30 iulie 2020

HOROSCOP, august 2020


CAPRICORN – Mercur retrograd. Câmpii călcate în picioare de copitele cailor. Ape învolburate pe Venus. Nicio rachetă americană nu trece pe acolo. Doar câțiva nativi care recomandă tuturor spălatul pe mâini. Dragostea vine târziu în această perioadă. Și numai seara. La foc. În grădină. Sub nuc. În rest o mare liniște. Nicio veste, niciun ban, nicio avansare la slujbă. Distanțare.

LEU – Saturn în casa a patra. E luna în care vine meditatorul de fizică. Nu trebuie nimănui fizica lui, dar trebuie plătit ca să-și ia casă. Că n-are. Un vârtej de brânză. Semn că în bucătărie se lucrează la un platou. Cu jumări. Coji de ouă. Cartofi cruzi. Nativii își vor schimba viața. O vor da p-asta, și o vor lua pe cealaltă pe care o văd la televizor. Un tablou în ulei reprezentând un nativ cu ministrul Tătaru. Fără măști, că tabloul nu ia, nu aduce virus. Un cîștig la loto. Cedați banii celor care le trebuie izoletă.

FECIOARĂ – Zodie preocupată de pandemie. Astrele arată că nu scapă nimeni. Doar Esca. Seri în care nativii joacă baba oarba. Baba e oarbă și e antisemită. Vali Boeru toacă bine politica, dar sună a ceva. De văzut ce-i cu Pluto. Pluto are un cântar enorm care poate arăta cât cântăresc opt zeci de miliarde. Acul cântarului ne arată doar vreo zece miliarde. Autostrăzi și spitale. Atâta se poate de banii ăștia. Și la noi, și la bulgari. Și la cehi. Sănătate de fier pentru nativi. Colesterolul bun, diabetul crește. Într-o duminică primiți o invitație la mare. Apoi la Colentina.

TAUR – Guvernul Orban va scurta Horoscopul. Cu banii rămași va cumpăra tablete pentru amărâții satelor românești care n-au net și nici nu le trebuie. Câteva zodii vor fi schimbate. Peștii se vor numi Arafat. Un Arafat înoată, dă din aripi, vorbește așa cum l-a învățat structura la care a aderat înainte de 89, nu spunem care. Scorpionul și Săgetătorul vor dispărea și va apărea zodia Sursa. Din clipa aceea, Sursa va face Horoscopul. Un drum în America. Trump a deschis un atelier de șepci. Nicio mască fără șapcă. România va cumpăra în avans.

VĂRSĂTOR – Ioan Viștea, retrograd, scrie ceva despre Iohannis. Îl iubește. Vorbesc zilnic la telefon. Am surprins și noi o conversație: România normală? Da, da, România normală, de unde știți? Din discursuri. Că realitatea e altfel. Dar devine normală. Deci, România normală, educată. Da, și educată, uitasem. Educăm cu tabletele. Unde nu-i net, vai de picioare! Foate frumos, așa trebuie, să fie normală. Deci, România normală. Seara, prin Târgoviște umblă urșii. Se duc la hotel. Își iau de mâncare. Merg la teatru. Văd numai prostii. Asta-i România normală. Apoi, drumul continuă spre Sinaia. Vom vedea.

CAPRICORN – Doi nuci. În casa a opta. Jupiter zice că da. Cine știe?

Agenția Călimara






29 iulie 2020

Poșta redacției


Ilie Păduraru – Aveți un umăr mai larg, mai lung. Puteți căra pe el covoare, copii, două roabe. Deschideți-vă o firmă, zicem noi, o firmă de cărat covoare. A venit relansarea economică și deviza generală, la nivel de țară, este: covorul și locuitorul. După ce umpleți țara de covoare, faceți o spălătorie. Deviza va fi: jos mâinile curate de pe un covor murdar. Credem că vă veți umple de bani. Țineți-ne la curent.

