31 mai 2013

TOP TEN

LOCUL 1. Andreea Marin, 890 puncte. Pentru că şi-a găsit un turc care o va distribui în serialul Suleyman de Eforie, unde va juca un rol de bucătăreasă, lucrul la care se pricepe foarte bine.

LOCUL 2. Cel mai mare steag din lume al Antenei 3, 760 puncte. Deşi este perfect inutil, a căpătat aceste puncte pentru că este românesc.

LOCUL 3. Adriean Videanu, 679 puncte. Pentru că dacă nu va câştiga în alegerile viitoare primăria Bucureştiului, se gândeşte să candideze la primăria Bulgariei, pentru că şi la Sofia este nevoie de borduri.

LOCUL 4. Disponibilizările de la Poşta Română, 529 puncte. Întrucât cei disponibilizaţi vor înlocui echipa de handbal OltChim sau vor pune umărul la reducerea populaţiei din oraş.

LOCUL 5. Horoscopul de azi, 499 puncte. Întrucât la zodia Vărsător scrie că un Vărsător bea lapte şi priveşte fericit pe fereastră, şi nu-i aşa.

LOCUL 6. Traian Băsescu, plecat la o întâlnire cu oameni de afaceri italieni, 390 puncte. Întrucât expresiile cutare şi cutare din limba italiană, care smulg bip-uri, nu sunt aceleaşi ca-n limba română şi ne putem trezi că una importăm şi alta exportăm.

LOCUL 7. Valiza lui Becali, 267 puncte. Întrucât, deşi a luat-o cu el în celulă, acum e goală şi nu-i mai este de folos.

LOCUL 8. La vie d'Adelle, 180 puncte. Întrucât o fi luat filmul Palme d'Or, dar a lăsat deoparte nume sonore: Roman Polanski, Jim Jarmush, Takshi Miike, Paolo Sorrentino, ca să nu  mai spunem de un Cărmăzan sau Saizescu de la noi, care nu au participat tocmai de-asta.

LOCUL 9. Iulia Vântur, care şi-a făcurt rost şi ea de un turc, Salman Khan, cu care nu ştim până acum ce face, 165 puncte.

LOCUL 10. Comisarul UE Oettingen, care a declarat că România nu poate fi guvernată, 122 puncte. Întrucât are dreptate, dar bătea la ochi şi nu era deontologic să-l punem pe primul loc.

De astăzi, în fiecare vineri, vă rugăm, stimaţi prieteni ai Călimării să contribuiţi şi voi la acest TOP TEN cu nume şi evenimente care vi se par onorabile de-a lungul unei săptămâni. Mulţumim.

Denis.

30 mai 2013

San Remo

Eram obosiţi, ce mai! * A zis unul, adică unul dintre noi. Zice: mai facem o pauză. În felul ăsta mai economisim şi nişte bani. Da, aşa a zis: mai economisim nişte bani. În felul ăsta, adică odihnindu-ne. * Bani care ne trebuie la întoarcere pentru taxe, pentru teve ca să plătim prosteala care ni se oferă, care prosteală?, cum care, aiai cu Angela şi Ouatu, aia în care se vede cum, pe faţă, teveurile promovează homosexualitatea, vezi Leonard, că aşa e în toată Europa, La vie d'Adele, bani cu care să nu umplem gropile, şi nici la Joe Satriani să nu mergem, că să-i dăm la primării ca să ne facă cel mai mare steag din lume, cea mai mare clătită, cel mai mare ciorap. * Bine şi ce facem dacă nu ieşim? * Nu tu Cannes, nu tu Antibes, nu tu Menton sau Juain Les Pins. Nu. Stăm şi citim Kadare. * Albanezul Kadare, că tare scrie bine. * Chiar, cum a arăta o excursie în Albania? Pe litoralul lor? * Vorbim şi curăţăm cartofi. Morcovi. Castraveţi muraţi. Tăiaţi mărunt. Facem o salată de boeuf. Cu multă carne de vită. *  Gigi Becali la puşcărie. * Adrian Năstase la puşcărie. * Babiuc, Cioflină la fel. * Nici unuia nu i se confiscă averea. * Fac un an, doi la mititica, şi-apoi se-ntorc la roabele de bani pe care le-au şutit. * În felul ăsta banii se spală. * Frumos. * Dăm iama prin serele de legume. * E frig acolo şi legumele nu cresc decât în solarii. * Culegem salată verde. * Nu au ridichi, că le cumpărăm de la Intermarche. * Şi după toate astea tot mai avema timp. * Aşa că ne-a revenit optimismul, veselia, vioiciunea şi am zis cu toţii în cor: hai la San Remo. * Şi aşa mai departe.

