30 septembrie 2010

Razboi si copilarie

Am citit La Guerre des boutons, de Louis Pergaud, si-am vazut Jeux interdits. In ambele cazuri un roman celebru a devenit film. In "La Guerre..." copiii duc mai departe razboiul adultilor, iar in "Jeux interdits " copiii il ignora. Si ce fac parintii? Nu-i inteleg, nu-i sprijina, nu-i asculta. Romanul e delicios, filmul e cutremurator.
Citat din "La Guerre des boutons":
"- Tout de même, bon Dieu! qu'il y ait pitié aux enfants d'avoir des père et mère!
Un long silence suivit cette réflexion. Lebrac recachait le trésor jusqu'au jour de la nouvelle déclaration de guerre.
Chacun songeait à sa fessée, et, comme on redescendait entre les buissons de la Saute, La Crique, très ému, plein de la mélancolie de la neige prochaine et peut-être aussi du pressentiment des illusions perdues, laissa tomber ces mots:
- Dire que, quand nous serons grands, mous serons peut-être aussi bêtes qu'eux! "
Muzica filmului "Jeux interdits":

Muzici la minut

Evanescence - Bring Me To Life

28 septembrie 2010

O posta suedeza

Nu o gasesti decit sub forma de stand in diferite magazine, butice si nonstoape tinute de diverse persoane greu vorbitoare de engleza. Pentru mine e ca si cum n-ar exista posta suedeza. Desigur, postasul vine zilnic (de luni pina vineri) cu scrisorile si pachetele mici pe care le pune in cutia postala. Uneori vine, el sau altcineva, de mai multe ori pe zi. Bun. Cu pachetele de mari dimensiuni e complicat. Din cite am trait eu, lucrurile decurg in felul urmator.
Mai intii gasesti in cutia postala o scrisorica ce te invita sa-ti ridici pachetul de la adresa cutare, incepind cu ora de. Musai sa ai un act de identitate asupra-ti, iar de ridici pachetul destinat altcuiva sa te prezinti cu buletinul personal, plus cel al persoanei in cestiune, plus scrisorica - pe care oricum trebuie sa o prezinti, ca e pachetul pentru tine sau pentru altcineva. Te duci acolo, nenea-tanti postas-a de nevoie iti ia scrisorica si buletinul, le verifica scrupulos, te cauta la sistem si abia apoi iti da pachetul. Daca ti-l da.
De ce "daca"?! Pai imagineaza-ti ca primesti un pachet de la mama soacra, cu 3 destinatari la loc de cinste, printre care si un bebe fara carte de identitate suedeza. Cu scrisorica in mina, fugi repede la locul indicat sa-ti ridici coletul cu bunatati trimise cu dragoste netarmurita. Ajungi la fata locului, iei bon de ordine, astepti ca tanti sa caute in calculator si-ti deschizi sacosa pentru a primi trofeul. N-avem. Pachetul nu e aici. Pai cum nu e, daca am tidula?? Oi fi avind, da' n-avem. Sunati dvs la numaru' asta de telefon si intrebati. Pleci cu limba-nnodata, spunindu-ti ca suedezii e si ei oameni, mai gresesc. Hai sa asteptam o tira, sa mai vedem. Intre timp vine postasul cu alta scrisoare care zice ca pachetul se afla negresit la o alta adresa - de altfel cea de la care ridicai pina acum pachetele. Hai repede cu buletinul personal, ca-ti zici ca daca numele tau e trecut pe lista e suficient numai actul tau. Ce vorbesti, Johansoane?? Pai nu ajunge, mai aduceti un docoment si pentru persoana aia pitica din carucior, daca pretindeti ca si numele ei apare pe lista. Io de un'sa stiu? Toate acestea le afli cu ajutorul amabil al unui client care traduce pentru vinzatorul de acadele si timbre. Aveti intrebari? Adresati-le oral la numarul de telefon de-aicisa. La telefon mi se spune ca nu e posta, ci o firma care se ocupa cu distributia curierului, prin urmare nu fac ei regulile. Pentru ca statul suedez nu da carti de identitate la copii, cum face cel francez, sa ma duc la administratie sa-mi faca o hirtie cum ca copilul e copilul lu' ma-sa si lu' tac-su si ca indivizii aia sintem noi. Cu hirtia aia, plus actele de identitate ale celorlalti impricinati pot sa pun mina pe closca cu puii de aur. E clar?
La care una bucata barbat enervat, plus un teanc de pasapoarte, livrete de familie, acte de nastere si ce mai are omu' pe linga casa lui care sa posede stampila oficiala, ne indreptam spre buticul groazei. La presiunile noastre, cerberul cedeaza. Urmeaza un mail in care ne rugam toti cunoscutii sa NU ne trimita NICIODATA vreo scrisoare sau vreun pachet care sa contina mai mult de un nume si ala musai sa fie al meu. E clar??