Ioana Zack – Ia-ți scris o poezie iubitului. Reproducem: ieri cu căciula, azi cu paltonul/te uitai după mătrăguna aia/care nu știu ce are/nasol e că aveai un zâmbet cu mai multe înțelesuri/de ce? De ce?Iubitul meu, de ce? Frumoasă poezie și la obiect. Nu credem că vă merita. Paltonul, dacă era al dvs, luați-i-l. E din stofă bună, din aia din care se face rochia de gabardină. Costă o grămadă de bani. La Opus Marche, Paris, un asemenea obiect vestimentar costă trei mii de euro. Deși, e mai bine să continuați să-l iubiți.

Marin Francezu – Un site despre spălatul pe mâini. Tot ce se știe în lume despre această poveste inventată de președintele român. Cu apă, fără apă, cu săpun, fără, cu frecarea pe față și pe dos, cu spălat pe dinți fără periuță doar cu degetul, spălatul pe față, pe urechi, pe pisică etc. Bună idee. Ca să economisiți apa, nu puneți nicio picătură la mâncare, ciorbă, piftie.

Cornel Strat – Da, aveți dreptate: peste literatura română se poate trage apa. Mai ales peste cea contemporană. De aceea propunerea noastră pentru Nobel la literatură sunt câteva pagini din Iuga, Cărtărescu, Mureșan, Iohannis și Onțanu. La un loc.

Emil Tudorache – Sunteți maestrul de necontestat al ghicitorilor. Pe plan mondial. Reproducem una mai înțeleaptă, că numai de-astea publicăm: Cine n-are căciulă, să-l fut în gură. Nu știm cine poate ghici. Noi nu.

Andrei Begood – Un prieten bun vă tot îndeamnă să ieșiți la vot. Oricum, dar să ieșiți. L-ați întrebat: ies, dar cu cine să votez? Mi-a spus: știi tu. Asta cu lasă că știi tu este o prostie. Personal l-aș vota pe Nicușor Dan la Hala Matache, unde s-a și ilustrat temeinic prin anii două mii, pe securista aia useristă de la sectorul 1, Clotilde, dacă ar candida pe un șlep cu marfă, pe Piedone dacă n-ar candida, pe Dana Budeanu, și pe Traian Băsescu dacă aduce Anversul în Bărăgan. Asta la locale, că la președinție aș merge tot pe mâna lui Emil Constantinescu. Ăla cu Levantul. Aveți dreptate, dle Begood. Treceți pe la redacție.

Geta Dumbravă – Aveți trei copii nasoi. Răi. Nu se spală pe mâini. Nu tu mască. Bătăi într-una. Unul din ei e mare, 2,20 m, și vrea să se facă croitoreasă la un bordel din Amsterdam. Altul e și mai mare, al doilea, are 4, 56 m, și vrea să se facă tot croitoreasă la un bordel olandez. A treia-i o fată normală, care vrea să studieze Levantul Olandez într-un bordel din Parma. Sunt tare necăjită. De aceea vă întreb: nu mă puteți împrumuta cu un miliard de lei, să deschid un bordel la București, și să-mi țin copiii acasă, că tare-i iubesc. Treceți pe la redacție, doamnă, se poate.

Redacția Călimara.

28 iulie 2020

La mulți ani, Tina Cumva!


Foto, LAD și Denis.

Domnul Apollinaire, foto, este organizator de evenimente la noi în sat. Astăzi este ziua doamnei Tina Cumva și a fost angajat. S-a prezentat cu un sac mare în spate în care erau jucării, ghicitori, unelte, o mașină de ras, un generator electric și o pană de urs. A luat loc, și-a aranjat pălăria mare oranje. A spus: pe vremea mea se făceau niște petreceri uluitoare. Știam, și pe vremea noastră se făceau la fel. Mai zice: cârnații erau o nebunie. Și la noi la fel. Zice, nederanjat: îi prăjeam, luam un topor și împărțeam fiecăruia după nevoi. Dacă un invitat avea cinci copii, îi dădeam cinci porții. Și noi făceam la fel. Ne îmbătam. Și noi la fel. Apoi, criticam diverse lucruri. Și noi. Artificiile de la final ardeau tot satul. Și noi vrem la fel. În sfârșit, pentru petrecerea de acum m-am gândit să sacrificați un miel. Și noi la fel. Pentru ciorbă, friptură, și ce-o mai fi. Oasele le iau eu, îmi trebuie la magiile viitoare. Foarte bine. Câți miei aveți? Unul. Îmi pare rău.

