Vin sau plec

România here I come!

Transportatoarea

Psst! Voi stiti prin ce locuri sta ascunsa cocaina pe care o consuma(ti) unii (dintre voi)?! Probabil ca unii stiu ca fructul asta oprit are ceva legatura cu frunzele lui Adam si Eva... Am dat de o varianta de transport light, da' care imi miroase urit si suna ca naiba: Romanca prinsa la Roma cu cocaina in chiloti si sutien.

Telegrame din Franta-3

Gata si cu alegerile regionale! * Aseara, harta Frantei era toata roz pe televizoare, dupa ce s-a dat dezlegare la previziuni si analize. * Asta inseamna ca a cistigat Partidul Socialist & cie. * Ségolène Royal, madama ce era sa devina prima prezidenta a Frantei, a cistigat detasat in regiunea pe care o conducea deja (Poitou-Charente). * Iar incep visurile de marire. * Se face deja remaniere guvernamentala, odata cu insamintarile de primavara. * Nu mai ai loc de tractoare pe drumurile comunale. * Stop

Sa ne dati primarul inapoi

Paradoxali mai sintem noi, romanii. Pe de o parte ne vaicarim sub ochii presei ca sa se termine odata naibii cu hotii si coruptii care ne conduc tara de atitia ani si uite unde dracu' am ajuns, iar pe de alta facem adunari ad-hoc de sustinere a unor primari condamnati sau arestati preventiv. Tot sub ochii presei, sa se vada cit sintem noi de solidari si cum ne mai freamata in vene gena dreptatii. Paradoxul romanesc e mai tare ca Codul lui da Vinci.

Dreptul de a avea dreptul

Mergind tot inainte cu dreptul de autor, adica cu dreptul unui lant teoretic infinit de intermediari care-si cer drepturile de urma unui autor, se va ajunge la niste situatii de tot risul. Una e sa se puna copyright pe orice - si astept cu nerabdare copyrightul pe roata, apa calda si oul de gaina. Alta e sa nu se mai produca obiectul copyrightului, de teama de a nu fi folosit "ilegal". Pentru ca, daca a fost folosit "ilegal", deci gratuit, nu mai produce bani daca e folosit "legal", deci contra money. Cum a patit saracul Slash care a facut un duet cu Fergie. Pai cum sa mai puna omul cintecelul pe noul album, daca a circulat deja pe net?? Cine dracu' il mai cumpara? Ca e rasuflat de-acum! Si cind ma gindesc ca, mai antart, intii se stringeau cintecele de album, eventual rodate prin concerte, festivaluri, si-apoi iesea placa, spre bucuria fanilor care-o cumparau, ce sa faca, din lipsa de youtube, trilulilu, dc++ si alte scule de piratat. Ce vremuri, se punea casetofonul pe masina si se bucura tot cartierul. Acum fiecare e cu ipodul in buzunar, castile pe urechi, in autobuze nu se aude decit cum se sparg seminte. Pina se copyright-eaza si astea.

As bea un lichid

Presa romaneasca e sursa garantata de buna dispozitie si voie buna. Luati de-aici proba de inteligenta a scriiturii si constiinciozitate inainte de masa de prinz, intre 2 twittere si un joc online: MApN recunoaste: Doua avioane militare aeriene au survolat spatiul aerian al Romaniei. Ca miine se umple Marea Neagra de submarine subacvatice si de sirene inotatoare.

Criza mondiala a petrolului afecteaza grav Romania

Dar romanul inventiv gaseste solutia imediat:

Voisinule, merci de rapel!

Tarii, cit mai multi copii!

Normal, ca sa aiba cine ne plati pensiile. Daca esti fixat pe cariera si n-ai timp nici macar sa-i faci, daramite sa-i stergi in partile curgatoare, mai exista o cale pentru a servi acestui scop nobil: convinge-i pe altii sa faca! Uite, in Taiwan se plateste bine munca asta de convingere. Si nici nu trebuie sa umbli din poarta-n poarta, tre' sa scoti doar un slogan. E adevarat, tara e cam pustie (am scris si despre asta in Jurnalele de bord), dar e misto, traficul e lejer, poti sa-ntorci si-n intersectie (done that), gasesti loc de parcare, nu urla puradelu' in miez de noapte ca-i ies dintii. In plus, fiind atit de subnumerari, ii papa China cit ai zice friptura-de-ciine-si-garnitura-de-limbrici. Cu betisoare.

Colorata, miine-i gata!

Paparratzînd pe soselele patriei.

Unde se vede treaba ca doi cai putere nu mai sint de-ajuns:

Cine a spus ca Loganul nu e incapator? Iata-l si pe post de usa la privata:

Bruxelles, intre doua trenuri si EPSO

Am readus de dincolo articolul asta pentru ca are oaresce audienta, na, si mai e si de utilitate publica.

M-am trezit la 6 fara un sfert ca sa prind trenul de 7 fara cinci spre Bruxelles. Iute tren, intr-o ora si 20 de minute eram deja acolo (ca plecam de la Paris). Gara mare de tot, asta alor de Sud (Midi). Ies sa fac coada la taxi, ca nu stiu ce altceva as putea lua pina la Parcul Expozitiilor, desi exista si tramvai, si metrou, si autobuz. Da’ asa e cind nu cunosti (eram in premiera mondiala in Belgia), crezi ca esti in criza de timp (o ora de asteptat in frig, in fara unor porti inchise).

Din taxi, Bruxelles-ul se vede frumos, cu parcuri multe si case de caramida in diferite nuante. Pe la geamuri de blocuri atirna steaguri.

E, batem tontoroiu’ la locul faptei, ca e cam frig. In jur aud vorbindu-se in diverse limbi (ale Uniunii Europene, fireste). Romaneste am auzit cam dupa vreo jumatate de ora de asteptat. Doua italience dau din miini si din gura de zor. O alta italianca (din Sardinia, mamma) isi exerseaza engleza in fata unei dudui pletoase, aprobatoare si de nationalitate neidentificabila. Tot asteptind ora X, limbile se inmultesc. Intre timp apare si romanul detectat prin sistemul binecunoscut « tras cu urechea ». Urit, stiu. Da’ asa am avut si eu cu cine sta de vorba.Intram. Bafta. Zvonurile incep sa circule. Catindatii citesc din carti (ce carti, dom’le ??), notite, vorbesc intre ei sau la telefon, fumeaza.

Trece prima proba. Ne aflam intr-o sala mare, ca o sala polivalenta de-a noastra, din care au fost scoase eventual portile de handbal si cosu’ de baschet.

In timpul pauzei se inmultesc si romanii. Am cam fi 5. Se pare ca mai toata lumea cunoaste pe cineva, are o sursa, un contact intr-o institutie europeana sau macar a cautat informatii pe net despre concurs. Mai putin subsemnata.Cu un sfert de ora inainte de « proba b) », se deschid usile de la polivalenta (pre limba lor Palatul nr. 1). 300 de persoane (din care, in majoritate cam zbrobitoare, femei) se straduiesc sa faca pipi in timp record.

Fie. Telefoanele inca mai suna pe infundate, in sacose, printre fituici (pastrate cu grija la piciorul mesei). Sint in sectorul cu francezi (cine face ca mine, ca mine pateste, logic), care asteapta telefoane si mesaje importante si s’en fichent de reprosurile supraveghetoarelor. In pauza, mai toata lumea era agatata de mobil ca sa afle raspunsurile la cele mai fierbinti intrebari din lume (ce e ala jpeg ? ce politician american era considerat mare comunicator ??). Spre sfirsitul probelor, unii nici macar nu asteapta fluierul final pentru a-si deschide telefoanele. In jurul meu se scriu pagini peste pagini (asta-i cusurul meu, sint concisa), unii isi mai corecteaza lucrarea si dupa ce s-a dat semnalul de pus stilou’ jos. La plecare, mai toata lumea baga in buzunar pixu’ de 2 lei care ne-a fost impartit. Ii urez bafta romancei pe care am bagat-o peste rind la buda si fac niste poze dupa cum se poate admira ici si colo.

