31 ianuarie 2022

O ZI DIN VIAȚA UNUI OM DE PAIE

Paiele din care sunt făcut sunt cele din fața casei noastre. E o miriște cumva, ceva viran căreia localnicii îi zic maidanul cu paie. Sunt acolo paie de secară, de grâu, de animale vechi, de fier ruginit, de porumb, de lotus, de săpun, de sfoară. Mama a fost nevoită să mă facă din paie întrucât moașa din sat i-a spus că n-o să aibă în veci copii. Geaba vrăjile cu țigănci fioroase, geaba tratamentele la Călimănești, Eforie sau așa ceva. De când m-a instalat în camera mea, casa s-a umplut de un miros plăcut de paie, miros care, cum aveam să constat mai târziu, n-avea să-mi dispară niciodată. Mă sculam dimineața din patul de paie și mă spălam pe dinți cu pastă de dinți din paie. Niște paie verzi cu miros de mentă. Îmi puneam apoi un sacou din paie albastre, deschideam o carte despre rostul paielor pe pământ, în alimentație, dragoste și de ce nu, război, îmi beam cafeaua din niște paie de cicoare, și mă duceam la școală. Aici, cei din paie, ca mine, stăteau în ultima bancă. Eram obligat să fac asta pentru că ușa deschisă a clasei isca un curent verzui și puteam fi luat pe sus și scos pe fereastra deschisă. Mie la școală îmi plăceau fetele. Măcar că nu se uitau la mine, ba chiar râdeau copios când glăsuiam ceva cu zgomot de paie, dar eu le adoram. Azi așa, mâine așa și-ntr-o zi i-am spus mamei să-mi facă și mie o fată pe măsura mea, adică din paie. A părut surprinsă, zău așa. Maidanul din fața casei dispăruse sub fundația unei case cu patru etaje. Bătea și vântul, ridica praful, se auzea un cor de broaște inexplicabile așa că mama a fost nevoită să importe. Din Tasmania. A luat apoi ceva clei, pap și pioneze, un băț. A meșterit șase zile în care n-a mâncat, n-a băut, n-a răspuns la mobil, n-a nimic. A făcut o tipă subțire în talie, așa cum îmi place, cu părul galben vâlvoi, înaltă și tăcută, foto. A fost dragoste la prima vedere.

30 ianuarie 2022

MAI MULT DECÂT GLUME DESPRE SOCIALISM

Nu știu cine a spus ( eu măcar recunosc că nu știu!)că secolul 21 va fi sau nu al pornografiei. La toate palierele vieții. Drept pentru care, am luat de pe raftul bibliotecii „Un strop de pornografie maghiară” scris de Peter Esterhazy,foto, un renumit scriitor maghiar,,un volum alcătuit din fragmente, din scurte istoriare, cele mai multe hazlii, din care se desprinde lesne ideea că socialismul a reprezentat reala pornografie în care a fost împinsă societatea din Ungaria, în acest caz. Tonul lui Esterhazy pare detaşat, glumeţ, dar, oricum ar fi povestite, întâmplările oripilează. N-avem de-a face, nici pe departe, cu scriitura abruptă a lui Charles Bucovski. Nu limbajul este cel care deţine marea miză, ci substratul faptelor de viaţă, banale, însă marcate de o cădere violentă în promiscuitate, fie ea şi numai ideologică. Peter Esterhazy jonghează cu registrele rostirii, ca un veritabil magician. Volumul nu poate fi povestit, neavând unitate. Fapt pentru care am ales câteva pasaje de-a dreptul încântătoare. Din chiar primele pagini, autorul simte nevoia unei precizări de care nu s-a ţinut, multă vreme, în comunism, cont: „Este mai reconfortantă ideea că termenii în care gândeşte scriitorul nu sunt poporul şi naţiunea, ci subiectul şi predicatul.” Dar cine este acel scriitor, evident, al vremurilor de-atunci? Ni se spune, fără vreo reţinere: „Sunt scriitor, mă dau în vânt după vinul roşu, maşinile adevărate, fleicile groase, femei, natură (mai ales după iarbă şi păianjenul-cosaş) şi îmi place să dorm cel puţin până la şapte şi jumătate, fiindcă merit.” În aceste condiţii, şi oamenii din jur (femeile, cu deosebire) sunt priviţi în acelaşi fel: ”Femeia din vecini, vecina mea, lasă impresia unei fiinţe ruşinoase, neliniştite şi ingenue în ciuda celor treizeci şi doi de ani ai ei; de fiecare dată când ne întâlnim îşi lasă privirea în pământ ca o copiliţă cuprinsă de timiditate – deşi e o femeie atrăgătoare, graţioasă, cu părul blond-strălucitor şi o faţă ca de păpuşică. La vremea aceea mă luptam cu umbrele de uliu-păsărar ale vieţii mele intime, prins la mijloc între două femei, înşelând-o când pe una, când pe cealaltă – şi, clipă de clipă, înşelându-mă pe mine însumi”. E uşor de anticipat ce se va petrece între cei doi. Promiscuitatea afişată, transformată în titlu de glorie, ascunde mari traume sufleteşti. „La vârsta de 19 ani, când, după nici două luni de căsătorie imaculată ca omătul, bărbatul meu m-a înşelat urât de tot, nu numai că m-a minţit în repetate rânduri şi m-a jecmănit de toate bunurile mele, ci m-a şi trădat, trădat, trădat, el însuşi un tinerel cu caş la gură, i-am tras un şut în fund, degeaba a chelălăit ca un câine; m-am hotărât atunci să-mi trăiesc viaţa liberă, să fiu, asemenea bărbaţilor, independentă, fermă, lăsându-mă în voia soartei, fără să dau nicio importanţă acestui lucru, gata să accept ca pe ceva firesc orice cadou, delicatesă ori faptă brutală, pe care mi-ar oferi-o viaţa. M-am hotărât să fiu o doamnă, să fiu protagonista vieţii mele. Lumea şi viaţa una sunt. Eu voi fi propria mea lume. Trebuia să-ţi spun toate astea ca introducere. Într-o ţară ca asta, în care, eufemistic vorbind, nu-mi pot permite orice, mă descurc mult mai bine, şi nu vă spun asta ca să mă plâng, dacă trăiesc, învăţ şi muncesc la modul socialist. Aici toată lumea, inclusiv eu, este sinistru de normală. Dar la vară - şi-aici vechea mea cunoştinţă fornăi ameninţător, scotând ditamai oftatul dindărătul balcoanelor ei, de am simţit nevoia să mă fac mic de tot – o să-mi caut un bărbat, bărbatul de care am nevoie. O să mă distrez pe cinste şi o să ne despărţim fără lacrimi în ochi, fără să ne fi făcut vreo promisiune în afară de – aici izbucni în râs, deşi nu era prima oară când depăna această poveste – chestia aia de care ne-am ţinut...” Astfel, aparent jovial, dar mereu în registru ironic, se derulează anecdotele despre socialism ale lui Peter Esterhazy, mult mai mult decât nişte simple glume . Minunată este, pentru creionarea moravurilor epocii la care se face referire, şi însemnarea „Tatăl e numai unul”: „Medve Istvan nu mai era tocmai un tinerel căruia să-i mijească primele tuleie când îşi luă opt zile de concediu ca să-şi viziteze părinţii. Acasă fu întâmpinat cu mare bucurie, vânzoleală, maică-sa gătea de zor şi avu grijă să-i coacă fiului ei şi mâncarea lui preferată, pogăcele cu slănină şi jumări. După câteva zile, oaspetele descoperi în cuvintele tatălui său câteva idei interzise şi, în ton cu spiritul vremurilor, se apucă să aştearnă informaţiile cu pricina pe hârtie. Odată rezolvat acest aspect, cu conştiinţa datoriei îndeplinite, porni imediat spre garnizoană şi îşi înştiinţă superiorii, în spiritul vremurilor, printr-o notă informativă. Actul lui de mare bravură a avut un mare ecou în contextul situaţiei internaţionale tot mai grave, şi Medve a fost remarcat ca un miel extrem de zelos şi de încredere, care-a revenit în strungă. Datorită acestui fapt şi-a depăşit rapid tovarăşii de arme. Realitatea este că lucrurile au fost gândite dinainte. Băiatul şi-a devăluit planul, iar tatăl s-a sacrificat cu dragă inimă; în după-amiezile fierbinţi repetau textele în şură, fiindcă tânărul, nevrând să lase nimic la voia întâmplării şi temându-se să nu fie supravegheat cu mijloace de ascultare, dorea să descopere ideile interzise în convorbiri adevărate; şi, până la urmă, această reclamă uşor obscenă, dar de mare efect, abia dacă l-a costat câţiva forinţi (masa, casa, pogăcelele cu slănină şi jumări), dar şi-a atins scopul urmărit.” MIRELA GRUIȚĂ

28 ianuarie 2022

TOȚI ARE DREPTATE

1. Totul e dezinformare și minciună în România. Se minte de la cămășile albe și apretate ale țăranilor din filmele românești la meditațiile la fizică, se minte de la îngrijorările lui Dacian Cioloș la podul de la Brăila care acuș acuș stă să fie gata, se minte de la fezabilitățile de pe DN1 la cultura rămână unde avem numai succese internaționale prin ICR-uri și ambasade, se minte de la istoria noastră la doctoratele generalilor, de la Cotele Apelor Dunării la istoria victorioșilor noștri domnitori care țineau piept turcilor la comisioanele băncilor, de la Burleanu cu fotbalul lui la apropiatele JO de la Beijing, de la sfaturile lui Ion Țiriac la adormitoarele intervenții politice ale lui Cristian Diaconescu, de la timpul probabil la proștii din parlament care nu se tem de niciun viitor, de la faptul că țara noastră ar trebui să elimine urgent pensiile speciale și bugetul enorm al SRI la declarațiile lui Grindeanu despre autostrăzi, se minte despre cele 3 milioane de gospodării din România care folosesc numai combustibil solid pentru căldură, se minte despre școala online și despre armata lui Vasile Dâncu, se minte despre colosalul umor al lui Radu Paraschivescu, despre lista premiiilor Nobel pentru literatură, despre succesele filmelor românești, despre combaterea climei și despre media. Și așa mai departe. Într-un cuvânt se minte aplicat despre tot. Nu se știe treaba asta în străinătate? Ba da. Și atunci pentru că-o facem? Greu răspuns. 2. Este foarte greu să răzbați numai cu talentul, spune doamna Miriam Semn, celebră răpitoare de copii, îți mai trebuie forță, energie, voce puternică, statură și câteva kg în plus față de medie. 3. Vedem Complet Necunoscuți, regie Octavian Strunilă. După un scenariu franciză pe care noi l-am mai văzut în franceză, honkongheză, coreeană, engleză, germană. Varianta română este foarte bună. Cu actori buni: Leonid Doni, Grămoșteanca, Dumitra din Las Fierbinți, alții. La o masă între prieteni se propune un joc de societate. Mesenii își pun telefoanele pe masă și răspund cu toții la apelurile, mesajele celorlalți. Nimic secret, e între prieteni, la vedere. De aici numai și numai încurcături. Deși vorbit în românește filmul este subtitrat în română. Excelentă idee care, băgăm de seamă, se întâmplă în toate filmele românești. 4. De mâine, 29 ianuarie 2022, cerul va fi senin până la capătul străzii fiecăruia dintre noi. 5. Inspirația, spune celebra răpitoare de copii Miriam Semn, colaboratoare a rubricii noastre, deci inspirația vine numai dintr-un suflet curat, adică e ca atunci când Dumnezeu aruncă într-un lan de grâu vreo câțiva maci. Foarte frumos. După vorbele dânșii se va face un film românesc care va lua premii la Sarajevo, Cluj și Gopo. În rolul principal Norica Nicolai. 6. De ce să ne supărăm că realitatea e plină de proști? 7. HOROSCOP, nativii sunt pe lângă plopii fără soț. Iar unii dintre ei inventează fotbalul pentru bărbați. 8. Tinerețe fără bătrânețe la Teatrul de Marionete Arad, regia Ștefan Iordănescu. Spectacol mișto. Vom reveni despre el.

27 ianuarie 2022

HOROSCOP DE CAMPANIE

FECIOARĂ. Nativii se vor înrola numai dacă sunt doctori. Dacă au doctoratul ei vor fi repartizați la București în Ministerele Apărării, Familiei, Sportului sau Viței de Vie, dacă nu-l au trebuie să meargă la ceilalți generali gen Iordănescu, Oprea, Onțanu și să întrebe de unde să ia un doctorat mișto original. Nu e grabă, o pot face încă mulți ani de aici înainte pentru că minciuna nu va fi eradicată așa ușor în România. Poate niciodată. Cu sănătatea se pare că sunt ușoare dureri de genunchi, care pe frontul din Ucraina se pot remedia. La fel banii. BALANȚĂ. Jupiter retrograd și e nasol de tot. Și Mercur e retrograd și e și mai nasol. Așa că nativii vor să meargă pe noul pod de la Brăila. Dar podul e o minciună, el nu va fi gata niciodată, apare pe știri așa ca să se afle în treabă. Ca și Cioloș. Ca și Diaconescu. Ca și Ciucă. De Orban nu mai zicem nimic. Spre sfârșitul zodiei veți observa un tip care umblă cu o călimară cu cerneală în mână. E de la SRI așa că lăsați-l să vă stropească, dă bine la media. S-ar putea să creșteți în înălțime, dar nu se știe niciodată, nu vă culcați pe- o ureche. Bucurați-vă, vine vara și banii din pnrr curg spre dvs dacă aveți doctoratul. Nu contează în ce. În patinaj de exemplu. GEMENI. În casa a patra e ceva cu Jupiter și vreți să faceți o interpelare parlamentară dar n-aveți dosar cu șină. Luptați! SĂGETĂTOR. Asupra nativilor acestei zodii nu prea avem informații. Nici nu știm dacă zodia va rezista până în 2023. Depinde de pnrr, de PSD, de Iohannis. CAPRICORN. Nu mai e nimic de spus.

26 ianuarie 2022

CSAȚ

....da, acu’ s-a terminat…a reieșit că trebuie să ne apărăm țara și a vorbit mai întâi Dîncu..el zis că de ce Cioloș a aranjat cu francezii să ne ia semințele de floare și să ne dea ulei la schimb, ce, noi n-avem fabrici?...sau zahăr…de ce nu mai avem zahăr, că Ceaușescu lăsase 33 de fabrici iar acu’ nu mai e niciuna și aducem zahăr de la nemți…Ciucă a zis că nu se poate face mobilizare că cu ce vin recruții la război? Că dacă STB face iar grevă, sau DN1 e blocat sau CFR așa și pe dincolo…da, chiar așa a zis așa și pe dincolo…Și p-ormă contează pe unde intră rușii…adică să se concentreze armata, riposta acolo înțelegi? La Albița nu se poate că acolo vine traficul de țigări și stricăm afacerile locale…Pe la Cahul dacă intră intră degeaba că nu încape niciun tanc pe trecerea aia de peste Prut…Oricum, e bine că sa adunat CSAȚ că trebuie să dea o declarație pentru țară, ceva acolo cum făcea Iohannis cu spălatul pe mâini…trebuie să iasă și să spună celor care l-au votat dacă nu e mai bine să ne unim cu Ucraina decât cu Moldova…că în felul ăsta scutul de la Deveselu devine caduc sau cum să zic? A mai vorbit ăla de la SRI cum îl chiamă și a zis că sunt prea puține elemente de ascultare în teritoriu că cu preoții nu mai merge că s-au dat la femei ori alea tac și fac copii…Și s-a suplimentat bugetul SRI în felul ăsta că s-a ajuns ca un sfert din PIB să meargă la ei…P-ormă au discutat de cerneala lui Simion că credeau că-i tot ăla care i-a dat și lui Emil Constantiescu și că de unde a avut bani pentru a doua doză…Înțelegi…O grămadă de problem…La final s-au muncit toți că ce declarație să dea Iohannis care ar fi preferat să tacă…Nu s-au înțeles dacă s-o dea în limba rusă sau engleză…Da’-n cazul ăsta nu înțelegeau românii nimic, așa că au ticluit-o în română c-o să apară mâine...Că io n-am mai stat până au copt decalarția, io am stat doar la discuții și discuțiile din CSAȚ așa au fost cum ți-am spus...Ce-ți face soțul? ...da, da, foarte bine...al meu și-a luat izmene de lână groasă că dacă-l chiamă Dăncu și Ciucă la război fără ele nu poate...da, mai vorbim..da...și ție, pa, pa!

25 ianuarie 2022

REVISTA PRESEI

CAHUL TIMES, săptămânal. Un reportaj în sânul familiei Vrabie formată din 11 membri care se pregătesc de războiul din Ucraina. Războiul va fi fulger socoate capul familie Ginel Vrabie în urma unor măsurători de pe câmpul pe care îl ară de vreo patrujde ani, câmp, ca să vezi intuiție, cultivă numai cartofi care acum, iată, în caz de război sunt foarte buni. Dânsul începe să curețe cartofi pentru vreo zece zile cât va ține războiul. Doamna Vrabie, Lenuța Vrabie, pune varză în congelatoarele portabile pe care cei nouă fii ai lor le vor căra în spate la război. Șeful orașului Cahul, aflat pe Prut la o petrecere românească, dă startul războiului. Familia Vrabie atacă trupele rusești și eliberează orașele Tecuci, Cahul, Kiev, Harkov, Leningrad, Galați și Sevastopol. Un reportaj însoțit de imagini devastatoare cu copii rămași orfani, cu mame plecate în Italia, cu tați stând la cârciuma deschisă de familia Vrabie în plin război. ARIPI VOIOASE, cotidian militar. Armata română se suie în singurul F16 funcționabil și pleacă în misiune de observare deasupra Ucrainei. Abia acolo sus în văzduh armata română își dă seama că F16 lor n-are decât o singură aripă și combustibil deloc. Trebuie raportată urgent situația dar la bordul avionului nu există dosar cu șină pentru că numai astfel se înregistrează vitejiile armatei. Caz unic în istoria militară avionul F16 a dispărut de pe ecranele radar și nu va mai fi văzut niciodată. Vesel final dacă stăm să analizăm militar situația. DRUM LIBER, hebdomader. Singura autostradă babană pe care armata rusă poate intra în România este cea de la Giurgiu, aia de camioane. Dar și aici intervine o problemă uriașă: Șoseaua de ciment nu are decât șase km ori tancurile armatei ruse se desfășoară pe vreo două zeci. La reuniunea CSAȚ român se va analiza inedita situație și se vor debloca ceva bani pentru fezabilitate. Și ăsta e norocul nostru, pentru că o fezabiitate în România ține 50 de ani. Ca pe DN1. CARPAȚI NEWS, lunar independent. E vorba de țigările Carpați. Hârtia publicației miroase urât a tutun.

24 ianuarie 2022

SEXUL E ÎN ALTĂ PARTE

De ziua Unirii mama a văzut că ninge și că nu mă duc la școală și ca să scape de mine m-a trimis la Matilda colega mea de bancă care are ca și mine opt ani, foto cu pisica. Du-te la Matilda, mi-a zis mama că am vorbit cu mama ei și vă face și păscuțe d-alea nu-ș cum dracu’ le zice și e mai cald la ei că au centrală și poate mai repetați înmulțirea că cine știe cum în viață ai nevoie de ea. Matilda stă pe hol cu noi. Mă aștepta în living iar mama ei a făcuse niscai păscuțe de care maică-mii-i era silă dar eu a trebuit să iau câteva. Mama ei a zis: Uite cum ninge! A mai zis: Ce vreme de derdeluș! Și în final: Mergeți la Matilda în cameră. Vă strig io la masă! Am intrat într-o cameră mare, frumoasă, roz, cu umbre de păsări stricate sau cam așa ceva. Matilda are câteva păpuși care mie nu-mi plac și i-am și spus odată: Matilda, ia-ți căcaturile astea de aici. Ea s-a supărat dar n-a ținut supărarea. Acum mi-a propus să jucăm Monopoly. Și-a dat ei mai mulți bani dar eu n-am zis nimic că era la ea acasă. Era Monopoly româneasc și ea a cumpărat repede Ploiești și Strehaia. Eu tot plăteam chirie pe ele și eram nervos nevoie mare. Am cumpărat și eu cu chiu cu vai Zimnicea și m-am pus să fac în oraș baraj, centrală electrică, stație de vidanjă, autostrăzi care să lege orașul, un parc. Chiria era de acum uriașă la Zimnicea. Mă bucuram că ultima dată m-a bătut Matilda. A intrat maică-sa și ne-a zis că a făcut la prânz mâncare de gutui și dacă mie îmi place. Nu-mi plăcea și n-am știut cum să-i spun așa că am fentat-o și i-am zis să-mi dea la pachet. C-o aruncam eu la ghenă. Am continuat jocul și mă bătea rău de tot. Luase tot colțul în care erau numai stațiuni balneare din România Sovata sau așa ceva ba chiar și Groagiu Băi și încasa bani în neștire. Dădea cu zarul și mă privea în ochi într-un fel. Parcă era o invitație la ceva, nu mă prindeam. Privirea ei se oprea deasupra patului și iar nu mă prindeam. Am dat și eu cu zarul tare de tot. Unul din ele i-a sărit în ochi. A durut-o rău. I-am pus mâna pe față că adică regret. Atunci, cu o voce groasă de bărbat nebărbierit de patru zile mi-a spus: Sexul e în altă parte.

23 ianuarie 2022

NĂZDRĂVĂNIILE EROTICE ALE NEVESTELOR DISCRETE

Proza şi viaţa domnului Pic Pompa se contopesc într-o singură sintagmă care îl defineşte şi îl individualizează: tragism erotico-sintactic. Personajul principal al romanului NĂZDRĂVĂNIILE EROTICE ALE NEVESTELOR DISCRETE, este doamna Letiția Mureș din București, foto. O nevastă tânără, discretă, cu ochi roșii, păr lung, lung de tot. Ea corespondează erotic cu alte neveste discrete, tinere, cu ochii roșii și păr lung, lung de tot. Ele își descriu experiențele cu deosebit umor. Eroina cărții, de exemplu, trăiește cu un cărăbuș. O altă nevastă tânără și discretă trăiește cu Pol Pot, celebrul asasin cambodgian. O incursiune în eroticul planetei am putea spune, o față a unei realități ‘’năzdrăvane‘’ nicicând surprinsă în literatura contemporană universală. Prozatorul Pic Pompa va rămâne în istoria literaturii contemporane în ipostaza unui Prometeu dezlănţuit – un actor erotic căruia i s-au oferit ani, decenii, doar rolul suferinţei erotice; lupta lui era interioară, sumbră sau senină, leneşă în faţa socialului şi virulentă faţă de butaforia politică. Noua apariție este un jurnal de bord sarcastic, ironic, epistolar, într-o notă a autenticităţii care îi defineşte fiecare proză, fiecare cuvânt: Singurătatea lui Pic Pompa este deopotrivă publică şi interioară, sublimată în hieroglifa unei metafore şlefuită în diamantul celui mai curat sentiment. Cu acest diamant poetul taie geamurile unei opacităţi în care se reflect, fără voie, însăşi existenţa pământeană a eroticului. Proza lui Pic Pompa, meditativă dar cu impulsuri polemice, are cromatica expresionistă şi (paradoxal?!) tensiunea pânzelor unui Gauguin tragic, erotic. Din acest amestec, aproape imposibil de reconstruit, se naşte autenticitatea unui autor al cărui erotic străluminează fără să doară. Domnul Pic Pompa, criminal în serie și colaborator al blogului nostru Călimara cu Cerneală, a declarat la un post de televiziune autohton: Mulțumesc doamnei Aida Baum și domnului Denis Dinulescu pentru superba ediție a acestui volum, pe care îl găsiți de vânzare pe blog.

21 ianuarie 2022

TOȚI ARE DREPTATE

1. A luat ființă Planul Național de Combatere a Cancerului. Ocazie cu care, ca să n-a doarmă, Iohannis zice: Voi urmări îndeaproape progresul în implemetarea lui. Ce multe are pe cap domnul președinte. Întâi România Educată, Normală, Deșteaptă, Plină de Doctori, Liberală și acum asta cu cancerul. Bravo dânsului. 2. John Malcovich a fost refuzat într-un hotel de cinci stele din Veneția din cauza certificatului verde. Exact ca și Djokovich în Australia. Deci cei cu ch în coadă nu mai au ce căuta printre noi. 3. Expediția pe Marte este compromisă întrucât astronuații pierd prea multe globule roșii. Și acest lucru va fi rumărit de domnul Iohannis așa că NASA poate sta liniștită. 4. Statistica Băncii Mondiale ne arată clar că 50% dintre elevii români nu înțeleg ce scriu darmite ce citesc. Ceilalți 50% ajung doctori în armată, teatru, litere, aragaze, apă caldă, cercetare, politică, fotbal. 5. Se măresc pensiile va fi titlul melodiei cu care România va participa la Eurovision 2023. Ea va fi interpretată de ministerele Muncii și Familiei. 6. Ca orice prieten bun mă plimb prin imaginația domnului Pic Pompa, criminal în serie și colaborator al rubricii de față. Ce văd nu-i frumos. Harapi Albi, Harapi Roșii, vrăjitoare, munți de păduri, criminali cărând în spate veverițe, hornuri, Ucraina, Anglia, Rafila, minciuni, broaște veștede, femei de toate felurile. Cum o trăi, nu știu. 7. Secretarul General al ONU o vrea pe Angela Merkel în echipa sa la New York. Asta la prima mână, pentru că echipa va fi completată de Firea, Olguța, Ciucă, Orban, Câmpeanu, Arafat și Ion Creangă pe care agențiile de presă i-au omis. 8. Turcia își schimbă numele în Turkey. Ar fi bine să facem la fel. Pentru noi numele neavând nicio importanță, totul e să fie șpaga mare. 9. Subordonații lui Nicolae Ciucă au primit sarcina să vază dacă teza de doctorat a generalului este plagiat. Ia să vedem! 10. Ca să ne dăm seama că n-a plagiat, seviciile i-au pus la cale gen Ciucă o întâlnire cu reprezntanții Alianței Pentru Turism din România. Și ce credeți c-au discutat? Păi, despre sprijinul acordat de stat Horeca. 11. În ultimul moment Adele și contramandat toate concertele din Las Vegas. Și dânsa, ca și gen Ciucă, va veni în România ca să susțină Horeca. Va cânta, de exempu, la Green Hours joi seară. 12. HOROSCOP. Din 2011 până în 2021 România a mai pierdut un milion de locuitori, INS. Exodul continuă. Din cauză că Mercur retrograd.

20 ianuarie 2022

FRUMOASA DIN PĂDUREA ADORMITĂ

Frumoasa din Pădurea Adormită, foto, m-a sunat și mi-a cerut cheile de la Pădurea Adormită. Dormise acolo vreo doi ani și-și uitase cerceii și bocancii. Telefonul nu, se vedea treaba, că după el m-a sunat. M-am dus cu ea. Am parcat la marginea dinspre Neajlov și am strigat să văd dacă răspunde cineva. Am deschis și am intrat amândoi pe o potecă străjuită de căpșuni galbene. Așa miroseau, a căpșuni. Poteca se termina într-o poiană verde cu lilieci verzi și gărgărițe tot verzi cu puncte roșii. Vorbeau între ele gărgărițele despre nivelul de trai din pădure. Una zicea că dacă n-ar fi adormită Pădurea ar putea produce colesterol necesar la pasta de dinți. Alta, cu pete negre, băga de seamă că în Pădurea lor așa Adormită cum e lipsește canalizarea. În toate pădurile din lume e canalizare. Am tușit ca să ne bage în seamă hm, hm, hm! Au întors ochii și au exclamat în cor: Ea e Frumoasa din Pădurea Noastră! Te-ai măritat? Frumoasa a zic că nu și că dacă i-au văzut bocancii, cerceii și mănușile albe de care eu nu știam. Un liliac roșu cu pene de libelulă s-a băgat: Cu bocancii a plecat Zmeul Pârvan zis Ronaldo, a plecat acum câteva minute. Îl prindeți. Am luat-o la fugă după Pârvan. L-am prins în târgul de vechituri din Comana unde vindea bocancii. Îi dădea scump o mie de euro. S-a oprit o babă în fața lui, a probat bocancul stâng, i-a venit și l-a cumpărat cinci sute de euro. La timp cât s-o luăm înaintea unui tânăr Robin Hood care-l proba p-ăla drept. L-am cumpărat noi contra cinci sute de euro. Frumoasa a zis că să ne luăm după babă să-l recuperăm și pe stângul. Cu stângul a fost foare ușor pentru că prințul din Comana, județ Giurgiu, dăduse un bal și servitorii lui găsiseră bocancul lipit de cleiul de pe treptele palatului. Ne-am dat seama că baba era Cenușăreasa și ne-am bucurat că n-a mai trebuit să dăm niciun ban. În schimb prințul a cerut-o de nevastă pe Frumoasa din Pădurea Adormită. Nunta s-a ținut în Pădurea Adormită și în timpul somnului un hoț din Videle, județ Teleorman, a furat bocancii. L-am găsit pe hoț citind o carte de Dezvoltare Personală. Avea deschis volumul la capitolul Bocanci și l-am lăsat în pace. Pentru că nu te poți pune în calea unui hoț care vrea să se dezvolte peronal. Nu.