Noi aveam mai mulți miei, dar numai unul a gustat din tipsia cu jăratec. L-am luat deoparte. Spune: înainte să mă faceți ciorbă, vreau să mă duc până la Uiești în pădure. I-am dar drumul. A adunat turma formată din toate animalele, chiar și-un râs ceva, doi crocodili de Neajlov și le-a spus: eu n-am să mai fiu. Dar vreau ca sacrificiul meu să nu fie degeaba. Spălați-vă pe mâini. Nu ieșiți din pădure chiar dacă trece căruța cu opt zeci de miliarde de la uniune. Nu-i niciun miliard în căruță, așa că puneți-vă măștile și prădați aiurea prin gări și spitale. Prin expoziții și filarmonici. Prin aer și prin resaturantele închise. Vă las. Vă iubesc.

Apoi, oaspeții. Ingineri, vopsitori, cosași, pescari, actori, Țăndărică, Țăndărica, o muscă cu un pepene sub braț, cinci haiduci din Videle, un ospătar de care n-aveam nevoie, un tip cu glugă roșie, o damă bine cu rotile, Tudor, Vlad, un fumător de heroină pură, Amina, Darian, cinci lebede grase, un mănunchi de balerini americani, Magda, Sonia, tribunalul de la Mârșa, un pește, doi medici cu un stetoscop care făceau o gălăgie monumentală. Că domnul Apollinaire a spus: și noi făceam la fel. Era cald, era soare, dansul s-a legat din nimic. Celentano. Din când în când, mia de oameni se oprea și striga: La mulți ani, doamna Tina Cumva! Unul, un fierar bătrân, a spus asta dintr-un prun. Altul din vârf de munte, ceea ce denotă diversitatea opiniilor, căldura urărilor, sinceritatea lor.

S-a mâncat bine, bine de tot. Vinete, ciuperci, mielul. Și noi mâncam la fel, a mai zis domnul Apollinaire, ba chiar luam și acasă și ne mai ajungeau bucatele multă vreme. Știind acest lucru, puneam mâncarea în frigider și hălăduiam câte patru zile pe la femei, congrese de magie, înălțimile unor munți pleșuvi sau pe la evenimente ca al vostru. Uite, se-nserează. Am să plec. Noi nu.


Invitații plecaseră. Doamna Tina Cumva ocupase gânditoare terasa udată cu parfum de măr. Prin livadă treceau pupeze, arici, Andronache, eu, un tip de la casa de pensii, o fereastră aprinsă, păpuși de toate vârstele, nepoți, copii, furnici, Mihnea, Laura și o vulpe. Adică toți cei pentru care doamna Tina Cumva înseamnă ceva. LA MULȚI ANI!!

d.

23 iulie 2020

La țară 4, Pupăza din Tei


Foto, wkp

Pupăza din Tei vine de fiecare dată în prunul din fundul curții noastre. Nu-i mulțumită de prunele din anul ăsta. Nu-i niciuna. Noi bem cafele și brusc apare pe terasă. Zice: vreau să pun condiții. Ce condiții, spunem noi, întrerupți dintr-o disuție despre Războiul Peloponesiac. Adică io spuneam că ăia atacau și atacau și degeaba. Tina Cumva la fel. Ce condiții? Zice: vreau să-mi montați o coardă cu care să zbor cât mai sus. Nu-i mai bună o mătură, întreb. Nu.

Ne-am dus la primăria Bucșani. Corzi aveți? Cu ce înălțime? Nu știm, vom vedea, dar se poate digital? Ca să nu mai tot batem drumul până aici. Sigur. Totul e online acum. Aveți tabletă? Nu. Avem calculatoare și net. Nu se poate decât pe tabletă. Din alea cumpărate de guvern. Mergeți mai întâi la magazie și vă luați una. Unde e magazia? Aflați de pe tabletă, că totul e online acum. Luați tableta, vedeți cât de mult se poate sări cu corda și veniți la noi. Cine sare coarda? Copilul? Avem și corzi cu amplitudine mare, așa că dacă tot vreți să scăpați de el luați una de două sute de metri. Dvs învârtiți la ea și el tot sare până dispare la orizont definitiv. După aia e treaba evidenței populației. Dar online-ul ăsta nu-nseamnă să nu ne mai ducem nicăieri? Să facem de-acasă și cu coarda și cu magazia și cu amplitudinea? Nu. Pentru că online nu știu decât alea de la guvern. Acum au sosit în țară 80 de miliarde și ele nu-ncap decât online, mă-nțelegeți? Nu. Sunteți soț și soție? Da. Și amândoi aveți același IQ? Da. Trebuie să-l puneți în dosarul cu șină și să-l depuneți la Fisc. Online. Alte probleme? Nu știm, nu știm să avem alte probleme. Poate doar condițiile puse de Pupăza din Tei. Aveți o Pupăză în Tei? Da. Și are mască? Nu.Cei fără mască nu pot lucra online.

Ne-am dus la depozitul de dosare cu șină. Pe ușă scria: Nicio masă fără șină. Din cele 80 de miliarde căpătate de la UE, 50 erau pentru dosarele cu șină. Era, sigur că da, viitorul online-ului.La ghișeu, o gagică ne-a-ntrebat de ce n-a venit și Pupăza. Aia din Tei. N-am știut să răspundem și atunci gagica ne-a băgat la ATI. Era un spital prin apropiere. Aici, toți pacienții numărau miliardele. Ne-am pus și noi la numărat. Noaptea târziu am terminat. Erau doar 15. În sfârșit, ne-au intubat, ne-au dat cu pelicanol și albastru de rufe, doi dezinfectanți puternici, și ne-au dat drumul la salon. O soră ne-a dat câte un dosar cu șină, care costa fiecare nici mai mult nici mai puțin decât un miliard de euro, și ne-a zis, sora, să le trimitem online la magazinul de corzi, că asta ne trebuie. Așa am făcut.

Pupăzoiul aduse o coardă uriașă. Naiba știe de unde. Era doar cu Pupăza din Tei la noi în curte. Hai să sărim coarda. Hai! În aer vorbeau: hai, să facem o fabrică de dosare cu șină. Unde? Aici, la oamenii ăștia în curte. E copiii buni. Și cum le vindem. N-ai nicio treabă. Le dăm drumul pe Neajlov și vin oamenii online și le cumpără. Și cu miliardele astea ce facem? Care? Alea de laUE. Păi, sunt șutite deja.

Seara, când ne-am întors, crescuse un pepene în curte. Hm! L-am împachetat, l-am pus într-un dosar cu șină și l-am trimis la ANAF. Pe coaja lui scrijelise cineva ceva. Fusese o vulpe.

D.

11 iulie 2020

La țară 3, Giacometti


Foto wkp

Bolborosea dimineața peste orășelul Mârșa. Adulții își făceau pachetele pentru slujbă. Care cu brânză, care cu slană, care cu ce-o fi. Toți lucrau la fabrica de arme. Copiii repetau Sadoveanu, se duceau la școală, mamele băteau mămăliga pentru pisici. Soarele era deja sus pe cer, cam în dreptul balconului lui Giacometti, iar omenirea asta se puse în mișcare. Numai Giacometti nu.

Marin Giacometti Pădure abia se dădu jos din pat. Era patron la singura băcănie din Mârșa și deschidea la 9. Vindea orz, plante medicinale, faianță pentru mașini, autobuze, gloanțe de furat, sucuri reci, dinți de rezervă și ce era mai curios mult zahăr. Niște englezi trecând prin Mârșa îl văzură desenând un sac plin de zahăr și-l porecliră Giacometti. Întâi a fost Giacometti din Mârșa, apoi numai Giacometti și așa i-a rămas numele. Pictând atât de mult tablouri cu saci de zahăr deschise o expoziție la MNAC și apoi la Luvru. Necazul lui porni de la Elvira.

Elvira Rond era din Mârșa și lucra ca vânzătoare la băcănia lui Giacometti. Erau cam de aceeași vârstă și se iubeau tare mult. Se pupau totă ziua printre gloanțe și saci de zahăr. Își făceau planuri să cucerească un oraș. Dacă s-ar fi putut Videle. Iubirea lor era aprigă, așa că Elvira vindea marfă, iat Giacometti picta nicovale, zahăr, unt și chiar coase din care-i veneau la magazin. Dar cu zahărul nu mai era bine. Era din ce în ce mai puțin și Giacometti făcu o pândă. Elvira fura din saci. Astfel că Giacometti nu mai avu ce picta deși zahăr primea tot timpul de la un văr de-al lui din București care-l fura de la fabrică. Elvira fura zahărul și-l ducea la o cofetărie de vizavi unde mama ei făcea cozonaci. Vestiții cozonaci de Mârșa, care se vindeau chiar și în Malmo. Așa că Giacometti era tare supărat, nu dormea nopțile, nu concepea ca iubita lui, cu care dormea în pat, să-l facă pe la spate. Trebuia să curme această situație.

Într-o zi, Giacometti cumpără cinci kile de vopsea și pictă un camion galben. Pe o pânză de trei pe trei. Mare. Cu pedale roz, volan albastru. O invită pe Elvira la plimbare. Tânăra nu bănui nimic. O luară prin Europa, prin Hamburg, prin Madrid. Se întrețineau spălându-se pe mâini, dând meditații la fizică și relaxând economia României pe unde apucau. Așa ajunseră pe Tamisa. Se spune că Regina Elisabeta își lua micul dejun în Turnul Londrei. De-acolo văzu o pată galbenă umbând prin oraș și crezu că-i o pălărie de-a ei. Dădu poruncă să fie prinsă. Să-i fie adusă. Să i se dea foc.


Peste ani, băiatul celor doi, unul Gauguin, care moștenise magazinul din Mârșa, primi un pachet din Londra. În el erau niște boruri de pălărie galbenă și vreo două bujii de camion. Mov. Așa mi s-a spus.

D





10 iulie 2020

La țară 2, poveste de dragoste.


Fâlfâie seceta prin Bărăgan. Trece de Videle, apoi de Uiești, de Vadu Lat, de Clejani, de cutare, cutare și se scurge probabil în Dunăre. Neajlovul nu face față. Peștii s-au cărat, pescarii sunt la cules de corcodușe, micile ambarcațiuni sunt plecate cu Covizii la spital și uite așa este o liniște mormântală. Poate o cioară să mai zică ceva, un graur. Numai la Fabrica de Peleți este agitație mare.

Maria încarcă stivuitorul. Nu e al ei, dar Marin, iubitul ei, bea cu băieții în spate. Marin a învățat-o cum să ridice, cum să descarce, cum să ceva la mașina asta și din cauza asta ține la el foarte mult. Îl lasă să bea, nu-l întreabă dacă și când vine acasă. Maria duce peleții la camion. Este comanda pentru București. Peleții sunt niște chestii din paie. Din paie presată. Ca niște cărămizi. Nu știe nimeni din fabrică la ce sunt buni, dar ei sunt angajați aici pe trei schimburi. Așa de mare e cererea. Din peleți se fac dinți, fuste, ard pe foc, pălării, mașini de cusut probabil, ață, ciocane și faianță pentru bucătărie. Camionul care încarcă duce toată marfa la un cabinet dentar. Maria a terminat și se schimbă. Își pune fusta verde din veston militar și-i face semn lui Marin că adică știe el ce și că-l așteaptă. Face ciorbița aia care-i place lui. De cocoș.

