28 septembrie 2019
Geniile din Carpaţi
Foto, arhiva E.M.
Cele două fete din imagine au câştigat medaliile de aur la Olimpida din Vietnam, 2019. Are cineva curajul să le posteze? Noi da. Una, cea brunetă, e cea mai mare dintre ele. Cealaltă la fel. Sunt gemene. Ele au câştigat Olimpiada de Matematică. Ce uşor e pentru tineretul ăsta din 2019. Ele s-ar fi putut mărita în Vietnam, dar s-au întors ca să voteze cu Cumpănaşu, Diaconu, şi unul din SRI care face jocurile.
Tinerii din imagine au câştigat Olimpiada de Română desfăşurată anul acesta la Montevideo. Ei au dezvoltat volumul Pas cu Pas din programă şi le-a dat Pâş cu Pâş. Volum de versuri al preşedintelui Iohannis. Are cineva curajul să-i promoveze? Noi da. Ultimul vers din trilogia Pâş cu Pâş este revelator pentru capodopera Johannistă: Pâş, Pâş la primărie. Pâş, Pâş la meditaţ la fizică, Pâş, Pâş la sacul cu bani. Frumos mesaj al volumului, pe care cei doi tineri din Vaslui l-au înţeles.
D.
26 septembrie 2019
30 de preşedinţi
După 30 de ani de democraţie avem exact ce ne-am propus ca proiect de ţară: 30 de candidaţi la prezidenţiale. Doamnele din imagini se vor duce zilele astea în Parlamentul României ca să explice de ce toţi trebuie să câştige indiferent de numărul de voturi, pentru ca lucrurile să nu mai fie atât de greu sau de pas cu pas de făcut.
Foto, arhiva E.M.
Ia să vedem:
1. Preşedintele Educaţiei va merge din şcoală în şcoală pentru a proba trăinicia weceului din fundul curţii. Numai după aceea va da calificativul de cutare cutare.
2. Următorii cinci preşedinţi să stea numai la Bruxelles, ca să numere absenţele Rovanei Plumb.
3. Preşedintele Morilor de Vânt trebuie să ne propună mandat de mandat autostrăzi, intersecţii supraterane în Colentina şi Lizeanu, ouă mai mari, mai multe cărţi cu Iohannis, paharul de bere de trei litri, caiete şi albume de călătorii în judeţul de unde este preşedintele.
4. Următorii opt vor fi prim miniştri.
5. Ceilalţi până la 30 se vor apuca de proiectul de ţară al României. În care să fie prevăzut terenuri de fotbal, de oină şi nunţi, câte o catedrală a neamului în fiecare intersecţie a localităţilor din ţară, mai multă vată, cuie şi gropi.
Am fost asiguraţi că acest proiect legislativ cu 30 de preşedinţi va trece prin Parlament luni 30 sept 2019. Cu mici modificări. Doar, doar de vom rămâne agăţaţi de ultimul vagon al UE. Care însă, aflăm din surse, nu ne va lua cu el. Ne va lăsa cu fetele noastre din Caracal şi cu multe, multe minciuni.
D
Foto, arhiva E.M.
Ia să vedem:
1. Preşedintele Educaţiei va merge din şcoală în şcoală pentru a proba trăinicia weceului din fundul curţii. Numai după aceea va da calificativul de cutare cutare.
2. Următorii cinci preşedinţi să stea numai la Bruxelles, ca să numere absenţele Rovanei Plumb.
3. Preşedintele Morilor de Vânt trebuie să ne propună mandat de mandat autostrăzi, intersecţii supraterane în Colentina şi Lizeanu, ouă mai mari, mai multe cărţi cu Iohannis, paharul de bere de trei litri, caiete şi albume de călătorii în judeţul de unde este preşedintele.
4. Următorii opt vor fi prim miniştri.
5. Ceilalţi până la 30 se vor apuca de proiectul de ţară al României. În care să fie prevăzut terenuri de fotbal, de oină şi nunţi, câte o catedrală a neamului în fiecare intersecţie a localităţilor din ţară, mai multă vată, cuie şi gropi.
Am fost asiguraţi că acest proiect legislativ cu 30 de preşedinţi va trece prin Parlament luni 30 sept 2019. Cu mici modificări. Doar, doar de vom rămâne agăţaţi de ultimul vagon al UE. Care însă, aflăm din surse, nu ne va lua cu el. Ne va lăsa cu fetele noastre din Caracal şi cu multe, multe minciuni.
D
25 septembrie 2019
APUS DE SARE
Îşi încărcase strugurii în Golf şi a purces spre piaţă. O piaţă mare, în nordul oraşului. Recoltase struguri cu bobul roşu, aurii, verzi. Din strugurii cu bobul verde se făceau alifii pentru doamnele de la Paris. Pur şi simplu n-aveai voie să intri în Paris fără boabe verzi la tine. Arătai mai bine, mai cu bani, forme mai generoase, se părea că joci în filme sau teatru tot aia era, era foarte bine.
Drumul făcea la dreapta. Ei discutau. Zicea Cătălina, o femeie albastră cu gâtul mov: Ai zis că scrii Apus de Sare. El, cu nasul negru şi urechile galbene de la atâta condus: Şi? Păi, nu rămăsese că rămânem pentru totdeauna la oraş dacă scrii piesa? Că ţi-o joacă în toate piesele. C-or să dea năvală toţi actorii. M-ai minţit. El o tot dădea jos din maşină, ea se suia la loc. Maimuţele alergau pe lângă ei. Cu viteză. Una în picăţele, mare, cu burta cât casa, spunea: Bă, ai zis că mă iubeşti. Cătălina amuţi. I-ai spus c-o iubeşti? Pe maimuţa asta? Da, i-am zis. Că m-ascultă mereu când zic ceva şi ridică steagul ori de câte ori termin cursa primul. Ne-am dat şi cu balonul.