19 ianuarie 2022

UN WC NUMIT DORINȚĂ

Colegii de la birou s-au prins încă de anul trecut că de ziua mea îmi doresc cadou un wc în fundul curții iar nu fularele, cămășile strâmbe și pălăriile demodate cu care m-au obișnuit. Anu’ ăsta, adică ieri, mi l-au adus. Mi-au adus un wc în fundul curții pe care să-l pot folosi. La birou evident că acasă am unul în spatele blocului. Mi l-au adus în două cutii imense. Într-una era wc-ul propriuzis, cu ladă babană, capac, și gaură de 60 cm ca să poată încăpea mai multă lume odată. În cealaltă era o fosă imensă mare cam cât biroul de la contabilitate unde lucrau mai multe gagici îmbrăcate în verde. Asamblat, wc-ul meu din fundul curții era mai mare decât cele două etaje ale instituției noastre care se ocupă cu clima din jurul wc-urilor din fundul curții. Am încercat să-i micșorăm fosa că și așa ele vor fi interzise curând datorită poluării cu ce scoatem noi din intestine. Dar n-a mers. Fosa obtura vederea la mare a biroului de temometre care arătau temperatura globului pământesc. De exemplu, la Amsterdam erau două grade. Ca să n-o lungesc, am pus fosa într-o parcare, șoferii urmând să-și țină mașinile în sacoșele de kaufland. Lada pe care te așezi am pus-o la mine în birou și de atunci au început toate necazurile. Femeile din institut n-aveau, de exemplu, cuier în care să-și agațe rochiile, fustele și nici hârtie igienică cu miros de mușețel iar bărbații n-aveau ziarele care le trebuiau pe post de hârtie igienică. Nu era apă. Nu erau televizoare. Stăteai în cabină ca un prost. Doar un radio amărât cu scala pe RRA de unde aflai muzica anilor 60 cu Helena Vodrașcova și știri cu vaccinații. N-aveai lumină. Dacă făceai ore suplimentare și te apuca noaptea la birou îți făceau nevoile pe un scaun cu rotile că te puteai mișca în ritmurile Helenei aia de care-am mai spus. Încet, încet un miros neplăcut a umplut institutul. Ne-am dat seama că fosa nu se umplea niciodată. Trebuia să apelăm la intervenția lui Nicolae Ciucă, prim ministrul nostru. I-am scris. Ne-a trimis o fotografie din alea din presă motivând că este ocupat cu interzicerea focului cu lemne și a foselor din mediul rural. Ne-am dat seama atunci că totul se va rezolva de la sine și că numai așa țara noastră va deveni mai curată în fundul curții.

18 ianuarie 2022

CLOȘCA CU PUII DE AUR

Zilele trecute am primit un telefon din Madagascar și a trebuit să mă duc până acolo. Un caz de piraterie cumva, adică cineva furase o melodie a celor de la Bere Gratis. Și făcea bani cu ea: Bere, bere, bere, gratis, măi, măi, ăsta e doar refrenul. Altcumva în madagascareză. M-am dus în garaj. Am umflat roțile, am șters cum fac de obicei parbrizul de ceață, am vopsit lunetele. Când să plec mă sună Cloșca de Aur că s-o iau și pe ea că le-a promis puilor că-i duce în excursie în Madagascar. Cloșca e prietena mea cea mai bună. Așa că s-a așezat lângă mine unde stau toate gagicile mele mișto. Puii, vreo șaizeci, pe bancheta din spate. Am plecat în zori spre Militari în capul meu fiind traseul Pitești, Craiova, Marsilia, de acolo feribotul și tot așa. Conduceam greu. Cloșca, pentru că era de aur, lumina drumul atât de tare că nu vedeam nimic. Iar puii din spate se certau continuu. Unul zicea că vrea o pijama roz. Bună și mov. Altul voia să reducem emisiile. Unul mic din aur roșu plângea de foame. Altul, Bic, voia să o luăm spre Everest că dacă te urci pe el scrie de tine în ziare și el asta voia de mic. O puică, Valentina, cânta la chitară o melodie de Șarl Azanvur La Metec iar eu îi spun că e de Mustaki dar ea a sărit la bătaie neținânc cont că conduc. Am trecut de Pitești, Craiova și Belgrad dar cearta continua. Ajunși la Cannes, Cloșca a zis că ea și puii rămân să joace într-un film românesc oricare ar fi el. Și-au ales și-un subiect interesant: O cloșcă fuge din România cu oui cu tot. Deci la Cannes ne-am despărțit. Am împărțit lucrurile, mâncarea. Eu mi-am oprit sarea, năutul, budinca, plăcinta cu dovleac, plata la electrica mașinii, roata de rezervă și ceva bani nu prea mulți. Vreo cinci mii de euro. Ea cu puii și-au oprit mazărea, clima, detergenții, gazele, drumul cu prioritate, becurile și costumele pentru filmare. Am plâns cu toții acolo pe craozetă. Bătea un vânt, treceau niște mauri. Pe fribot m-am uitat după ei. Nu i-am văzut. Nu i-am mai văzut niciodată.

16 ianuarie 2022

ÎNDREPTAR TANDRU DE FERICIRE, conjugală eventual

Habar n-am câți bărbați știu ce așteaptă femeile de la ei și nici dacă femeile reușesc să conștientizeze, în momentele lor de acută luciditate, ceea ce și-ar dori cu adevărat să li se întâmple cu soțul sau iubitul lor. Sunt, niște superbe banalități la care ne gândim atât de rar. Printre aceste dorințe se strecoară și mici extravaganțe și, mai ales, nenumărate semne de iubire, dovezi limpezi că o căsnicie nu distruge, cum se tot zice, dragostea și sentimentele profunde, pe motiv de obișnuințe care ucide prospețimea. Toate gândurile astea au fost iscate de re-citirea cărții celei mai în vogă scriitoare franceze, Anna Gavalda. Cartea se numește ,, Aș vrea să mă aștepte și pe mine cineva’’,, și este cartea de debut din 1999. Personajele sunt Pierre Dippel, care n-a iubit pe nimeni niciodată pentru că nu a știut să o facă, veșnic tăcut, disprețuitor în muțenia lui, dar care știe ce înseamnă marea iubire a unei femei și lașitatea imensă a unui bărbat. Mathilda, este o nonconformistă, care aparent dorește imposibilul de la taciturnul și insensibilul Pierre. Iată un fragment dintr-o lungă scrisoare pe care Mathilde o aşterne într-o cameră de hotel, aşteptându-l pe Pierre să revină. Relaţia lor se îndrepta, în momentul acela, spre sfârşitul inevitabil, aşa încât epistola – un adevărat îndreptar tandru de fericire (conjugală, eventual) – spune, aşa cum mărturiseşte chiar cea care o aşternuse pe hârtie, „ceea ce aş avea chef să fac împreună cu tine,,: „...să mănânc la iarbă verde, să adorm după masă pe malul unui râu, să mănânc piersici, creveţi, cornuri, orez vâscos, să înot, să dansez, să-mi cumpăr pantofi, lenjerie, parfum, să citesc ziarul, să casc gura la vitrine, să iau metroul, să pândesc ceasul, să te împing când te lăfăi în tot patul, să întind rufele, să merg la Operă, la Bayreuth, la Viena, la cupărături în supermagazine, să fac grătare, să fac gălăgie că ai uitat cărbunii, să mă spăl pe dinţi odată cu tine, să-ţi cumpăr chiloţi, să tund gazonul, să citesc ziarul peste umărul tău, să nu te las să mănânci prea multe alune, să vizitez pivniţele de pe Loire şi pe cele de la Hunter Valley, să fac pe proasta, să trăncănesc, să-ţi prezint pe Martha şi pe Tino, să culeg mure, să gătesc, să mă întorc în Vietnam, să port sari, să lucrez în grădină, să te trezesc pentru că sforăi, să mă duc la grădina zoologică, la piaţa de vechituri, la Paris, la Londra, la Melrose, la Piccadilly, să-ţi cânt şansonete, să nu mai fumez, să te rog să-mi tai unghiile, să cumpăr veselă, prostii, lucruri care nu folosesc la nimic, să mănânc îngheţată, să mă uit la oameni, să te bat la şah, să ascult jazz, reggae, să dansez mambo şi cha-cha-cha, să mă plictisesc, să fac fiţe, să stau îmbufnată, să râd, să te răsucesc pe degete, să caut o casă cu vedere spre o pajişte cu vaci, să umplu cu neruşinare cărucioarele la magazin, să revopsesc tavanul, să cos perdele, să stau la masă ceasuri întregi discutând cu oameni interesanţi, să te ţin de bărbiţă, să-ţi tund părul, să smulg buruieni, să spăl maşina, să văd marea, să revăd filme vechi romanţioase, să te tot chem, să-ţi vorbesc pe şleau, să învăţ să tricotez, să-ţi tricotez un fular, să deşir oroarea asta, să adun pisici, câini, papagali, elefanţi, să închireiez biciclete, să nu le folosesc, să stau întinsă în hamac, să recitesc poveşti pentru copii de pe vremea bunicii, să revăd rochiile lui Suzy, să beau margarita la umbră, să trişez, să învăţ să folosesc un fier de călcat, să arunc fierul de călcat pe fereastră, să cânt în ploaie, să fug de turişti, să mă ameţesc, să-ţi spun tot adevărul, să-mi amintesc că nu orice adevăr trebuie spus, să te ascult, să-ţi dau mâna, să-mi recuperez fierul de călcat, să ascult textele cântecelor, să pun ceasul să sune, să uit geamantanele, să mă opresc din alergat, să duc gunoiul, să te întreb dacă mă mai iubeşti, să discut cu vecina, să-ţi povestesc despre copilăria mea din Bahreim, despre inelele doicii mele, mirosul de henne şi bobiţele de chihlimbar, să fac bucăţele de pâine pentru înmuiat, să scriu etichete pentru borcanele de dulceaţă...” Mai rezistaţi? Dacă da, iată, din aceeaşi carte, o convorbire despre ceea ce ar însemna, pe înţelesul oricui, profunzimea în iubire. Nu-i mare lucru, veţi vedea: „- Eu cred că ne potrivim...Îmi place să fiu cu tine pentru că nu mă plictisesc niciodată. Nici când nu ne vorbim, nici când nu ne atingem, nici când nu suntem în aceeaşi încăpere, nu mă plictisesc. Nu mă plictisesc niciodată. Cred că e pentru că am încredere în tine, am încredere în gândurile tale. Tot ce văd şi tot ce nu văd la tine îmi place. Totuşi, îţi cunosc defectele. Dar tocmai asta e, am impresia că defectele tale se potrivesc cu calităţile mele. Nu ne temem de aceleaşi lucruri. Chiar şi demonii noştri se potrivesc! Tu, tu preţuieşti mai mult decât arăţi, şi eu, eu sunt opusul. Am nevoie de privirea ta ca să am un pic mai multă...substanţă. Cum se zice în franceză? Constanţă? Când vrei să spui că cineva e interesant înăuntrul lui. – Profunzime? – Asta e! Eu sunt ca un zmeu, dacă cineva nu ţine bine de sfoară, vâj!, îmi iau zborul. Iar tu, e ciudat, îmi spui adesea că eşti destul de tare ca să mă reţii şi destul de inteligent ca să mă laşi s-o iau din loc.” Aşa ne dăm seama, uneori, citind despre ceea ce gândesc şi trăiesc alţii, cât de simple sunt lucrurile pe care le socotim, în superficialitatea noastră cotidiană, aşa de complicate. Dar asta se întâmplă, bântuind prin cărţile care-ţi fură somnul într-o odaie plină de linişte, atâta cât să auzi cuvintele picurându-ţi direct în suflet. MIRELA GRUIȚĂ

14 ianuarie 2022

TOȚI ARE DREPTATE

1. Lupta cu clima se ascute, devine apocaliptică, necesară, prezidențială. Românii înarmați mai ceva ca la 1907 vor ieși cu furci și topoare în stradă, în Europa și-n în Asia, poate chiar în Statele Unite sau Canada ca să atragă atenția asupra climei din locuințele lor. Din sufletele lor. Din patul în care se zvârcolesc cu nevestele. O comisie înarmată cu termometre de Iohannis va lupta alături de noi, pe banii noștri și pe răbdarea noastră. Până când? Până vom învinge. Lupta va avea un clip dedicat înfățișând clima bătută măr. 2. Doamna Irina Bossy-Ghica, ziarist BBC, Reuters și cumva zice într-un interviu: În străinătate nu întreabă nimeni de România, nu se vorbește despre ea nici de bine nici de rău, pentru că nimeni nu știe nimic. M-am întors în țară după 89 și constat că guvernele postdecembriste se luptă să șteargă trecutul țării noastre. La greu. Dar fără trecut n-avem viitor. Și-atunci ne mai întrebăm de ce pleacă duium de tineri din Romîânia. E simplu, aici nu au niciun viitor. 3. Democrația autentică nu funcționează decât într-un capitalism autentic nu la noi unde nu suntem proprietarii mijloacelor noastre de producție. Păi, care sunt alea? Capul și mâinile. 4. Vedem Pup-o mă!, Mireasa Nebună, film românesc în regia Cameliei Pop sau Popa, că-i tot aia. Cu Cosmin Seleș și ceva Busuioc de la Meteo. Mai sunt și alții. Filmul e atât de prost că i s-ar face rușine și lui Geo Saizescu. Un umor penibil, de Urzica e puțin spus, cu hore, cu bancomate din lemn pe care scrie doar Bani, cu eternele costume albe ale țăranilor, cu gaguri ieftine, scrâșnite așa că nu mai continuăm. Dar trebuie să venim odată cu toții din branșă asupra scenariilor care trec de cnc. Să propunem o altă lege. Că e jale! P.S. Încet, încet toate filmele românești încep să aibă subtitrare chiar dacă sunt vorbite în română. Idee foarte bună dat fiind totala lipsă de dicție a actorilor români. 5. Populația României scade pe zi ce trece, INS. În 2100 vom mai fi doar zece milioane. Asta nu-i rău, pentru că la atâta populație va crește numărul de parlamentari, de ministere, de europarlamentari, de studii de fezabilitate, și de lupte împotriva corupției conduse de Laura Codruța. 6. Un angajat român are o productivitate de 13.000 euro pe an, INS. Un angajat din Europa de Vest are o productivitate de aproape 50.000 de auro pe an. De-asta trebuie să ascuțim lupta de clasă cu clima globală. Zic și eu. 7. Criminalul în serie Pompa, domnul Pic Pompa, colaborator permanent al rubricii noastre a dat o declarație la NASA în legătură cu de ce a zis despre Lună următoarele: Mulțumește-te să fii frumoasă! Cercetările continuă pe fondul evenimentelor din Ucraina, Kazahstan, și România. Ne referim la autohtonele lupte grele cu clima asta nebună. 8. Din ciclul Vorbe la Vrăjeală ca să n-adormim gen Dacian Cioloș, Radu Paraschivescu, Oana Pellea, Cristian Diaconescu și alții aflăm de la Dâncu, Vasile Dâncu, ministrul armatei române: Dacă lucrurile se precipită în Kazahstan armata română va interveni. Pam, pam!! 9. Celebra firmă de avocatură Detons a făcut un sondaj din care rezultă că marile companii ale lumii se cam tem de inteligența artificială. Detons n-au cuprins și România în sondaj considerând că inteligențele lui Iohannis, Ciucă, Orban, Cioloș, Dâncu, Firea, Grindeanu și a mai tuturor țin loc de inteligența arificială deci sunt mult mai bune. 10. Predicție Bill Gates: Când Omicron va fi trecut, Covid 19 va rămâne printre noi ca o simplă răceală împotriva căreia ne vom vaccina odată pe an. 11. Baby Shark, cântec pentru copii, a atins 10 miliarde de vizualizări pe Youtube. Un record absolut. Clipul este conceput de firma sud coreeană Pinkjonk și interpretat de solista americană Hope Segoine. În cântec este vorba de copiii care luptă alături de Iohannis ca să întrepte clima planetei. 12. Criminalul în serie Pic Pompa, colaborator al rubricii noastre cum v-am mai spus, îmi urează La Mulți Ani!

13 ianuarie 2022

LUPTA CU CLIMA CONTINUĂ CU ÎNVERȘUNARE

Criminalul în serie Pompa, domnul Pic Pompa, cu care am stat deunăzi de vorbă la Turnul din Giurgiu, ne-a povestit câte ceva din uluitoarea sa carieră: M-am trezit singur pe culoarele maternității Giulești și aveam în sânge, adică nu vedeam decât moarte de om. Dar nu puteam începe cu moașa, nici cu medicul căruia i-am dat două mii ca să mă nască așa că am scos pistolul și m-am dus în balconul incubatorului și am tras într-un roi de albine. N-am făcut bine pentru că am aflat că albinele mișcă viața de pe planetă, adică o albină merge în pădure, întâlnește un urs, se culcă cu el, ursul întâlnește un lup, se culcă cu el, lupul o oaie și tot așa până când viața merge de colo colo adică nu stă locului cum e normal. În liceu am vrut să omor o tipă, colegă de bancă, dar era atât de înaltă că n-ajungea glonțul la ea, foto aia din stânga. Îmi și plăcea tare mult, așa că ne-am dus la film. Unul cu Margareta Pâslaru, în care solista cânta ceva de pe alte meleaguri, adică o melodie care nu era de la muzică și am vrut s-o omor. Domnul Pic Pompa făcu o pauză. Atât cât să auzim murmurul elevilor aflați acolo la o cafea sau ceva. Nu vorbeau despre gagici, despre fotbal, despre ei, despre școală, despre cafteala cuiva, despre părinți, despre cum s-ar culca cu chelnerița, despre cum bate vântul, despre cum ar șterge-o cu toții la București la un concert Florin Salam, nu. Ei vorbea despre schimbările climatice de pe glob care afectau probabil și clima orașului lor. Chiar și cursul Dunării. Erau cu toții pătrunși de Comisia lui Iohannis pe tema asta. Unul din elevi, un țigan cu privirea pădure, păr blond și perciuni albi, s-a ridicat și a venit la masa noastră. Se uita insistent la mitraliera prietenului meu criminalul în serie Pic Pompa. A cerut-o împrumut. Gloanțe avea el. L-am întrebat care-i treaba, la ce-i trebuie. Ne-a zis: Vreau să lupt împotriva schimbării climatice de la mine din curte, că avem mult vite și miroase urât. Împușc toate caprele, mitraliez găinile, ucid toți puricii. Domnul Pic Pompa, criminalul în serie, i-a spus să nu ucidă și albinele că ele mișcă viața pe pământ. Fac clima mai bună. Ele se duc în pădure, se culcă cu ursul, ursul cu lupul, lupul cu veverița, veverița vede o muscă și hop amândouă la elev în curte și se pun pe fecundat. La auzul cuvântului fecundat, elevul a tresărit, a luat mitraliera și dus a fost. Am mai auzit de el doar atunci când Iohannis ne-a spus că lupta cu clima nu s-a terminat. Că e dură. Sau cam așa ceva.

