Țăranul George Ferdinand Apostol, din comuna Uiești, județ Giurgiu, era printre cei mai mari producători de mere din România. Avea livezi, mamă, mamă, unele ajungeau până în Polonia, altele până în Thassos, iar altele nu mai știm. Așa că stătea seara pe verandă, citea New York Times și se bucura la gândul banilor câștigați, enorm de mulți, cu această recolată a anului 2015.
Deodată, atenția îi fu atrasă de un anunț de la NASA. Adică, celebra NASA, aia cu Cosmosul dădea un anunț că poate avea nevoie de pădurari, ciobani sau zidari, meserii care în satul lui erau cu duiumul. Citi anunțul: Pe planeta Marte s-a găsit apă. Înseamnă că e viață acolo. Dar și pe Pluto este apă și cerul e albastru. G.F. Apostol înnebuni cu ziarul în mână. Strigă la nevastă-sa, care tocmai cosea niște ciuperci otrăvitoare sub fustele cu care trebuia să meargă la piață nu se știe de ce. Hotărâră să-și încarce colosala producție de mere și s-o ducă pe Marte, în ideea că dacă tot se caută apa de pe planeta aia cosmonauții sau cine vor fi fiind ei aveau nevoie și de ceva acru, că acre mai erau merele lui și toate din România.
În ultima clipă, de la Parlamentul României sosi o depeșă: Sunteți obligați ca în nava cu care transportați mere pe Marte să duceți și scrierile deținuților din penitenciarele românești, scrieri care în ultimul an, 2015, se referă numai la Cernobîl, că toți vor să ia premiul Nobel 2016 acolo pe Marte ca scriitoarea aia Svetlana, iar noi ne-am gândit să donăm această literatură americanilor care se luptă să cucerească spațiul. Vă mulțumim.
Soții Apostol aterizară pe Marte. Mii de americani beau apă cu o bucurie nedisimulată, printre ei fiind și Ion Iliescu, care absolvise și facultatea de băut apă numai ca să meargă pe Marte. Descărcară merele. Ce vânzoleală, mamă ce vânzoleală s-a iscat. Americanii citeau cărțile și mâncau merele în neștire. Apostolii erau nebuni de bucurie. Numai că după primele două mere, un american spuse: Bă, toate sunt acre. Iar altul: Bă, cărțile sunt copiate după rusoaica aia. Cum, mă? Da, bă, toate două mii.
La orizont, apărură marțienii, că erau și d-ăștia pe Marte. Mi ți-i luară pe Apostoli și-i turnară în ghips marțian. Monumentul care se iți din această tevatură fu numit Mormântul Mărului Necunoscut. Apoi, marțieni și americani dansară în jurul focului în care ardea, pur și simplu, viitorul Nobel pentru literatură românesc.
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: