24 februarie 2014

Jurnal 5

Ni se dezlegaseră şireturile şi nu puteam merge aşa la DiCaprio, Lupul. * Filmul e puţin cam prea lung, dar totul e bine acolo, e marca Scorsese. * Oricum, la ieşire ne-am dus la Mega şi ne-am luat un cozonac să dăm la pisică. * Mânca ce mânca pisicul şi poc, Ianukovici a demisionat sau l-a azvârlit parlamentul ucrainean peste bord. * Asta vineri. * Păi, de ce abia vineri ce-a trecut? * Nu puteau să-l demită acum juma' de an? * Ceva e cusut cu aţă albă acolo. * Parlamentul ăla unde a fost până acum, de-a murit juma' de Kiev? * Brusc, miliţia a fost cu poporul, păi de ce trăsese până atunci? * Câte nedumeriri, câte cioace, adică poveşti de adormit copiii. * Parastas pentru Iovan. S-a stabilit că vremea a fost de vină. * Chestia cu vântul, vizibilitatea şi alte poveşti de adormit copiii. * Aşa că noi decât să ne adoarmă alţii am pus capul în pernă şi ne-am soilit până duminică dimineaţă. * Când au început declaraţiile de rupere, întindere ale USL-ului. * Aşa că sătui de minciuni, ne-am programat să vedem închiderea Olimpiadei. * Ceva, ceva neinteresant răzbate din rândurile noastre. *  Este urmare a faptului că dezinformarea tropăie prin toate teveurile, că media nu ne mai slujeşte la nimic, şi că filmele bune sunt prea rare ca să constituie o fugă necesară de la minciunile zilnice. * Buuuun!! * Ne-am făcut bagajele şi-am zis să mergem la iarbă verde. * Iarbă verde nu era, am stat în casă şi-am privit cu jind la mâncarea de pe masă, nişte macaroane. * Vă spunem cum se fac: trebuie întâi macaroane. * Cumpăraţi din alea albe, fără pete negre la subţiori. * Albe şi să fie din făină, iar nu din tablă sau lemn. * Deci nu cumpăraţi paste din lemn ca să nu se mai laude ăştia că cresc exporturile. * Am dat un ocol economic. * După ce fierbeţi macaroanele, le scoateţi după gust sau aia cu gustul e mai la coadă şi se referă la sare. * Mă rog. * Se lasă la rece. * În timpul ăsta ascultaţi şi vedeţi diversele prostii ale PNL-ului. * Şi vi se ia de macaroane, aşa că încercaţi să faceţi mere la cuptor. * Cumpăraţi mere mere, iar nu mere de lemn ca să se laude ăştia cu exportul lor. * Şi aşa mai departe după gust.

Denis

20 februarie 2014

Socoteli, întrebări, prezumţii

* Dacă vine Iohannis la Interne înseamnă că scăpăm de câinii vagabonzi?
* Dacă vine Iohannis la Interne înseamnă că ne dau americanii vizele?
* Dar dacă vine la Interne Copilul Minune, nu e acelaşi lucru?
* Dacă remanierea ministerială n-ar avea loc, cu ce s-ar schimba lucrurile?
* Dacă vine Ion Ţiriac în fruntea unui sfat al bătrânilor, îşi schimbă părerea proastă despre el Stan Smith?
* Dar dacă Ministrul Agriculturii ar veni la Interne, că se poate, ar creşte din nou recolta de grâu sau consumul de ciocolată?
* Dacă s-ar rupe USL ne-ar fi mai bine? Cum?
* Dacă Mariana Câmpeanu ar veni la Interne, că se poate, ne-ar creşte pensiile? Cum?
* Dacă Ponta spune că USL e pregătit să guverneze până în 2016, atunci de ce ne băgăm?
* Socotind că Iohannis rămâne la Interne, n-ar fi mai bine să punem pe Net tot CNSAS-ul?
* Socotind că dacă ai Internele câştigi alegerile, n-ar fi mai bine să zicem c-au avut loc, că a câştigat oarecine, şi să trecem la treabă? Dar la care? Păi, la treaba de ascultat telefoane şi de ţinut la dosar tot ce se fură şi toţi banii care pleacă din ţară cu ştirea lui Isărescu şi să nu zicem la nimeni.
* Prezumţii nu găsim, n-avem, aşa că trecem mai departe.
* Dacă vine Nicolăescu la finanţe, n-ar fi mai bine să părăsim ţara cât mai repede?
* PUBLICITATE: Două mame îşi fac socoteala banilor zilnici: 5 lei pe pempărşi, 10 pe lapte, 20 pe pâine, biscuiţi, carne, supă la plic, 50 pe smântână, lactate, brioşe şi aşa mai departe. Ele zic: Banii nu ne ajung pentru cheltuielile unei zile. Ce dracului facem? Din colţul din dreapta al ecranului apare Iohannis, care zice: USL are plan de guvernare până în 2016, aşa că aşteptaţi.
* Dar dacă ar veni la Interne Bianca Drăguşanu şi Anda Adam, n-ar fi mai bine?
* Ba da.

Denis

18 februarie 2014

Jurnal 4

Sâmbătă, pe 15 fev, eram cu lacrimi în ochi şi Tina mă-ntreba: bă, da' tu de ce plângi, ce motiv ai? * Da, aşa întreba: ce motiv ai? * Şi io i-am răspuns că sunt îngrijorat de reuperea USL-ului, că dacă se rupe în două sunt nevoit să iau calea codrului, dacă se rupe în trei, trebuie să otrăvesc fântânile, iar dacă se rupe în patru trebuie să m-apuc de băut groaznic şi n-am voie. * Plângând, m-am dat jos din pat duminică, 10 fev, şi m-am uitat la premiile BAFTA. * Săraca Cate Blanchet, că a fost nevoită să meargă până acolo ca să ia premiul de cea mai bună, când putea să vină la Bucureşti la Gopo, unde ar fi fost nominalizată alături de Luminiţa Gheorghiu şi ar fi câştigat Draga Olteanu Matei. * Pe seară, tot duminică, am halit un iepure. Ba nu la prânz, că seara au venit Ştefan şi Oana şi am halit icre de urs şi-am vorbnit despre Amsterdam şi nopţile lui Boreale din Islanda sau cam aşa ceva. * P-ormă ce să vezi, păi am văzut USA Rusia la hochei, la Soci, de-a fost un meci baban, că mi-a stat plânsul. * Care plâns a revenit când am aflat că PNL discută de zor alungarea lui Tăriceanu. * Păi trebuiau s-o facă de prin 2008, pe când Tăriceanu zicea că la noi, la România n-o să fie criză niciodată, că noi suntem tari ca nu ştiu ce, da' are 15 cm când e sculată. * P-ormă ce surpriză la Berlin, să câştige chinezii Ursul de Aur şi nu Porumboiu cu filmele lui de şase ore în care ni se explică cum e cu metabolismul la ceas de seară şi neînţelegând nimic te duci la Mişcarea Populară să te izbăvească. * Mişto cu chinezii ştia e că vor să facă industrie de film în România şi, au declarat, le pare rău că au dispărut Geo Saizescu şi Sergiu Nicolaescu, da' au zis că clonează alţii. * Chinezii vor veni şi ei la Gopo, la festival, dar în România va câştiga filmul lu' Gabrea, ăla nou, Lidenfeld, cu transfugi ceva, că Gabrea face acelaşi film de vreo 40 de ani încoace. * Pe urmă, adică luni pe sară, iar am plâns, că m-am dus la Nimphomaniac vol 1 şi e tare plictisitor. * Poţi să pleci liniştit din sală după felaţia din tren, că nu mai e nimic după aia preţ de vreo doo ore. * Când am vrut să stingem ziua de luni şi să ne băgăm în pat, iar au dat-o ăştia la teve cu ruperea USL. * Cică nu se mai rupea în patru ci în cinci. * În cinci e mai bine, că avem monede şi bancnote de cinci bani şi lei cu care putem cuantifica ruperile astea. * Nu ştiu dacă înţelegeţi ce vreau să spun, nu ştiu.

Denis

15 februarie 2014

Un film oarecare: 6 din 49

Pelicula italiană care ni se dezvăluie ochilor, cu actori români, scenarişti români, regizori români, turnată în România în comuna Potigrafu, deci pelicula italiană nou lansată la Berlinală este de o simplitate şi genialitate remarcabile. * Daniele are o vorbă: Viaţa e tot ce faci până câştigi la 6 din 49. * Aşa că s-a dus la agenţia Loto din Berceni, a intrat peste vânzătoare şi a cerut un bilet 6 din 49 câştigător. * Femeia i-a dat. Pe bilet scria doar câştigător, nu tu sumă, nu tu nimic. * Daniela a rămas în derută. * S-a dus acasă şi i-a spus maică-sii: mamă am câştigat. Ce, a întrebat maică-sa privind tâmpită biletul. * Au început să plângă amândouă. * La uşă sună Dorel, iubitul Danielei, sudor mecanic la o fabrică de ardei gras din ăla roşu. El suda ramele în care se ţineau ardeii, când erau, pentru că de obieci erau furaţi instantaneu de Dorel şi ai lui, cauză din care Dorel avea tot timpul maieul, pantalonii şi urechile roşii. * Dorel a întrebat: care-i necazul, că io te iubesc, Daniela, şi nu las lucrurile aşa. * Daniela i-a spus şi i-a arătat şi biletul. * Dorel a trântit-o în pat şi sub privirile maică-si au făcut dragoste în toate felurile, că biata femeie începuse să-şi noteze unele poziţii. * Aşa, după ce şi-a astâmpărat poftele, Dorel s-a dus şi el la agenţia Loto. * A cerut vânzătoarei un bilet 6 din 49 cu două milioane de euro pe el. * Femeia i-a dat cu condiţia s-o ia de nevastă. * Aşa făcură şi numai decât află şi Daniela. * Fata a luat un aruncător de flăcări şi la mistuit pe Dorel. * Ar fi vrut ea, dacă în calea armei nu s-ar fi pus cu pieptul gol mama Danielei care-l iubea şi ea pe Dorel şi cu care exprimentase toate figurile de dragoste pe care le ştia băiatul. * Mama arse de vie şi cei trei s-au hotărât să trăiască în trei. * Aşa se termină o mare poveste de dragoste modernă, cu inflexiuni emoţionante în zona înţelegerii importantei alegeri a partenerului. * Un film tensionat, despre iluzoriul câştig la 6 din 49.

Denis

13 februarie 2014

Ştiri pe scurt

* Pentru început, principalele titluri ale zilei:
- Un bătrân şi-a smuls o mână în semn de protest.
- O babă a găsit mâna şi şi-a pus-o ei la spitalul de ortopedie din Bucureşti.
- Un copil de cinci ani a fost găsit mort de cinci zile vâslind pe lacul Amara.
- Noua alianţă politică USD participă la olimpiada de la Soci la înot sincron sau cam aşa ceva.
* Şi acum, ştirile:
* Nimeni nu-i mai presus de lege, aşa că trebuie eliberaţi toţi infractorii şi văzut pe fiecare dedesubtul cărei legei este, că nu-i normal.
* Criminalul Păpuşă Vasile, care a ucis de când e el vreo şase sute de oameni în legitimă apărare s-a predat. Dânsul a declarat: Voi primi cu suspendare, aşa e legea în România, iar la ieşire mai omor şase sute.
* PUBLICITATE
 - O babă iubeşte tot o babă, că aşa a văzut în La vie d'Adelle. Tot făcând ele dragoste, uneia i-a căzut un sân. Da' cealaltă zice: Doamne, da' câte minute de net gratuite îţi trebuie ca să ţi-l pui la loc? Pe ecran apar Smiley şi cifra 500.
* Plecarea Dacia din România se va face pe drumul marilor cuceriri ale lui Ştefan Cel Mare: Nistru, Urali, Tulcea, Iaşi. Din loc în loc se vor face biserici care vor preaslăvi Renault şi Cetatea Neamţului.
* Propunere: Mall-urile închise sâmbăta şi duminica. Aşa se va întâmpla curând şi cu România.
* La fabrica de butelii din Tuşnad se fac demersuri pentru ca recipientele, pline cu gaz, să poată duce oameni în cosmos.
* PUBLICITATE
- Două babe iubeşte un moş de vreo 90 de ani. Moşu la uitase, aşa de inteligent era şi trăia cu o puştoaică de 17 ani. Da' o babă zice: hai să-i tăiem scula. Iau amândouă un fierăstrău, pătrund în dormitorul lu' Moşu şi acolo peste cine credeţi că dau? Peste Smiley cu un telefon mobil în mână pe care scrie: Convorbiri gratuite. Înţelegând cu cine urmează să fie gratuite, babele  au fugit.
* Apele Dunării.
* SPORT
- Nimic nou pe frontul de la Soci.
- Pucul n-a intrat în poartă.
* Şi aşa mai departe.

Agenţia Denis.

11 februarie 2014

Jurnal 3

Pe urmă mi-am dat seama, cred că aseară, 10 fev, că tragedia din Apuseni e plină de întrebări pe care nu le-a pus nimeni: ce căuta în avion studenta militară, de ce Zamfir s-a dus întâi la spital şi nu acasă la nevastă, de ce era atât de "încropit" echipajul, cu doctori care mai de care, şi, ultima şi cea mai nasoală: dacă mergeau la o şpagă. Adică, dacă făceau transplantul fără să ştie nimeni? * Mamă, mamă, cum e asta? * Păi, o şpagă de transplat poate fi 20 de mii de euro, 30, şi numai aşa aveau ce împărţi cei din avion. * Apoi, de ce nu mai avem nicio relaţie despre ceilalţi? * În sfârşit, întrebările astea ne trec prin cap neprofesionit, da' ne trec. * P-ormă am făcut ceva presă şi am aflat că la manifestaţia de sâmbătă, 8 fev, care trebuia să arate ca la Kiev, n-au fost decât 200 de persoane. * Nene, zic io cu Tina, 200 de oameni să răstoarne guvernul, să arate nemulţumirile celorlalţi 15 milioane de români? * Imposibil. * Ştiind că gătitul linişteşte, ne-am apucat de reţeta aia celebră, nu ştiu cum îi zice, da' e cu carne, cu brânză, halva, sare după gust, mere, pere, taxa de 7 eurocenţi şi aşa mai departe.

Denis 

10 februarie 2014

Jurnal 2

Joi seară, 6 fev, nu ştiu ce dracu' s-a întâmplat, da' am vrut să mă uit la teve şi nu m-am mai uitat, că l-am văzut pe Iohannis, ăla de la Sibiu, c-a fost propus la Interne, la Vice, la Sibiu în continuare, la europarlamentare, la fostele depozite de sticle goale, la nişte unităţi militare, pe ideea că dacă avem internele câştigăm alegerile. * Ceea ce e adevărat. * Şi p-ormă, tot joi seară mi-am dat seama că tre' să mă duc undeva pe 7, adică a doua zi, da, la Sft Ion, da' ăsta fusese cu o lună în urmă şi nu m-am dus nicăieri, la nimeni. Doar pe Ioana, pretena mea, am telefonat-o, că era la Aţel. Asta atunci, în ianuarie. * Pe 7 fev am plecat la Olăneşti, cu trebi importante: ceva grătare, şi de văzut starea de spirit a olăneştenilor la aflarea veştii că Boc a intrat în Mişcarea Populară. * A fost un vuiet pe străzi, mamă, mamă, pe la piscinele alea calde din centrul orăşelului, ba chiar în Rm Vâlcea au dat drumul la rachete cu cosmonauţi, care au plutit mult timp pe Valea Oltului de bucurie. * Da, de bucurie. * Acolo, la Olăneşti, am jucat o piesă de teatru, nu ştiu cum se numea, da' n-am jucat decât io cu Bebe, Tina a citit piesa scrisă de o fată din localitate: Ioana Negriloiu, care ne-a vândut o  carte cu 15 lei şi ne-a dat şi autograf, că era a ei. * Da, autograf, pe care scrie: Lu' domnu Denis şi patru semne de exclamare, primul fiind cel normal, al doilea fiind ceva cu dragoste, al treilea nu ştiu ce şi al patrulea aşa ca să dea bine în pagină. * Ne-am bucurat, am râs şi am dormit la unitatea militară din Olăneşti care nu ne-a dat telecomandă de la televizor. * Am mâncat noi ce-am mâncat şi ne-am râs de situaţia politică din ţară, că adică a început pe toată lumea s-o doară-n cur de situaţia politică din ţară şi toţi am declarat că-i mai bine să lipsim din ţară câţiva ani, vreo 200, până când Mişcarea Populară fuzionează cu PDL şi PSD, ba chiar şi cu Iohannis şi cu stadionul Steaua. * Apoi, să venim şi să ascultăm liniştiţi marile hituri ale Innei în limba turcă. * P-ormă erau nişte căţei pe acolo, nu vă interesează, cert e că a căzut zăpada de pe casă şi a făcut zgomot, Artenie şi Gina s-au speriat, aşa ca la război, da' nu-ncepuse războiul, ci era Iohannis care declarase că nu-l deranjează dacă e numit şi şeful băilor de la Olăneşti, la alea la care vin bătrânele să-şi îndrepte fundul şi sânii uite-aşa. * Încrezători în viitorul României, pe 9 fev, gazdele noastre, Oana şi Ştefan, au zis ceva care noi n-am înţeles, da' reieşea că va fi din ce în ce in ce mai bine la noi şi că mai bine să mergem la Amsterdam, ceea ce vom şi face cât de curând. * De-acolo o să-i scriem lui Iohannis că ne simţim bine, dacă nu cumva ştie asta înaintea noastră. * Şi aşa mai departe.

Denis

07 februarie 2014

Filmul de duminică: Floarea şi doi grădinari

Astăzi este vorba de un film lituanian scris după un roman celebru al unui ceh, care are numele cu multe consoane, Jan Hrvwbttn sau cam aşa ceva. * Un film şcoală, după părerea noastră, un film exerciţiu, după părerea noastră, un film foarte bun, după părerea noastră, un film de trimis în festival la Berlin, da' ce spunem noi Berlin, ba la Galaţi, unde este un festival de cumva ceva doar să ia bani de la CNC. * Dar, aşa cum v-am obişnuit, să începem cu povestea: Floarea era o fată drăguţă de doi ani, care stătea toată ziua la fereastră şi se uita în grădină, dar avea părinţi foarte bogaţi, care lucrau în industria de Salam, solistul. * Din cauza asta, la o frumuseţe de grădină ei îşi permiteau să aibă doi grădinari, unul negru, John Pi şi unul roşu, Red Li. * Red Li era chiar roşu, roşu, pentru că fusese adus dintr-o altă galaxie, pe numele ei Red Fu, unde bărbaţii, ca Li, erau complet roşii, iar femeile, n-avem exemplu ştim de la STS, erau galbene, galbene de tot. * În sfârşit, când începe povestea noastră, Pi şi Li erau în grădină şi tundeau tuberozele. * Le făceau pătrate. * Floarea se uita la ei, aşa cum aţi înţeles din prima secvenţă. * Red îi spune Floarei: Io te iubesc!! * Pe Floarea, brusc, o apucă plânsul, pentru că ea îl iubea pe John, da' uitase să-i spună şi de-asta era aşa de îndrăzneţ Red. * Red râdea cu gura până la urechi şi până şi dinţii-i avea roşii. * Da, roşii, cu o măsea stricată tot roşie. * Aşa că Floarea îi spune lui Red: Nu ştiu, Red, să mă mai gândesc. * Da, aşa i-a spus: Nu ştiu, Red, să mă mai gândesc şi se juca cu pempărşii dintre picioare. * Normal cu John a auzit ce i-a spus Red Floarei, şi a luat un cuţit şi i l-a înfipt îm beregată lui Red, din gelozie, pentru că şi el o iubea pe Floarea, da' uitase, luat cu politica social liberală, să-i spună. * Sângele a ţâşnit din gâtul lui Red cât colo, şi a luat-o spre râul cel mai apropiat. * Normal că Floarea a început să plângă. * Normal. * Până a auzit-o bunica ei, o tânără de 22 de ani, care-l iubea şi ea pe Red măcar pentru culoare. * Aşa că bunica, a coborât în grădină şi l-a ucis pe John, că-i ţâşnea sângele în cel mai apropiat râu. * Şi aşa s-a sfârşit una din cele mai frumoase poveşti de dragoste din cinematografia mondială. * Un film cu dragoste la cote înalte, cu exprimări vioaie, colorate, adânci, pentru că sentimentele coboară până la copiii de doi ani, cazul Floarei, care copii nu erau bănuiţi de sentimente nobile faţă de adulţi, dar mai ales de porniri sexuale cum reiese din culoarea lui Red şi vârsta Floarei. * Vedeţi-l şi mai vorbim.

