22 aprilie 2007
De ce am iesit in Piata Universitatii dupa demiterea Presedintelui
16 aprilie 2007
Tu, Romanie!
Pe noi ne tutuieste toata lumea.
Pe noi ne ia toata Europa la bascalie zicindu-ne „Tu, cara-te acasa la tine!”, ca sa ne fie clar ca nu sintem prea doriti linga domniile lor, in tarile domniilor lor, la serviciul domniilor lor.
Pe noi ne ignora restul planetei, plasindu-ne undeva in coasta Rusiei in cel mai bun caz, daca nu pierduti prin Africa...”Rwanda you say?”.
In cele din urma noi ne tutuium intre noi, sintem o natiun,e de ‚tu’, ‚ma”, „bai” si „fa”, care sint tot o forma de tutuiala obraznico-vulgara. Te pipaie cineva in autobuz? „Tine-ti miinile acasa!’. Indraznesti sa traversezi strada pe trecerea de pietoni? „Ba, nu te uiti pe unde mergi?” (si asta daca soferul e bine educat). Degetul mijlociu pe care si-l arata soferii intre ei pe la intersectii ar trebui sa se numeasca TU. „Unde mergi?” te intreaba soferul de taxi daca ai ghinionul sa nu-ti arati virsta. Iti iese pisica neagra in cale si trebuie sa treci pe linga niste schele? „Papusa, urca sa-ti vad ochii de-aproape!”. Mai exista si varianta fals politicoasa „Domnisoara / Duduie, unde mergi?”. Dudui sint vinzatoarele, receptionerele, femeile de servici si plasatoarele de tichete de parcare pe parbriz. Adica acelea care au venit pe lume cu unicul scop de a te servi pe tine, mitocane, rege al tutuielii.
Desigur, se poate spune ca vrem mortis sa-i copiem pe americani si ca de aceea pronumele personal la persoana a doua plural se confunda din ce in ce mai mult cu cel de persoana a doua singular (pentru cei nerabdatori, VOI devine TU). Eu cred ca granita dintre cele doua se topeste odata cu diparitia unei calitati a Romanului nostru: politetea. Adica pronumele care exprima politetea devin, pe zi ce trece, inutile. Uite asa, ne debarasam de lucruri plicticoase, scurtam formularile, circuitam discursul pentru a exprima esentialul: „Da-te naibii la o parte”, „Taci ca vorbesc eu” sau atotcuprinzatorul „Du-te dracului”, care spune orice, oricind, oricui. Odata granita disparuta, spatiul personal al fiecaruia dintre noi se duce dracului si el, nimic nu se mai opune agresivitatii verbale a celui din fata noastra. Si-atunci devenim, scuze, devii si tu agresiv, si-i tragi si tu aluia de-ti vorbeste o palma, ca obrazul celalalt nu se mai intoarce daca nu are nimic de cistigat din afacerea asta...
Nu poti sa injuri daca nu tutuiesti. Nu poti sa-ti arati muschii cei umflati daca nu tutuiesti. Nu poti sa-l domini pe cel slab daca nu-l tutuiesti. Multimea amorfa a devenit o gramada de TU fara substanta, fara personalitate si fara vlaga. In nici un caz o suma de individualitati, caci individul TU e la fel de moale ca o cirpa de lustruit pantofii.
Compresorul tutuielii niveleaza tot ce prinde, scapa cel ce se urca repede in masina de lux si calca multimea ce-si pleaca fruntea inaintea noii divinitati egalizatoare.
Te simti mai ascultat daca tutuiesti? Mai bagat in seama? Mai ascultat de catre cel pus la respect?
Mai gindeste-te.