Denis

24 mai 2013

What breaks a heart

Pe urmă ne-am gândit: s-o luăm spre Cannes? * Spre Marsilia? * La Cannes sunt artişti prea mari, nu ne bagă în seamă, iar la Marsilia vin piraţii şi îmi atacă gagicile cu care sunt. * Mai e o variantă să mergem la San Remo. * S-o vedem pe Rita Pavone. * Da, da' mergem mâine, zice Lorena, una din tipele cu care sunt. * La Cannes e aglomeraţie. Când nu e? * Va rula Gatsby, va veni Di Caprio, precedaţi de magazine în care sunt ţoale vintigi. * Parcăm în port. * O piaţă cu ceva cu anticuri, mâncăm la un chinezesc cu 16 euro burta, mergem la Martinez unde am auzit că vine Di Caprio, trecem pe croisette unde expun şi vând câţiva pictori, vine ploaia, câţiva ruşi beau Tuborg, doi italieni braţ la braţ seamănă cu Cezar Ouatu, Jean Paul Gaultier se pupă cu Cezar Ouatu, Angela Gheorghiu se pupă cu Cezar Ouatu, la Antena 3 Cezar Ouatu declară că Eurovision este în proporţie de 80% o afacere gay, şi festivalul încă n-a început, dar strada, Cannes-ul arată de parcă e în toi, o bere pe nisip, şi câteva femei de 40 exact cum scrie la carte. * La radio spune că la Bucureşti cântă Depeche Mode. * Depeche Mode e o ruşine la adresa muzicii. * E sub demnitatea cuiva care a ascultat măcar o melodie de Joe Satriani sau Steve Vai, nu că sunt de comparat, dar aşa devine vorba. * Cannes-ul e vesel, lumea n-are nicio treabă, a venit aici să-şi cheltuie banii, să-şi arate ţoalele, copiii, nevestele mai grase sau mai chele, maşinile, frustrările, aparatele de filmat, bunicile şi în special să agaţe ceva rusoaice, daneze, franţuzoaice şi americănoaice de 17, 18, 19, 25, 33 sau 50 de ani. * Da, de 50. * Ţoalele, haleala, berea, gagicile sunt pe buzunarele tuturor. * În maşină dăm peste concertul de la Paris al lui Satriani. * Cântă acum "what breaks a heart", da, da, aşa face şi noi oprim la un stop că e roşu. * Şi aşa mai departe.

Denis 

Eurovisionul trece, părerile despre România rămân



Şi de-abia se termină Eurovisionul… Ce mai freamăt, ce mai zbucium ! Câte nu i-au fost date să audă cântăreţului trimis de români să îi reprezinte la Eurovision. Cât de uşor s-a transformat el în oul negru al delegaţiei româneşti. Adevărul e că, între ce au văzut românii la selecţia naţională şi ce-a văzut o lume întreagă la Malmö diferenţa e uriaşă şi asta e opera mai multor croitoraşi pricepuţi. Costumaţia a fost realizată de Doina Levintza, indiscutabil o legendă a modei româneşti, dar care ar trebui să se dea singură la o parte de la astfel de evenimente, tocmai pentru că nimeni nu îndrăzneşte să-i pună creaţiile la îndoială. Scenografia, coregrafia, tot ce s-a dezvoltat din conceptul original sunt rezultatul eforturilor fără preget ale Televiziunii Române şi ale colaboratorilor săi. Ar fi fost bine ca, în timpul brainstormingului premergător show-ului ce a lăsat Europa cu gura căscată, cineva să fi avut o străfulgerare : fraţilor, de când cu Twilight, vampirii sunt în pas cu moda, au oroare de combinaţia roşu ca sângele plus negru ca pământul şi nu mai caută să înspăimânte pe nimeni ! Haideţi să-l îngropăm o dată şi pentru totdeauna pe Dracula ! Poate că astfel momentul nostru artistic ar fi fost mai puţin extravagant. Jean-Paul Gaultier n-ar fi avut ochi pentru noi. Am fi obţinut un loc mai bun dacă ne-am fi prezentat altfel ? Greu de spus. Realitatea e următoarea : ne-am calificat din semifinale, iar după finală ne-am clasat pe locul 13, înaintea altora mai bine văzuţi şi susţinuţi, şi fără să mai beneficiem de punctele maxime ale moldovenilor şi de aportul masiv al căpşunarilor. Noul sistem de votare mixt (juriu-public) ne-a dezavantajat. O ţară care a boicotat concursul din cauza acestei noutăţi  este Turcia. Pe noi ne deranjează ? Deşi restul Europei condamnă traficul de voturi est-european (de parcă ei n-ar face acelaşi lucru, luaţi numai exemplul scandinavilor), noi n-am primit niciun punct de la vecinii şi prietenii (??) noştri, cu excepţia celor 10 puncte de la Moldova. Dar, chiar şi aşa, trăgând linie şi adunând, tot am câştigat mai mult decât am pierdut. Poate că ar trebui să învăţăm să vedem şi jumătatea plină a paharului. Poate că ar trebui să fim mai relaxaţi într-o astfel de competiţie, nu să tindem musai către primul loc, ci să ne concentrăm mai mult pe imaginea pe care o exportăm. Care e miza participării la acest concurs ? Dar ne interesează cu adevărat să participăm ? Ce vrem să arătăm lumii, noi, ca naţiune ? Şi-apoi trebuie să învăţăm să pierdem, cum trebuie să învăţăm şi să câştigăm.
De imaginea României e vorba şi în glumiţa pe care canalul de televiziune francez Canal+ i-a făcut-o lui Cristi Mungiu, prezentându-l ca şi cum ar cerşi un bănuţ pentru copilaş de la Steven Spielberg. Aţi auzit de vreun francez indignat de treaba asta? Eu nu. În schimb am văzut o altă glumă, pe acelaşi post, tot într-o emisiune umoristică, în care o imagine a aceluiaşi regizor român cu trofeul Palme d’Or în brate, era comentată astfel: Cum să câştige un român premiul asta ?! L-a furat ! Reacţia elegantă a lui Cristi Mungiu a fost admirabilă, dar cred ca noi putem face mai mult, cu umor de bun gust. De ce nu lansăm o campanie de presă cu românii noştri de etnie rromă care au reuşit în viaţă ? Să-l vedem pe Nicolae Guta cântând pe la nunţi, pe nu ştiu ce fotbalist autodeclarat ţigan cum dă goluri fără număr, un profesor, un doctor, un ţăran… Sa fie rromi şi ne-rromi, cot la cot, în diverse ipostaze. Suntem români cu toţii. Ne admirăm, ne susţinem şi ne respectăm reciproc. Ne câştigam banii muncind, nu furând. Să răsturnăm clişeele astea care ne sunt lipite pe frunte de la Revoluţie încoace. Suntem dispuşi să punem umărul pentru a îmbunătăţi imaginea ţării noastre, dând dovadă de solidaritate şi de încredere reciprocă? Desigur, asta presupune nişte eforturi din partea noastră, un nivel mai ridicat de toleranţă şi coborârea din înaltele sfere intelectuale printre iubitorii de manele şi mâncat seminţe pe stadion.
Înainte de a intra pe Arena din Malmö, la finala pentru juriu a Eurovisionului, unde am susţinut echipa României, m-am oprit în faţa unui vânzător de steguleţe. Căutam din priviri un steag al României, aşa cum am căutat mai apoi şi în sală. Deşi ştiam că e inutil, am răspuns omului care m-a întrebat ce anume vreau, că el le are pe toate. Lipsa asta trebuie compensată şi asta e misiunea tuturor românilor, nu numai a reprezentanţilor noştri oficiali. Sper ca la anul, înaintea finalei Eurovision de la Copenhaga, să am bucuria de a cumpăra steagul românesc de la faţa locului.