Inainte de a iesi, o ultima coada de pipi, ura si la gara cu tramvaiul, ca e de 10 ori mai ieftin decit taxiul. Vatmanul e simpatic si ma serveste cu un tichet (ca cel de la metrou de la Bucuresti), la 2 euro calatoria (la distributor e 1,50 da’ n-a mers). Pe la geamuri sint aceleasi steaguri agatate, casutele sint la fel de rosii, doamnele poarta baticuri si rochii pina in pamint, iar gara e la fel de mare si de bine indicata. Bonus, un defileu de moda de lenjerie intima la care casca gura lumea ajunsa in avans.

Cit scriu rindurile astea, in direct deci, in tren, am si intrat in Franta (in 20 de minute). Tovarasa de bancheta ma intreaba daca nu e imbracata prea sobru pentru o intilnire cu « un prieten pe care nu l-a mai vazut demult ». Dupa care se desparte prin mesaj lasat in casuta vocala de unu’ cu care se pare ca nu mai are nimic in comun.

Bruxelles-u’ e istorie.

Doua la un leu - 3

Sanitarii priceputi:

1. Cum sa-ti maresti sansele de a iesi viu in spitalele romanesti.
2. Cum sa ai un putz sanatos.

Refuzati de chinezi

Astia micii au inceput sa faca mofturi. E normal, doar ii bat pe umar pe americani, miine poimiine se catara pe primul loc din clasamentul superputerilor mondiale. Au inceput sa ridice pretentii asupra calitatii produselor, ei care au umplut mapamondul cu marfuri contrafacute, lapte infestat si alte gingasii care functioneaza de toti banii platiti pe ele. Uite ca au testat haine cu etichete de marca si le-au judecat periculoase pentru sanatatea cetatenilor! Ei, care traiesc intr-un furnal (am scris despre asta prin Jurnalele de bord). Hainele proveneau din diverse tari, printre care si Romania. Te pomenesti c-or fi lucrate tot de miini galbene dibace si platite la negru. Eu le zic bravo, sa propuna norme si standarde si sa le impuna lumii, ce show o sa iasa!!

Digestiv

Am aflat mai demult de infiintarea in Romania a unei Banci de alimente de catre Crucea Rosie. Acum citesc ca actiunea lor a avut succes, ca voluntarii au strins tone de alimente, cronometrindu-se ca in orice institutie lucrativa. Aveati si cartela de pontaj, oameni buni?! Ca orice articol de ziar care se respecta, nici acesta nu are informatii utile despre campanie (in afara de orele si tonele in cifre). Ma refer la un site, un numar de telefon, un calendar al urmatoarelor actiuni., daca e cu "va urma". Campania in sine e minunata, titlul ei e prea lung si lesinat, comunicarea de dupa mi se pare defectuoasa. Cel putin in Cotidianul. Desigur, textul e la limita lacrimogenului, dar incomplet.

Analitice sint caile Domnului

De Google Analytics vorbesc. Scriu de 6 zile pe blogul asta. Contoarele imi arata vreo 2oo si ceva de curiosi patati cu cerneala pe nas, insa GA zice ca am avut 0 (zero) cititori! Jur ca n-am umblat la setari, acestea datind de pe vremea cind am adaugat calimara punct com pe lista. Aseara am adaugat calimara punct blogspot pe niste motoare de cautare, urmind niste sfaturi de cum sa cresc vizibilitatea blogului. Exista vreo explicatie pentru zero-ul ala barat cotidian? LE 17.03: Asa da! Am sters calimara punct blogspot de pe GA si am repus-o la loc. Nu mai am istoric, dar am cititori. Ca sa nu mai zic de saltul aproape mortal de pe ZeList peste aproape doojdemii de pozitii.

I love you, Michael!

LE: Am reinviat articolul asta pentru ca am vesti proaspete la subiect: Administratorii averii lui Michael Jackson au semnat un contract de 200 milioane de dolari cu Sony

La un moment dat replica asta devenise culta. Un fel de summum al admiratiei si iubirii neconditionate pentru... pentru... pentru cine de fapt??

Un artist foarte bun, de acord, care a revolutionat muzica pop, se prea poate. Dar, fratilor, n-a mai scos nimic (bun) pe piata de ani buni! Ultima lui cintare live a fost lamentabila. Planuia o serie de concerte (cica ultima, da' n-a mai avut parte, saracu') pentru ca era inglodat in datorii si avea nevoie de bani. Pamintul s-a invirtit, muzica s-a cintat si fara el.

Cit a fost pe piata - ca asta e realitatea, artistii din ziua de azi sint marfuri expuse permanent pe raft - si-a construit o imagine de diva, ca asta intriga, atrage si vinde, pina la urma! Imagine si la propriu si la figurat si o identitate incerta, amorfa si volatila. Din punct de vedere creativ nu mai spunea nimic de mult, dar legenda a continuat sa fie puternica, ca un refren pe care nu ni-l mai putem scoate din minte. De el ca om nici nu indraznesc sa ma pronunt, are cine sa-l judece acum.

Deci terminat din punct de vedere muzical, cu moralul nu tocmai la inaltime, cu psihicul tulburat din frageda pruncie pare-se, nemuritorul Michael a facut ultimul gest care sa-l scoata iarasi in prim-plan: a murit. Nu se astepta nimeni, fireste, doar respira aer pur imbuteliat si avea toate sansele sa ingroape intreaga umanitate. Ba mai dormea si intr-un sicriu de sticla (zvon scos pe piata de insusi megastarul). Regele muzicii pop. Zeul a murit. Un zeu debil, instabil psihic, labil emotional. Un om la cincizeci de ani cu voce de copil si chip de monstru. Rezultat al propriilor alegeri si gesturi.

Nu s-au scurs inca 24 de ore de la mica apocalisa si s-au intimplat urmatoarele: internetul a fost la un pas de colaps, vinzarile online ale muzicii lui au explodat, mapamondul intreg e stupefiat. Inca o dovada ca omul trebuie sa moara pentru ca artistul sa fie reconsiderat. Aflam ca era falit, dependent de medicamente (lua morfina in fiecare zi), ca-si albise pielea cu adevarat, ca isi cheltuia banii nebuneste. Se deschide haznaua si ies toate mirosurile fetide inaintea descompunerii cadavrului. Care, fiind atit de indopat cu chimicale, are sanse mari sa nu se descompuna deloc si, prin urmare, sa fie promovat sfint la urmatoarea deshumare. Aviz Vaticanului. Numai Obama tace suspect. Pai sa declare, domnule, zile fara numar de doliu national! Doar nu moare in fiecare zi un megastar!

Dar sa fim seriosi. Viata merge inainte, ramin CD-urile care umfla profiturile Sony si ale mostenitorilor. Omul parea oricum iesit din cimitirul mortilor vii. Artistul a dat tot ce-a putut si era mort de mult.

Membrii familiei cer, intr-o conferinta de presa, respectarea intimitatii familiei. E ca si cum ar comunica direct coordonatele inmormintarii si ar spune mai apoi fanilor sa se tina deoparte.

LE 08.07: Culmea cupiditatii de azi: se vind cópii ale cartificatului de deces al lui MJ cu 12 dolari! Oare miine ce-o mai aparea pe tarabe?

Doua la un leu - 2

A tunat si s-au adunat: 1. Cica s-a intimplat un jaf armat la o casa de amanet din Vatican. Moama, cite oximoroane in propozitia asta, plus blasfemie, basca incalcarea poruncilor vizualizate de Moise! 2. Nino-nino, la Oradea s-a deschis un Centru de excelenta in spionaj si contraspionaj. De-acum o sa avem spioni cu patalama recunoscuta in statele NATO. Aia de muncesc la negru au voie la cursuri IDD?

