VINRI DE LA 7 JUMATE. ELEGANT INTERVIU CU MIHAI BISERICANU

REDACTOR: Fă-ți o scurtă prezentare pentru cititorii noștri. Mulți dintre ei potențiali spectatori ai spectacolului Vineri de la 7, 30 de la ARCUB, regizat de Mircea Cornișteanu. MIHAI B.:Născut sub semnul Vărsătorului, împrăștii zâmbete către toți cei cu care interacționez. Educația muzicală și teatrală mă ajută să aleg diferite modalități de exprimare, ajungând astfel direct către centrul emoțional al privitorului. Antrenamentul vocal și corporal, cât și studiul diferitelor instrumente muzicale de-a lungul anilor, mi-au dezvoltat capacitățile de exprimare, ajungând astfel să exist în toate formulele de apariții scenice sau spectaculare. De la teatre la filarmonici sau opere, de la film sau televiziune la dublajele vocilor pentru jocuri pe computer, desene animate sau filme, interpretând, compunând, cântând, sau chiar făcând pantomimă. Nu numai că vocea mea este în Arhiva de Aur de la Radio România, dar sunt singurul actor de pe planetă care a făcut PANTOMIMĂ la RADIO! Cei de la Guiness World Records nu au fost de față, dar caut Guiness de câte ori pot... Ador să ofer bucurii publicului și mai nou, să împărtășesc din toate aceste tehnici noilor generații de actori, pentru a putea să atingă și ei coardele sensibile ale publicului. REDACTOR: De dimineață lângă lac pescarul amator se întâlnește cu Peștișorul de aur. Să zicem că tu ești pescarul amator. Ce dorințe ai vrea să-ți îndeplinescă Peștișorul? Spune-ne, să zicem, vreo cinci sau șase dintre ele. MIHAI B.:Nu am decât 430 de dorințe, așa că mă rezum la primele... 500? Să fiu înconjurat de Zâmbete, să nu văd fețe triste în jurul meu și să putem descoperi în fiecare zi numai Bucurii și puterea de a merge mai departe. REDACTOR:În Cei trei muschetari este un capitol în care Athos, Porthos și Aramis sunt la București, în Centrul Vechi. Porthos povestește acolo haios de tot: Am mâncat fasole cu cârnați, am băut fasole cu cârnați și Athos a pus ochii pe o gagică pe care a luat-o la Paris. Mai zice: În Centrul Vechi erau și Frații Jderi. Am legat o vorbă cu ei. Te-ntreb, Mihai, de ce nu apare dialogul dintre ei nici în Frații Jderi a lui Sadoveanu și nici în Cei trei muschetari a lui Dumas? MIHAI B.: Nu aflaseră de foldarea spațiului și timpului în Universurile paralele. Sau pur și simplu ne le-au ajuns parAlele să interacționeze, s-au dus toate pe fasole și pe bere...

READCTOR: Am auzit că aveți și tombolă în spectacolul vostru Vineri de la 7, 30. Este foarte bine. Mi-ar trebui un frigider. Dacă nu am auzit bine, ce se întâmplă în spectacolul vostru? MIHAI B: Mai bine tombolă, decât tomberon... Se întâmplă doar ceea ce se întâmplă, dar din plin, cu râsete, dans, versuri, și cântece, iar cine dorește să afle, are șansa și ocazia să ajungă să vadă personal: vineri de la 7.30 la sala ARCUB de pe Lipscani. REDACTOR: Cânți foarte bine la pian. Totuși nu te-am văzut la Enescu. Ți-aș sugera să cânți cu o mână la pian, cu alta la acordeon, cu piciorul drept să bați într-o tobă, cu stângul să ții partituri. E posibil? Ai fi omul orchestră. MIHAI B.:Nu m-ai văzut pentru că ai ratat momente din program. La Festivalul George Enescu în acest an amavut ocazia să particip pentru a doua oară, pe data de 3 septembrie, într-un spectacolcu sala arhiplină și ``sold out``. Sugestia însă este foarte binevenită. Acordeon și tobă mai găsesc, dar partituri... eu nu prea cânt pe note, ci pe bancNote! Iar dacă nu se întâmplă deocamdată povestea cu Omul Orchestră, îmi ajunge să fiu și numai Omul, pentru început. MIHAI B.: Întrebarea ce nu mi s-a pus niciodată și pe care o aștept de mult timp este: De ce? Iar răspunsul ar fi de bună seamă: De ce NU?Iar cine dorește răspunsuri mai amănunțite, poate vizita și canalul meu youtube intitulat 4U4Tube1, unde va găsi compoziții proprii interpretate... tot de mine, texte literare și alte interpretări. Oricum sunteți așteptați pe 22 septembrie la ARCUB, la spectacolul ``Vineri de la 7.30`` REDACTOR: Mulțumesc! A consemnat DENIS DINULESCU

VINERI DE LA 7 JUMATE, EXCEPȚIONALUL INTERVIU AL ACTORULUI RADU GHEORGHE

REDACTOR: Sunteți în distribuția spectacolului Vineri de la 7,30 de la ARCUB, spectacol regizat de Mircea Cornișteanu. De ce o oră atât de exactă? Nu se putea de la 7 și 44 de minute? De unde boala asta planetară aș putea spune cu ora exactă? Ne întâlnim la 6. De ce nu la 5, 55? Hai să mâncăm pe la 19. De ce nu la 8 și-un minut? Cât face trenul? Trei ore. De ce nu 3 și 6 minute? De unde vine acest obicei mondial? RADU GHEORGHE: Cred că e vorba doar de o convenție. Dacă stabilim de comun acord să începem la o anumită oră, acea oră poate fi oricare ! Rațiuni de ordin organizatoric și financiar, pot influența o decizie în acest sens. La noi (în România), nu trebuie să vă spun eu dle Denis Dinulescu, problema e cu respectarea oricărui program prestabilit. Dacă spectacolul se numește „Vineri de la 7,30”, spectatorii vor fi mulțumiți dacă spectacolul chiar se joaca vineri ! Nu cred cred că se așteaptă cineva să înceapă la 7,30 fix ! Pe la 8, 8 și ceva. Și chiar și așa tot vor mai fi ceva întârziați, care vor orbecăi printre rânduri căutându-și locurile rezervate și călcând pe picioarele celor care au avut proasta inspirație să fie punctuali. REDACTOR: Eurovision nu va mai fi cu cântece. Prea multe, prea proaste. Va fi numai cu poezie, cu folk. Se vor prezenta cei mai tari soliști din Europa. Aș vrea să particip și eu, dar nu găsesc finalul unui text excepțional. Reproduc prima strofă: ‘’La castel în poartă oare cine bate, cioc, cioc, cioc?/ Cioc, cioc, cioc, de două ori/Cioc, cioc, cioc’’! Dacă vă interesează, putem continua împreună. Aș vrea încă o strofă. Ca să aducem Eurovisionul la București. RADU GHEORGHE: În opinia mea, Eurovision e compromis total ca și concurs ! Mai bine participăm la Festivalul de la Mamaia, sau Brașov dacă se va mai ține ! Mă bag să compun muzica, în caz că aveți textul ! „Cioc, cioc, cioc,” e un început promițător ! REDACTOR: Exista prin secolul trecut, anii 70,80, exista la radio o emisiune de calitate, umor sută la sută care se numea Cotele apelor Dunării. Câns scădea Dunărea țara era întro jelanie cumplită, când îi creșteau apele era o bucurie de nedescris. Personal am fost odată în Cișmigiu cam pe vremea aia și când s-a anunțat că Dunărea crește, tot parcul s-a ridicat și a început să danseze. Ar mai fi posibilă o emisiune radiofonică identică acum când vorbim?

RADU GHEORGHE: Cotele apelor Dunării ? Ce spuneți ? O emisiune foarte serioasă și de un real folos celor care, pe vremea când nu exista podul dintre România și Bulgaria, doreau să treacă de pe un mal pe altul fără să-și ude marfa de mic negoț frontier. Doar își suflecau puțin pantalonii, când se anunța o cotă mică ! De aceea se și prezenta emisiunea în mai multe limbi ! Corect ? Asta și timpul probabil, forme vechi ale actualei Alerte Naționale de...de toate. Și, care, te alertează...după !!! REDACTOR: Te ocupi și cu folkul. De ce nu există în București un local special, dedicat folkului în care să poți merge liniștit cu gagica, să bei o bere și să asculți live mari folkiști autohtoni sau străini. RADU GHEORGHE: Există ! Chiar mai multe, dar, din păcate nu au un program coerent. Unul dintre ele este Pub Universității (fostul Gambrinus), sau Berăria H (în Herăstrău). Văd deseori afișe cu folkiști, care mai de care mai...titrați, anunțați că vor cânta prin diferite cafenele ! REDACTOR: Să reamintim cititorilor noștri cam ce avem de văzut în spectacolul Vineri de la 7, 30 din 22 septembrie 2023.

RADU GHEORGHE: La reprezentația din 22 septembrie, spectatorii vor avea rarisima ocazie de a vedea pe aceeași scenă, câțiva artiști de marcă, greu de adunat într-un Show în aceeași zi ! Și totuși, iată că îi vom vedea performând în aceeași seară pe : Adina Cezar – coregraf de dans modern Ioana Cazacu, Mara Constantinescu și Eduard Chimac - dansatori Cerasela Iosifescu - actriță Andrei Teașcă - iluzionist mentalist Claudiu Bleonț - actor Varujan Vozganian - politician Nicu Alifantis - cantautor Mihai Bisericanu și Radu Gheorghe, actori și prezentatori

REDACTOR: Îți mulțumesc! RADU GHEORGHE: Și eu, nu mai puțin ! A consemnat DENIS DINULESCU

Știri din Vikinglandia - 1

 De la căldura asta tropicală în septembrie scandinav mi-a venit Ideea. Vine sfîrșitul lumii și-o să muriți fără să știți cum stau lucrurile, pentru că sunteți mințiți cu televizorul, vi se spune adevărul pe jumătate și vi se pun ochelari roz de cal cînd vine vorba de Scandinavia. E cazul să scriu o rubrică de știri peninsulare, după cum le percep eu pe geam și din ziarele locale. 

 Poate că ți se pare oribil să arzi Coranul și să mai chemi și presa și gură cască să vadă chestia asta, dar în Suedia se practică. Aici libertatea de exprimare este un drept la fel de respectat ca și cel al apartenenței religioase. E un gest abominabil, dar cei care nu sînt educați în spiritul libertății de tip suedez e timpul să se pună la curent cu legislația suedeză, spune ministrul Integrării. 

 Am fost într-o școală nou-nouță, hi-tech, din aia după care tînjiți. Nici clanțe numai sînt la toate ușile, îți trebuie cartelă ca să le deschizi. Senzori și alarme peste tot. Sălile de clasă sînt spațioase, au pereți mari de sticlă, ecrane uriașe, table interactive. Spațiile deschise sînt mari, generoase. tot personalul în papuci, șosete sau cu săculeți de plastic peste încălțări ca să se păstreze școala cît mai curată. M-am minunat pînă cînd am rămas blocată în Mediatecă, avănd o cartelă care refuza să colaboreze. Pînă să reacționeze cineva la gesturile mele disperate, că era vineri după ora 15, am avut timp să visez. Se făcea că eram într-o situație de atac terorist, fix aia în care trebuie să-mi imaginez că mă aflu, când fac anual cursul de pregătire pentru astfel de situații. Și se făcea că trebuie să fiu într-o cameră cu pereți în care să mă baricadez, să închid lumina și să mă fac ne-vă-zu-tă. Și n-am avut unde. Dar poate că geamurile sînt blindate și nimeni și nimic nu poate intra fără cartelă, nici măcar un glonț. M-am trezit, că mi-a deschis cineva ușa de pe partea cealaltă a enclavei de sticlă. Miraculos, cartela mea a început să funcționeze. Cică nu există să nu meargă cartela. N-am știu eu să o folosesc.

 Tot în Suedia e dreapta la putere. Ba chiar și extrema dreaptă, care la ultimele alegeri a reușit performanța să fie atît la putere, cît și în opoziție. La putere e neoficial, deși programul de guvernare îi aparține în mare parte, că altfel nu ieșea coaliția. În opoziție se plasează automat cînd nu-i convine vreo măsură luată de guvern. În general, e nemulțumită de viteza cu guvernul îi pune programul în aplicare și promite că o să facă treabă serioasă cînd va cîștiga alegerile din 2026, iar șeful partidului o să devină, cu voia dumneavoastră, prim-ministru. În programul de guvernare e un punct în care se prevede ca funcționarii publici să denunțe persoanele care nu au locuiesc legal în țărișoară. Cel mai mare sindicat al personalului didactic s-a declarat împotriva acestui punct aflat, deocamdată, în fază de studiu, pe motiv că dascălii nu ar fi delatori.

Probabil că va urma.

2.12.0.0

ISTORIA SUNETELOR (V), LA URBAN BLUES FEST 2023

Primul eveniment conex organizat la Urban Blues Fest #4 este lansarea antologiei ISTORIA SUNETELOR, al cincilea volum al redacţiei revistei virtuale Arta sunetelor şi invitaţii lor. Acest volum este coordonat de Radu Lupaşcu şi Gabriel Petric și îi are printre autori pe: Alina Ciolcă, Ioan Big, Alexandru Mamina, Virgil Mihaiu, Talaba Nimrod, Claudiu Oancea, Mimo Obradov, Emil Răducanu, Bogdan Lucian Stoicescu, Cornel Stranschi şi George Volceanov. Conferinţa de presă este programată pentru 21 octombrie 2023, ora 18. După lansare, trioul GRAIU va susţine un minirecital. Evenimentul se va desfăşura în sala mică de la Pub, iar intrarea va fi gratuită. „Am rămas pe baricadele rockului, bluesului, jazzului şi am sprijinit artiştii români cu real talent şi caracter. Nu am ignorat pe nimeni, însă am fost nevoit să ocolesc aroganţa, falsitatea şi impostura. Experienţa de peste 25 de ani din publicistica mioritică m-a ajutat să trec peste toate opreliştile media, să aleg grâul din neghină şi am continuat să ofer tuturor celor interesaţi, tineri sau maturi, adevărată faţă a artei sunetelor, care dăinuie şi rămâne mărturie generaţiilor viitoare. Am pus pe harta Bucureştiului un festival de blues cu personalitate, unde am promovat deopotrivă artişti români tineri sau consacraţi, din toate provinciile României. Pentru următoarea ediţie am pregătit lansarea unei antologii unicat, Istoria sunetelor, despre care se va vorbi şi comenta mult pentru că am avut fiecare curajul de-a spune lucrurilor pe nume! Am un regret profund că editurile mari nu ne sprijină în a promova muzica autentică, pe artiştii ei şi a pătrunde informaţia artei sunetelor în toate cotloanele ţării.” (Radu Lupaşcu) “GRAIU reinterpretează organic muzici în graiuri din ceea ce poate unii am auzit la școală că sunt dialectele istorice românești (două din ele pe cale de dispariție): aromâna, meglenoromâna, istroromâna și, desigur, dacoromâna (româna standard nord-dunăreană), într-o oglindă tematică și sonoră cu muzica tradițională în graiul afro-american de dinaintea bluesului și jazzului. Cântece ritualice și de joc, balade haiducești, doine, cântece lirice și pastorale din Tessalia, Pind, Meglen, Albania, Macedonia, Istria și diferite zone din România, iar de cealaltă parte a Oceanului – field-hollers, spirituals, shouts, prison blues, cântece de muncă și gospel.” (Alina Ciolcă) Ediţia de toamnă a Urban Blues Fest, primul festival din București dedicat bluesului, sold out la prima ediţie şi a treia ediţie, se va desfăşura în excelenta locaţie The Pub Trocadero, de la Universitate, în zilele de 20, 21 şi 22 octombrie 2023. COTIDIANUL 7 sept

2.12.0.0

2.12.0.0

POȘTA REDACȚIEI sau FIECARE ROMÂN CU GPL-ul LUI

ANATOL POPESCU GIONI, București. ’’Votăm, dle redactor, numai lozinci de căcat. Ponta o avea p-aia cu Mândru că sunt român. Iohannis era cu România normală. Și când a văzut că ciuciu normală a dres-o cu România educată. Și după ce erai și mândru și normal, vedeai că n-ai niciun ban în buzunare și nu era bine. Nicio lozincă nu-ți aducea bunăstarea promisă, de care aveai nevoie. Da. Propun pentru 2024 câteva lozinci de bun simț, poate vreun candidat citește Călimara dvs și folosește vreuna. De exemplu: Un român - un GPL, Să mâncăm online, Cine nu-i gata îi mărim pensia. Și câte și mai câte’’. Lozinci de bun simț, dle Gioni. Le propunem unor partide. Să vedem. Dar mai trimiteți și ceva cu copiii, cu arșii, cu Arafat. De exemplu: Cine-a pus arafat pe clanță? MANUELA BIBESCU, Ploiești. Veneam ieri de la Breaza, spuneți, și am făcut dreapta pe DN1. În fața mea, în coloană, zeci de mii de veverițe mărșăluiau spre capitală. Umăr la umăr, coadă lângă coadă, alună lângă alună. O mare stacojie de blănuri și dinți. Unde mergeți, am întrebat. La guvern. Să ne cerem drepturile. Vrem ghindă mai ieftină, păduri fără taxe, piscine, scorburi, gagici pentru ăia mai bătrâni care nu mai pot, umbrele, mingii, catifea, pălării, palete de tenis, sacoșe pe care să scrie ceva cu ecologie și cu bio, bio alune, bio semințe, bio oameni. Și mături, da, mături ca să facem curat. Coloana era acum spre Florești Prahova. Grupuri, grupuri de veverițe se opreau pe marginea drumului și râdeau. Râdeau de ele. Pentru că nu mergeau de bună voie la București. Erau silite de securiștii pădurii. Altfel erau date afară. Și nu mai găseau altă pădure. Începuse să plouă. Pe alocuri cu grindină. Pe alocuri cu bucăți de mușețel. Prin alte părți cu mingii de ping pong. Le-am lăsat în urmă. În urmă le-am lăsat. CECE VASILESCU, Craiova. Ați organizat un meci de fotbal pe stadionul din localitate. Patru echipe. Dinamo, Steaua, CFR Cluj și Arsenie Boca din Cugir. A rezultat un fotbal de calitate cum numai patruzeci și patru de jucători pot presta. Au fost puse două porți și pe lateralele stadionului, astfel că fiecare jucător marca unde voia, urmând o ploaie de goluri. Meciul s-a terminat 8 la 9 la 10 la 11 pentru cei de la Arsenie Boca. Propuneți ca fotbalul românesc să se desfășoare de acum înainte în acest mod. Patru echipe odată. Interesant, dle Cece. Foarte interesant. La valorea actuală a soccerului authton, propunerea dvs va fi binevenită.

DENEUNU MAN

...bună, bună, nu dragă, n-a fost așa...în primul rând că Sixto cânta degeaba pe străzile din Detroit crezând că-l va detrona întro bună zi pe Bob Dylan...degeaba...primul lui disc pe care era și Sugar Man a fost un eșec pentru că producătorii au vrut să-l fure...în sfârșit, discul ajunge nu se știe cum în Africa de Sud pe vremea aparthidelui și Sugar Man face carieră acolo...pe stadioane, în baruri, pe străzi, până când a fost eliberat Nelson Mandele...da, dragă...Sugar Man era socotit revoluționar... Dar Sixto, în Detroitul, lui habar n-avea, a trebuit să vină Mandela la putere ca să afle...vestea i-a adus-o un grup de ziariști sud africani...și așa a început celebritatea lui Sixto Rodriguez, așa să ști....Nu l-a detronat niciodată pe Bob Dylan dar a avut o carieră excepțională după acel eveniment cu Mandela...ce chestie, nu? La noi va fi la fel...Cu melodia aia Pe Valea Prahovei a Ilincăi Cerbacev...Pe valeeee, pe valea prahovei un cântec aaaaaa-nflooooriiiit...mai ți minte, nu? Ei bine, toți cei care stau nemișcați de ani de zile pe DN1 vor adapta melodia până va deveni revoluționară și ăștia de la putere vor pleca fără să miște un deget, își vor blestema zilele că în 35 de ani n-au făcut autostradă... înțelegi? Hitul se va numi Deneunu Man și-l înveți cât stai alea cinci șase ore între Curmarnic...cum? Comarnic? Nu, dragă, se scrie așa și se citește Curmarnic...așa...și Bucișteni, cum, Bușteni?, nu, dragă, se scrie cum spui dar se citește Bucișteni...în sfârșit, ai înțeles diferența...Sugar Man a instalat democrația în Africa de Sud...la noi Deneunu Man va izgoni o șleahtă de nepricepuți la gunoi....Și vor veni alți nepricepuți, dar noi vom cânta Deneunu Man până se va desființa țara asta, că așa se v-a-ntâmpla...Înțelegi? Nu, nu pun ouă...budinca e bună așa, crudă... puțin usturoi, puțin piper...din paste? Din paste o faci? Nu știu, ce să zic? Deneunu Man va fi începutul...Melodia se va duce spre Bulgaria, acolo la fel...Apoi, spre Ungaria...va face carieră până se va face o autostradă ca lumea de la Sofia la Brașov sau cam așa ceva...Ce să fac? Sunt la Breaza, pe terasă...Latră un câine, cad mere, îmi calc o cămașă...pa, pa, tu...Vorbim....

UN TRAMVAI NUMIT DORINȚĂ

În primul rând că fiica împărătesei roșii, că tot am pomenit de ea, avea mustața roz. În rest era toată roșie, închipuiți-vă. Degete, mâini, abdomen, sâni, urechi, nas toate roșii. Spre deosebire de fiica Împărătesei Verde care avea mustața tot verde. Tânărul Adamclisi, un tânăr bogat care deține până și tramvaiul care lega cele două împărății, care le curta pe amândouă, le deosebea după mustață. Când se ducea la cea roșie se suia în tramvai și comanda vatmanului: Du-mă la aia roșie. Și tramvaiul, numit Colours of People, traversa cei trei munți și două fluvii care despărțeau împărățiile. La fel făcea și la cea verde. Fiica cea roșie, îi vom spune așa, pe nume Adina a III a, îl aștepta croșetând într-o poziție provocatoare. Vorbeau: A plouat. Da. Cu fulgi mari. Brazii s-au mai adunat. Da. Merge curentul electric? Da. La vânătoare când te duci? Da. Apoi, făceau dragoste. Mustața roz se plimba e corpul lui Adamclisi și lui îi plăcea. Apoi el pleca la fiica cea verde. Ea, pe nume Fiona a V a, îl aștepta într-o poziție provocatoare. Vorbeau: A plouat. S-a întrerupt taman teveul care mergea non stop. Da. Să-mi cumperi altul. Da. Cu aripi. Da. Să zbor cu el. Da. Și făceau dragoste întrun balansoar verde. Mustața verde umbla pe tot corpul lui Adamclisi. Tânărul murea de plăcere. Până-ntro zi când Adina a III a găsi urme de mustață vede pe corpul lui Adamclisi. Mai ales sub bazin. Ce-i asta? Da. Cum îți permiți? Da. Cearta sfârșea nelămurit. Ea îi dona jumate din împărăție, o sfetnică de nevastă, toți caii, trei măgari cărăuși, un alt tramvai numit Un tramvai numit dorință, șase cepe că atâtea avea și-l dădea afară. Cerul se colora în roșu de fiecare dată. Avioanele se ciocneau. Fructele nici atât, așa de tare se certau întrun balcon meschin de la etajul șase al Împărăției roșii. Doar mustața roz se vedea. De departe. Adina a III a era descumpănită. Derutată? Îl iubea ea pe Adamclisi? Îi citea gândurile? Frământările? Glumele? Îi plăcea tramvaiul lui? Se roșise la față. Nu era capabilă de dragostea lui. De loc. De necaz atunci, puse mâna atunci și-și rase mustața. Cu un Bic dă-la cu două lame. Sau trei.

TABLOUL DE DOI CM PĂTRAȚI

Ieri s-au împlinit opt ani de când n-am mai pictat nimic. Opt ani în care am zis că mă reapuc de mâine. Mă apuc de mâine de tabloul la care am lucrat cinci ani. Tabloul de căpătâi. Un tip intră pe o poartă. Într-o curte. În dreapta natură cu mere, în stânga câteva căpițe de fân. Mi-a fost comandat de un teatru din provincie pentru biroul directorului. Am căutat câțiva ani natură. Nu găseam decât cu pepeni. Am căutat câpițe de fân. Nu găseam decât cu rufe uscate. Întinse claie peste grămadă. Între timp directorul teatrului s-a însurat. Gagica lui, o fostă dactilo din teatru care în tinerețe jucase sau suflase Hamlet, deci gagica lui a zis că mai trebuie adăugată în tablou și o sondă cum este pe steagul țării. Brazi și toate alea. Ba chiar și un F16 american. Nu era loc de toate astea. Pânza mea avea doi pe doi cm, era deci o miniatură. De copiat pentru filatelie. Directorul și fosta au făcut trei copii. Ăla mare mi-a zis să mai adaug și cum merge el la mare la 2 Mai. Mijlociul că să-i bag într-un colț și vesurile unui cântec de Gheboasă. Cel mic s-a dus în grajd cu tavă de jeratec. Avea 80 de grade tava. Așa că a plecat cu calul spre Bosfor. În trecătoare era o neliniște zgomotoasă. Fiul directorului a scos sabia ca să liniștească lucrurile. Imediat a apărut pe cer un glob auriu. Astfel că au înflorit toate panselele. Toate brândușele. Era o frumusețe cum de mult nu se mai pomenise în Asia. De pe vremea lui Alexandru cel Mare. Așa că fiul directorului m-a întrebat dacă am auzit de Alexandru cel Mare. Hm! Glumea. I-am spus că eu sunt în continuare pe chat cu Alexandru cel Mare. I-am arătat în calculator. Alex, cum îi spuneam eu: Ce faci, Denis? Eu: Bine. Mă expatriez. Încet, încet soarele dispăruse în spatele grajdului de unde cei doi plecaseră după fata împăratului verde sau galben. Nu era decât cea roșie acasă așa că au trecut mai departe. Peste Carpați. Peste Mediterană. Uite-i la orizont. Două mogâldețe. Una cu patru picioare, alta cu două. Iar în desagă cu tava. Cu jeratec. Care scote fum. Uite, și fumul se pierde la orizont. Da, nu se mai vede acum. Nu.

Două la un leu - 70

 Ceva grav s-a întîmplat de-am reînviat rubricuța asta. Fix la cafeluța de dimineață, pe cînd îmi citeam știrile din ziarul suedez. Așa am aflat că:

1. Breivik dă, iarăsi, în judecată statul norvegian pentru detenție în izolare timp de 11 ani și vrea eliberare condiționată. Da, s-au împlinit 11 ani de cînd i se încalcă drepturile omului, el care n-a încălcat deloc dreptul la viață a celor 77 de oameni pe care i-a ucis. 

2. suedezii și, poate, restul lumii ignorante încă finanțează armata lui Putin, cumpărînd de la companiile (atenție, urmează Lista Neagră): Mondelez, Procter&Gamble, Bonduelle, Barilla, Unilever, Geely Holding (chinezii de-au achiziționat Volvo), Nestlé, Lactalis, Carlsberg (situație neclară aici). Huă lor, da' discret, să nu se supere Muma companiilor multinaționale.

2.12.0.0

2.12.0.0

ȘTIRI PE CARE DORIM SĂ LE AUZIM

1. Muncitorii asiatici migranți în țara noastră vor fi repartizați, începând cu 2024, în grupurile autohtone rock existente, după modelul comasării. Exemple: un basist nepalez în grupul Beregratis, un solist vocal srilankez în grupul Holograf și așa mai departe. 2. Robotul ION, foto sus, de la guvern, supărat că n-a fost luat în seamă la rotativă, va pune lumea pe jar. Și cea locală și cea mondială. Pentru început, dânsul a organizat lovitura de stat din Niger. Ca să vedem de ce este în stare. 3. Se reia, după 11 ani, festivalul de muzică ușoară de la Mamaia. Primul selecționat va fi Gheboasă. 4. A doua sesiune a examenului de bac începe miercuri. Unul din subiecte, ne permitem să devoalăm, va fi: să se caracterizeze, bunătatea, lirica, expansionismul și eroticul robotului ION din filmul cu același nume. 5. Robotul ION, ingrozit că a fost lăsat deoparte la rotativă, s-a dus la NASA și le-a spus că Marte se învârte din ce în ce mai repede și că nu e cazul să mai trimită echipaje acolo că nu se știe dacă nimeresc planeta. 6. Raperul american Jay Z se va implica și în fotbalul românesc. După ce a cumpărat Totenham cu 2,5 miliarde de dolari, dânsul, alături de Gheboasă, va cumpăra tot fotbalul autohton și-l va arunca la gunoi. Căldura rezultată va fi donată bucureștenilor.

7. Mădălina Ghenea, foto, își menține silueta cu sfaturiile robotului ION. În prima zi mazăre, a doua și-a treia nimic. Apoi, inclusiv weekendul, cu Robert Deniro. Ce m-aș face fără ION, ne-a declarat dânsa căutând niscai scobitori. 8. Venus Williams face senzație și la 43 de ani. Joacă și câștigă. Așa se va întâmpla și cu Simona Halep, care va juca până la 80 de ani. 9. VREMEA. Temperaturi de 25, 30 de grade. 10. SPORT. Mbappe la Rapid.

POȘTA REDACȚIEI

DAN TOMESCU-Brăila. Reproducem:’’Ai făcut burtă, Florico, burt-ai făcut/uite, vacile noastre-s toate-s la păscut/Nici suficient de misterioasă sau ironică nu ești/oare în fotografia asta cu cine ești?/Nici înaltă, nici senzuală, nici bine-mbrăcată nu ești/bașca sânii prea mari sau coapsele groase/așa că nici nu mă mir, deloc nu mă mir că io te iubesc‘’. Volumul din care am reprodus este dedicat Floricăi, iubita dvs. Sunteți un poet format, integru. Cu nuanțe muzicale. Dragostea se revarsă din toți porii. Ca și grija dvs pentru animale: ‘’uite, vacile noastre-s la păscut’’. Vă ajutăm să publicați. Succes. FLORICA DINVALE, Galați. Sunteți iubita lui Dan Tomescu. Reproducem și din poezia dvs:’’Ai plecat fără să-mi spui nimic, Dane, Dane/acu’ io prăjesc o sută de copane/Din Brăila la Galați sunt numai burlane/ce dorești?, pe drumul de costișă ce duce la Tecuci vin patru cicloane?‘’ Excelent, doamnă Dinvale, excelent. Sunteți o pereche minunată. Mai trimiteți. ION FĂRĂFRAȚI, București. Ați visat Pacostea. Avea o coasă, un fluier, barbișon, guler înalt, se răstea la dvs în engleză: fac iu, fac iu, fac iu!! Apoi, Pacostea a trecut în camera cealaltă. Aveți două. Ați fi vrut trei, dar primarul general al capitalei nu-și face treaba. Nu-l mai alegeți. Pacostea s-a dus în bucătărie. A-ntrebat de cafea: aveți cafea. I-ați făcut două cești. Una pentru acolo și una pentru când pleacă, de drum. Că poate mai are cineva nevoie de ea. A plecat, spunând că se duce la primăria capitalei, serviciul comasări. Vrea să comaseze centura București cu lucrarea asta de la Doamna Ghica. Podul ăsta. Ce-o fi! VINERI GEORGESCU, Calafat. Comasarea asta vă convine, ați vrea să comasați salariul soției, singurul din casă. Când vine comasarea, ați vrea să fiți la mare, valuri, chestii, o vodcă-n față. Gagici, din care una să fie vecina dvs de hotel. Vă veți comasa cu ea câteva nopți. Până vine soțul dânșii cu bilet de la soția dvs. Explicații, nimic grav. La orizont, Mercur în casa a patra. Parol! ELENA DRAFT, Ploiești. V-ați uitat poeziile în lift. Una ne era adresată. Țineți minte doar începutul: ‘’Călimara se revarsă, se revarsă/Aida pune mâna pe coasă și Denis e cam nervoasă.‘’ Mișto. Țineți foarte mult la noi. Vă mulțumim.

COMASAREA INFRACTORILOR

....stai, stai, liniștită, putem vorbi...mă mut în balcon, abia aștept o țigară, că n-am apucat de azi dimineață, m-am tot frăsuit cu nimicuri, ști cum e...e normal să se comaseze, dragă..mai ales că spațiu e destul, numai foaierele alea de la Național și dăți seama...păi, să zicem că vezi la sala mare Exil a lu’ fata aia venită de la Paris, da de la Paris... piesa e prostă, n-ai ce să vezi, te uiți la ceas, ai o oră până închide la piața Norilor și tu n-ai luat cartofi, săpun, d-astea...te ridici și te duci în foaier unde este amenajată o piață...cumperi tot ce ai nevoie și, dacă vrei te-ntorci în sală, dacă vrei...dar acum ești liniștită, ți-ai luat haleala, una alta...și-n felul ăsta economisești timp, bani, exact ce trebuie pe timpul ăsta căcăcios, timpul, banii...inflația...așa trebuie, dragă, comasarea teatrelor cu piețele, foare bună idee....pot fi și măcelării, mall-uri în foaiere...și încet, încet, se pot lipi multe în acolo...stai zece minute în sală, înțelegi ceva sau nu din subiectul ăla de pe scenă și poc, cobori în foaier, unde e și frizerie, tonomat pentru dans...matrimoniale, da, ce râzi, matrimoniale, mai vezi o gagică, un gagiu, d-astea...de exemplu, tot sectorul 1 și 2 pot fi comasate în teatrul Național...cu doamna Ghica cu tot...e plin, dragă, că tot schimba-i subiectul, e plin...numai infractori.... de altfel, să știi, că poporul, orice popor sau societate, în general, are infractorii pe care-i merită...orice popor, numai că noi îi și alegem...noi nu avem infractori ca în occident, unde sunt d-ăștia mari care fură țări, orizonturi, palate, nu, noi avem d-ăștia mărunți care nu vor decât o slujbă babană...păi, nu vezi că școlile astea sunt pentru ei? Cu ăștia e altceva...Monte Carlo, chestii, iahturi....Da, așa ar trebui, comasați și infractorii că e destul loc în foaierele astea...pleci de la teatru, îți alegi un infractor și te culci...așa facem noi de secole...dormi și te-ntrebi cine-ți fură banii, democrația...ce să fac?...aia mică e bine, în Italia, nu, că în Norvegia e rea frig....prea frig...da....tu? Ce mai comasezi? Ha, ha, ha, ha....hai, că-i bună....!! Pa, dragă, pa, pa....