12 ianuarie 2022

REVISTA PRESEI

DIMINEAȚA DE CLEJANI, publicație profund alcoolică. Supărat de chestia cu Australia, Djokovici va deschide în localitate o școală de muzică. Se va cânta, se va dansa și se va bea iar în toamna acestui an, 2022, tot în Clejani se va înființa un turneu de tenis cu premii. Finala va fi jucată de CTP că știe. BLUES TIME, cotidian. Pensiile speciale sunt acordate numai unor băieți care au luptat cu arma-n mână ucigând demonstranți în 1989. În timpul liber acești băieți cântă bluesul Singura soluție înc-o revoluție. TERMOMETRUL JOURNAL, publicație sătească. Un reportaj într-o școală cu gheață pe pereți în care elevii mor de frig. Ce trebuie făcut ca să fie căldură? 90% dintre elevi au spus că trebuie să crească temperatura în termometrul lui Iohannis că numai așa clima globală nu-și va mai face de cap, 5% au zis nu știu iar restul de 5% au zis că s-ar culca cu profa de sport că e caldă. FOTBAL ÎN 11, publicația FRF română. Nu mai mergem de mult la CM-urile de fotbal așa că federația sub eterna conducere a lui Burleanu va angaja toți antrenorii din divizia A la națională. Pentru că nu ei au îngropat fotbalul românesc ci s-a stricat singur sub atenta supraveghere a aceluiași Burleanu. Cei 30, 40 de antrenori care antrenează diverse echipe de divizia A din țara noastră degeaba își vor împărți naționala după cum urmează: Andone și încă vreo 10 vor antrena partea dreaptă, Mulțescu și încă vreo 10 partea stângă, Rednic atacul frontal, iar Hagi Jr că tot e dat afară de peste tot va juca în falsul atac lateral ca să înebunească adversarii. Rezultatele se vor vedea curând. Vom învinge cu 2 la 0. USTUROIUL, foaie agricolă. Acum, de când cu atenta supraveghere a climei globale de către Iohannis, usturoiul va putea fi crescut și în borcane de zece sau două zeci de litri. Cățeii de usturoi vor crește astfel până la zece cinșpe kile bucata și vor merge la export, dar nu numai atât, ei vor salva economia românească de deciziile lui Nicolae Ciucă, Grindeanu, Câmpeanu și, în general, a coaliției pnlpsd. NATURA, săptămânal ilustrat. Numărul de față ne atrage prin sumedenia de fotografii cu clima globală în continuă mișcare. Clima din Bucșani, clima din Izvoru, clima din Obedeni și așa mai departe, deci din județul Giurgiu, care suferă modificări în funcție de hotărârile sri-urilor locale.

11 ianuarie 2022

HOROSCOPUL CĂLĂTORIILOR

Nativii vor călătorii pe noile autostrăzi ale lui Grindeanu. Peste văi, munți, lacuri, Marea Neagră până hăt departe până unde permit studiile de fezabilitate care încă nu s-au terminat și care mai așteaptă încă bani de la pnrr. Alți nativi, mai veseli, mai inteligenți și cu mașini mai bengoase își vor petrece următorii 60 de ani e DN1 știut fiind că aici studiile de fezabilitate vor dura 80 de ani de acu’ înainte dar unele porțiuni vor fi gata mai devreme. Cele spre Cotă sau spre Zimnicea. Când vine Jupiter retrograd, vom călători cu Trenurile Zăpezii zilnic spre Cluj, Timișoara și Craiova admirând de la geamul vagoanelor urșii, spitalele, usturoiul și roșiile care vor salva România, apa caldă și căldura din case. Pluto vine în casa a II a pe la cinci după amiază, oră la care nativii mai mici de statură așteaptă hotărâri de la Comisia Climatică a lui Iohannis că cum să se îmbrace, cu cine să voteze în 2024, dacă în școli e cald că dacă nu e nici Dumnezeu nu cere, iar cei mai înalți de statură vor aștepta degeaba ca Helvig să predea dosarele securității la cnsas precum și guma cu care se șterge din ele de pe timpul lui Dinescu și Pleșu că adică când erau ei acolo. Nativii din Gemeni ies la păscut de cum îl văd pe Saturn arătând spre mare, spre Marea Neagră, că adică să mergem acolo ca să ne jupoaie horeca că de-asta a luptat ea pe timpul pandemiei ca să țină prețurile peloc și să se mufeze la bugetul de stat adică la banii noștri. Pentru Berbeci nu-i așa bine, nici pentru Capricorni, dar nici pentru Lei. Femeile lor pleacă în călătorii lungi sau scurte și nu mai vin nici lungi nici scurte. Așa că ei trebuie să apeleze la Ministerul Familiei care e închis până când trece Luna plină. Și până când se va înființa un nou minister numit Ministerul Zodiilor de Bine care e și titlul noii cărți a lui Iohannis. Spre sfârșitul anului, când se va pune problema majorării pensiilor speciale, nativii Vărsători sau cam așa ceva vor încerca să-și creeze noi locuri de muncă în vestul Europei unde vor ajunge tot pe autostrăzile lui Grindeanu. Apoi, la final de tot, se conjugă Marte cu Venus și dă o rectificare bugetară în favoarea sri că n-a mai fost de mult iar noi vom sta și ne vom mira că de ce se-ntâmplă toate astea.

10 ianuarie 2022

POȘTA REDACȚIEI

IOLANDA VÂRTEJ, București. Frumoasă epistolă. O publicăm. ‘’Problema mea, domnule de la Călimară, și a soțului meu mecanic auto, deci părerea noastră, domnule de la Călimară, este că Donlucap ăsta sau cum îi zice este o mare țeapă. Are o promovare deșteaptă nu zicem nu dar eu să fiu Dicaprio mi-ar crăpa obrazul de rușine zău așa să joc într-o comedioară de la care te mai scoli să vezi ce fierbe pe aragaz și nu-ți pare rău că filmul se termină în juma de oră. Umor subțire rău de tot. Iertați-mi exprimarea dar chiar e subțire că soțul meu mecanic auto zice că nici la el la garaj n-ar fi posibil că acolo se fac glume babane cu clima lui Iohannis. Cu termometrele lui. În loc de auto de acum încolo vor repara termometre. Și râd când povestește că glumele cu termometre și sex sunt cele mai bune. În loc de Donlucap am fi preferat Ion ăla vechi. Nu ne mai săturăm de el. Țăranii ăia cu cămăși albe pe ogor la arat la plivit la adăpat la strâns recolta. Cămăși apretate rău de tot albe ca la țară și râzi și iar râzi că nu-i nicăieri așa ca-n film. Țăranii noștri nicodată nu s-au dus apretați la câmp. Ce prostii haioase fac și ăștia cu filmele lor românești. Revenind la Donlucap, la secvența aia cu ei în biroul președintei, e puțin neadevărată că eu și soțul meu mecanic auto ne-am dus în grădină și am cules polen de mușcate polen adus de albine de la Cometa aia din film și tare bun era că soțul meu mecanic auto a făcut o erecție de doușcinci de cm cum nici în tinerețe nu făcea. În sfârșit. Ne place că lumea se entuziasmează la căcaturi din astea de filme ușurele și nu bagă de exemplu în seamă că invazia rusă din Kazahstan ne păștea și pe noi în 1989 dar Ion Iliescu a ținut piept cum ținea poporul român la turci pe vremuri că unul n-a intrat în Europa decât ca mașină de spălat Beko sau ca echip de fotbal Galatasaray. Întelegeți? Ne place Călimara. E isteață. E cu imagini la care eu și soțul meu șomer acum când vă scriu înțelegem tot. Mai scriem, mai vedem, vă sunăm, mulțumim de atenție’’. CECILIA NEGRU, Medgidia. Vreți ca Grindeanu să facă o autostradă care să lege orașul dvs de Luxemburg. Aveți și-un proiect. Ceva pe stâlpi și tunele pe sub ape, ceva foarte ușor. Vă ajutăm, doamnă Cecilia, să depuneți proiectul. Suntem siguri că autostrada, numită de dvs MeLu, va fi construită anul viitor, 2023.

09 ianuarie 2022

De Crăciun, oamenii sunt buni, iar câinii umblă cu miracole în coadă

E două dimineața într-o gară din Suedia, aștept trenul către aeroport, și-mi dau seama că n-am mască. Fără mască nu pot să iau trenul, nu pot să intru în aeroport, nici să iau avionul. La ora aia, un singur om își plimbă pașii obosiți, frământând în mână pachetul de țigări și o mască. Nu vă supărați, aveți să-mi dați o mască (munskydd), vă rog? Maska? răspunde el. Îmi întinde mâna. Stați că vă dau una nouă. Până la urmă plec cu masca mirosind a tutun. Oamenii sunt buni. Pe peron îmi ține de urât o regină a nopții cu un ochi umflat. Am căzut, îmi spune. Unde mergi? Ce căciulă frumoasă ai! Ba a ta e mai frumoasă, îi răspund.  Uite-așa trece aproape o oră. Înainte de a urca în tren îmi întinde un portchei pufos pe care-l avea agățat la fermoarul de la geacă. Pune-l la geantă, ca să fie frumoasă, îmi zice. Oamenii sunt buni. În frigul ăla nu mi-a trecut prin cap să-i dau căciula la care tânjise atâta. Masca era îmbâcsită de tutun, iar călătoria de-abia începea. 

Orele se adună, filtrate prin masca puțind a tutun. Dacă am noroc, nu iau covid. Oamenii sunt buni. Ei înțeleg că am o pisică înghesuită într-o geantă de voiaj, cea mai frumoasă și nobilă maidaneză de pe Pământ. Și animalele sunt bune, că rezistă 12 ore până la întâlnirea cu lada de nisip într-o casă necunoscută. Capăt o mască nouă. 

Apoi, într-o seară neagră mă-mpiedic de o bordură și cad când sunt de lungă într-o parcare, în fața unei mașini care nu dă peste mine. Oamenii sunt buni, eu doar căscată și cu genunchii și coatele zdrelite. Viața atârnă de o secundă, de un volan tras la timp.

Primesc și îmbrățișări de la distanță, pâine pe masă și vorbe de la oameni pe care nu i-am mai văzut din viața de dinainte de epidemie.

De ajun, în sunet de zurgălăi, Moș Crăciun vine de capul lui, cu șampanie și ciocolată fină, necerute de nimeni.


Cu o oră înainte de a înapoia mașina împrumutată pe nimica pentru vacanța asta, dau cu aspiratorul și găsesc cercelul și șurubul smulse odată cu masca și date dispărute. N-am covid, în ciuda proximității cu persoane infectate. Ca-ntotdeauna, am primit mai mult decât am cerut și-am dat.
 
Sper că v-au mers Sărbătorile la suflet.