Convocatiunea

Am citit la Convocation de Herta Muller, Editions Métaillé, 2001. Noroc cu babaciunea Veta, ca iar aminam sa-mpartasesc impresiile. Am primit cartea cadou de Craciun de la soacra-mea. Sa nu v-aud gura. Frau Muller tocmai fusese nobelizata. Se stia ca e nascuta in Romania, asa ca am gasit opera sub brad. De data asta cartea nu are dedicatie, ca autoarea inca nu a ajuns la Strasbourg, dar ma paste si cartea dedicata. Cum am desfacut cadoul am si primit indicatii: stii, e romanca, a luat premiul Nobel pentru literatura uau uau. DA, sigur ca stiam, doar ne-am apropriat, noi, romanii, premiul asta, fara prea mare merit (pentru noi). Am rasfoit cartea ca asa e frumos cind primesti un cadou, sa te arati interesat de el. Citesc un nume neaos - Nelu, apoi ceva cu un tramvai, coada la nu stiu ce. Zic da, e de-a noastra, despre noi si pentru noi. Pe la inceputul lunii m-apuc s-o citesc. A fost tare greu. Din primele rinduri m-am trezit aruncata intr-un mare oras (credeam ca e Bucuresti, dar poate ca nu e) romanesc, pe vremea comunista. Atmosfera se cunoaste. Personajul principal (o tinara fara nume) e convocata la militie pentru interogatorii periodice. A avut tupeul sa bage bilete in buzunarele pantalonilor pentru export, bilete in care isi lasa coordonatele. Super idee de marketing personal, in vremea cea fara de agentii matrimoniale. Si doamna povesteste cum se pregateste de mers la interogatoriu (nuca, corsaj verde, tramvai). Povestirea e intrerupta in toate incheieturile, apar personaje cu povestile lor respective, mai la deal, mai la vale, mai intii mor si apoi aflam care le e rostul. Bref, in dulcele stil optzecist. Aveam impresia ca ma uit la o coproductie Pita-Daneliuc. Totul e agrementat cu simboluri, analogii, gesturi absurde sau cel putin gratuite. Nimeni si nimic nu e normal in cartea asta. Naratoarea in nici un caz, e in concubinaj (zice ca maritata, da' nu o cred) cu un alcoolic, prietena ei cea mai buna (careia ii placeau doar barbatii de la 50 de ani in sus) e omorita in timp ce trecea fraudulos granita si mai apoi mincata de ciini, vecinii sint dusi cu pluta, taica-su se culca cu o fata de virsta ei, maica-sa era cu gindul la baietelul mort, bunica-su o batea pe bunica-sa care innebunise brusc in timpul deportarii in Baragan. Ce naiba sa-mi placa? M-am saturat de literatura gri cu si despre comunism(e). Am terminat de citit cartea asta pentru ca am fost perseverenta, nu curioasa. Si daca a luat premiul Nobel, ce? Se mai da si pe criterii politice. Uite ca ne-a venit si noua rindul.

Telegrame din Franta-2

In direct! S-au inchis urnele, s-au dezlegat limbile. * Estimarile zic ca 52% dintre francezi n-au votat la alegerile regionale de astazi (primul tur de scrutin). Absenteism de top. * Partidul socialist a iesit in frunte.* Politicienii se paruiesc pe la televiziuni, dar pe fundal nu e slagarul clasic "tu ai furat mai mult", ci mai putin cunoscutul (in Romania) "tu ai promis mai mult in programul electoral". * Urmat de hitul care incheie orice party bine-crescut: "si-alta data, si-alta data, o s-o facem si mai si mai lata!" * Stop.

Creier proaspat spalat

Am citit pe un blog prieten despre un site facut de copii (adolescenti poate), a carui scop este condamnarea comunismului. Treaba facuta bine, documentata, interviuri luate supravietuitorilor ororilor comuniste. Bravo, copii, pentru munca de echipa, pentru timpul petrecut lucrind la acest proiect. Din punct de vedere pedagogic e o reusita. Da, ati reusit sa-i smulgeti de pe mess, de prin baruri, din fata televizorului. Da, ati reusit sa le bagati in cap clisee si idei prefabricate. Da, ati reusit sa-i faceti sa urasca o perioada pe care nu au cunoscut-o personal. Pentru ca acesti copii vorbesc cu ura despre comunism si-l condamna cu (noua) limba de lemn impusa de Lucia Hossu-Longin aka Memorialul durerii. Ura, frustrarile, neimplinirile trebuie lasate mostenire, nu-i asa?Asta aud ei: cum se vorbeste despre comunism ca despre o entitate supra-naturala si despre comunisti care despre extraterestri, ocultindu-se faptul ca noi toti am fost partasi la aceasta “oroare” prin consimtamint tacit si pasivitate. Lasitate? Sau poate ca ne-a fost, totusi, si un pic bine!? Au fost oameni care au crezut in schimbare, au fost oportunisti, au fost frustrati, astia ne-au fost comunistii. Nici un regim nu se schimba cu flori in loc de baionete. Florile rasar dupa ce au fost trase gloante. Si da, e aceeasi ura si aceaasi dorinta de distrugere a ceea ce a fost inainte pe care o aveau si comunistii. Si da, se vorbeste mult despre orori si victime si deloc despre ceea ce s-a construit, despre alfabetizare, electrificare samd. Si-apoi, de ce nu vorbesc copiii acestia (si) despre zilele in care traiesc? Chiar asa, ei ce parere au despre capitalismul salbatic? Cum se vad ei peste 5-10 ani? Inteleg ca nu vor sa repete ororile trecutului. De acord, dar viitorul cum si-l imagineaza? Oare sint invatati si sa iubeasca? Sa munceasca? Ca de urit invata la scoala. De invidiat invata la televizor. De copiat invata pe net. Ce valori mai au ei? In ce mai cred?

Cuvinte care ma enerveaza

Deschid o noua serie de articole in Calimara, despre cuvintele care imi pica greu intre ciocanel si nicovala. Primul dintre ele este ecologizare. Adica substantivul derivat din verbul a ecologiza = ecologie + sufixul -iza. De ce a fost nevoie de neologismul asta cind putem folosi, foarte firesc, a curata / a face curatenie?! Foarte simplu. Ziaristul roman e foarte iubitoriu de comunicate de presa ale administratiei, care, la rindu-i, e in perfecta sinergie cu limba de lemn. La obiceriuri noi, vorbe noi. Astfel, ecologizare = curatare cocina de porci, adica adunare de conserve si peturi, prezervative si sticle de bere, chistoace si ambalaje de cipsuri. Ca ne e jena s-o dam curat romaneste cind e vorba de strins mizeria altora. Strimbam din nas cind ni se atrage atentia ca am aruncat pe jos servetelul in care tineam gogoasa halita cu doua secunde mai devreme. Ne scade rangul daca sintem chemati la dat cu matura in fata blocului. Folosind cuvintul asta pompos, actiunea in sine ramine cocotata in sferele intelectuale, departe de mirlanul care-si scutura scrumiera pe cind se plictiseste la semafor. Ecologia e distractia de week-end. Datul cu sapa e noul sport la moda. Plantatul de copaci e un must si da bine pe profilul facebook. Nu mai bagam mizeria sub pres. Ecologizam.

De la capat

O iau de jos. Pozitia 21 de mii si ceva in ZeList, citiva cititori in contoare... Copiatorii de compuneri nu le-au dibuit inca pe cele de aici, ca mai sint inca de gasit pe punctcom. Dar cred ca se poate reveni pe culmile gloriei (n-am zis Everest). Am fata noua la blog, in curind va aparea si-o fata noua pentru Aida B. Se va vorbi mai mult la persoana intii singular, se va da cu barda si cu pliciul de muste in cazuri extreme. Reformulez: voi vorbi mai mult la persoana intii singular, voi da cu barda si cu pliciul de muste in cazuri extreme. Voi ride de si-i voi arata cu degetul pe cei cu minti inguste, capete patrate si ochelari de cal. Voi asculta muzicile care-mi plac si pe care nu le regasiti in heavy rotation-urile radiourilor comerciale, ca am imbatrinit si nu mai ascult muzica de pustani. Care nu mai e muzica, bineinteles, cum nici dansurile din ziua de azi nu mai seamana cu dansurile de pe vremea mea. Si vor mai fi si altele.

Amintiri din adolescenta

Ca de alea din copilarie scrie toata lumea, s-a publicat si-o carte cu subiectul asta, prin secolul XIX. Citind eu un comentariu pe-un blog de babe dadui peste niste versuri de cintec care-mi rascolira amintirile (ah, alt hit din tinerete!): "stau in unitate..." Ei, ring a bell, o trompeta, un clopot de biserica? Uite aici: Asta e bucata clasica de-acum, domnilor, de pastrat in Fonotecile de aur ale patrimoniului UNESCO! Asa s-a nascut maneaua, asa se facea armata, ca in curind nu vor mai fi bunici care sa le zica nepotilor cum sareau ei gardul de la unitate. Bine, n-o sa mai fie nici nepoti, da' asta e alta poveste...