De citit si comentat si în Ziarul de Vrancea!

23 mai 2013

Juan les Pins

Gonim spre Antibes cu gândul să bem o bere sau să cumpărăm una de la Carrefour. * Că e mai ieftină. * Tunelele, viaductele şi suprateranele de pe Coasta de Azur, ne îndeamnă însă spre Juan Les Pins, unde, ştiu io aşa, că mă ocup, este unul dintre cele mai vestite festivaluri de jazz din lume. * Da, da, vestite. * Parcăm şi lângă noi dăm de o formaţie americană de jazz, ceva alămuri, tobe şi o solistă blondă cam la 50. * Au staţii portabile, cântă direct pe nisip. * N-au bască să adune banii, o fac pentru că aşa e în Les Pins, cânţi unde vrei. * Cu repertoriu Milles Davis, Cole Porter sau Louis Armstrong americanii ne ţin vreo oră de la cumpărărturi. * Nu numai pe noi. * Dăm colţul spre strada principală şi se aude altă formaţie. * De data asta e vorba de ceva mai modern, trei tineri, două chitări şi-o tobă, care au repertoriu Rage Against the Machines, Tool, şi multe compoziţii proprii, că nu le ştiam de nici unde. * Sună bine, tare bine. * Bere n-am luat, dar o vodcă mergea. * Lângă terasa la care ne-am aşezat, o altă trupă zice bine de tot un rock progresiv, un prog adică, cum se zice pe meleagurile noastre. * Aţi înţeles, totu-i pe stradă, nu în festival, care, am aflat, are data desfăşurării undeva prin august. * Apoi, aşa cu vodca în faţă, acolo pe croisette, pe nisip, cu valurile Mediteranei la picioare ne apucă plânsul: Becali a fost închis. * Spunem asta ospătarilor, ca la rându-le să comunice tuturor celor aflaţi în Les Pins. * Şi erau cam 10.000 de turişti. * Pe toţi i-au apucat plânsul. * Am strâns imediat bani, cam 3.000 de euro, ca să-i cumpărăm lui Becali fasole, chiloţi lungi de lână, ca să aibă la închisoare. * A fost aşa o jale indescriptibilă. * Nu credeam că solidaritatea cu marele derbedeu, golan şi jeg numit Gigi Becali generează un asemenea comportament din partea unor oameni străini de România, străini de căcaturile din ţara noastră. * Mai mult decât atât: la un moment dat, în Juan Les Pins s-a stins lumina şi primarul localităţii a zis că aşa e la Rahova unde e închis marele polititcian al Europei. * Grupul din faţa noastră cântă acum ceva Dream Theatre. * Lacrimile încetează, pentru că s-a aflat că Becali mănâncă dimineaţa margarină, iar oamenii se temeau că acolo la Rahova le dă placaj la micul dejun. * Să terminăm vodca am zis, înainte să auzim România plângând după marele idiot al ţării. * Altfel, Juan Les Pins este un orăşel curat, civilizat, elegant, delicat şi mândru. * Şi aşa mai departe.

Denis 

21 mai 2013

Monte Carlo

După care ne-am îmbătat brusc. * N-a fost cine ştie ce de băut, dar le-am amestecat, am râs, am fugărit un măgar şi am urlat la stele. * Aşa că atunci când cineva a zis hai la Monte Carlo ne-am urnit imediat. * Păi, Monte Carlo se pregătea de F 1, nu prea avea chef de noi. * Punea cauciucuri pe străzi, gradene, muncitori străini făceau semne nu ştim cui, iar noi am căutat minute bune o parcare. * La Monte Carrlo, o parte însemnată din PIB vine din taxa de parcare. * Cam 20/30 la sută. * Incredibil. * Deşi nu-i chiar aşa de necrezut dacă stai să te gândeşti că sunt parcări de câte 13 etaje sub nivelul mării. * Noi am găsit una în care se intra printr-o biserică, iar la întoarcere a trebuit să ajungem la maşină printr-o nuntă mişto. * Monte Carlo e un oraş pe verticală, mândru, elegant, bogat, aproape indolent, vesel şi liniştit. *  Toată omenirea care-i calcă pragul cască gura: unii la palatul prinţilor Reinier, alţii la Cazinou sau la castelul care străjuieşte înălţimile oraşului stat, alţii halesc la terase, iar cei mai mulţi fac fotografii. * În magazine n-are rost să intri, pentru că n-ai bani, iar unele mărfuri de firmă costă mai puţin la Bucureşti, fiind aceleaşi. * Asta se chiamă ceva cu globalizare. * La Casino nişte ruşi. * Urmărim cum pierd 500 de euro într-un sfert de oră. * A ieşit de două ori, la ruletă, 11 roşu mi se pare, şi au pierdut tot. * Câteva Lamborghini. * Câteva Ferrari. * Parcă aici e locul lor, iar nu pe străzile Bucureştiului. * Da, aici. *  Monte Carlo nu are un Centru Vechi ca la Nisa sau Bucureşti. * Numai blocuri, vegetaţie, străzi curate, lume elegantă, maşini luxoase, rusoaice mişto, nemţoaice bătrâne, dar tot mişto, bărbaţi cu puloverele legate pe umeri. * Zâmbind. * Puţin rece, puţin fals. * N-ai pe cine să întrebi de Cartierul Militari, de exemplu. * Nu-ţi vine. * Ne hotărâm să bem, o bere. * Două. * Şi aşa mai departe.