HOROSCOP

1. VĂRSĂTOR. Domnul Oscar Căciulă, critic de film și asociat principal al aceste zodii, face pentru nativi o descriere a filmului Barbie: este un film năstrușnic, roz, abundent. În rolul principal joacă Raluca Turcan. 2. BERBEC. Coboară retrograd. S-ar cădea o veste bună pentru nativi. Și anume că s-a aflat unde au dispărut Jon Biden cu soția sa acu’ de 1 august. Dânșii au fost zăriți la Urziceni unde a născut fata aia pe treptele spitalului pentru a fi siguri că plodul nu e al lor. 3. LEU. Căldură mare și comasări din zona politicului. Nativii atenție mare. Puteți pierde o grămadă de bani și luni și marți. Câinele Anapoda, întreținut de redacția blogului nostru, vrea să se comaseze cu PNL. Din nou, căldură mare. 4. SCORPION. Ciripitul interzis nu numai pentru nativi, ci și pentru cei care umblă alandala prin zodiac. Exemplu: capricornii. Vești pe seară. Una e despre bani. Într-un plic primiți zece lei cu reproducerea lui Mircea de când era bric, cutreiera mările și vorbea cu Traian Băsescu. 5. BALANȚĂ. În 2024, pentru economii severe, Eurovision va avea loc în El Salvador. În același timp cu evenimentul Miss Univers. Nativii, atenție mare. Mulți dintre voi puteți deveni celebri. Din echipa României vor face parte toți angajații tvr.

6. TAUR. Nativii, zice Loredana, foto, vor avea parte numai de bucurii spre finalul traiectoriei lui Pluto. Mercur în debandadă. Profitați.

EVADAREA

Colegul meu de salon, mecanicul auto, îmi făcu semn la buze de mare tăcere. Brusc, la gură îmi apăru un fermoar. Se așeză pe marginea patului meu, opri perfuzia și tensiometrul, televizorul. În salon mai erau directorul spitalului, medicul șef chirurgie, asistenta șefă, asistenta de tură, ceva gras cu mult umor, un brancardier, o infirmieră cu multe pături în cap, patru soliști de muzică folk aterizați în salon de pe Calea Victoriei de la evenimentele alea duminicale. Toți își luau notițe. Denis, hai să evadăm. De unde? Păi, de aici, din spital. Din spital? Nu te-ai săturat? Nu simți cum te stresează pătura asta albastră? Perna? Emisiunile politice? Și cum să facem? Uite, la vizită, cerem rudelor să ne aducă târnăcoape, lopeți, saci de rafie, beton, scară, electrică, un cărucior pentru subteran cum am văzut în filme, o gură de canal pe unde să ieșim. Toți cei din salon își notau. Apoi, continuă colegul, săpăm cam cinci zile. Pe unde? Păi, de la noi din salon, pe sub cabinetul șefului, prin curte, lift, parcare, până ajungem în stația lui 133, că la final vom lua autobuzul. Are și condiționat. Ca să facem ce afară? O afacere. O afacere cu globuri de anul nou. Să vând cel mai bine acum. Cum cu globuri? Păi, cumpărăm o instalație de umflat globuri, le umflăm, fraierii le cumpără, iar ele se-ntorc dezumflate la noi. E destul să cumpărăm zece globuri, foto, investiția-i mică. Ne-mbogățim stând în spital. Păi, ne-ntoarcem? De-asta evadăm? Da. Vindem numai în duminicile stradale, când lumea e puhoi pe Calea Victoriei. Da’, nu-i mai simplu să luăm bilet de voie? Păi, și tunelul? Tunelul pe sub cabinetul directorului. Dă-l încolo, nu-l mai facem. Nu se poate. Că atunci nu-i evadare. Nu e, spuse șeful spitalului. Nu e, spuse asistenta șefă. Nu, nu e spuse infirmiera nervoasă. Cum să fie evadare, spuse pompierul spitalului, aflat și el în salon pentru ’’în orice caz’’. Da, de ce nu evadați pe geam?, întrebă un solist folk care avea un acordeon în bandulieră. În situația asta, evadarea vostră ar putea fi preluată de televiziuni. Ceva nu e în regulă, spuse autoritar șeful spitalului. Uite cum facem! Evadăm noi, personalul medical, umflăm globurile alea, facem banul gros și-l împărțim și cu voi. Nu e bine? Ba da, am spus ușurat. Instant, în salon a apărut material minier. Au început săpăturile. Au zis că durează ceva, trebuie avut grijă să nu se surpe spitalul. Cam opt zile. Timp în care noi și personalul medical vindem globuri umflate pe Calea Victoriei. Zilnic între 17 și 21.

MELANCOLIA

În salon era liniște. Colegul meu își bătea cuie-n talpă. Mă vede mirat. Așa ne-a-nvățat meșterul meserie. Niciodată nepotcovit. Eu sunt mecanic auto și am plecat cu fratele meu în America. Am ajuns în Orlando. Potcoavele noastre au atras atenția și un tip ne-a dat un teren să deschidem o potcovărie. Dar nu potcovea nimeni nimic. Atunci am dat-o pe mecanică auto. Eram plini de bani. Într-o zi a oprit o tipă mișto și ne-a-ntrebat dacă putem să-i vopsim mașina în melancolie verde. Auzeam prima oară că melancolia are culoare. Tipa a plecat dar noi am rămas la cuțite. Că ce culori. Maro când e depresie mare. Roșie când e sinucidere. Dar ce n-am zis. Așa că mi-am făcut bagajul și-am revenit în țară. Am deschis un alt atelier pe Colentina. Ursul care era căutat pe Valea Prahovei era și el în salon, am uitat să vă zic. Zice: io când nu pot să deschid un frigider mă apucă o melancolie verde. Are dreptate gagica. Văd numai verde în jurul ochilor. Parol. Nu puteam să-l dăm afară din salon pentru că ne mânca perfuziile. Mai zise: și când sunt într-o mare visare tot verde văd. Căni verzi, pixuri verzi. Potcoave, mai zise vecinul meu, care-și smuse termometrul din cauza culorii. Asta-i de la halucinație, zise și aruncă termometrul înroșit pe ferestră. Așa, și să vă termin mai zise, mai am puțin. Într-o zi, în Colentina, acolo, a venit o tipă și a zis să-I vopsesc mașina în verde, ca așa-i melancolia ei. Am rămas trăznit, era tipa din State. Răsărise melancolia taman atunci și am luat-o de mână și i-am arătat-o, foto. E verde? Nu, a zis. Și a început să plângă. Ursul, deprins cu lacrimile, i-a sărit în ajutor taman când a intrat asistenta. Ea a-ntrebat: a cui e melancolia aia portocalie. N-am răspuns.

VINERI DE LA 6 ȘI 9. UIMITORUL INTERVIU AL SOPRANEI FELICIA FILIP

REDACTOR: Canalul Bîstroie Marea Neagră are, din câte am înțeles, 7-9 metri adâncime. Se poate cânta la un asemenea nivel? FELICIA FILIP: 7,9 metri pentru o scenă de operă e puțin. Înălțimile lor sunt cel puțin duble. În schimb în spațiul sugerat va trebui cântat doar ...repede. În rusă,Bîstro înseamnă repede. REDACTOR: ’’Duba duba draga mea, dă-mi căciula ta/Dacă tot ne despărțim, hai întâi să ne iubim, baby, baby.’’ Sunt versurile unei melodii compuse de mine. Ceva Rock. Iar linia melodica este așa: aaaa, ddduuuu, ieee, biiiii, gi bi bigi. Cred c-o pot cânta pe o scenă internațională. Pe care? Vă rog să-mi spuneți! FELICIA FILIP: Atenție la versuri,să nu fiți acuzat de plagiat! ,,Baby,baby" cânt eu cu IRIS! În rest,mesajul poetic este limpede și elevat. Cât despre linia muzicală vă rog să o revedeți. Lipsec ceva bemoli. Reveniți. Aștept! REDACTOR: La Slatina, orașul în care v-ați născut, am auzit că una din stațiile de metrou se va numi Eroii Revoluției. Tot Eroii de la București sau alții? N-ar fi normal ca această stație să vă poarte numele? FELICIA FILIP: Pe cât este de probabil ca Slatina să aibă metrou tot așa este ca o stație să se numească FELICIA FILIP Dar poate încercați să mă susțineți la metroul din Giurgiu,orașul Dumneavoastră natal.Acolo am avut mari succese!!