Iubito, mi-a venit ciclul!

Si alte texte si pretexte pentru a nu-si face treaba. S-a dovedit (pe net) ca mai multi barbati decit femei (statistic vorbind) au dureri de cap cind e vorba sa faca sex. Miine poimiine o sa refuze si sa spele vasele!!!

Nevoia noastra de consolare e imposibil de potolit

de Stig DAGERMAN (1923-1954), traducere din limba franceza. Sint lipsit de credinta, prin urmare nu pot fi fericit, caci un om care se teme ca viata lui este o ratacire absurda catre o moarte sigura nu poate fi fericit. N-am primit drept mostenire nici vreun zeu, nici vreun punct fix pe pamint de unde sa pot atrage atentia vreunui zeu: nici nu mi-au fost lasate furia bine ascunsa a a scepticului, sireteniile abile ale rationalistului sau inocenta incandescenta a ateului. Nu indraznesc deci sa arunc piatra nici in cea care crede in lucruri care nu-mi inspira decit indoiala, nici in cel care-si cultiva indoiala ca si cum n-ar fi, si el, inconjurat de tenebre. Aceasta piatra m-ar atinge pe mine, caci sint sigur de un lucru : nevoia de consolare pe care o cunoaste fiinta umana este imposibil de saturat. In ceea ce ma priveste, urmaresc consolarea precum vinatorul isi urmareste vinatul. Trag oriunde mi se pare ca o zaresc in padure. Adesea trag in vid, insa, din cind in cind, o prada cade la picioarele mele. Si, pentru ca stiu ca aceasta consolare dureaza doar cit vintul scutura virful unui copac, ma grabesc sa pun stapinire pe victima. Si-atunci ce-mi cade in brate ? Fiindca sint un singuratic: o femeie iubita sau un tovaras de calatorie nefericit. Fiindca sint poet: un arc de cuvinte care plesneste de atita fericire si groaza. Fiindca sint prizonier: o perceptie brusca a libertatii. Fiindca sint amenintat de moarte: un animal viu si cald, o inima care bate sarcastic. Fiindca sint amenintat de mare: un recif de granit foarte tare. Dar mai sint si consolari care vin la mine fara sa fi fost invitate si care-mi umplu camera de susoteli ingrozitoare : Eu sint placerea ta – iubeste-le pe toate ! Eu sint talentul tau – foloseste-l la fel de prost cum te folosesti de tine ! Sint dorinta ta de placere – numai mincaii traiesc ! Eu sint singuratatea ta – dispretuieste oamenii ! Eu sint aspiratia catre moarte – asa ca pune capat ! Marginea lamei e foarte ingusta. Imi vad viata amenintata de doua pericole : gurile nesatule ale lacomiei si amaraciunea zgirceniei care se hraneste singura. Dar refuz in mod hotarit sa aleg intre orgie si asceza, chiar daca pentru asta trebuie sa-mi ard dorintele pe rug. Pentru nu mine nu e suficient sa stiu ca, deoarece nu sintem liberi in actele noastre, totul este scuzabil. Nu caut o scuza pentru viata mea, ci exact contrariul unei scuze: iertarea. In cele din urma ma gindesc ca orice consolare care nu-mi ia in considerare libertatea este inselatoare, ca nu este decit imaginea reflectata a disperarii mele. Intr-adevar, cind disperarea imi spune: Nu te increde, pentru ca ziua nu e decit un armistitiu intre doua nopti, falsa consolare imi striga: Spera, caci noaptea nu e decit un armistitiu intre doua zile. Insa umanitatea nu are ce sa faca cu o consolare in forma de vorba de spirit : ea are nevoie de o consolare care ilumineaza. Si cel care doreste sa devina rau, adica un om care sa actioneze ca si cum toate actiunile ar fi justificabile, trebuie sa aiba macar amabilitatea de a-si dea seama cind reuseste. Textul integral, in limba franceza, se gaseste aici.

Ciunga cu vitamine

Cica s-a "creat" o guma de mestecat imbogatita cu vitamina A, dedicata pietelor de desfacere din "tarile in curs de dezvoltare", pentru a combate malnutritia copiilor. Ecce arma! Da' aroma, ce aroma are guma aia care o sa rascoleasca (contra cost) sucurile gastrice din stomacul bietului copil? Contine macar un pic de zahar sa-i tina de foame? Cita ipocrizie, cit cinism: sa vinzi porcarii, chiar daca vitaminizate, unor oameni saraci! Mi-e sila de eufemismul asta politic corect: "tari in curs de dezvoltare". Asta nu spune nimic, doar ascunde drama unor tari care nu inainteaza niciunde, pentru ca nu sint ajutate in mod real, ci li se vind baloane... de guma. De ce nu pungi cu aurolac, sa viseze frumos, daca tot e sa ramina cu burta goala?

Rromanul

Rromanul are opinii pe care si le sustine puternic la un sprit cu vecinul. Rromanul se instaleaza confortabil in tribuna si aprinde televizorul. In viata lui, rromanul e un spectator zgomotos care sparge seminte, bere bere si fumeaza palmat. In Rromania exista doua categorii de jucatori sociali: politicienii si ziaristii. In gura lor se uita rromanul de dimineata pina noaptea tirziu, ca sa aiba a doua zi subiecte de conversatie la piata. Rromanul se plinge de orice, incepind cu propria-i soarta si terminind cu Dumnezeu care e scirtar. Uraste coruptia, dar ii invidiaza pe corupti. Se plinge ca da mita peste tot, dar nu inceteaza sa o faca. Este scirbit de tara asta mizerabila, dar arunca gunoiul peste tot. S-a saturat de hotii care ii conduc tara, dar ii voteaza constiincios. Noroc cu internetul, acum poate sa combata tare pe bloguri, iar in strada iese doar ca sa mearga la scirbici si la shopping. Are convingeri puternice, idei geniale pentru a scoate tara din rahat, dar n-are cine sa-l asculte (toti sint prosti). Rromanul se bate cu pumnul in piept ca e liber sa faca ce vrea **** lui, ca de-aia e democratie, dar striga dupa Tepes sau unul aidoma care sa se puna cu biciul pe concetateni. Rromanul viseaza sa emigreze in tari civilizate, cit mai indepartate si lipsite de alti rromani, daca se poate. Rromanul ar vinde-o si pe mama strainilor, convins fiind ca ei oricum fac treaba mai buna decit ceilalti rromani. Rromanul sta cu gura cascata si cu mina intinsa in prag de alegeri, pune stampila unde i se da mai mult si asteapta, resemnat, pomana urmatoare. Rromanul este masochist, paranoic, laudaros, fatarnic si fatalist: da ochii peste cap cind e considerat hot, mincinos si puturos, ba chiar se asteapta sa fie tratat astfel! In Rromania piine sa fie, ca circ este.

Vesti care nu ne tin de cald

Cherchez legatura: 1. Cica nea JiJi si-a amanetat palatul ca sa plateasca salariile stelistilor si badigarzilor. 2. Dupa pastila de putut, se pune la punct pastila de trait 100 de ani. Logic, pensionarea se va face la 101 ani. LE: e prea buna ca sa n-o dau. Dixit Geoana: Destinul meu este sa fiu lider PSD.

Adevaruri care trebuie spuse

1. In Romania, o femeie e batuta la fiecare doua minute. 2. Barbatii care inseala au un IQ mai mic decit cei fideli. Ergo: Femeile din Romania sint batute de catre barbati infideli. Adica ei calca strimb si tot ei dau scatoalce, in loc sa le primeasca. Oare femeile alea care se lasa batute au IQ mai mic decit celelalte?

Doua la un leu

Cherchez la liaison: 1. Vadim il dadu afara din partid pe domnu' Bolcas. Tradare, tradare, da' pina sa aflam noi. 2. Michael Jackson iubea femeiaaaaaaaa... dixira badigarzii.