Denis

20 mai 2013

Col de Bras 2

Vecinul meu de cameră este francez. * Patrizio. * Eu îi zic Perfuzio şi lui îi place. * Ei bine, bem amândoi un uiski, în faţa camerelor. * La un momend dat se ridică, ia o puşcă automată de lângă scaun, pe care n-o văzusem până atunci, şi trage după un iepure. * L-a făcut tot el la cuptor, o nebunie. * Urmăresc cu Perfuzio emisiunile politice de pe Canal Plus. Văd şi băşcălia care se face pe seama românilor. * Apoi vorbeşte Marine Le Pen, fiica lu' ăla. * Noroc că Vadim, la noi, n-are o fată, că cine ştie ce-ar mai ieşi. * Apoi Hollande. * Zice ceva trist, nu-nţelegi. * Col de Bras este pe vârful unui deal de vreo mie de metri. * Un platou de câteva hectare pe el şi-un castel. * Castel, castel nu glumă. * Nu la fel de mare ca Branul sau Peleşul, dar este cu metereze, se schimbă drapelul zilnic, iar proprietarul, care are printre strămoşi pe Garibaldi urcă zilnic turnul şi-şi inspectează drapelele heraldice în număr de vreo opt. * Azi, spune el, trebuie să mergeţi în Monte Carlo, că poate începe F1 şi să fiţi pe-acolo. * Omul e bine să fie întotdeauna în locul în care se întâmplă lucrurile cele mai de valoare pentru omenire. * În România nu se întâmplă nimic, de-asta voi sunteţi necredibili. * Bine, da' filmul, încerc io o întrebare firavă? * Nici filmul. * Aşa că halim micul dejun format din ceva paste, ne suim în maşini şi coborâm panta de pe Col de Bras care ne scoate în şoseaua naţională care duce la Nisa. * Pentru că aici, toate drumurile duc la Nisa. * Pe telefon mi se face informarea politică din ţară: Ponta a zis că Antonescu, Sorin Roşca Stănescu a zis că Ponta, Antonescu şi Ponta au zis că  nu mai vin la serviciu dacă nu câştigă Danemarca Eurovision şi noroc că a câştigat, un analist politic de seamă, cum sunt toţi în Romania, a zis că trebuie un plan pentru ţară. * De care plan? * De murături, întreb în maşină? * Plan de făcut gropi? * De ce se încurcă România cu planuri? * La ce-i trebuie? * Păi, zice o gagică din maşină, îi trebuie ca să dea zăpada. * Păi, suntem, în mai, de unde zăpadă? * Păi, vezi că nu te pricepi? * Şi uite-aşa am intrat în Castillion, un sat al artiştilor de pe Coasta de Azur. * Da, de Azur.

Denis  

19 mai 2013

Col de Bras

Am lăsat Nisa în noapte şi ne-am dus să ne cazăm la Col de Bras, unde eram aşteptaţi de alţi câţiva români. * În maşină mi-a sunat telefonul. * Bă, că ce faci, bă, că să nu uiţi să-mi iei din Sanremo genta aia de piele la care visez de mult, iar dacă treci prin Grasse, du-te la fabrica de parfumuri Fragonard şi ia-mi ceva la sticluţă şi-un săpun, pe la noi zice Ponta că o s-o ducem bine, da' nu-l crede nimeni, chiar mi-a zis şefu' bă să nu-l crezi că nu-i vorba de bine în România atâta timp cât pe televizor mai apar Stolojan, Prigoană sau Columbeanu căruia iată i-au scos dosarul de informator al secu că te şi mirai că de ce aşa de târziu, şi când să închidă omul meu telefonul l-am întrebat io că ce-i face nevasta aia blondă mişto şi mi-a zis, zice: bă, a fugit, nu era de mine, era prea înaltă şi nu auzea ce-i spun, aşa că drum bun şi dacă treci prin Cannes ia un autograf de la Spielberg că numai el merită, apropos de Spielberg să ştii că Malmouatu n-a luat nimic la Eurovision, pentru că melodia aia de căcat a lui nu se mai cântă de dinainte de războiul de 100 de ani dintre Franţa şi Germania poate, aşa că a câştigat Danemarca, da' nu te întrista că mai sunt Eurovisioane şi TVA de 9 la sută la pâine, care cică nu se mai fură acum dacă-i aşa mic, naiba ştie că nu mă pricep la politică, aşa. * Col de Bras este un deal ca la om mie de metri. * Era 3 dimineaţa când am ajuns şi oamenii ne aşteptau cu miel la cuptor. *  Gazdele nu mă cunosc şi află că sunt scenarist. * De succes. * Aşa că mi-au adus o plăcintă cu vişine şi m-au pus să-i scriu scenariul. * Şi aşa mai departe.