REDACTOR: Conservatorul din Slatina are și secție de aluminiu. Nu era mai firesc să fi urmat cursurile acestei facultăți? Ați fi devenit o cercetătoare celebră în Inteligența Artificială Românească din Aluminiu, IAR din Al, cu sediul la Calafat unde ar fi venit toate somitățile lumii să-și cumpere recipiente, haine, altele. Repet: nu era mai simplu? FELICIA FILIP: A trebuit să aleg. Tatăl meu a lucrat la Alro. Cunoșteam deci de mică valoarea aluminiului. Dar o mare profesoară de canto,de când m-a auzit prima oară cântând,a spus și a lăsat în scris că am în gât un bulgăre de aur. Am fost puțin în dubiu, dar, până la urmă, am optat pentru aur. REDACTOR: Albert Einstein a scris formula fericirii pe un bilet într-un restaurant japonez. A dat hârtiuța ospătarului. Acesta a vândut-o și a devenit milionar. Dacă ați avea o formulă a fericirii, cum ar suna, cât ar valora? FELICIA FILIP: Iată o întrebare ușoară. Formula fericirii este la îndemâna tuturor.Din păcate însă,puțini o folosesc.Secretul fericirii este IUBIREA.Adică acel sentiment total,necondiționat, neinteresat,neîngrădit. Prietenia,atracția, dragostea duse la absolut,la sublim.Acolo,în punctul acela, atingi FERICIREA!Simplu,nu? REDACTOR: Vă mulțumesc! A consemnat DENIS DINULESCU

VINERI DE LA 6 ȘI 9. FABULOSUL INTERVIU AL REGIZORULUI MIRCEA CORNIȘTEANU

1. REDACTOR: Este acum la modă, înțeleg, agricultura subacvatică. Se pare că va scoate omenirea din foamete. De ce nu încercați și dvs în spectacolul Vineri de la 6 și 9 un experiment pentru a convinge măcar spectatorii, dacă nu omenirea, de fabuloasa descoperire. Să luați de exemplu un borcan plin cu apă, să puneți în el un bob de grâu la ora 6 iar la ora 9 spectatorii să vadă în borcan ciorbă de fasole. MIRCEA CORNIȘTEANU: Spectatorii de la ora 6 vor găsi o ciorbă de fasolică românească cu costiță de fildeș, iar cei de la 9 cu coastă de azur. Singura condiție este să aducă cu ei borcanul, bine clătit, pentru a nu altera gustul ciorbei. 2. REDACTOR: Creșteți lebede. Aveți un domeniu lângă București care albește șoseaua de atât păsăret. Sunt și d-alea albe? Și d-alea negre? Sau sunt din cele roșii cu pămătuf în coadă, cu cioc albastru și pene mov? Ce le dați să mănânce? MIRCEA CORNIȘTEANU: Am lebede de toate culorile, care dansează permanent, până la moarte. Eu le pun zilnic mâncare din import, specială, dar ele nu mânâncă fiindcă dansează pe muzica lui Saint-Saens până mor.

3. REDACTOR: Am scris o piesă de teatru cu un singur personaj, un haiduc. El ia de la săraci, de la bogați și nu mai dă nimănui. Scenografia este o pădure plină de banane. Credeți c-am putea juca amândoi chestia asta? Pentru că, zic, suntem talentați. MIRCEA CORNIȘTEANU: Putem juca, dar cu condiția să nu chemăm pe nimeni să ne vadă. 4. REDACTOR: Cine-a pus căcat pe clanță? Un vers celebru dintr-un cântec de Adamo. Când să aflu cine s-a stins lumina și n-am mai auzit. Știți cumva cine? MIRCEA CORNIȘTEANU: Da știu, eu însumi. 5. REDACTOR: Sunteți un mare filatelist. Colecția dvs de zimbri este celebră. Nu miros? Unde-i țineți? Îi bateți zilnic? MIRCEA CORNIȘTEANU: Nu miros, PUT! Îi țin MINTE. Îi bat doar săptămânal, nu am putere să-i lovesc zilnic. Și încă ceva, dacă se poate! 6. REDACTOR: Vă rog! MIRCEA CORNIȘTEANU: Eventualii spectatori de vineri 23 iunie a.c. vor putea să se convingă de calitatea ciorbei de mai sus, al cărei preț este inclus în cel al biletului celui mai ieftin. Este un fel de ’’ciorba săracului’’. 7. REDACTOR: Vă mulțumesc! A consemnat DENIS DINULESCU

TOȚI ARE DREPTATE DE LA 6 ȘI 9

1. Noul ministru al culturii Raluca Turcan din guvernul cu același nume, va schimba propoziția cu care începe orice spectacol de teatru: În timpul desfășurării spectacolului vă rugăm să stingeți aparatele electronice și să folosiți wc-ul din fundul curții. 2. Noul ministru al mediului Fechete Cumva din guvernul cu același nume are doar grija centralelor de apartament. El a ieșit la media: Vor fi interzise aceste mijloace capitaliste de înlocuire a lemnului, cărbunelui, panourilor solare, chibritului și aragazului. 3. Mesajul de pe Marte a fost decodificat. De către organele abilitate, normal. El zice așa: Cine n-are Ciucă să-și cumpere. E plină România de așa ceva. 4. Domnul Educat a declarat că dacă merge ceva bine în România asta este Coaliția. 5. Chestia cu mărirea salariilor este o mare țeapă. Orice mărire este din start erodată de inflație. 6. Apare și Rednic pe media și zice că visul lui a fost să antreneze în Coreea de Sud. N-a zis nimic de cum a falimentat toate cluburile pe unde a trecut. 7. Anglia ar putea avea un nou minister: al norilor închiși, al cerului întunecat. La noi el se numește ministerul familiei și este condus de doamna Gabriela Firea din guvernul cu același nume.

8. Sătui de politică ne-am dus la spectacolul Vineri de la 6 și 9. Apare Mircea Dinescu și zice: Eram în metrou. La Paris. După atenție se-nchid ușile, lângă mine apare o țigancă. Mă vede și începe să urle la mahmurul care o însoțea la cerșit: Marine, Marineeeee! Uite-l, dragă, pe poetul ăla nebun pe care-l tot dau ăștia la televizor. Cum îi zice? Mihai Eminescu, tâmpito! 9. Pe urmă au dansat niște puști de la clasa Adinei Cezar. Tarara la stânga, tarara la dreapta, că te iubește femeile și e moarte dupe mine. Mișto, ce să zic? 10. Cam așa ceva.