Casa cu povesti

Atiq RAHIMI - Syngué sabour. Pierre de patience, P.O.L., 2008. Prix Goncourt 2008 Am deschis cartea si am intrat intr-o casa. Intr-o camera, de fapt, cu pereti reci si mirosind a razboi. In geam atirna o perdea cu pasari migrind pe un cer galben si albastru, pe jos zace un bolnav neverosimil, hranit de o perfuzie improvizata si cercetat de insecte. De el are grija o femeie ratacita, invocind zecile de nume ale unicului Allah. Toate astea pe muzica verbului, nu a unui casetofon uitat deschis. Femeia isi pierde mintile, isi pierde Dumnezeul, sau poate si le regaseste, odata cu piatra confident. Povesteste sau cinta, nu e clar, cum nu e clara pozitia naratorului (e chiar mortul-viu? e paianjenul ratacit in barba barbatului?), care ne ia vorba din gura, se baga in fata noastra, e spectatorul ala din sala de cinema care n-a auzit ce-a zis personajul asa ca se informeaza la vecini. Noroc ca povesteste (sau cinta?) al naibii de bine. Sint fraze (muzicale?) scrise si fraze intuite, ramase in virful penitei. E povestea femeii, povestea oricarei femei, nu neaparat din Afganistan, agravata de razboiul care acapareaza barbatii. Barbatii care fac prea mult razboi si prea putina dragoste. Femeile care devin femei din fete speriate. Care invata sa iubeasca, sa triseze, sa-si cistige un loc sigur linga barbatul sortit. N-am putut s-o las din mina pina n-am terminat-o. Si nu pentru a afla sfirsitul, ci de teama sa nu ies prea devreme de sub vraja.

Telegrame din Franta

Dupa ce s-a moblizat cu artisti, asociatii caritative, dupa ce s-a luat in muschi cu SUA pentru suprematia in Haiti, Franta rasufla linistita. A avut si ea catastrofa ei, ca prea si-a sucit gitul dupa altele (ca veni si Chile intre timp, dar n-a stat prea mult pe afis). * Furtuna Xynthia, mana cereasca pentru televiziuni care au transmis, in direct, avertizarea, furtuna in sine, dezastrele, pompierii care carau sinistratii in spinare, urmarile si inmormintarile victimelor. * Personal am suferit destul de putin, ne-a zburat un pic acoperisul blocului, dar a fost reparat in timp record.* A inceput Salonul Agriculturii, prilej pentru Jacques Chirac sa-l umileasca p'ala micu' care nu si-a mai bagat nasu' n fundul vacilor de cind cu "casse-toi, pauv'con". * In rest, campanie electorala, zimbete largi, promisiuni de mai bine si mai frumos. * Somajul a urcat la 10%, du jamais vu. Stop.

Anti-compunere despre iarna

Adica de nedus la scoala, de necopiat in caietele de teme sau oracole. De necautat pe net pentru copilul antitalent, da' al meu, deci cel mai genial. Am zis c-o fac, pentru ca asta e piinea pe care o maninc in blogosfera. Degeaba scriu despre locuri misto de vizitat, datul in barci pe mari si oceane, viata in Franta si altele mult mai interesante (scuzati lipsa de modestie). Succesul, notorietatea si traficul de la compuneri mi se trag. Deci, special pentru (pre)adolescentii care-si cauta inspiratia si-si alina spleen-ul pe net: Iarna nu e peste tot la fel, adica decorul ala feeric cu troiene curate, ghetusuri bine semnalizate, copii cu saniute pe derdelusuri, brazi impodobiti, camioane cu Coca-Cola si Mos Craciun care traieste idilic prin Laponia. Nu, domnule. In emisfera sudica, adica sub briul Ecuatorului, pentru cei neinitiati in ale geografiei, iarna e fix ca vara. Adica soare, plaja, fete in bikini si salvamari musculosi. Ce sa mai vorbesc de tropice, unde nu ninge niciodata! Se mimeaza cu entuziasm o iarna simbolica, se impodobeste bradul, se pune vata pe crengi sau se da cu spray argintiu- ma rog, fiecare cu simtul lui mai mult sau mai putin ecologic. Mosi Craciuni comerciali mor de cald sub barbile false si in costumele ingrasate cu burete supraelastic. In sacii aia nu-s cadouri, ci brosuri si flyere publicitare. Umbla liberi pe strazi - cind toata lumea stie ca ar trebui sa fie in sanie si sa cerceteze cosurile caselor - ca sa te faca sa cumperi tu cadouri pentru cei dragi. Acuma depinde din ce unghi privesti problema: pe unii s-ar putea sa-i gidile privelistea Craciunitelor minijupate; altele s-ar putea bucura ca nu le racesc copiii dupa ore de dat cu celofanul. Dupa posibilitati, se pot organiza sejururi in locuri mai aproape de cer sau de Poli, pentru a incinge traditionalul frecat cu zapada si pentru ca vinul fiert baut fara moderatie sa fie justificat. Da, da, pentru unii iarma noastra e ocazia de a pune al doilea strat anual de bronz natural (ca alea de la solar sint oricum fara numar), de a aparea cu poze in revistele paparazzate si de a baga prietenii in boala. E misto mersul la schi in Austria, dar si mai tare e beach-ul din Maldive, fata.

Anti-compunere despre primavara

Nu stiu cum e prin metropolele voastre, dar la mine in sat a venit primavara. N-a asteptat nici echinoctiul, nici defilarea de babe in costum de baie (pe sub cojoc, se intelege). Si, de bine ce-a venit, oamenii au priponit-o care de-un gard, care de-un tufis. Unii au pus-o la treaba, declansind actiunea "Panseluta-narcisa-tufanica". Cearsaf linga cearsaf, rufele altora se lafaiau la soare, intre tricouri, chiloti si sutiene nerusinate. Promenada s-a umplut de batrinei simpatici care si-au scos bastoanele la plimbare. Una cite una, hainele coboara de pe umeri si atirna, grele, pe antebrate. E rost de vinzare buna de naftalina si pingele. Tractoarele au inceput sa incurce circulatia pe drumuri de tara, iar ogoarele trimit damfuri de pesticide si ierbicide iesite din iernat sau proaspat asternute peste saminta. In aer plutesc hormonii treziti odata cu ghioceii sau doar scapati din vitrinele magazinelor care nu si-au schimbat decoratia dupa Valentine's Day. Se lasa cu indragosteala, cosuri pe nas, fluturi in stomac si facturi mari la telefon - atit la fix cit si la mobil. Se intorc si pasarile calatoare de prin tarile oleaca mai calde ca ale noastre. Alea care au ramas au ochit locurile cele mai bune de cuibarit, logic. Cele mai ortomane sint ele ochite de vinatori insetati sau calcate de masini de bezmetice ce sint. Incepe schitarea planurilor, proiectelor si machetelor pentru vacanta de vara. Hainele se subtiaza, fustele se scurteaza, bluzele sint mai mulate si, in general, se vede tot mai multa piele. Dar pina la "Jos textila!" mai e... Ce frumoasa e primavara la tara!

Compunere despre parinti

Cind mi-am numit blogul "Calimara cu cerneala" nici prin cap nu-mi trecea ce destin avea sa-i implementeze gloria. Nu stiam eu ca am sa devin sursa de inspiratie si fruntas pe google search cu ale mele compuneri despre anotimpuri. In nici un caz nu mi-am propus sa scriu compuneri de dus la scoala, titlurile au fost puse la cel mai pur misto. N-am cautat nici cresterea traficului... la inceput. Cind am vazut cit de cautate sint compunerile, am continuat sa le scriu tot in spirit anti-tema. Si cite nu mi-au vazut ochii la comentarii! Nu vorbesc de injuriile celor frustrati ca nu au gasit ceea ce cautau. Prea s-au invatat unii sa apase pe buton si sa le pice para malaiata! Nici prin cap nu-mi trecea ca in ziua de azi elevii, de la clasa a 2-a pina la bac, isi cauta compunerile pe internet! Ca parinti, unchi, frati cauta la gramada tema pentru Goe. Clasa a doua?? Eu ma intreb sincer, constant si pe termen lung, ce o fi in capul lor?! Chiar asa: la ce va ginditi voi, parinti minunati care dati cu search-ul pe net pentru copilul vostru? Ca le faceti un bine? Haida de! Pai asa ii educati?! Sa triseze din frageda pruncie? Stiu ca vreti ca loaza din ograda sa fie cea mai buna din clasa, cea mai desteapta, sa aiba notele cele mai mari ca sa va puteti lauda cu ea la prieteni si rude. Dar cu ce pret? Copilul acela o sa creasca handicapat, incapabil sa se descurce singur, sa-si puna mintea la contributie. Nu veti avea niciodata o evaluare corecta a capacitatilor lui si nici el nu va sti ce poate face de unul singur. Si, poate cea mai importanta intrebare dintre toate: chiar nu sinteti in stare sa scrieti o compunere pentru clasa a doua?!