Denis

06 februarie 2014

Jurnal 1

Luni nu mai ştiu ce-am făcut, luni 3 februarie. * Mi se pare că am vrut să dau la lopată, dar la ştiri am văzut că Adrian Năstase şi-a lăsat barbă şi m-am gândit că dacă dau la lopată mie nu-mi creşte, asta aşa ca să fiu solidar cu Adi Năstase, cum e fie-său. * Mie-mi creşte barba numai dacă stau în pat, aşa că m-am pus în pat şi mi-am luat o carte. * În carte era vorba de unu' care a evadat şi i-a crescut barba până la genunchi, ori mie nu-mi trebuia până la genunchi, nu, nu-mi  trebuia aşa că m-am sculat şi mi-am tăiat-o. * Proaspăt ras, cu un cuţit am făcut-o, am luat prânzul şi mă gândeam că nu era bine, că trebuia să iau prânzul cu Adrian Năstase "în prizon, dragă", că primeşte la pachet lucruri mai de soi decât ce mănânc io, cel puţin aşa se înţelegea din privirea inteligentă a unuia din băieţii lui, care şi-a lăsat şi el barbă tot din solidaritate. * Şi uite aşa a venit seara, şi Tina, prietena mea, a avenit şi m-a întrebat: unde ţi-e barba. * Am adormit, evident. * Marţi dimineaţă, 4 februarie, din nou cu lopata. * Da' întâi am dat o cheie la maşină, ca să văz dacă mai merge bateria. * Bateria nu mergea şi i-am chemat pe unii de la Renault, care nu cred că sunt de la Renault, aşa arătau. * M-am băgat în casă, m-am îmbrăcat de bancă, adică să mă duc la bancă, că a zis Ponta că iei credit un milion de euro şi dai înapoi numa jumate, ceea ce este o afacere foarte bună pentru noi. * Ne-am dus la bancă şi ofiţerul de credite ne-a spus: n-aţi înţeles bine, Ponta a zis să ne daţi dvs un milion şi noi să nu vă mai dăm nimic înapoi, aşa-i afacerea. * Adică ni-i daţi acuma pe loc, iar noi nu vi-i dăm înapoi în rate. * Ne-a convenit, şi  ne-am întors acasă să dezgropăm milionul din fundul curţii. * Am luat o lopată şi am făcut o groapă de zece adâncime, da' banii nu mai erau, că plătise Tina, prietena mea, cablu' la RomTelecom, care noi nu vedem nimic la cablu de tv, da' plătim că aşa trebuie, ca bieţii oameni să-şi ia salariile. * Miercuri, 5 februarie, ne-am sculat cu grija STS-ului. * Ce muncă nasoală pe ei să trebuiască să urmărească numai Bell-uri din alea de prin anii 80 ai secolului 19, mamă, mamă, ce muncă periculoasă, că, dacă mai ţin minte, erau vreo patru telefoane în lume pe atunci, şi era unu' la New York, unu' la Tokyo, unu' la Budapesta şi unu' la Paris, deci în total cinci, şi-ţi dai seama cum trebuiau bieţii setesişti să alerge de colo, colo prin lume ca să asculte ce vorbesc oamenii. * Păi, ce vorbesc oamenii? * Păi, toţi vorbesc de barba lui Adrian Năastase, că aşa ne obligă media, care n-are pentru noi alte subiecte. * Acum e joi, 6 februarie, şi-mi caut lopata, că vin băieţii de la RomTelecom, a şasea oară, ca să ne facă un cablu ceva ca să vedem cum cresc bărbile în lumea civilizată. * Şi aşa mai departe.