Denis

17 mai 2013

Nisa

Gonim  spre Nisa şi, ce să vezi, de la Malmo se aude Ouatu. * N-am înţeles niciodată de ce şi pe oraşul suedez şi pe solistul român îi cheamă la fel. * Mă rog. * Tragem în piaţa Garibaldi şi căutăm o cârciumă anume, la care avem vauchere de halit, Au petit Gari. *  Arătăm vaucherele şi ni se dă zacuscă cu icre de Manciuria, raţă cu doi, trei cartofi copţi, doradă fără niciun gust, fructe de mare cu zahăr şi ceva pe post de desert pe care nu l-am mai mâncat. * Apoi, am luat tramvaiul 1 şi ne-am dus spre centru. * Acolo trebuia să facem shoping: sandale, ghete, fular, fuste, că eram tot timpul cu trei gagici, o pălărie, dar mai ales să  mergem la Casino şi la plajă. * Tot centrul Nisei este o construcţie uriaşă. * Dacă întrebi zic unii alţii că se face metrou, dacă întrebi a doua oară ţi se spune că se lungeşte linia de tramvai, iar a treia oară zice unul că se lungeşte tunelul de 5 km de sub Nisa, ca să poţi să ieşi mai repede din oraş. * Noi, odată haliţi şi aranjaţi, ne-am pornit spre sala Victorine, unde toată Nisa dansează Salsa. * Aşa şi era şi după ce plăteşti biletul de 6 euro cu bere sau 7 euro cu alcool, intri în două săli care miros crunt de transpiraţie. * De-ţi vine să pleci. * Şi nu pleci, pentru că unele perechi chiar dansează Salsa, şi-ţi dai seama că sunt paşi de dans pe care nu-i ştii şi nici n-are rost să-i încerci la faţa locului pentru că nu se învaţă uşor. * E noapte deja şi noi nu ne-am cazat. * Pentru că nu stăm în Nisa, ci în Col de Bras, un sătuc la vreo 20 km de Nisa, la care ajungi pe nişte serpentine urâte, care serpentine dacă ar fi pe Valea Prahovei, Valea Prahovei s-ar închide din motive de morţi cu duiumul. * La radio fraţii Malmo Ouatu şi-au încheiat recitalul. * S-au calificat amândoi în finala de sâmbătă, dar asta nu ne împiedică pe noi să ne uităm la Canal Plus şi să-l vedem pe Mungiu cerşind ceva lui Spielberg. * Şi aşa mai departe.

Denis

16 mai 2013

Menton

Nici n-apuci bine să te freci la ochi prin Ventimiglia, că trebuie s-o iei spre Franţa. * Nu de alta, dar în orăşelul vecin celui italian, se găsesc mărfurile cele mai ieftine din toată Franţa, adică din sudul Franţei, unde este Manton ăsta. * Adică un uiscan la vreo 12 euro, uiscan de-un kil JB, ţigări pe degeaba, în sfârşit un wc, şi multe altele drăguţe pe care n-ai timp să le vezi, pentru că toată lumea care bate spre Cannes sau Juan Les Pins cumpără de aici cu sutele de sticle sau cartuşe, că mai încolo-s scumpe. * Zău. * Aşa că treci prin vreo două tuneluri şi te miri că autostrăzile sunt curate, nu ca la noi la Medgidia. * Medgidia n-are autostradă, dar de dragul poveştii zicem că da. * Şi te avânţi în Franţa, mai bine zis spre Nisa, ţinta călătoriei noastre. * Menton ăsta e un orăşel cu servicii. * Nu cred că trăiesc aici mai mult de doi oameni. * Cei care muncesc, visează, fac copii, citesc, halesc şi alte alea vin în Menton doar să muncească la ce vă zisei mai devreme, adică la cele două, trei benzinării, cinci marketuri şi zece parcuri. * Da, zece, pentru că Mentonul este foarte verde, foarte curat, foarte decent, civilizat şi aşa mai departe. * După care, brusc, începe muntele. * Adică un fel de deal cam cât Sinaia noastră, plin de indicatoare. * Dacă la Bucureşti nu găseşti Colentina pe niciun indicator, în Menton nu te poţi rătăci. * Sunt mii de indicatoare care-ţi arată tot timpul ba Parisul, ba Grasse, ba Antibes, ba nu ştim ce, că te plictiseşti. * Începe o ploaie măruntă şi-ţi pare rău că n-ai cumpărat o umbrelă de la tunisienii de pe marginea şoselei. * Apoi îţi dai seama că n-are cum să te plouă, că eşti în maşină şi desfaci uiscanul, sticla de un litru, pe care speri să-l bei până la Nisa, că mai ai. * Şi uite-aşa ieşi din Menton, că orăşelul e mic, cochet, de graniţă, de plezir şi de mai nu ştim ce şi aşa mai departe.

Denis

15 mai 2013

În direct, Eurovision!

Am fost, am vazut, am ascultat, am pozat! Lumea e mica... multumiri fostilor colegi de la TVR!!







Mai multe vorbe în Ziarul de Vrancea!

