebuie. Și s-au pus să facă măsurători până a început să crească porumbul, care porumb avea sarcina de la Faraon să lumineze calea Egiptului până la noul născut Chihlimbarul de Ghiață. Și cum Faraonul știa că sentimentele sunt perfide a scos sentimentele din Ursitoare și le-a dat unuia, un haiduc, care circula des spre Carpați, ce nebunie, ce nebunie, și haiducul a plecat și a nimerit la Bulbucata la târgul de legume unde roșiile erau un leu jumate kilul, da, un leu jumate kilu, dar nu dădeau două ca să ajungă și la ciorba ce s-ar fi făcut la botezul ăluia mic, Chihlimbarul de Ghiață, că botezul avea să aibă loc chiar la mama lui în curte, Ioana.

Vă imaginați ce nebunie cu Faraoni, Bulbucata, pești, Napoleoni și au apărut ca din senin și niște pantaloni care trebuiau spălați, dar mașina nu mergea și atunci micuțul abia născut ce stătea lângă bca-ul sub care va fi zidit zicea mereu:mama, mama, mama, tata, să vină primarul!

Noi beam. Noi, invitații beam. De bucurie. Era primul copil al Ioanei și după foto părea drăguț, era vesel, mohorât, plin de energie, de foloase, știa șah și multe altele. Așa că Ioana, mă-sa, i-a spus: du-te în grajd și calul care halește jăratecul e al tău. Ia-l și du-te. Du-te și gonește virusul din lume. Și așa a făcut.

d.

10 iunie 2020

Jurnal de necarantină suedeză 16 - și ultimul

Pentru că de-acum începe carantina în Suedia, tată.
Nu de-aia de-nchis în casă cu măști pe nas și câte-un săpun în fiecare mână, ci mai rău: suntem închiși în țară. Ne-au închis mai întâi popoarele vichinge și pretene, ne-a închis mai apoi Europa. 
Nu că ne-ar fi mai rău aici. Pandemia nu dă semne că progresează, ni se suflă în cască. Ziarele s-au întors cu fața către crime, incendii, accidente de mașină și asasinatul lui Olof Palme care și-a găsit, fix astăzi, asasinul. Agenția Supremă de Sănătate Pubică își rărește conferințele de presă, doar două pe săptămână: una marțea, ca să ne zică numărul de morți real de peste uichend, și una joia, ca să ne zică, probabil, că nu s-a întâmplat mare lucru de marți pînă joi. 
Pentru că nu mai avem de citit vești covidate interne și internaționale, citim povești despre decedați covidați care au fost îngropați în direct pe internet, despre case de bătrâni cu niciun covidat, deci s-a putut, dar nu s-a putut vorbi despre asta, că lumea voia să citească despre casele de bătrâni cu record de covidați decedați. 
Circulați, nu mai e nimic de văzut.

07 iunie 2020

ȘTIRI PE SCURT


foto wkp
După pandemie, mijloacele cunoscute de transport vor fi scoase din uz, nu tu tren, nu tu mătură, nu tu avion. Vor fi introduse Cochiliile Zburătoare, vezi foto. Ele sunt construite din cochilii de melc, deci superioare, și vor putea trasporta până la 50 de clienți pe cele mai depărtate planete, Marte, Jupiter, în cele mai îndepărtate ceva sau pe fundul mării, adică locuri din Universul nostru unde nu vor mai fi Rafila, Tătaru, Vela, Vosganian, Cristoiu, sau chiar Iohannis.

Viitorul primar general al Capitalei, doamna Dana Budeanu, a ajuns la concluzia că totul e o minciună. Că în adția publică locală se minte cu merele, cu educația sexuală, cu capătul tramvaiului 5, cu bunăstarea bucureștenilor, cu fustele scurte ale pesedistelor, cu absolut tot. Noul purtător de cuvânt al Bucureștiului, domnul Nicușor Dan, va raporta aceste nereguli la OMS.

Prăjitura The Last Temptation of PNL, aflată de vânzare la Parlament, 1 leu bucata, cu frișcă și sare, conține reglementări pentru salariile, pensiile, blocurile, parcurile, spitalele nesimițite și așa mai departe. Prăjitura cântărește o tonă și este pentru o singură persoană.

Toate concertele de jazz programate în România și anulate din cauza Covid 19, vor fi reprogramate. Pentru a se putea face economie, la toate va cânta Mircea Tiberian.

Miniștrii Tătaru, Vela și Odorheiul Secuiesc vor zugrăvi spitalele neconstruite din fonduri acceptabile luate de la grădințe, creșe, sport, și mine.

Mediocritatea Sentimentală promovată de România la Congresul Mondial al Mediocrilor din toată lumea. Ocazie cu care va rula în premieră pelicula românească regizată de Cristi Puiu, Odorheiul Secuiesc și domnul ăla cu scandalul, Bădulescu. Actori: Florin Piersic, Alexandru Repan și Odorheiul Secuiesc.