23 septembrie 2010

Muzici la minut

Goodnight Moon - Shivaree

Les Roses d'Atacama

Am citit cartea asta a lui Luis Sepúlveda, care si-a gasit putin timp sa-mi scrie o dedicatie (sarumina, mama soacra). Sepúlveda e un militant ecologist si mare scriitor chilian. A vrut sa aduca un omagiu prietenilor si cunoscutilor care i-au marcat viata intr-un fel sau altul. Eroi ai rezistentei de zi cu zi, luptatori impotriva terorii sau conformismului. Oameni obisnuiti care n-au stau cu miinile in sin si nu s-au vaitat. Oameni minunati care au refuzat sa se supuna. Diferiti, stralucind pentru o zi in desertul obedientei, precum trandafirii din Atacama.

22 septembrie 2010

Alcoolul este viata

M-a trimis barbatul sa-i cumpar vin. Asa am ajuns la Systembolaget, reteaua de magazine de stat, singura crama autorizata sa vinda licori ce depasesc 3,5 grade. Din astea subgradate poti gasi la supermarchet, sub forma de bere pentru toate buzunarele. In schimb la magazinul susnumit nu exista sticluta de vin sub 8 (opt) euro! Berea are pret de circiuma (de la 1,5 euro in sus). Scuuuuuuuump, dom'le, scuuuuuuuump, dincolo (in Danemarca, de exemplu) era mai ieftin. Pai cum sa te mai imbeti decent la pretul asta?? Noroc ca exista vinul la cutie, si unde-s litrii mai multi, mai scade nota de plata. De brinza (buna) ne-am lasat, tre'sa ne lasam si de bautura.

18 septembrie 2010

Tot despre strazi si magazine

Ca pina nu termin ce-am de spus nu pot sa trec la subiectul urmator! Asadar, sint citeva retele de supermarcheturi in oras, dar cu cit e magazinul mai mic, cu atit preturile sint mai mari, chiar daca apartin aceleiasi retele! Inteleg ca arabul din colt are preturi mai ridicate, ca vinde te miri ce si mai nimic, dar magazinul de linga, care e de 5 ori mai mare, de ce are preturi la fel sau si mai si? Bun. Tot in magazine am intilnit un obicei (ce n-a vaxut Parisul, chiar asa): daca platesti cu cardul, casa de marcat functioneaza ca un bancomat. Adica bagi cardu/', tastezi pinu' si-i spui duduii de la casa ca vrei atita (din care-si trage banu' pentru marfa vinduta). Numai in Suedia mergi la magazin si primesti bani!!
La semafoare am vazut o functie, intilnita odata si in Romania: se aprinde galbenul si inainte de verde. Asa ca tot suedezul circula pe galben, care dureaza muuult mai mult decit in restul Europei. 
De salile de sport deschise nonstop am spus? Am spus. In unele intri noaptea pe baza de amprenta digitala, asa ca ai grija sa nu te arzi la degete inainte de a merge sa te dai cu bicicleta.
Restaurantele sint deschise, in general, de la ora 11, iar unele servesc doar masa de prinz. Suedezul obisnuieste sa se opreasca la o cafea si-un croasant, asa ca baruri sint peste tot, unele cu mese pe trotuar. Se fumeaza destul de mult si se cumpara tigari din multe locuri, inclusiv din supermarchet (in Franta nu gasesti decit in anumite baruri si magazine). Despre bautura si preturi vorbesc mai tirziu, cind o sa am mai multe informatii si nitica experienta (ca tocmai ni s-au terminat rezervele), stiu ca in magazinele "normale" nu gasesti decit bere pina la 3,5 grade, ce depaseste se vinde in magazine speciale, de stat, cu orar prohibitiv (luni-vineri, 10-18) si costa mai mult. Exista diverse sortimente de piine, numai ca pina acum n-am reusit sa cumpar o piine fara seminte sau fructe in ea! A, vorbind de mincare, se pare ca suedezul e ahtiat dupa chiftele, se gasesc peste tot (congelate sau semipreparate). Am dat si de magazinul arabesc cu biscuiti Gizi, balsam de rufe Lenor, cas, ardei capia si se pare ca exista si un magazin sirbesc, ba chiar si unul romanesc. Le-oi dibui eu si vi le torn aici.

15 septembrie 2010

Condica de datorii

Ramasesem datoare cu niste fotografii prin diverse articole despre Suedia. E ditamai sticlomatu, bagi petu' si marca banu'!
Nonstopu'de la parterul blocului:
Trecerile de pietoni cu bordura in vine si benzi deformate pentru cine are nevoie:
Exercitii de gimnastica in parc (gratis!):

14 septembrie 2010

Les Barons

Am vazut filmul asta si-am ris! Ce pacat ca morala trimite la munca, fie ea si din pasiune. Cica lenea si ingustimea mintii omoara. Noooooooo.

12 septembrie 2010

Ce n-a vazut Parisul - 2

In oras sint atit de multi iepuri, ca-n seara asta vinatorii au iesit la vinatoare. Se aud impuscaturi in cartier.