Denis

04 februarie 2014

Hăhăială mare, nene, nu glumă!!!

Am ajuns în 2014 să ni se spună în faţă că STS-ul, care îşi tot majorează fondurile la fiecare rectificare de buget, supraveghează numai telefoanele fixe. * Şi asta când? În zilele şi anii în care RomTelecom-ul autohton trage de fiecare cetăţean cu oferte care mai de care ca să-şi ia un amărât de abonament. * Noi credem că STS-ul se ocupă doar de ascultarea telefoanelor de ebonită care mai zac prin magazinele de antichităţi. * Am ajuns în 2014 să ni se spună că ratele la bănci pot fi înjumătăţite vreo doi ani şi că asta nu e campanie electorală. * Trăim vremuri de-o hăhăială fără margini, vremuri care fac să nu ne mai mirăm de nimic. * Aşa că azi e mai scurtă, ca să putem hăhăi liniştiţi până mâine când cine ştie ce ne-o mai provoca vreo isterie de râs, isterie ca aia când investitorul neamului, şeful GFR Gruia Stoica, a vrut să cumpere CFR, apoi a înfundat puşcăria, apoi, din puşcărie, a cumpărat Oltchim, şi cu Oltchimul în spate pune gazon meci de meci pe Arena Naţional, gazon pe care-l fabrică din gazele de şist care-i izbucnesc lui din Marea Neagră. * Şi aşa mai departe.

Denis

03 februarie 2014

An electoral cu biscuiţi şi feţe de perne

La început de an, sub aspectul de Nou Cod Penal, se dă drumul câtorva sute de puşcăriaşi. * Aceştia, în primul şi în primul rând trebuie să se reîncadreze în societate. * Aşa că-şi vor lua coada-ntre picioare şi vor căuta meserii de coregrafi, jurnalişti, europarlamentari, găzari de şist, turnători, frizeri şi ambalatori de plictiseală. * Nu vor găsi toţi de muncă, adică mulţi nu se vor mai reintegra niciodată, şi nici nu vor. * Singurii care-şi vor găsi ceva de lucru vor fi europarlamentarii. * Restul se vor duce în sector, poate la Onţanu, unde se vor împrăştia biscuiţi pensionarilor care încă mai votează. * Dacă pe biscuiţi va scrie USL, USL va ieşi la toamnă. * Dacă va scrie PMP, PMP va ieşi la toamnă, şi atunci se va face o alianţă PMPUSL, care acum când vorbim, e de rău, că încă nu s-a terminat migraţia de colo, colo. * După ce vor termina de biscuit biscuiţii, puşcăriabilii vor trece strada toate bătrânele din cartiere. * Spre secţiile de vot fireşte. * Pe cele oarbe le vor trece strada spre PMP evident, că acolo le va aştepta Udrea cu o geantă nouă asupra căriea dânsa le va atrage atenţia: Uite, mamă, ce geantă am, aşa că votează PMP. * Cu bătrânele ca cu bătrânele, dar pomenile electorale nu se vor termina aici. * Bătrânii pensionari vor fi duşi la munte, poate Sinaia sau Predeal, şi vor fi urcaţi la Cota 1400 de unde li se va da drumul cu faţa de pernă direct spre urna PMP. * Dacă din cauza vitezei unii bătrâni depăşesc urna, nu va fi nimic, pentru că în albia râului Prahova îi aşteaptă alţi pemepişti cu biscuiţi şi procesul este luat de la capăt. * A murit Phillipe Seymour, păcat, era un băiat care nouă ne plăcea tare mult. Rolul lui din Truman Capote a fost de clasă. * Aşa că nu se înţelege de ce se droga atât de mult. * Apropos de pensionari: după anul 2030 nu-i va mai aştepta nicio penise în România, sistemul va claca. * Odată din cauza emigraţiei, a doua din cauza micşorării numărului de locuri de muncă din ţara noastră, aşa că bani de susţinerea pensiilor aleluia. * Aşa că, mai bine luaţi-vă faţa de pernă şi la derdeluş cu ea, că poarte nimeriţi în Prahova iar apele liniştite ale râului vă vor duce spre eternitatea pe care v-o doriţi.