În volumul de proză scurtă 1001 nopți scrisă de Florica Ben Florica, la pagina 12 sunt descrise aventurile lui Nicușor Dan la candidatura pentru primăria unui oraș necunoscut. Dânsul s-a legat cu lanțuri de primăria localității neunocute, đe stadionul de fotbal și de cele ale fabricii de cărămidă cerând voturi în plus. Așa va fi și la București.

Bădulescu i-a adus lui Nicușor un dulap. Cu o ușă. Ideea era ca cel care nu vorbește la microfonul conferinței din Ghencea să stea în dulap. Pe rând. Idee nerespectată.

Sexul în școli. Geografia, istoria, limbile rusă,franceză și germană, chimia, sportul, tărășenia, incultura și algebra vor fi înlocuite cu lecții de sex. Nimeni nu va protesta și se va lua 10 pe linie mai ales la clasele mici, mijlocii și mari.

Mai deunăzi, primarul sector 5, Daniel Florea, a împărțit alimente locuitorilor din sector. Gest frumos. La alimente se găseau unt, tablă pentru alambicuri, marmeladă și ulei. Sacii cu alimente aveau și cultură în ei. Pe lângă alimente. Secția culturală din saci conțineau deci și cărți scrise de el. De exemplu, printre altele: Migrația agriculturii.

Agenția de Știri Călimara




04 iunie 2020

Relansarea economică: CIPUL UNIVERSAL


Foto, Tina Cumva

În ani de răstrişte, când cutare cutare, şi locuitorii din Carpaţi o duceau foarte greu, românii au ştiut să relanseze economia şi să o ducă din nou foarte bine. Ca înaintea catastrofelor, când o duceau nu bine, ci senzaţional. Ca acum. Dăm câteva exemple. Când toată Europa era bătută de tâlhari, romani, triburi migratoare şi era urgie cum am văzut noi la Colectiv, ei bine, dacii au hotărât prin Burebista ăla al lor să nu mai cultive viţa de vie, ca să nu se mai bea. Dacii au înţeles mesajul regelui şi şi-au făcut creioane din ce-au găsit. Şi s-au apucat să scrie. Aşa a fost la vremea aia relansarea economică, pentru că prin cultură cutare cutare. În anii celui de-al doilea război mondial tot aşa. Europa era bătută de tâlhari, hitlerişti şi tot continentul era la pământ economic. Numai românii s-au trezit cel mai repede şi au început relansarea economică. Semnalul a fost dat de Vasile Roaită, sirena lui s-a auzit în toată Europa, şi credem că în toată lumea. De la semnal, românii s-au apucat să cultive partidul comunist mai întâi la oraşe şi tot aşa. Concluzie: întotdeauna românii au ştiut, au avut forţa interioară, mobilizerea liberă ca să surmonteze handicapurile unei catastrofe planetare. Foarte frumos.

Astăzi, în 2020, tot românii se vor relansa primii după pandemie. Prin inventarea CIPULUI UNIVERSAL. Vom explica mai jos avantajele unui asemenea super cip, ca să înţelegem că Bill Gates bate câmpii. So: CIPUL UNIVERSAL este galben, se poartă pe cap, nu necesită intervenţie chirurgicală. Vezi foto explicit ilustrat de o lucrătoare a Fabricii de Cipuri de la Bolintin Deal. Cipul se poartă deasupra capului, având un mâner cumva. Avantaje: Când eşti într-o vizită la amant şi stai cu capul pe pernă sau cine ştie nu e nevoie să-l porţi. Că nu ţi se transmit niciun fel de informaţii, corpul uman neoferind mari susprize, fiind la fel. Când ieşi afară, îţi pui CIPUL, pentru că spaţiul exterior geme de informaţii: Cioaca hilară cu Orban fumând, promovarea produselor româneşti, concedierile de la Renault pe fondul declarţiilor lui Orban că nu e aşa, şedinţele CSAŢ care nu fac decât să aprobe banii pentru armele americane, minciuna, că totu-i o minciună cu pensiie, alocaţiile, înălţimea munţilor, spălatul în ligheane colorate, faptele economice ale unor necunoscuţi plantaţi de teveuri pe câmpuri de roşii sau de ustoroi, falsa opoziţie a lui Tăriceanu, peştele românesc, cinematografia română, benzina de la pompă, raţele de pe Neajlov, rochiile mai scurte mai lungi şi Descripţio Moldaviae. CIPUL va fi foarte ieftin şi va fi exportat, cum altfel, în toată lumea. Deci numai avantaje, dragi cititori, enumerarea noastră neputând cuprinde toate avantajele obţinerii şi purtării unui asemenea dispozitiv pentru relansarea economiei. Pentru că vor mai fi catastrofe, cutremure, războaie şi-ţi va fi mai la îndemână să-ţi pui CIPUL şi să te relansezi. Excelent, bravo Bolintin, bravo România.