PANTOFII MEI SUNT GATA DE BAL!

Corabia trece în fiecare dimineață în amonte cu măsline. E o corabie cu pânze, cu vâsle, cu marinari mai tot timpul beți, foto. Când trece se aud cântece, înjurături, și câteodată cerul este înnorat. Seara, matahala plutitoare trece în aval cu halva. Nu numai cu halva. Este încărcată și cu semințe de floare, cu mămăligă ieftină, cu pojar. De feicare dată când trece prin dreptul orașului nostru, căpitanul vasului iese din cabină, duce un binoclu la ochi, se scarpină, este admirativ și spune secundului său ceva ce noi de pe mal nu auzim, așa de mari sunt valurile, soarele, vântul. Căpitanul este un bărbat înalt, bine făcut, cu un sigur ochi. Se trage dintr-o familie de ciclopi de pe lângă gurile Dunării, cam de pe lângă Sulina. Corabia trece lent prin dreptul orașului nostru, cum spuneam, iar căpitanul cercetează fortificațiile, biserica veche din lemn de gutui, alimentara din centrul orașului de unde ar vrea să-și cumpere vreodată niște fețe de perne și trei peruci, nu mai mult. De câte ori trece corabia, aici am vrut să ajungem, Esmeralda, cea mai frumoasă fată din oraș, iese la geam și-l privește pe căpitan. S-a îndrăgostit de el din timpul războiului dus de orașul nostru cu dușmanii, război câștigat de noi pentru că corabia de care vorbim ne-a aprovizionat cu muniție, tunuri și otrăvuri speciale din lemn de nuc. Esmeralda îl iubește pe căpitan. Îi scrie mereu câte o epistolă, doar doar. Pune țidula în sticlă și o lasă pe Dunăre cum a auzit că se face. Dar căpitanul nu i-a răspuns niciodată. Trece impasibil, blond, cu ciclopul albastru și n-o bagă de seamă, deși tot orașul îi atrage atenția asupra dragostei Esmeraldei, cea mai frumoasă fată din oraș. Într-o zi s-a auzit un zgomot teribil. Ceva s-a rupt cu un sunet îngrozitor. Buuuummm, rrrrrraaaaan, graaaaaarrrffff. Se rupsese vâsla principală a corăbiei. Vasul a oprit în port. Atelierul de reparații s-a înviorat. Căpitanul a coborât pe chei la o tavernă. Esmeralda a prins de veste, s-a încălțat cu pantofii ei de aur și s-a decis brusc să nu rateze ocazia. Intră val vârtej în tavernă, se opri în dreptul căpitanului și-i spuse: Pantofii mei sunt gata de bal! De atunci, dansul lor zboară pe Dunăre. În sus și în jos. Acum sunt undeva pe la Budapesta. Da.

Cum mi-a fost ca profesoară în România

Cariera mea de profesor în România a fost scurtă, dar intensă. Eram profesoară la un liceu cu ştaif din urbea natală. Am ajuns acolo fiind prima pe listă după concurs. Am fost dirigintă, ba am apărut şi la televizor; am predat de la clasele primare pînă la postliceală. 

Locuiam la ai mei, deci stăteam gratis. Cu toate acestea, îmi puteam cumpăra doar un pantof într-o lună, iar pentru al doilea trebuia să aştept luna următoare. Erau vremurile în care trebuia să faci credit la bancă ca să-ți cumperi telefon mobil. 

Elevii mă iubeau, în general. Aşa de mult mă iubeau că se ofereau să-mi facă cinste în bar. "Lăsați, domnişoara profesoară, că ştim că aveți salariul mic". Ei ştiau cam totul despre mine, inclusiv cu cine ieşeam la un suc. Mulți dintre ei mîncau la pub, eu îmi luam un baton de la chioşc. Eu am muncit un an ca să-mi permit un telefon mobil cu abonament, ei îl aveau de mult de la părinți. 

De la batonul ăla mi s-o fi tras. Am fugit la Bucureşti, unde m-am angajat ca secretară pe un salariu de 2 ori mai mare decît cel de profesoară şi cu care puteam să-mi plătesc o chirie. Elevii s-or fi supărat pe mine, dar n-am avut de ales. Venise vremea să mut şi eu de la părinți.

VISE SPULBERATE

Surorile stau pe marginea cuibului sprijinite de spătarul unei canapele jigărite și vorbesc. Cuibul e sus pe un stâlp de iluminat pe care-l vezi de cum intri în comuna Daia, județ Giurgiu. Sunt ultimii copii din cei patru mii pe care barza Kali Margareta, foto, i-a adus în sudul țării. O mie a lăsat în Teleorman, o mie în Ialomița, încă o mie în Severin, nouă sute nouă zeci în Ilfov și vreo zece în județul Giurgiu. Mai sunt aceste trei fete. Surori. Acum Kali este plecată după mâncare prin satele vecine iar cele trei surori vorbesc. Io, zise prima, cu sânii atât de mari că se vedeau din șoseaua națională cauză din care aveau loc numeroase accidente mortale, io, dacă nimeresc la o familie bună, dispusă să mă crească după standarde moderne, când mă fac mare am să mă fac lighean. Un recipient în care să se adune toată apa pământului. Pentru că de apă este tot timpul nevoie. La arat, la spălat, la ciorbe, la ploi și după sex. Io, zise cea de-a două, dacă am să nimeresc într-o familie din Gogoșari din județ, am să mă fac mătură ca să ajut la transport. Șoselele-s nasoale-n țara noastră, după cum știți, iar io o să am grijă ca oamenii să ajungă repede unde trebuie și unde nu. Am să duc de colo, colo cereale, petrol, muzică. Un cântec bun face mai mult ca un litru de benzină, mai mult ca o felie de cozonac, mai mult ca o declarație de dragoste. Io, spuse cea de-a treia soră, cea mai plină de negi albaștri și mov, negi cu care speria băieții de la liceul Titu Maiorescu din Giurgiu, pe cei din port, pe cei de pe Podul Prieteniei și pe cei care se aprovizionau la Metro în Russe, io vreau să mă fac din aia care nu combate minciuna, nu știu cum să-i zic. De minciună va fi nevoie tot timpul. Chiar și în dragoste. Mai ales în dragoste când minciunelele sunt necesare. Asta, binențeles, dacă Margareta mă va lăsa în sânul unei familii cu scaun la cap. Una care să stea la curte, să aibă yaht, Bentley, porumb, pește, adică una înstărită. Că după ce stai în cuibul ăsta de căcat, vrei și tu o viață mai bună. Kali nu era prea departe. Găsise niscai râme ca să le ducă de mâncare fetelor. Când, brusc, îi sună telefonul. Era Martin, soțul ei. Un bărzoi gras, cult, intrigant. Îi spuse: lasă dracului fetele alea din Daia, se descurcă ele, vino la Sidney, e nevoie aici de copii. De alți copii. Copiii de aici au vise mai mari. Cum să-ți spun? Mai mari! Hai, deschideți aripile! Te-aștept! Kali Margareta se pierdu la orizont. Curând fu doar un punct pe cer în zbor spre Australia. Un punct mic cât o barză.