11 septembrie 2010

Viata pe aici

Tot despre oras o sa vorbesc si despre oameni, parca vad ca nu o sa-mi ramina nimic de spus despre ei intr-un articol separat. Mi se par fascinante strazile si trotuarele, cu benzi pentru biciclete, cu semafoare pentru biciclete. Semafoarele pentru pietoni sint atit sonore cit si luminoare, la trecerea de pietoni sint benzi speciale pentru nevazatori. Si nu stiu cum dracu' se face, dom'Videanu, da' aici bordurile se fac una cu asfaltul la orice colt de strada si inainte de zebra, ca sa poata traversa usor tot handicapatu' si puradelu' in carucioarele respective. Cum ajungi la semafor pui degetu' pe cerculetul sensibil si astepti culoarea verde. Cind traversezi esti atent si la biciclete, ca, de cele mai multe ori, tu, pieton, imparti trotuarul cu velocipede. Purtarea castii de protectie e obligatorie pentru copii (atunci cind sint pe bicicleta), in schimb se pare ca vorbitul la mobil pe timp de condus nu e interzis. Cum mi se pare prea frumos ca sa fie adevarat, o sa caut confirmari din 3 surse si-apoi o sa afim sus si tare adevarul. N-am gasit ambuteiaje, si mi s-a intimplat sa circul cu masina la diferite ore de trafic intens, in mod normal, in alte tari de proletari motorizati strabatute. Si-apoi sint restrictii de viteza peste tot, la mine in cartier, de exemplu, se circula cu 30 km/h.
Pe strazi mai gasesti si magazine, restaurante si case. Am regasit orarele prelungite la supermarchet, nonstoapele (6-24), unele de cartier, la parterul blocului, ghereta cu kebab si falafel. La tot pasul gasesti frizerii, coaforuri, saloane de tatuaj, solar, sali de sport (unele 24h/7) si alte mijloace de maltratare corporala. De unde si Cosinzenele intens bronzate si multicoloratii musculosi. Dar despre ei, intr-un episod viitor.

09 septembrie 2010

Orasul

Se numeste Malmö, e situat in sudul extrem al Suediei si cica e bine, clima e mai blinda. Mai blinda fata de Laponia, caci tara lui Mos Craciun e transfrontaliera. Noaptea a inceput deja sa cada la ora 20, ploua din senin si te miri ce si cam sufla vintul pe la coaste. N-am batut inca orasul in intregime, dar am o idee despre el si o pot prezenta in imagini.
Malmö (centrul orasului) e un imens Lipscani renovat, spalat si destul de bine intretinut. Printre casele de la o mie noua sute toamna se strecoara si cladiri de sticla, blocuri a la Calea Rahova-Pantelimon si casute decupate, parca, dintr-un sat pierdut din Transilvania.
Nu e atit de curat pe cit se povesteste, nu e nici rigoare nemteasca, nici manie englezeasca. Verdeata invadeaza betonul, parcurile se lafaie inghesuind parcarile cu plata, iar in gradini, copacii fac risipa de roade, intr-un dezinteres general. Pai sa fi vazut bunica-mea asa ceva, nu baga alambicul in priza si tragea vreo doua-trei damigeni de tuica?? Ia culege, mama, prunele alea, e pacat de ele!
Peisaj cu mere si biciclete. Bicicleta e, de departe, mijlocul de transport favorit al sudezului.Copiii sint tinuti pe portbagaj ori inghesuiti in remorci sau in bicicleta cu atas in fata. Strazile si trotuarele sint brazdate de piste pentru ciclisti. Exista si semafoare pentru biciclete, parcari pentru biciclete, magazine de biciclete la orice colt de strada, unde-ti poti umfla rotile gratuit.
Daca nu se urca pe bicicleta, suedezul ia autobuzul, ca circula dupa program, des si regulat, inclusiv noaptea!
Circiumi sint peste tot, dar sa cada bila de pe ASE daca am vazut vreun restaurant suedez! Asiatice de tot soiul, arabesti, ia saorma, ia kebabu', ia hamburgheru', ia pizza, ia sushiu', neamule. Stiu ca se maninca mult peste pe aici, dar pescarii n-am vazut. Servirea e inceata, pe aici oamenii se grabesc incet, savureaza momentu' si compania. Despre suedezi, mai tirziu.
Asta e una dintre pietele cele mai cunoscute (nume si altele de citit pe wikipedia si pe site-ul orasului), care apare pe toate cartile postale si e invadata de turisti, localnici si biciclete.
Daca iesi din centru te regasesti in Bucuresti, intr-un Berceni mai aerisit si cu strazi mai largi. Cum naiba sa nu ma simt ca acasa? Si la piata taranii sint tot bruneti, printre blocuri stau baietii in trening si cu lanturi la git, din masinile putine, unele de fitze mari, rasuna muzici orientale. Buricul tirgului il reprezinta mallurile si Ikea, aceasta biserica numarul 2, caci se pare ca suedezul e familist si religios.
Stau la malul marii, aici e portul, acolo e plaja, adica la 15-30 minute distanta (cu bicicleta). Gradele lipsesc pentru a face baie. Ne lipsesc noua astora mai frigurosi, ca aici lumea e calita, in nici un caz nu trebuie sa te iei dupa trecatori ca sa stii cum sa te imbraci. A, doar daca mai pui un pulovar in plus. Dar despre suedezi, combinatii alb-negru-galben si altele, am zis ca scriu altadata.