Denis

01 februarie 2014

Marinată cu ceapă, un nou film interzis

Intrăm direct în subiectul filmului, pentru că aşa este la filmele astea despre sex, trebuie abordare directă. * Ludmila era în bucătărie. Curăţa pepeni şi ceapă pentru tocană. O ceapă îi sări în chiloţi. * Prin faţa geamului bucătăriei trece Petre, un localnic din sat, care venea zilnic la Ludmila să taie crengile de prisos din grădină. * Cum se uita el aşa pe geam la Ludmila, şi când, pac, ceapa sări în chiloţii tinerei de făcură o umflătură destul de mare şi urâtă, ca în Rămâi cu mine, film scris de Lia Bugnar, ce să vezi?  * Petre escaladă fereastra deschisă, băgă mâna în chiloţii Ludmilei, scoase ceapa şi-i spuse: te iubesc. * Ea dacă a fost prinsă în dificultate, îi răspunse la fel şi-l întrebă dacă foloseşte ceapa ca obiect sexual, şi dacă da, unde-ar putea-o face, ţinând cont că părinţii Ludmilei erau acasă, la televizor? * Petre se gândi, ce se gândi şi-i spuse: Hai s-o facem marinată, că mai găsim noi ceapă pentru sex. * Făcură o tocană de mama focului, că până şi-n ziua de azi mâncau din ea. * Aşa trecută anii, făcură opt copii, patru mari şi patru mici, toţi aveau Jeep-uri ca-n Rămâi cu mine, toţi lucrau da' nu făceau nimic, exact ca-n Rămâi cu mine, până-ntr-o zi când Ludmila îi spuse lui Petre: M-am îndrăgostit de vânzătorul de ceapă din piaţa Matache. * Petre înnebuni. * Luă un satâr şi se duse în piaţă. * Omul cu ceapa era acolo, şi vindea ceapă cu nevasta lui, da' nu te puteai apropia de ei, aşa de urât miroseau a ceapă, mai ales ea. * Ce era de făcut? * Sună un prieten: Bă, tu foloseşti ceapă când te culci cu nevastă-ta? Omul zise că nu, a încercat, dar că lăcrima şi nu-şi dădea seama de ce mai face. * Dilema era mare pentru Petre. * Se gândi să rezolve. * Luă revolverul, un kil de ceapă, se duse în bucătărie la Ludmila şi-o puse să mănânce toată ceapa. * Ludmila a refuzat. * Atunci el a împuşcat-o. * Până aici toate bune, un film excelent, o poveste de dragoste frumoasă, amară şi alimentară, dar a intervenit cenzura prin doamna Corciovescu. * Că, argumentează dânsa, ce-o să creadă tineretul, că fără ceapă nu mai putem face dragoste? * Şi, pac, a interzis filmul. * UE a observat, şi a rugat-o pe doamna Corciovescu să încerce şi dânsa cu ceapă, întâi cu una mai mică, dată fiind vârsta, apoi cu una mai mare, apoi cu unele din ce în ce mai mari şi dacă rămâne nesatisfăcută s-o scuipe pe UE între ochi. * Şi aşa mai departe.

Denis