Marin se uită după ea. Când e sigur că e dusă, se ridică și se duce la Magazinul sătesc. Acolo vâzătoare e Veronica. Veronica e blondă, are ceva. Un tip cumpără marmeladă. Vrea la pahar. E o neînțelegere și Marin își dă seama. Îi dă un pumn individului și aruncă marmelada cât colo. O strânge pe Veronica în brațe. Zice: te iubesc! Se tăvălesc printre navetele de bere. Zice și ea: și eu te iubesc! Se descoase un sac de zahăr. Sunt dulci amândoi și-și fac planuri: să fugim din satul ăsta de căcat. Știu pe cineva în Dr Taberei, ne ajută, are un butic de bloc în care vinde de toate și am putea face bani că nu-i depunem. Cumpărăm acțiuni, ca-n filmele americane. Ție îți cumpăr o rochie ca a lui Julia Roberts. Verde. Importăm apoi peleți și desfacem o filială la Târgoviște. Înțelegi, iubita mea? Da. Uite, a venit ăla cu marmelada înapoi. Marin se ridică din brațele iubitei, luă un topor și-i sparse țeasta individului. Apoi fugi.

Maria alerga după cocoș. A naibii pasăre știa ea ceva. Îl văzură venind pe Marin. Fugea de mama focului. Intră în tindă și se ascunse în cuptorul plin cu peleți. Cocoșul se opri și-i spuse Mariei: fă, acum e momentul! Maria închise ușa cuptorului, aprinse un chibrit și dădu foc peleților. Focul mistui tot.


Maria ajunse cu cocoșul la Los Angeles. Munceau amândoi într-un cabaret pentru lighioane. Toate cu bani. Mulți bani. Într-o seară veni și Veronica. Era îmbrăcată exact ca Julia Roberts, în verde. Maria îi luă comanda și-o-ntrebă ce mai face. Fac bine, am dat casting și-am luat. E un film făcut de Scorsese despre o fabrică de peleți din Bărăgan. În film, eu dau foc la cuptor, nu tu.

D.

09 iulie 2020

HOROSCOP iulie 2020


Foto, wkp

LEU – O cămașă plutește prin aer spre miază zi. Semn de deșteptare. Este o cămașă dungată, pătrată, cu mâneci bufante, cu cravată, pe scurt este cămașa birunței, a viitorului belșug, al înțelepciunii târzii dar inutile, este deci cămașa penelistă care zboară odată cu relaxarea economiei românești. Nativii sunt în Casa a Patra a lui Jupiter și ai, n-ai treabă, urmăresc cămașa. În urma ei nu duduie nicio economie, ci doar un puternic spălat pe mâini după număratul banilor. Care bani? Păi, ăia din relansarea economiei. Niște neînțelegeri în partid din cauza nasturilor. Miliardarii zic că nu, alții că da, dar vine toamna curând și 27 septembrie. Femeile Leu atenție mare. Bărbații Leu la fel. Cămașa-i o minciună. Primiți un bilet.

BALANȚĂ – Numai cu drojdie de bere, altfel nu merge. Crește, crește și puneți sare după gust până Pluto se aliniază conform Planului de Relansare a Economiei Românești. Cozonacul crescut astfel este Cozonacul Suprem al românilor. Se gustă o felie. N-are importanță dacă e bună, toată lumea va zice că da. Nativii încarcă cozonacii ca semn de bunăvoință pentru UE. Nu e nevoie, este un horoscop mai criptat. O umbrelă uriașă încearcă să ascundă prostia din România. Se va întâmpla spre finalul acestei săptămâni. Chiar și luna viitoare. Premii în bani și în prima seară de copt cozonac apare o gagică brunetă mișto. O chiamă Marcela.

PEȘTI – Ni s-a spus să facem Horoscopul mai pe înțelesul cititorilor noștri. Bun. Nativii, ce vor face nativii acestei zodii? Dar ceilalți ai altor zodii? Nu știm. Se sparge o țeavă de gaze, se ciondănesc ciorile, se agravează ceva, ce-i de făcut?

SCORPION – O goeletă albastră vine spre noi. Este încârcată cu halva albastră. Niște gagici albastre trag pânzele de aceeași culoare. E foarte frumos. Un căpitan albastru, cu un copil albastru de mână apare pe punte și zice: Albastru!! Femeile se bucură. Goeleta se bucură. Copilul la fel și brusc totul se transformă în galben. O nebunie.