Ventimiglia

Trenul târâş grăpiş spre Genova, haltă importantă până să ieşi din Italia. * Adică Genova e mare port, ce să vezi! * Dai să te dai jos din tren să-ţi iei o îngheţată, dar hărăbaia pleacă imediat. * Şi uite-aşa, ajung la Ventimiglia. * Un orăşel mic, civilizat, cu multă mare şi-un deal. * E mişto să vezi de pe terasa apartamentului marea în dreapta, muntele-n stânga, jos un milion de pisici iar sus cerul superalbastru. * Ce trebuie să facem în Ventimiglia, dacă tot stăm o noapte? * Păi, trebuie să mâncăm cartofi prăjiţi, altfel orăşelul nu oferă nicio distracţie, ceva gen Ouatu la Eurovision, Prigoană la bal cu Bahmu, Andreea Marin ambasadoarea nu ştim cui, nu, nimic din toate astea, ci numai o plimbare sănătoasă pe litoralul plin de pietre. * Pe plaja plină de pietre. * Plină de pietre şi gagici urâte. * Alea frumoase joacă în filme şi se numesc Monica Belucci. * Pe jos spre Lidl. * Miroase a transpiraţie în magazin. * Explicaţia e simplă: magazinul e plin de români care cumpără bere, parizer, ciocolată, pâine, români care stau apoi la coadă şi vorbesc despre necazurile maşinilor lor din Italia. * Toţi sunt îmbrăcaţi la fel ca în satele din care vin. * Culoarea locală, hainele de firmă, ţoalele mişto nu-i schimbă, nu-i schimbă cu nimic. * Arată la fel ca atunci când în mijlocul satului trece maşina cu butelii. * Iau una, înjură guvernul, duc butelia acasă, apoi merg la bere în nişte Fiaturi vechi de acum un secol. Cu copii după ei. Cu neveste urâte, mari, grase, îmbrăcate cu fuste scurte mov. * Nu găsim uiski şi ne retragem. * Lidl-ul italian e mai prost decât Lidl-ul românesc. * Concluzie adâncă, de trecut prin Parlament. * Cu dezbatere. * Oprim WV în faţa unei terase, vizavi de Billa. * Cumpărăm unt şi bem o bere. * Mâine plecăm în Franţa. * Da, aşa facem, ca să întrerupem banalitatea unei excursii începute în tren. * Şi aşa mai departe.

Denis. 

14 mai 2013

Malmö, capitala Eurovision 2013 – episodul 2



Trebuie spus din capul locului: toată lumea pune osul la treabă! De la copiii de grădiniţă, participanţi la un concurs de desene având ca temă Eurovisionul şi ca premiu bilete la repetiţii, până la biserică, care pregăteşte o mesă a şlagărelor!
Concursul propriu-zis va avea loc pe Malmö Arena (capacitate : 13000 de locuri), iar în centrul oraşului vor fi organizate, timp de 12 zile, activităţi dedicate evenimentului. Pe 6 mai se deschide Euro club (pentru delegaţii şi jurnaliştii acreditaţi) - la Slagthuset, şi Euro Fan Café – în Folkets Park (Parcul poporului), în Pavilionul Moriska. Inaugurarea festivalului are loc pe 7 mai la Euro Fan Café, dată la care începe şi seria de talk-show-uri în care vor fi prezentaţi concurenţii (9 în total). Tot la Euro Fan Café se organizează karaoke, dragshow-uri şi transmisii de la repetiţii (numai pentru fanii acreditaţi). În clubul de noapte Wonk susţin concerte diverşi artişti, printre care şi Loreen, câştigătoarea de anul trecut şi Carola, cea de acum 30 de ani. Tot în Folkets Park vor fi transmise pe ecrane gigantice semifinalele şi finalele competiţiei de pe Arenă şi vor fi organizate, în buna tradiţie suedeză, activităţi pentru toate vârstele (concursuri, spectacole, animaţii…). Pe 12 mai, la Malmö Opera, se întinde covorul roşu în faţa artiştilor şi delegaţiilor. În Gustav Adolfs Torg (Piata Gustav Adolf), între 11 şi 18 mai, se deschide Eurovision Village (Satul Eurovision) într-un cort uriaş (capacitate : 2500 de persoane) unde zilnic vor avea loc reprezentaţii, talk-showuri, transmisiuni în direct ale SVT (Televiziunea naţională suedeză) şi în care se va putea urmări transmisiunea în direct a serilor competiţiei. Restaurantele din Lilla Torg (Piaţa mică) îşi vor prelungi programul, iar la Palladium se organizează un week-end extins (9-12 mai) dedicat festivalului.
Fluturele, simbolul acestei ediţii Eurovision, se va regăsi sub toate mărimile şi pe toate suporturile, iar cei care vor vizita Eurovision Village vor putea pleca de acolo cu… un fluture pictat pe faţă. Clone Loreen, fluturi, coruri şi dansatori vor împânzi, deci, centrul oraşului, canalele şi pieţele cele mai importante. Banii contribuabililor (25,8 milioane de coroane suedeze, adică peste 3 milioane de euro) sunt cheltuiţi judicios şi echitabil, pentru organizarea unei petreceri populare, asigură organizatorii suedezi. Oraşul e relativ mic, aşa că participanţii se vor deplasa uşor dintr-un colţ în altul şi-l vor putea vizita pe-ndelete - de altfel, autobuzele cu sigla festivalului circulă prin oraş de la începutul lunii mai. Asta e concluzia fericită pe care au tras-o şefii delegaţiilor din ţările participante, care au făcut o vizită de recunoaştere în luna martie. Alţi bani (mai mulţi) ar fi costat şi mai multă bătaie de cap ar fi cauzat organizarea festivalului într-un oraş mai mare.
Scena festivalului a fost construită în 12 zile. Şi aici ambiţiile au fost mari, de a crea ceva nemaivăzut. Cifrele vorbesc de la sine : 85  de camioane cu echipament, ecran de proiecţie de 52 de metri lungime şi 8 metri înălţime, 1200 de lămpi pe tavan, 250 de persoane lucrând zi şi, uneori, noapte. Toate acestea pentru a bate recordul de rapiditate în a construi scena festivalului şi a pentru a economisi bani, desigur. Cât timp va fi necesar pentru demontarea ei ? Doar 38 de ore !
Revenind la implicarea localnicilor, trebuie spus că meniul din seara inaugurării festive, pentru 1200 de persoane, este asigurat de elevii de la Şcoala de bucătari din Malmö împreună cu bucătarii de la Operă. Acesta va cuprinde carne de ren, peşte, dar si mâncare vegetariană, foarte la modă în Suedia. 20 de elevi de liceu sunt cobaii Televiziunii suedeze care îşi pregătesc regia transmisiilor (lumini, sunet, etc.) în funcţie de interpretarea lor. Evenimentul se bucură, bineînţeles, de suport naţional, începând cu artişti din multe domenii până la forţe ale poliţiei din întreaga ţară care vor veghea la buna desfăşurare a evenimentului. Malmö nu are reputaţie de oraş tocmai liniştit, iar autorităţile speră ca, graţie Eurovisionului, imaginea acestuia să se îmbunătăţească. Se aşteaptă în jur de 100 000 de vizitatori care ar putea genera venituri cuprinse între 150 si 200 de milioane de coroane suedeze. Cifrele s-ar putea tripla în ceea ce priveşte transmisiunile tv. Rămâne de văzut dacă distracţia va face toţi banii!