Foto, wkp

Peste ani, când primarul general al Capitalei, doamna Dana Budeanu, se va referi la CIPUL UNIVERSAL, va spune în faţa poporului bucureştean: Un pas mic pentru om dar unul mare pentru tabloul Doamna cu Cip Universal. Sau cam aşa ceva, care scoate în evidenţă calităţile poporului român.

D.



02 iunie 2020

Cursa ciclistă Bulbucata Clejani

P-ormă dacă eram sătui, nu mai ştiu cine a zis să reedităm cursa internaţională de ciclism Bulbucata Clejani aşa după masă, că bicicletele oricum erau unse, oricum erau noi, aveau două toţi şi mai făcuseră cursa asta în anii tranziţiei, mai ales că acum aveam o bicicletă pe cap de locuitor aici ajunsesem pas cu pas, adică aşa de bine o duceam în Carpaţi. Am zis toţi în cor hai s-o facem şi am umflat roţile.


Foto, Tina Cumva

Primul echipaj a plecat cu o sută la oră, foto, şi la Podişor s-a oprit ca să-şi ia Ioana pantofi de la un magazin care plătea taxe la comună, la oraşul Mihăileşti şi la stat, taxe din care ni s-a dat câte o mască ca să nu vedem mizeria de pe jos, de pe sus, şi lipsa fructelor, pentru că în niciun copac nu erau prune sau corcoduşe. Ioana şi-a pus pantofii şi am pedalat mai departe stârnind emoţii, mândrie, lacrimi ălora de ne priveau, că adică aveam noi curajul să punem din nou cursa asta pe hartă, că sub comunişti era tare celebră. Şi iar am pedalat până la birtul din sat unde ne aşteptau cu lăutarii şi ne-au cântat Trezeşte-te române sau Culcă-te nu conta. Noi ne-am oprit şi am gustat din bucatele oferite de ţăranii care urmăreau live cursa: mărar, pepeni turceşti, ardei turceşti, cireşe zeelandeze, cartofi bulgăreşti, totul mestecat într-o salată de fructe într-un lighean. Şi cu burta pusă la cale am luat-o din nou la pedalat că drumul făcea o curbă, apoi alta, şi se vedea Clejaniul, eram ca şi ajunşi. Dar din spatele nostru.


Ei bine, echipajul doi, foto, a plecat în cursă ţâşnind ca armata română la Mărăşeşti. Zuuuuuuum, aşa făcea de viteză. Prin Podişor a trecut ca vântul că magazinul de pantofi era închis iar până la Clejani nu s-a mai oprit decât la Muzeul de Artă Contemporană deschis pe 15 mai de Rafila taman pe câmpul plin de maci de la ieşirea din Podişor, şi macii erau aşa de roşii că se auzea taraful din Clejani cu Caliu în frunte. Fănica, şefa echipajului doi, vezi iar foto, pedala şi-şi povestea viaţa: m-am născut târziu, mi se pare că deja aveam zece ani şi eram într-a treia, dar nu-mi luam cărţile la şcoală pentru că io ştiam materia pas cu pas şi am trecut într-a patra. Acum drumul făcea nişte urcuşuri, nişte coborâşuri, lumea pe margine ţipa de bucurie sau de necaz că nu mai era primul echipaj în frunte şi dacă ar mai fi fost al treilea să fi plecat din Bulbucata şi ăla ar fi ajuns pe primul loc.

Linia de sosire era ocupată de un tractor, deci nu s-a putut sosi, dar primul echipaj a fost declarat al doilea şi au început certurile: ai trişat, ba nu, ba te-am văzut cum ai plecat cu pantofii cu tocuri din magazin şi aşa şi pe dincolo că a trebuit să vină virusul să despartă echipele. Spital nu era prin apropiere, aşa că s-a mers la Giurgiu, cale de 30 km tot cu bicicletele de-am fost nevoiţi să facem popas la Ghimpaţi. Dar la Ghimpaţi era închis că fuma Orban, şi-a trebuit să ne întoarcem la Mihăileşti unde era o horă de urşi dresaţi mamă, mamă. Ne-am prins şi noi în horă până au venit arbitri de la Bucureşti ca să premieze locurile unu şi doi din cursa ciclistă internaţională Bulbucata Clejani.


A venit seara şi cumva lucrurile s-au lămurit definitiv. În sensul că arbitri de la Bucureşti era de fapt o arbitră care gestiona un uliu uriaş sau ce-o fi fost. I-a dat drumul şi a zis: echipajul care îl prinde a câştigat.

D.