Descompunere de primavara

A venit. Cu parul vilvoi, hainele rupte, balele curgind inundatii si tsunam-uri peste lumea intreaga, scuturind cojoacele si cutremurind insule si oceane. Rinjeste ca proasta si nu stie ce sa faca mai intii, caci sarcina ei numarul unu (trezirea ghioceilor gingasi de sub stratul de zapada) i-a fost luata de mult. Cam de cind apar ghioceii in decembrie, in cosurile tigancilor florarese. Ia ghiocelu' mititelu' in loc de viscul sub care sa te pupi de Anul Nou. Hai cu babele, cu temperaturile ca lincezesc la baza termometrului, cu gropile dezinhibate de pe soselele patriei, cu plugurile care ies pe cimp. Hai cu fustite, cu sosetute, cu role, cu berea-n parc. Fata, ia spala-te de noroiul asta cu care ai umplut toata tara. Tine o cura de slabire ca nu te mai incadrezi in imaginea de nimfa diafana care pluteste in imaginarul popular si prin livezi inflorite. Du-te la un coafor, o cosmetica, o manichiura. Investeste niste bani in fizicul tau daca vrei sa fii credibila si sa te curteze baietii cu mertzan sau beemveu. C-acusi vine vara si ramii plinsa pe prispa, in loc sa mergi la Ibiza. Primavara e anotimpul ala mixt, in care fetele isi dau suncuta jos, dupa marimea costumului de baie, iar baietii isi intaresc muschiuletul, dupa marimea maieului mulat. Mamele fac curatenia de primavara, iar tatii curata gratarul. Pensionarii curata masele de sah din parc, iar hingherii aduna ciinii care se acupleaza pe strazi. Ca da primavara si-n nervi, da' loveste rau si la hormoni. Dar despre asta in eseul pentru ora de anatomie, de cautat pe alte bloguri. Deci primavara e anotimpul ala in devenire, cind toate se preschimba, capata forme, culori si viata. De mina cu ea se trece de la mortaciunea hivernala la moleseala caniculara. E tare de tot!

Anti-compunere despre vara

1 iunie a venit, anti-compunerea de vara a sosit! Nu e pentru muciosii tupeisti care cauta compuneri de-a gata pe internet, semi-analfabeti (ca stiu totusi ce-i aia Start si Clear History) care habar n-au macar sa scrie corect critica despre lucrurile pe care nu-s in stare sa le faca. Complicat, nu? Deci vara asta e atipica. Fitoasa. Zgribulita. Flescaita. Zapacita. Verde-galben pai. Aburinda. Infofolita. Torentiala. Minijupata si rujata excesiv. Cu picioarele in cizme gulerate si nasul chinuit de alergii. Brr, nici n-a trecut bine iarna si noiembrie se si iteste. Pina atunci alearga. Din terasa la solar, de la five o'clock tea la clubul house. Din sezlong sare in piscina, iar scoicile din calciie le pierde pe carari de munte. Motaie in parc cu un porumbel pe umar asteptindu-si rindul la masa de table. Se inghesuie printre camasile ude si rochiile transpirate din autobuze. Se intinde lenesa in iarba sau, si mai bine, se catara pe capitele de fin. E atita liniste ca se aud doar greierii si furnicile care le trintesc usile in nas. Niste trintori, zdranga zdranga cu hitul de sezon si fani de ocazie care se duc la casele lor dupa concert. Ca sa se odihneasca pemtru o noua zi de munca, nu ca dumnealor, staruri efemere. Ei sint copiii verii, ca si umbrelele de soare, slapii si tintarii din corturi. Unii lenevesc zi si noapte, altii muncesc pina si in concediu. Vacanta. Fuga de viata obisnuita, negare a ceea ce sint oamenii zi de zi tot restul anului. Alte haine, alta hrana, alta perna pe care se pune capul. Un cap cu alte ginduri, alte dorinte sau lipsa lor. In vacanta se implinesc vise, nu e timp pentru creat altele. Concediul goleste conturi, buzunare, desarta saci, congelatoare si rezervoare de benzina. Pune in loc straturi de bronz, basici, cutii de conserve goale si peturi. Peturi storcite, chistoace si capace de la sticle de bere (numai daca nu e promotie!). Sticlele sint facute tandari, peste cojile de castravete si resturile de brinza se inalta musuroaie de furnici. Vara zace in hamac, cu un picior in zapada si cu o mina scuturind de frunze galbene copacii cocosati de roade. Incalzirea globala ne lasa fara anotimpurile intermediare, de incalzire si suflat in pumni. Nu-i nimic, ne ramin compunerile.

Descompunere de iarna

Veste buna pentru cititorii cautatori de compuneri! Am zis veste buna? Am zis. Pentru ca un an inseamna patru anotimpuri, inseamna patru compuneri de copiat si dus la scoala. Pe care ma angajez sa le produc, de dragul vestii bune pentru mine, pentru calimara si pentru romanofoni. Incepe cea despre iarna. E iarna. Ploua mocaneste. Dac-ai avea ideea proasta sa iesi fara umbrela, te-ar uda pina la piele ploaia mocaneasca. Daca nu ploua cum am tot zis, atunci cad picaturi inghetate, ca niste turturi in miniatura, ca o grindina filiforma, cu un zgomot metalic neplacut urechii. Uneori ninge, ca de-aia se numeste iarna, e un “n” acolo, din aceeasi familie cu “n” din “ninsoare”. Ninge unde se obisnuieste sa cada ninsoarea, ninge si in alte parti – unde oamenii vad zapada la televizor, intre doua pungi de chipsuri si-o pizza. La ninsoare i se mai zice si nea, fara legatura cu vecinul de la patru care-l bate sistematic pe taica-tu la table. Neaua e atit de alba incit detergentii se lupta in burta masinii de spalat pentru ca rufele sa poata avea o culoare comparabila cu ea. Si, bineinteles, pentru ca in reclame sa fie angajata Alba-ca- zapada, care someaza de cind copiii se joaca pe calculator in loc sa citeasca povesti. Ninge, nu ninge, Mos Craciun tot vine, chiar daca parintii te oftica batindu-te la cap ca tre' sa fii cuminte ca sa meriti cadouri. Asta merge la fraierii mici. Doar sint atitia Mosi pe strada, in magazine, la televizor, unul sigur o sa treaca si prin hornul tau. Chiar daca nu ai asa ceva. Ca daca ti-au mai ramas ceva bani din alocatie iti iei tu singur ce-ti place, mai ales daca bunica, bunicul, matusa din Canada si nasul de botez cotizeaza. Garantat iti iese de-un iPhone sau de-o upgradare meseriasa la calc. Cu atit mai mult cu cit esti destept si le tragi un Domn domn sa-naltam de pling in hohote. Ia uite la nepotul nostru, cine ar fi crezut ca din gurita lui cu piercing poate iesi asa ceva!? Suporti cu stoicism reuniunile de familie, salata de boeuf si pupicii plini de saliva pe obraji, pentru ca te gindesti la beneficii. E ocazia unica, in afara de ziua de nastere, de a face frumos pentru a-ti umple buzunarele. Unde e zapada aici? Pai in vata de pe brad, ca mamaie asa a apucat. Pe vremea ei se mai practica si datul cu celofanul, cu ligheanul, cu schiuri de lemn. In ziua de azi, daca n-ai bocanci ultimul racnet, n-ai voie sa iesi pe pirtie, fata! Vrei sa se rida lumea de tine? Dar stai ca iar ploua. Parc-am fi in plictiseala aia de luna noiembrie, de sters din calendar la urmatoarea reuniune de trigoane si merdenele astrale. Pina si ploaia s-a plictisit si-si mai trage un pui de vint pe spate, ca sa nu adoarma la locul de munca. Ploua printre crengile goale si negre ale copacilor resemnati. Si pina la Babele din martie mai e. … Gata compunerea? Hai c-am adormit de cind citesc la ea.