De citit si comentat si în Ziarul de Vrancea!




Până la urmă am luat-o spre Milano

Cursa Bucureşti Milano pleacă peste cinci minute. * Un avion pe pistă. * E şi o gagică mişto printre pasagerii români, ceva cu cizme galbene, şi toată suflarea cu ochii pe ea, în ciuda nevestelor care chiţăie: Nelule, ai uitat fierul în priză, Gicule, ai luat prezervative? * Avionul a decolat de mult şi acum este deasupra Milanoului. Se învârte în gol, întrucât n-are voie să aterizeze. * Noi, ca românii imparţiali, vorbim în aer: nu ne-o lăsa Băsescu să aterizăm, că n-am votat cu el, dar Videanu de ce s-a mutat la Monaco, dar Pinalti de ce la Nisa, cin' le dă voie, chiar nu-i întreabă nimeni de unde au bani şi uite-aşa avionul bâr bâr prin aer până prinde să coboare cu o întârziere de 50 de minute. * Drept care noi am scăpat trenul de Ventimiglia, care ne ducea în Italia, că noi, ca să nu minţim aveam treabă în Italia, la Luano. * De la aeroport fugi la gară printr-un oraş, Milano, care te lasă gură cască de infrastructură. * Aşa îţi dai seama de minciuna de la noi. * Ce turism? Ce geantă Vuiton? Un căcat. * Să vezi aici autostrăzi sau suspendate, măi, măi. * În gara Milano primul român mă întreabă dacă n-am un euro ca să-şi cumpere pâine. * Îi spun că n-am, şi că să-mi dea el, că io mi-am uitat banii acasă. * S-a uitat urât la mine şi dacă era noapte folosea un cuţit. * Aşteptăm trenul. * Pe ecranele teve este Berlusconi. * Zice ceva. * Gagicile cu care sunt, în număr de trei, zic şi ele ceva şi ne urcăm în tren. * Un tren de căcat, pentru că CFR-ul nostru are vagoane mai mişto. * Şi plouă, şi plouă. *  Mulţi elevi în tren. Unii mici, mici, alţii mari, mari, dar sunt şi negri, şi albi şi toate femeile urâte de pe pământ. * Grase, toate grase, lungi, cu feţe de cal, cu niciun păr, cu nicio faţă, vesele nu ştim de ce, toate privind pe geam că poate apare Marcello Mastroiani. * Şi dăi, şi dăi cu trenul până în Ventimiglia unde ne aşteaptă o maşină. * Cu maşina la Menton, în Franţa. * Dar asta e o altă poveste, mai sumbră, mai mişto şi aşa mai departe.