07 ianuarie 2022

TOȚI ARE DREPTATE

1. Domnul Iohannis a decis înființarea unui grup de lucru privind combaterea schimbărilor climatice. Grupul, adică savanți români și străini, va avea un termometru uriaș cu care va lua temperaturile în diverse locuri și situații din România. De exemplu temperatura din jurul weceului din fundul curții. Sau schimbarea climatică din apartamentele românilor care nu au căldură. Sau schimbarea temperaturii românilor care au pensii sub două mii de lei chiar și după măririle din 2022. Cum se va lupta împotriva acestor grave schimbări climatice? Păi, se va lupta doar pe media sub formă de știri: Nu ieșiți astăzi să vă căcați în fundul curții că-s trei grade sub zero. Și așa mai departe până la apariția editorială a unui volum intitulat Termometrul din Fundul Curții semnat de Klaus Iohannis. 2. Plictisitorii domni Cristian Diaconescu, Dacian Cioloș și Nicolae Ciucă ne sunt vârâți în ochi pe media cu știri fabricate de băieții care o dețin: Ciucă sanchi semnează numirile unor secretari de stat, dintre care ăla de la cultură e Mădălin Voicu, Diaconescu sanchi zice că regiunea Mării Negre va trebui testată în vederea redefinirii cumva ceva cu Rusia iar Cioloș bate câmpii cum nu e el de aord cu pensiile speciale sau e de acord că nu se-nțelege ce spune și de ce mai ales că are și el pensie d-asta. 3. Angela Similea și-a protejat numele la OSIM. Nu mai ai voie să-i pronunți numele decât în șoaptă pe la weceul din fundul curții iar dacă faci vreo afacere să-i dai banul ca să poți confecționa chiloți Angela Similea, smântână Angela Similea, borș Angela, calculatoare Similea și așa mai departe. 4. Revoluția din Kazahstan a luat-o razna. În curând ea va fi transmisă pe teveul național iar doi eroi naționali, un actor și-un poet locali îi vor proclama izbânda. Apoi, la conducerea Kazahstanului va fi emanat un Iliescu local adus de trupele sovietice. Dar de unde știm noi toate asta? 5. În 15 ani de UE ne-au intrat în țară vreo 60 de mld euro. Alte 60 tot împrumutăm prin prim miniștri noștri gen Cîțu. Vreo câteva mld bune trimit acasă românii din străinătate. Cu banii ăștia, pentru că se iscă niscai întrebări, s-au asfaltat wc-urile din fundul curții, s-au construit spitale pe toate străzile, s-au dat tablete lu’ toți elevii chiar dacă nu au internet, s-au mărit pensiile cu șase lei, s-a făcut autostrada București Brașov, s-a înființat utilul Minister al Familiei, Laura Koveși restituie la popor averi ilegale, s-a dat mult la Horeca, s-a dat mult la spitale private, a fost trimit Rareș Bogdan la Bruxelles, i s-au plătit lui Iohannis drepturile de autor pentru scrieri, sunt plătite partidele care luptă pentru bunăstarea noastră, că restu-s minciuni. Da, minciuni. 6. Filme românești la TVR 1: Columna, Frații Jderi și Luna de miere, toate având același numitor comun: sunt foarte proaste. Ba aflăm că Luna de miere este premiat la Sarajevo în 2018. Interesant Sarajevo ăsta care tot dă premii filmelor românești foarte proaste. Amintim că aici a mai luat premiu și Portret al Luptătorului la Tinerețe al lui Ticu Popescu care nu poate fi privit cu ochiul liber. Tragem concluzia că juriul de la Sarajevo este format din Margareta Irina Nistor. Cea care se ascundea până în 89 de securitatea lui Ceaușescu traducând filme la dvd. Altfel cum? 7. HOROSCOP. Nativii vor lua un termometru de la Grupul de Climă al lui Iohannis și vor umbla cu el prin icr-urile românești din străinătate luându-le pulsul. Pulsul e zero și retrograd. 8. În România s-au vândut în 2021 2,4 milioane de cărți. Majoritatea în București și Ilfov iar deloc în Teleroman și Covasna. Autorul cel mai vândut este Ioana Chicet Macoveiciuc cu povești pentru copii gen Eric și Ema vă spun noapte bună, Eric și Ema vă spun poftă mare, Prințesa Urbană și Eric merge la grădiniță. Pe locul doi sunt numai cărți de dezvoltare personală gen Vindecarea Copilului Interior sau Când Corpul spune Nu. Concluzia vine de la sine: Românul a rămas la mintea copilului și se dezvoltă personal ca să-l voteze continuu pe Ion Iliescu a cărei zi e chiar azi. 9. Institutul Levant al lui Emil Ctinescu produce de azi Levănțică. Multă. Care va merge la export aducând astfe bani grei țării. Ca să nu se mai spună că Institutul toacă banii noștri degeaba. 10. CFR Călători lansează oferta numită Trenurile Zăpezii. Nu numai pe Valea Prahovei ci și de colo până colo. Posibil ca ele să circule ca autostrăzile lui Grindeanu. Adică deloc. 11. Angela Similea nu ne spune dacă, după OSIM, mai avem voie să cântăm melodia Tangoul care-i aparține. Până vom afla, o vom cânta aici: Tangoul de de muuuuuuulllllttttt, tangou de deeeeee muuuuuult și așa mai departe că tare proastă mai e. 12. Avem câțiva Ioni dragi, Ganea, Vodă Cel Cumplit, Mirea, Crăciunescu, Bucur, Costea și Viștea cărora le urăm LA MULȚI ANI!

06 ianuarie 2022

CINE N-ARE BĂTRÂNI SĂ-ȘI CUMPERE

Dacă tot nu mergem la școală mama îmi spune mie și soră-mii, reluând o discuție mai veche în care era vorba că cine n-are bătrâni să-și cumpere, că să ne ducem la târg să ne cumpărăm bătrâni. Duminica asta care a trecut. Ne-a dat și câte opt lei de căciulă și ne-a spus că cine vine acasă cu cel mai mișto bătrân o va avea pe vecina noastră de nevastă care are cinci ani. Și jumate din împărăție care la vecina noastră însemna o amărâtă de Dacie Logan veche de cinșpe ani. Mă rog. Am plecat amândoi de dimineață la Târgul de Babalâci din Colentina pe marginea lacului. Cine nu era cumpărat era azvârlit în apele murdare în care se spălau covoare și mașini ca luptă pentru protejarea mediului. Erau niște tejghele așa nu prea înalte pe care erau înșirați toți bătrânii de vânzare din București. Ba erau și din provincie că pe unele tejghele scria când Argeș când Constanța când Cluj și așa. Eu m-am oprit în dreptul unui bătrân din lemn de fag cu turban și cam colorat, foto. Era înalt cu perciuni și barbă și auzea bine că l-am întrebat dacă a văzut Casa Gucci că eu nu voiam un moș prost necinefil. Ne-am dus amândoi după aia la o cafea în intersecție acolo. El a băut și-un litru de vin, a mâncat și un kil de jumări de gâscă și cam atât că atât îmi permiteam de ăia opt lei. Avusese o viață aventuroasă: Luptase în Vietnam, în Congo, cucerise Everestul și avusese șaisprezece neveste. Cu aia de la noi din bloc vecina noastră șaptesprezece. După ce a mâncat bine de tot a început să cânte. Cât era el din lemn de fag se unduia ca o nuia pe baltă și făcea valuri care se propagau până în stația lui 21 care ducea lumea la slujbe. Eram bucuros. Găsisem bătrânul care îmi lipsea. Am făcut actele și l-am dus acasă. Mama dac’-a văzut că e de fag adică din esență tare l-a pus de decor lângă frigider. Dar noaptea când mama se odihnea sau nu-ș ce făcea moșul se ducea la vecina de cinci ani. Azi așa mâine așa. A urmat nuntă mare pe hol acolo cu cozonac și friptane și au făcut nouă copii care mai de care. Apoi au divorțat și babalâcul s-a întors la târg ca să înceapă o viață nouă. Așa a fost, el voia să înceapă o viață nouă cred că alături de soră-mea dacă mai țin bine minte. Îmi aduc aminte și vă spun.