TAUR – La coadă la unt. Nu mai e cazul, dar ziceam așa. A cincea la rând Ileana Cosânzeana cu o pâine feliată în coș. Făt Frumos e mai în spate cu un topor de unt după el. Ca să ungă feliile Ilenei. Dar untul se termină repede, n-a fost decât un kil, pentru că repornirea economiei românești atâta poate, așadar începe bătaia. Cei doi îndrăgostiți fug sub auspiciile lui Marte, de data asta retrograd. Marte le spune: mă fut în untul vostru. Tinerii nu-nțeleg. Saturn zice și el: mă fut în untul vostru. Așa că tinerii merg în Parlamentul României. Acolo era untul. Tocmai vota.

CĂCIULĂ – Nativele primesc câte un buchet de flori. Multe roșii. Multe galbene. Albe. Albastre, verzi. Pluto obez. Marte sare coarda. Jupiter on-line. E semnul dragostei. Față de noi.

Agenția Călimara

08 iulie 2020

POȘTA REDACȚIEI


Foto Tina Cumva

Spre rușinea noastră n-am răspuns niciodată scrisorilor primite la redacție. Ce-am făcut în acești 15 ani? Am zugrăvit, am desenat, am scris, am făcut copii, am modificat cotele Dunării, ne-am uitat la gagici sau am așteptat rezolvarea lui 21 decembrie 1898. Fel de fel. Scrisorile sosite de la dvs au umplut acum geamantanele, sticlele, șifonierele din redacția noastră. Vom începe să răspundem la ele. Colaboratorul nostru, domnul He’slikearainbow se va ocupa de acum încolo regulat de acest aspect al frumoasei legături dintre Călimara cu Cerneală și dvs.

ISIDORA MĂRUNT – Galați. Aveți o fată de doi ani, la grădiniță, care vrea să dea meditații la fizică pentru a-și cumpăra o casă. Drăguța de ea. Fetița, pe nume, Mellow Yellow, vrea casă cu vedere la Dunăre, două garaje, un avion mic și să predea fizica fără cărți. E posibil, ne întrebați. Da.

GEORGE CALAPOD – Mihăilești. Ne-ați trimit o poezie de dragoste ca să vă spunem dacă o puteți cuceri astfel pe iubita dvs căreia n-aveți curajul să-i spuneți c-o iubiți. Reproducem: ‘’Mama spune că ești grasă și că ultima oară când ai fost la noi aveai o pată ciudată pe fustă, așa că a zis să nu te mai văd, du-te dracului!’’ Foarte frumoasă poezie. I-o trimitem lui Mihail Sadoveanu. Dânsul se pricepe. Tot ce vă putem spune noi este că dragostea dvs este frumoasă, sinceră, naivă. Continuați.

NINEL TOYOTA 2 – Pe sub geamul meu trec zilnic grupuri grupuri de peneliști cu lopeți, găleți etc care se duc să relanseze economia. Ce să fac, să mă alătur lor? Normal. La un moment dat drumul face la stânga, luați-o pe acolo, nu veți regreta. Acolo este cel mai mare restaurant din țară unde toți acoperiții își spală banii sau fac bani cash din marfă de furat. De-asta sunt și luptele astea pentru cârciumi. Să auzim de bine.

STOIAN MAN – Am o gaură în cămașă. Cum să procedez? Vă vor răspunde cititorii noștri. E mare gaura?

LILLI GUN - Scrieți literatură română contemporană de mult. Ultimul dvs roman este de dragoste. Ceva cu un băiat care se spală zilnic pe mâini la televizor și cu o fată care face la fel. Conflictul devine din faptul că ei nu plătesc apa, lumina, laptele, ciorba de burtă, schiul, CSAȚ-ul, adică se înțelege ceva din ce vă zic? Că dacă nu, scriu alt roman. Tot de dagoste, că mai am o idée cu două veverițe și-un lup. Lupul era rău, rău de dot. Ce să zic? Continuați să scrieți doamnă Gun, literatura română are nevoie de dvs ca de apă, ciorbă, lapte și cum mai spuneți pe acolo. Succes și mai trimiteți.