Denis Dinulescu

08 mai 2013

Malmö, capitala Eurovision 2013



Mai e puţin până la marea finală Eurovision. La Malmö, gazda ediţiei din 2013, numărătoarea inversă a început de-aproape un an, de când s-a aflat că oraşul a fost desemnat drept organizator. De ce Malmö şi nu Stockholm, capitala Suediei ? Ca mărime, Malmö e numai al treilea oraş al ţării. Are, însă, multe atuuri : o sală de spectacole modernă, o poziţie geografică interesantă, port situat în sudul ţării – la 30 de km de Copenhaga, capitala Danemarcei, de care e unită de câţiva ani printr-un pod ; există, de asemenea, legături prin feribot cu Germania şi Polonia, potenţial turistic, localnici primitori şi entuziaşti care şi-au dorit mai mult victoria, cum se zice în fotbal. Poate şi pentru că tot la Malmö a avut loc finala Eurovision din 1992. Şi poate şi pentru că populaţia e cosmopolită : 30% imigranţi (în anul 2009) care vorbesc circa 150 de limbi. Suedia e printre ţările europene care acceptă cei mai mulţi imigranţi, iar somalezii au trecut pe primul loc în ceea ce priveşte cererile de azil politic. Unii privesc cu ochi răi această indulgenţă, de unde şi creşterea în sondaje a extremei drepte (ostile imigraţiei) care a reuşit să intre în Parlament în 2010.
Malmö este atestat istoric incă din mijlocul secolului al XII-lea, iar la începutul secolului trecut a căpătat statutul de comună – comunitate de localităţi dispuse geografic în jurul uneia mai mari. Comuna Malmö are peste 300 000 de locuitori, este primul Fairtrade City (oraş adept al comerţului echitabil) din Suedia, e oraşul Anitei Ekberg şi al lui Zlatan Ibrahimovici - a cărui casă va deveni cu siguranţă loc de pelerinaj. Aici se organizează, în luna august a fiecărui an, Malmöfestival - cel mai mare festival citadin nordic, ajuns la cea de-a 30-a ediţie. Timp de o săptămână au loc concerte şi manifestări artistice şi sportive gratuite, pentru participanţi de toate vârstele. Tot în Malmö se găseşte şi Turning Torso, cea mai înaltă construcţie (destinată locuirii) din Suedia şi a doua din Europa, turn pus în vânzare şi situat în Västra Hamnen, un cartier cu mari ambiţii ecologice.
Toate informaţiile referitoare la oraş se găsesc pe site-ul primăriei, www.malmo.se, primărie care administrează şi un site destinat turiştilor: www.malmotown.com. Edilii noştri s-ar putea inspira din aceste pagini care acoperă toate activităţile ce se desfăşoară în comună. Cel mai mic eveniment căpătă valoare graţie prezentării atente a fiecărui detaliu şi stilului prietenesc de abordare. Vrei să afli la ce şcoală să-ţi înscrii copilul ? Îti trebuie formularul necesar pentru a deţine un animal de companie ? Vrei să-ţi consulti contul deschis la biblioteca din cartier ?  Vrei să te implici în treburile cetăţii sau să cumperi bilete la teatru ? Toate acestea şi multe altele se rezolvă prin intermediul site-ului primăriei care-ţi oferă răspunsurile pe paginile lui sau te direcţionează către alte site-uri care sunt în masură să te ajute, funcţionând astfel ca un uriaş centru de informaţii. Şi, lucru absolut minunat, poţi la rândul tău să informezi administraţia locală în legatură cu evenimentele organizate de tine – şi să fii promovat gratuit, să reclami gropile de pe stradă, să încarci pe site fotografiile pe care le-ai făcut în oraş. Suedezilor nu le e teamă să se exprime în public sau să comunice direct cu autorităţile care organizează tot timpul dezbateri. Opinia cetăţenilor este sondată permanent prin chestionare pe diverse teme care le sunt trimise acasă. Suedezilor le place transparenţa şi respectă legea, chiar dacă asta înseamnă să-şi toarne vecinul care-şi văruieşte casa în timpul concediului medical. La scoală învaţă cum se scrie o scrisoare către redacţia ziarului, iar ziarele practică intensiv jurnalismul cetăţenesc. Încă ceva : suedezii se grăbesc… încet, nu se enervează deloc, nici măcar când stau la coadă şi îşi aşază produsele aliniate unul după altul şi cu codul de bare către exterior. Şi-au propus să elimine banii lichizi şi au ajuns să-şi achite cumpărăturile cu telefonul mobil.
Pe ambele site-uri oficiale se găsesc pagini dedicate Eurovisionului cu evenimentele ce se vor desfăşura între 6 şi 18 mai. Mijloace de transport, restaurante, distracţie, toate punctele de atracţie ale oraşului sunt frumos ambalate şi prezentate. Te şi miri cât de multe lucruri poţi face într-un oraş atât de mic ! De altfel nu-ţi trebuie mai mult de 30 de minute ca să-l străbaţi dintr-o parte în alta cu bicicleta. Cu bicicleta, pentru că suedezii sunt mari amatori de mişcare şi ecologie. Tot oraşul e plin de piste pentru bicicletă, parcuri (peste 200 de locuri de joacă amenajate în funcţie de 19 teme îi confirmă renumele de Oraş al copiilor), săli de sport de cartier şi polivalente. Practicarea unui sport e o treabă atât de serioasă încât angajatorii oferă abonament la sală în cadrul pachetului salarial, iar în unele rezidenţe există o sală de sport amenajată, fie ea cât de mică. De asemenea, le place să alerge si să meargă în pădure.
Suedezii sunt adepţi ai activităţilor în comun, merg la saună, fac grătare în parc, petrec cu vecinii în curtea blocului, curte pe care tot ei o îngrijesc, şi îşi spală rufele în maşini aflate la dispoziţia tuturor. Pentru ei nu există vreme proastă, ci îmbrăcaminte neadaptată condiţiilor meteorologice. Sunt mari iubitori de soare, la prima rază îşi aruncă literalmente primul strat de haine de pe ei şi se pun pe bronzat.
Suedezii sunt foarte buni comunicatori şi nationalişti (deşi nu ar recunoaşte) şi nu pierd nicio ocazie să-i amintească pe cei cinci câştigători suedezi ai concursului european de şlagăre (chiar avem acest cuvânt în comun). Se aşteaptă la 100 000 de vizitatori, asa că sunt ocupaţi până peste cap cu pregătirile. Interesul e atât comercial, cât şi sentimental : vor şi să-şi scoată banii, dar şi ca turiştii să plece cu amintiri de neuitat şi, eventual, să se mai întoarcă cu altă ocazie. Cât de entuziaşti sunt cetăţenii oraşului se poate vedea numai din faptul că listele de voluntari pentru eveniment sunt complete de prin februarie. Au anunţat oficial o ediţie cum nu s-a mai vazut şi speră ca spectacolul să fie privit de peste 125 de milioane de telespectatori, printre care şi cititorii Ziarului de Vrancea, mai informaţi decât alţii. Despre cum îşi realizează suedezii din Malmö planurile ambiţioase, într-un articol viitor.

De citit, uitat la poze si comentat si în Ziarul de Vrancea si pe suedia.se !