05 ianuarie 2022

O POVESTE BIBLICĂ PRIVITĂ CA REPORTAJ

Patrick Suskind ştie, în „Despre iubire şi moarte”, să privească istoria şi miturile cu ochii omului modern, care caută adevăratele desluşiri dincolo de aparenţele de toţi cunoscute şi acceptate. Nu trece cu vederea niciun amănunt. E lucid, fără a fi crud, fără a batjocori sau vesteji interpretările obişnuite, banale. Doar că le răstălmăceşte cu farmec şi, uneori, ironie fină. Iată, aşadar, în viziunea sa particulară, miracolul învierii lui Lazăr de către Isus: Povestea sună aşa...două doamne, cunoştinţe de-ale lui Isus, trimit după acesta. Fratele lor, Lazăr, este bolnav, Isus să binevoiască să vină şi să-l vindece. Şi ce face Isus? Păi, nu vine de prima dată, zicând: „Această boală nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească.” Se comportă (şi, ca să fim corecţi, ar trebui să adăugăm că aşa relatează Ioan Evanghelistul) asemeni conducătorilor politici din timpurile moderne sau recente, când se confruntă cu un eveniment neplăcut şi neaşteptat: din instinct, încearcă să fructifice ebenimentul în favoarea sa şi să-l exploateze pentru a-şi face sieşi reclamă. Nu contează că cineva e bolnav şi suferă. Mai important e modul în care salvarea bolnavului e pusă în scenă, în vederea unui impact maxim asupra publicului, pentru a-şi spori prestigiul şi a-şi fortifice propria „partidă”. Iar Isus procedează aici în mod extrem, aproape brutal. Aşteaptă să moară Lazăr şi le explică adepţilor cât e de bucuros că n-a fost acolo, iar asta, spune el, „pentru ca voi să credeţi”. De-abia după aceea, fără grabă, porneşte împreună cu suita sa spre satul lui Lazăr, în care ajunge cu întârziere de patru zile. Cele două doamne, pe numele lor Maria şi Marta, sunt dezamăgite, lucru lesne de înţeles. „Dacă ai fi fost aici mai devreme, fratele nostru nu ar fi murit.” Isus ia această remarcă drept o crimă de lezmaiestate, se înfurie şi le ceartă pe cele două femei în faţa mulţimii îndurerate; să nu se mai smiorcăie şi să nu mai bocească atâta, ci să creadă, să creadă că el este fiul lui Dumnezeu căruia totul îi stă în putere. Apoi porunceşte să fie dus la mormânt, neuitând să facă, pe drum, un gest de suflet, şi anume să verse câteva lacrimi în public, acţiune încununată cu succesul scontat. „Iată cât de mult l-a iubit”, murmură mulţimea. Ajuns la mormânt, un fel de grotă acoperită cu o bucată de stâncă, Isus porunceşte să fie îndepărtată piatra. Obiecţia uneia dintre surori, cum că mortul zace acolo de patru zile şi că pute deja, e înlăturată rapid: ar trebui să-şi ţină gura şi să creadă, o ceartă Isus din nou. Pardon, citatul nu e chiar atât de exact, Mesia se exprimă ceva mai ales: „Nu ţi-am spus că dacă vei crede vei vedea slava lui Dumnezeu?” Aşa grăit-a el. Şi apoi piatra este îndepărtată. A sosit momentul hotărâtor. Mulţimea îşi ţine răsuflarea. Imaginaţi-vă gloata aceea, cum se uită mai întâi prelung în grota întunecată, iar apoi îşi îndreaptă privirile nerăbdătoare spre Isus; parcă-i şi vezi pe adepţi şi pe opozanţi (căci sunt şi printre aceştia de faţă) ciulindu-şi urechile şi ascuţindu-şi condeiele, pentru ca nu cumva să le scape vreo vorbă a învăţătorului şi pentru ca niciun amănunt să nu rămână nerelatat. Povestirea lui Ioan se citeşte ca un reportaj, ai mereu impresia că eşti martor la un spectacol mediatic din zilele noastre, din care lipsesc doar camerele de luat vederi. Avem apoi un gros-plan cu Isus: înainte să treacă la fapte, acesta introduce punctul culminant, sporind încă o dată tensiunea printr-o amânare abilă, propăvăduindu-şi vestea, dezvăluind cu o francheţe aproape neruşinată scopul respectivului event. Îşi ridică ochii spre cer, spre Dumnezeu, pe care îl numeşte tatăl său, şi spune: „Părinte, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Eu ştiu că întotdeauna Mă asculţi, dar pentruz mulţimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis. Şi de-abia acum îşi îndreaptă privirea spre grotă şi strigă: „Lazăre, vino afară!” Şi amărâtul, înfăşurat la cap şi la membre cu bucăţi de giulgiu şi emanând deja miros de putrefacţie, iase clătinându-se din mormântul său, apare în lumina strălucitoare a soarelui şi trerbuie să dea ochi cu mulţimea ce se holbează la el. „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă”, adaugă Isus sec. Totul a mers ca la carte, succesul a fost imens. O mare parte dintre cei prezenţi trec de partea lui Isus; pleacă în cârd şi mişună de colo-colo pentru a face cunoscută în toată ţara fapta sa glorioasă. Alţii, în schimb, se duc întins la arhierei, ca să-l toarne. Iar aceştia hotărăsc, din motive politice bine întemeiate, să-l scoată din circulaţie şi să-l ucidă pe acest misionar instigator, care de multă vreme le stătea ca sarea-n ochi. Şi astfel trezirea din morţi a lui Lazăr prefaţează nemijlocit ultimul act din formidabila poveste de succes a lui Isus din Nazaret: moartea pe cruce, profeţită, dorită şi provocată de el însuşi, moarte a cărei forţă propagandistică va deveni apoi de neoprit. Este, desigur, o viziune partizană, dar conformă celor relatate de Ioan. Nu ne putem aştepta la un scriitor (chiar dacă e şi istoric) la obiectivitate. Mai ales atunci când vorbeşte despre iubire şi moarte. Suskind este mai apropiat, sufleteşte, de Orfeu, pentru că acesta e Artist, în vreme ce Isus e doar Învăţător. ei. Mirela Gruiță.

04 ianuarie 2022

CENUȘĂREASA

În biroul meu de polițist s-au adunat destule dovezi ale dispariției pantofului Cenușăresei: Un cui, o culoare roșie, o talpă desprinsă în condiții de umezeală, mărimea treptelor, fotografii cu balul de atunci, caleașca și mănușile birjarului. Dar să mă prezint: Eu sunt Comisarul Ion Buzilă de la secția 17 poliție din orașul City cum treci Dunărea pe sub Podul Galben. Eu sunt cel care a adaptat Teorema lui Pitagora la nevoile cercetării dispariției pantofului și care sună cam așa: Triunghiul format din pantoful cu cui al Cenușăresei are laturile egale. De aici, de la această teoremă mi s-au tras toate necazurile. M-a lăsat nevasta că zicea că eu trăiesc de fapt cu Cenușăreasa, aragazul s-a micșorat de la patru la două ochiuri, apa care șiroia în baie s-a mutat în dormitor și acum curge necontenit în pat iar papagalul la care țineam foarte mult nu mai vorbește românește. Am făcut cerere de demisie: Subsemnatul Ion Buzilă cutare cutare dar nimeni n-a ținut cont de ea ba chiar mi-au spus să continui să aflu cum e cu pantoful. Așa că am chemat-o pe Cenușăreasă la secție. Era-ntr-o fustă galbenă fătă tiv că era cald afară și n-avea decât un pantof ălălalt fiind la mine pe birou. N-a recunoscut pantoful deși am întrebat-o de zece ori: Recunoști acest pantof roșu cu cui. Moment în care a început să plouă de-adevăratelea cu bulbuci cu nuci căzute și mașini care scrâșneau din frâne. Bașca ceața dar brusc s-a luminat și am văzut-o mai bine pe Cenușăreasă. Avea o fustă verde nu galbenă tot fără tiv pentru că verdele e netivit de la natură și o bluză albă din mătase transparent că i se vedea sutienul cu motive florale. Un măr ceva, cireși. Am întrebat-o din nou de pantoful roșu de pe birou și a izbucnit în lacrimi pe motiv că o hărțuiesc. I-am spus că am martori care au văzut-o purtând pantoful iar faptul că a venit încălțată cu un singur pantof la secție vine în sprijnul nostru al polițiștilor care anchetăm acest misterios caz. S-a ridicat a luat pantoful de pe birou și brusc mi-a dat cu el în cap după care mi-a spus că fără mine nu mai poate trăi. Așa că eu am făcut din nou cerere de demisie pe motiv că nu-mi pot face meseria cu ea de gât. Că cine a mai văzut polițist apărând orașul de violatori cu o femeie de gât. Una cu fustă verde și-un pantof. Demisia nu mi-a fost aprobată în schimb am fost retrogradat la secția pantofi și de atunci umblu pe stradă cu un singur pantof. Unul roșu cu cui.

03 ianuarie 2022

PICTURES AT AN EXHIBITION

1. Râul care trece pe la mine prin cameră are o nuanță rozalie. Pomii de pe marginea lui sunt la fel. Iarba. Ba chiar și peștele cu care vorbesc zilnic e roz. Specialiștii, adică vânătorul Su și parașutistul Mun, spun că e culoarea stării mele de spirit. Că ceva roz s-a întâmplat în viața mea în trecutul apropiat și acum se revarsă în lucrurile care mă-nconjoară. Râul, de exemplu, că tot v-am zis de el. Râul e roz. Stau pe malul lui și îmi privesc biblioteca cu un singur volum. Un Bukovski. Mă ridic să-mi fac niscai clătite că-mi plac și n-am umplutură. Peștele roz cu care vorbesc, Pi, îmi arată pachetul cu carne tocată. Cu carne tocată roz. Sau ciuperci roz. Din astea nu se găsesc să dai cu tunul. Îmi sună telefonul în timpul acestor încurcături roz și este doamna Clem prietena mea. Îmi spune roz: Să pui sare, sare după gust. Și atunci se pornește avalanșa din aval sau amonte și camera mea se inundă roz. 2. Ștefan cel Mare stă cu mine de vorbă înainte de bătălia de la Podul Înalt. E un tip scund cu mustăți rare. Sprâncene la fel. E beat și-mi spune: Fără alcool nu merge. Noi, moldovenii, luptăm numai cu țuica-n nas. Că altceva nu e. Am încercat să-l înlocuiesc cu femei. Dar am deja 70 de copii și niciun tron pentru ei. Ce să înlocuiești, mă bag în vorba slăvitului domnitor. Alcoolul cu femeile, și nu merge, îmi zise și își suflecă pantalonii la capătul cărora se vedea o pereche de ciorapi roșii. Ciorapi roșii cu botine galbene matlasate că el nu umbla pe jos ci numai călare. Așa făcea și copiii. 3. Filmul care se derulează pe pânză este un film de dragoste. Ea nu-și dă seama de la-nceput că-l iubește. Avea o reținere. Era prea gras și se gândea la ce-o să spună mama ei: Cu ce-o să-l hrănim p-ăsta? Nici el nu-și dădea seama c-o iubește. Era pe malul mării și arunca cu pietre în mare. Pietrele ricoșau odată de două ori și ajungeau la Londra. Acolo, la Londra, pe Heathrow mai bine zis, este un mare depozit de căpșuni. Cel mai mare din lume. Piatra lovește una din căpșuni, mi se pare că din Zanzibar, căpșuni care sunt albastre. Căpșunile albastre se folosesc la colorat cerul. Oamenii deschid dimineața fereastra și zic: Ce albastru e cerul! 4. Concertul grupului Boșorock este în plină desfășurare. Oamenii stau și-n copaci. Tremură în ritmul frunzelor. Se bâțâie, bat din palme, transpiră, e cumva. Solistul vocal, o marmotă din secolul trecut plină de funingine, urlă chiar acum refrenul: Pipâl, pipâl, iu ar idiots!, isterie mare, flăcări peste tot. Un bondar din primul rând se întoarce spre bondăroaica cu care venise la concert și-i spune: Te iubesc! Și se vedea în privirea lui c-o iubește foarte tare, de-adevăratelea.