Anticompunere despre toamna

A inceput scoala. Profa/profu' de romana iar n-are bani de mers la restaurant si ne da compuneri de facut, ca sa aiba ce face simbata seara acasa. Sa-i dau io idei?? Ca io stiu ce fac cind n-am bani: o frec gratis pe net. Pe mess. Pe Skype. Pe Facebook. Pe Twitter. Ca doar n-o sa stau de unu' singur sa ma uit la televizor, ce viata mortala! Ok, da' ce naiba scriu in compunerea asta? Ca n-am chef sa ma gindesc. Nici idei. A venit toamna. Shit. Iar merg la scoala, iar ma trimite mama la culcare, iar imi confisca tata cablul de la calc. Astia ma tin ca-n puscarie. Adica mai rau, ca acolo se mai distreaza oamenii, mai un furt, mai un poker, mai un pachet de acasa cu droguri ascunse in eugenii. Cool. Ia sa dau un search pe Google. Asa: “compunere despre toamna”. Ia uite, frate, 48 200 de pagini!!! Pai cine-s fraierii aia de-au scris compuneri? :D Patrujopt da mii da plictisiti care nu s-au priceput sa ia compunerea de-a gata. Hai c-o iau p'asta, de pe pozitia a patra. … What a fuck?? Baaaa, asta-si bate joc de noi! Cine **** *** se crede asta, baaa? N-are habar sa scrie, la ce naiba mai ocupa locul ala pe net? Asta-i compunere?? Faaa, si sor-mea face una mai buna daca-i dau 100 000! I-as da, da' n-am pe moment, de-aia caut pe net si ce gasesc?? Catastrofe ca tine care scriu la misto si fara talent? Te crezi buna, ai? Esti smechera, nu? Las' ca vorbesc eu cu baietii mei si-ti arunc site-u' in aer, sa mor io! Parasuta dracu'! Frate, ce m-a enervat proasta asta! Si nici compunere n-am gasit, ****-**-**! Faaa, **** ****! Da' sa vezi ce-o *** si eu la ora de romana, cind o sa ma intrebe ******** aia/ala ce-am scris. Ce dreaq' sa scriu? Comentariu pe blogul uneia care habar n-are sa scrie. Pai s-o invat io sa scrie pe timpita aia! Multumesc amabililor cititori care, odata cu inceperea anului scolar, cresc traficul acestui blog modest. De unde trag eu concluzia ca, uneori, e suficient sa tragi un tun ca apoi sa stai linistit un an de zile. Multa inspiratie in scrierea compunerilor!

Compunere despre vara

Ma aflu in tara de unde vine vacanta cu trenul. Cum ar veni, aici e atit de multa vacanta incit uneori se exporta si pe restul globului cind se satura lumea pe’aici de-atita bine. Ma aflu inaintea unei alte felii de vacanta, asa ca ma grabesc sa arunc pe net indelung asteptata compunere despre vara, inainte de 1 iunie, inainte de solstitiu si, in special, inainte de vacanta de vara. Cu alte cuvinte, fix in perioada cind la scoala se cere o compunere despre vara…
Uite cum sta treaba: cum vine vacanta, cum se isca un dor de duca naprasnic, si atunci ce te faci ?! Tre’ sa pleci, e musai, intr-o drumetie, excursie mai mult sau mai putin organizata, circuit, la tara la bunici, la rude instarite cu casa de vacanta. Oriunde si cit mai departe de casa ta de toate zilele. Daca n-ai unde pleca (sa cumperi piine? sa duci gunoiul? sa-i cumperi tampoane surorii uituce ?), repeta-ti ca pe formula eterului etilic : important e drumul, nu conteaza unde te duce. Si-atunci se ia una bucata mijloc de locomotie. Eu personal stapinesc destul de bine bicicleta, desi nu bag mina in foc ca n-am omorit mii de furnici pina acu’. Se coboara binisor cu dinsa din balcon / de pe terasa / din garaj / de pe geam, de unde si-o priponeste fiecare dupa posibilitati. Se verifica lantul, rotile, semnalizarea, rucsacu’ si se pleaca, domnule, odata, ca ne-am saturat de cit am mucegait in casa! A nu se uita sapca si ochelarii de soare. Pentru cei mai grijulii, crema de protectie solara e un must. Pe dupa blocurile marginase ale oricarui oras si sat (s-a mai vazut) exista un cimp. Surprizele placute pot rasari de unde nu te astepti! Poti sa strabati astfel toate formele de relief, de la mare la Babele. Important e sa crezi, sa ai picioare bune si sa te tina butelcuta cu apa. In rest, vara e cum o stii: cu lene multa, timpul scurt care mai ramine fiind dedicat petrecerilor fara numar, iesirilor cu gasca sau iubitul/iubita. Parintii sa te lase, ca esti destul de obosit/-a. Se maninca cirese si restul fructelor pina la pepeni si struguri. Se tin cure de slabire pentru ca e fetele sa arate bine la mare, la soare… Se invata pe de rost hitul verii, fiind el ascultat la maxim oriunde se gaseste un motoras cu boxe. Taranii secera recoltele din ce in ce mai putin bogate, care cu secera, care cu tractorul. Cind incepe sa se intunece pe la ora 9 e semn ca vacanta e pe sfirsite si ca trebuie facute temele alea naspa de vacanta. Pe una dintre ele tocmai ti-am servit-o eu pe tava.

Compunere despre toamna

La mine in compunere ploua torential / cu galeata / in diverse coduri colorate tipator. Cum nu mai e loc de curcubeu, ca nu mai e soarele d`antan, in loc sa ma uit pe cer, ma uit pe unde calc. Adica pe frunzele care incep sa acopere ruginiu iarba galbejita. Galbejita de la canicula din Compunere despre vara, sa ne intelegem, ca la ora asta, adica inaintea de inceperea scolii, toamna e cam varateca. In principiu, lucrurile se intimpla cam asa: Toamna incepe odata cu sfirsitul vacantelor / concediilor. Orasele se umplu de masini, iar autobuzele de calatori care dau, brusc, piept & plamini cu realitatea ramasitelor verii celei coapte: inghesuiala, miros de transpiratie, mizerie. In acelasi timp se da asaltul marilor magazine, intru refacerea proviziilor si cumpararea rechizitelor pentru scoala. Cind nu mai gasesti caiete dictando de 48 de file e semn ca scoala incepe chiar miine. Dupa care temperaturile incep sa scada mai mult sau mai putin vertiginos, hainele se indeasa pe cuierele umanoide, iar mirosurile incep sa fie camuflate. Nouri negurosi se afiseaza pe post de cer permanent, in timp ce pasarile calatoare care au venit in Compunere despre primavara isi iau talpasita spre tari mai primitoare. Se culeg ultimele fructe si legume si se asteapta tulburelul mai rau ca pe piinea calda. Odata ajuns pe mesele crestinilor, chefurile se tin lant si nuntile se inmultesc. Ca miine poimiine incepe postul (nu ca l-ar mai tine cineva), si nu se mai gasesc mirese de furat. Cam pe la ora asta incep si ploile nesfirsite asezonate cu un frig ce patrunde pina-n maduva oaselor. Orele de educatie fizica se tin pe culoarele scolii sau sint inlocuite de utile ore de mate si romana. Zilele sint din ce in ce mai mici, trezitul de dimineata (care dimineata?! ca zici ca-i seara!) devine o corvoada, iar expresia “a munci zi-lumina” este implementata de la vladica la opinca. De depresii si astenii de toamna am zis? Mda, totul e gri, nimeni n-are chef de nimic si profii, respectiv sefii, ne bat la cap cu teme, rapoarte si productii record. Sa vina odata vacanta de iarna!

Compunere despre iarna

A venit iarna !