01 iunie 2020

Jurnal de necarantină suedeză - 15

Noi nu mai suntem scandinavi momentan, că ne țin pe dinafară țările vecine și prietene. Noi n-am închis nicio secundă granițele către ele, iar ele ne trântesc ușa-n nas la ceas de decarantinizare. Ce ne-ar putea reproșa, oare? Că n-am avut grijă de bătrâni? Lasă, că și belgienii au zbârcit-o. Că n-am avut rezerve de echipamente de protecție decât pentru 2 (două) zile? Am reacționat într-un târziu și-am comandat, dar țările cele rele au păstrat materialele numai pentru ele. Că nu ne-a închis guvernul în case? N-are cum, că democrația noastră e mai tare, iar spiritul civic mai gros ca la voi în țară. Că am cam dat-o în bară cu strategia? Acum acum se decide primul ministru dacă se formează comisia de cercetare care va cerceta o cercetare despre coronavirus. Cenușa ne-am pus-o deja în cap. Am salvat democrația și ce s-a putut din economie care e cea mai duduitoare din Scandinavia. 4403 decedați, 37814 coronavirusați - mulți pentru că nu se știe încă de ce, cercetăm și revenim. Probabil din cauza testărilor. Reportaje cu supraviețuitori de diverse vârste, ah, ce frumoasă e viața si cum mai merită să te lupți pentru ea!

Tunurile din 2 Mai


Foto, wkp

FLASH – 2 Mai, 1980. Se uitau amenințător la dușmanul care s-ar fi încumetat pe Marea Neagră spre România. Erau tunuri de toate calibrele: de 4, de 8, de 44, șrapnele de 25 care-ți sparg timpanul, obuze de 20 care nimiceau corabia care se apropia și ceea ce era mai important de spus unitatea apăra nudiștii din 2 Mai de cei din Georgia, Izmir sau Ankara.
Tunurile străjuiau semeț o faleză de vreo 10 m înălțime, plaja avea vreo 50 de metri în mare, așa că vă dați seama că puternica baterie amenința orice invazie. S-a acreditat printre tunarii români povestea că un regiment australian condus de vreo trei portavioane ar fi pătruns în Bosfor în ideea de a comercializa cu nudiste. De toate vârstele. Marinarii români au dezlegat mașina de cifrat Enigma și au aflat că nu-i vorba numai despre nudiste, că aveau și ei haremurile lor, ci de câțiva liberali, pesediști, despre sparangheliști sau de ăia de la Sputnyk, de covid sau achiziții de creioane cu miliarde de lei. Despre prostia românească.

Cele două australience nudiste care au venit la negocieri pe portavionul românesc Araci McPogonigi comandat pe șantierele din Dr Taberei, au zis de la început: vrem 4 nudiste de 88 de ani pentru o emisiune televizată care luptă contra Covid 19, doi medici tineri care să se stabilească în Melbourne fără să facă nimic, probleme de fizică cu nudiști pentru toți anii de învățământ ai unui liceu serios practicat de nudiști tineri, sparanghel, roșii, usturoi și mărar profesionist din ăla galben. Galben? Păi, da, că asta este emblema noastră, a nudiștilor din Australia. Mai precis din Sydney.

Fetele de pe celălalt continent i-au lăsat pe români să-și facă tactica la o așa cerere și se duseră în 2 Mai la Grădina de Vară Pionierul, o curte de fapt a unui țăran cu coteț de câine, strat de ceapă, două bănci de lemn unde rula celebrul film Pardaillan, în care tehnicienii români îl integraseră și pe Nuțu Cărmăzan în rolul negrului care fuge cu peștele dezosat, rol de căcat de altfel.


Românii tăceau. Portavionul lor nu făcea două parale dacă nu le învingeau pe cele două australience la cerere și ofertă, adică să obțină mai ieftin sau mai scump, să ia gagici cu toptanul, ca iarna brazii, să le vândă roșiile scump și să le cumpere înapoi ieftin, pepenii la fel, pălării, mănuși alte alea ce trebuie unor nudiști serioși.

Prin apă, sub cele două portavioane fu văzută o balenă serioasă. Cea mai mare balenă din lume. Era rusească. Venea și ea la negocieri. Târziu, dar venise. Se anunțaseră. Iar românii, politicoși, îi așteptau cu negocierile gata făcute. Rușii s-au prins. Au scos tunurile din adâncuri. Românii p-alea de pe faleză. Tirul a fost imprecis la început, că filmările lui Sergiu Nicolaescu din 2 Mai au pierdut 100 de soldați instruiți. Pe urmă au tras și iar au tras. Ba cădea un copac, ba o bancă. Apăruse soarele și odată cu el și cele patru nudiste de 88 de ani. Una avea 91 de ani acum. Rușii o luară p-aia.

d.