DAN CAFFE – În filmul românesc La Gomera se tot fluieră, fiu, fiu, fiu. Ar fi fost frumos să fluier și eu în loc să vă scriu? Credem că da. Acolo, în film, fiu, fiu ăsta este în alt context, așa că fiți atent.
PAVEL NASOLU – O iubesc foarte mult pe Viorica, vecina mea de aceeași vârstă cu mine, nu dorm, nu cânt, chestii. Ce să fac? Fugi, dragă Paul, și când vei avea pensia mărită cu 40% întoarce-te. Ai să vezi!

ALEXANDRU CONTEXT – Ești încă marinar pe o corvetă. Ne-ai trimit un bilet într-o sticlă acum 300 de ani. N-a ajuns. Ce scria? O iubesc pe Dana, tipa din Barcelona care era pe chei când m-am îmbarcat spre Americi. Mi-a zis că m-așteaptă. Ce să fac? Vă dăm adresa: Cartierul Militari, strada Floreasca 2 bl 10, sc 11, lucrează la o băcănie la care se vând numai sticle cu mesaje înăuntru. N-o mai chiamă Dana, ci Stella și are nouă copii. Succes.

Redacția






01 iulie 2020

Republica LA ŢARĂ 1


Foto wkp

Încet, aşa cum le-a trebuit să asimileze stiloul pe care tot ei l-au inventat, românii, goniţi de pandemie, de feţele avocaţilor poporului, de valurile Elenei Udrea sau de minciunile cu relansarea economiei, românii deci se vor muta la ţară. Va lua fiinţă astfel o nuă entitate statală: Republica LA ŢARĂ. În casele din noua republică, vezi foto, îşi vor pune mai întâi televizoarele ca să fie la curent cu ce zic Gâdea şi Câţu, că numai ăştia vorbesc. Apoi, cele două camere din fundul curţii, foto. Şi gata. Sfatul familiei format din mama, tata, Orban, Vulpiţa, Capatos, Firea şi Nicuşor Dan vor împărţi trebile noii republici în care vor fi curând mii şi mii de case. De văi. De economii care duduie. De floarea soarelui. De on-line. De medicamente contra prostatitei sau de lapte ca la ţară.


Noua Republică nu va avea nevoie de guvern, de minştri, de ANAF, de NEANAF, de Liga 1, de Tolontan sau Puric, ca să nu mai spunem de un prim ministru. Nu. Va fi deajuns să numească dintre ei o Cumnată. Cumnata trebuie să fie din Pădurea Uieşti, judeţ Giurgiu, şi să se priceapă la toate, dar mai ales la achiziţii. Republica are nevoie de un creion pentru Gazeta de Perete? CUMNATA va achiziţiona unul cu cinci bani şi-l va vinde noii republici cu un milion de lei. Vă daţi seama, că la banii ăştia, creionul nu se va termina niciodată. Dar vor trebui două sute, pentru că trebuie să scrie şi ciobanul la oi, şi hoţul la furat, şi ăla de-i plăteşti telefonul şi ăia de la Godacul din Bolinitin. În felul acesta, CUMNATA, va achiziţiona trei portavioane care să plutească pe Neajlov, două terenuri de fotbal pentru cei 300 de locuitori ai noii Republici LA ŢARĂ, precum şi un milion de ouă pentru o omletă uriaşă care ar putea fi exportată, în felul acesta nemadeschizându-se restaurantele noii formaţiuni statale.


Viaţa din nou Republică va decurge liniştit. Când vine seara, Cumnata stinge lumina şi toată populaţia ţării se va uita la televizor la Stelian Tănase. Dimineaţa, Cumnata va aprinde lumina. Astfel vor putea fi văzuţi Tătaru, Rafila şi Vela aducând noul drapel al Republicii La Ţară, vezi foto. Îl vor pune în mijloc. Îl vor pune pe bancnote, pe ştranduri. Îl vor pune pe stadioane, pe farurile de la Marea Neagră, pe cuirasatele cu piraţi moderni şi corupţi, pe tabletele on-line şi pe europarlamentarii români de la Buxelles.

Va urma un banchet cu CUMNATA, care va împărţi banii de măşti, de gaze, de transelectrica, de fotbal, de şcoli, de wc-uri în fundul curţii. Până târziu, până târziu în noapte.

Va urma, D.

Repubklica