Cind vine iarna ninge si zapada se asterne in troiene. Copiii ies din casa ca sa se dea cu saniile, sa se bata cu bulgari si sa faca oameni de zapada.

Cam asa scriam eu in compunerile de acum 20 de ani, cind erau ierni adevarate, cu zapada de un metru in mod obisnuit, cu aminarea inceperii trimestrului doi, cu derdelusuri in strada – ca oricum nu se gasea benzina pentru masinile si asa putine.

Acum trei ore am iesit sa fac pirtie prin curte. De cind am reintrat in casa ma tot uit pe geam (munca mea e din ce in ce mai inutila) si la televizor. Afara ninge potolit, dar hotarit, mai viscoleste putin.

La televizor situatia e catastrofala. Se pun in miscare toata familia lexicala a cuvintului « ninge » si toate sinonimele din aceeasi sfera semantica. Nu se poate circula de nici un fel, in special pe arterele secundare, a fost inchisa Autostrada Soarelui, trenurile sint oprite in jurul Bucurestiului (ca au inghetat macazurile), aeroporturile din Bucuresti sint inchise, plus cel de la Craiova, porturile au fost inchise de mai demult. Nasol, nu ? Basca 1300 de romani sint blocati in Bulgaria, unii cu autocarul rasturnat in sant. In prim plan e zona de sud a tarii, aflata complet sub zapada maturata de viscol.

Dupa ce-au facut rosu in git de cit au tipat la autoritati, ca de ce nu ies toate utilajele ca sa fie sosele ca-n palma ? Pai am iesit cit am putut, da’ ninge in continuu, muncim in zadar. Da’ nu-i bai, am munci si-n zadar, numai ca pe autostrada e viscol si n-avem ce zapada sa dam la o parte ! Nu conteaza, faceti ce stiti sa dati drumul la circulatie ! Domnu’ consul al Romaniei in Bulgaria, ce facem, dom’le cu romanii nostri ? Ca alde consiliul Giurgiului s-a suparat de cind li s-a interzis taxa de ecologizare pe drumul catre vama (pe care-l bagasera la intravilan) si n-au mai organizat licitatie pentru deszapezire ! Da’ stati un pic, sa bagam publicitate, sa nu care cumva sa va miscati de aici !

Asta-i presa noastra, care sare la beregata autoritatilor in locul nostru, in timp ce noi le facem audienta, asezati comod in fotoliile din dotare (dupa cum ne-au invatat). Simtul civic sforaie la caldurica.

Si, dupa pauza, televiziunile insista : da’ spuneti-ne de ce pe straduta X nu se poate intra etc ? Pai nu se poate, pentru ca sintem ocupati cu dezapezirea arterelor principale, pe care oricum nu le putem curata ca lumea din cauza masinilor parcate alandala atit pe banda intii, cit si pe unde le-a prins iarna. Soferii se incapatineaza sa porneasca la drum lung cu masini neechipate pentru iarna.

Oamenii, in general, asteapta ca totul sa se rezolve cit ai bate din palme… asta… cit ai schimba canalul pe telecomanda. Si-n timpul asta zapada se-asaza potolit, dar hotarit, si mai viscoleste din cind in cind.

Pe Antena 3, duduia care citea stirile de la ora 13 ne expediaza un la revedere grabit, cu nasu’n calculator, de parca am fi deranjat-o de la messenger. Si eu care credeam ca ninsoarea asta e mana cereasca pentru televiziuni ! Ca si-asa nu mai aveau ce sa povesteasca, cum sa mai umple cele 24 de ore de emisie, in afara de retrospectiva retrospectivei si reluarea reluarii. Eu cred sincer ca la miezul noptii dintre ani, cind toata lumea isi ureaza fericire, iubire maxima, bani si mai ales sanatate, ca-i mai buna decit toate (de parca am fi o natie de bolnavi cronici sau cel putin ipohondri), sefii de la departamentele de Stiri isi doresc catastrofe, tsunami-uri, cutremure, atacuri teroriste si, pentru inceput, o ninsoare zdravana, urmata imediat de un inghet care sa ne tina incuiati in casa.

Si (mai incet, sa nu ne auda cineva !!!) cum sa le zica oamenilor sa iasa cu lopetile sa dea zapada la o parte din fata usii ? Pai sa-si alunge ei telespectatorii !? Cine o sa se mai uite la reporterii lor care ingheata in cei mai inalti nameti, da’ cu simtul datoriei implinite ! [Pauza de publicitate.] Ca asa sint ei, niste super-eroi care infrunta orice pentru un reportaj de senzatie. Numai ei au voie sa iasa pe strazi, ei si cetatenii nemultumiti care tuna si fulgera impotriva autoritatilor nepasatoare, si care-i legitimeaza astfel sa se ia cu acestea de git. Super-eroii se revolta impotriva tuturor, tipa si la Dumnezeu : ce-i, bah, cu vremea asta ? Nici nu se vede pe sosea ! Bate vintul asta atit de tare ca nu ma aud in microfon ! A picat si reteaua, nu mai pot sa fac transmisia in direct ! Ce naiba, te pui cu a patra putere in stat !?

Domnul ministru al Transporturilor, care profita de ocazie sa se spele de pacate si trage tare sa-si recistige bulinuta rosie, nu cere nici el cetatenilor sa iasa in strada si sa dea la lopata. A trebuit sa vina Corina Dragotescu la Realitatea TV si sa ne zica de la obraz : mai cetatenilor, iesiti la curatat in fata casei, nu vedeti ca Primariile nu fac fata, o sa inghete troienele astea si ne mai vedem la primavara !?!

Poate ca intr-o zi cineva de la televizor o sa aiba ideea geniala sa trimita prezentatorii de Meteo pe rug, ca din cauza lor…

Inca o situatie extraordinara rezolvata catastrofal de autoritati : nu reusesc sa opreasca zapada, vintul, sa dezghete macazurile si sa faca soselele ca-n palma, da’ instantaneu.

Si ninge potolit, dar hotarit.

Ce frumoasa e iarna !

Compunere despre primavara

Mi-am dorit atit de mult sa fiu data de exemplu si uite ca mi-a reusit.

Sa fiu citata, copiata, pastisata, pusa pe piedestal si apoi in Istoria Literaturii Romane a lui Calinescu, reviziuita si adaogita.

Cu celebra « Compunere despre iarna », de departe number one-u’ in cautarile pe internet si aterizarile la mine pe site.

Cum iarna a venit intr-o zi de marti, primavara a picat intr-o zi de joi, cam nehotarita si cu ploaie multa. Ghioceii rasarisera deja in februarie, intr-o simbata seara.

Cum vine primavara, se intorc pasarile migratoare – unele sint obosite moarte si atunci ramin cu ciocurile infipte in ce-apuca - , iar testoasele isi croiesc drum prin iarba proaspata pina la iaz.

Daca nu ninge, ploua cu tot feluri de coduri colorate, iar unii sateni isi vad casele si terenurile agricole inundate. Anul acesta fiind electoral, vor rasari miraculos case noi, ca ciupercile dupa ploaie, semanate de miliardari generosi si, daca-l mai tin buzunarele, de partidul de guvernamint.

Tot pe vremea asta iese taranul cu plugul si boii antemergatori sa semene ce mai e de semanat, ca sa aiba ce plivi, rari si culege in vara si toamna ce se prefigureaza – daca nu vine sfirsitul lumii intre timp.

Pina atunci copacii isi vad de treaba : se umfla mugurii pe ei, infloresc, da frunza, creste fructu’, se pun bazele recoltei bogate si pline de pesticide din sezonul vara-toamna (cum am precizat mai sus).

Pai ploi am zis, pasari calatoare, rasaduri, muguri la fel… Ce-a mai ramas ?

Martisoarele de la inceputul lunii martie, cele 99 de mucenici, deci pahare, postul Pastelui (haida de) si Pastele cu vacanta lui cu tot.

Primavara e un anotimp tare optimist !

Ma intorc acasa

Gata cu aventura situlul www.calimara-cu-cerneala.com. In curind nu o sa mai fie accesibil, asa ca (re)invatati adresa asta: http://calimara-cu-cerneala.blogspot.com. Va astept :)