Drumul acum făcea la stânga. O balenă uriaşă, din alea de stepă, apucă cel mai mare ciorchine şi fugi cu el. Un ciorchine de şase sute de kg. În imagine. S-au luat după ea. Baleno!! Baleno!! Balena se opri să vorbească ceva cu un iepure. Moment în care Cătălina a spus: dar pe mine de ce nu mă iubeşti? Când m-ai luat aşa mi-ai zis. Zi ce mi-ai zis. Te iubesc! Şi de ce nu mai e valabil? Pentru că ne-a furat ciorchinele. Dar era de sare. N-ai zis că scrii Apus de sare? Uite, au venit şi albinele. Cum le atragem atenţia? Pui, pui, pui, albinele!! Ce frumos. Pe tine te-aş striga aşa: pui, pui, pui albinele!
Se înserase. Listele cu invitaţii pentru piesa de teatru Apus de Sare, scrisă de şoferul Golfului erau gata. Erau pe ele toţi paznicii din piaţă, ăla de lua ciubuc pentru tarabe, clovnii, câinii vagabonzi, o viespe matură de tot, brutarii, mamelucii din Tibet, candidaţii, moaşele şi aviatorii care ducea de colo colo marfă.
A fost un succes formidabil, iar Cătălina şi iubitul ei uitară de strugurele furat de balenă. Da!
D.
Drumul făcea la dreapta. Ei discutau. Zicea Cătălina, o femeie albastră cu gâtul mov: Ai zis că scrii Apus de Sare. El, cu nasul negru şi urechile galbene de la atâta condus: Şi? Păi, nu rămăsese că rămânem pentru totdeauna la oraş dacă scrii piesa? Că ţi-o joacă în toate piesele. C-or să dea năvală toţi actorii. M-ai minţit. El o tot dădea jos din maşină, ea se suia la loc. Maimuţele alergau pe lângă ei. Cu viteză. Una în picăţele, mare, cu burta cât casa, spunea: Bă, ai zis că mă iubeşti. Cătălina amuţi. I-ai spus c-o iubeşti? Pe maimuţa asta? Da, i-am zis. Că m-ascultă mereu când zic ceva şi ridică steagul ori de câte ori termin cursa primul. Ne-am dat şi cu balonul.
Drumul acum făcea la stânga. O balenă uriaşă, din alea de stepă, apucă cel mai mare ciorchine şi fugi cu el. Un ciorchine de şase sute de kg. În imagine. S-au luat după ea. Baleno!! Baleno!! Balena se opri să vorbească ceva cu un iepure. Moment în care Cătălina a spus: dar pe mine de ce nu mă iubeşti? Când m-ai luat aşa mi-ai zis. Zi ce mi-ai zis. Te iubesc! Şi de ce nu mai e valabil? Pentru că ne-a furat ciorchinele. Dar era de sare. N-ai zis că scrii Apus de sare? Uite, au venit şi albinele. Cum le atragem atenţia? Pui, pui, pui, albinele!! Ce frumos. Pe tine te-aş striga aşa: pui, pui, pui albinele!
Se înserase. Listele cu invitaţii pentru piesa de teatru Apus de Sare, scrisă de şoferul Golfului erau gata. Erau pe ele toţi paznicii din piaţă, ăla de lua ciubuc pentru tarabe, clovnii, câinii vagabonzi, o viespe matură de tot, brutarii, mamelucii din Tibet, candidaţii, moaşele şi aviatorii care ducea de colo colo marfă.
A fost un succes formidabil, iar Cătălina şi iubitul ei uitară de strugurele furat de balenă. Da!
D.
22 septembrie 2019
NEGUŢĂTORUL DIN VENEŢIA, TNB
Foto, TNB
Mai întâi am pus mâna să vedem filmul. The Merchand of Venice, varianta 2004, este un film plictisitor, cărpănos aşa ca scenogafie şi al dracului de mediocru. Noroc cu Al Pacino, rolul Shylock, care străluceşte. Trage filmul după el, îl aştepţi să intre în orice secvenţă, ţii la el şi îl compătimeşti pentru tot ce i se întâmplă. Nu la fel se întâmplă la TNB. Adică spectacolul este la fel de mediocru, iar Shylock/Caramitru nu trage spectacolul la un nivel de neatins pe viitor. Câteodată şi uiţi că e şi el în spectacol. Spectacol care are multe burţi: prinţul marocan şi cutare neamţ care o cer pe Porţia de nevastă. Care Porţia nu se potriveşte deloc cu rolul. Şi mai sunt. Ceea ce a uitat regizorul Morfov este că în piesa shakesperiană este vorba doar de Shylock şi de evenimentele care-i fac viaţa un chin. Îl fac să sufere. Să plângă după fata fugită de acasă. Cântecul trist al lui Shylock din finalul actului 1 este magistral jucat şi cântat de Ion Caramitru. Momentul este superemoţionant, duios, omenesc.
Trioul Caramitru, Bovnovski, Potocean salvează cât de cât piesa. Păi, cum? Prin faptul că acţiunea, mai ales procesul şi morala piesei, trec în sală prin ei. Adică-i aşa: Shylock este cămătarul evreu stabilit la Veneţia. Bogat, cu bancă, cu fată frumoasă, cafea, ameninţări, vise. El împrumută trei mii de ducaţi lui Antonio pentru o afacere pe mare. Banii trebuie returnaţi peste trei luni. Altfel, i se taie datornicului o livră de carne din corp. Excelent Shakespeare aici. Dar corabia lui Antonio se scufundă cu tot cu aurul pe care-l aducea. Jale mare. Proces. Shylock cere dreptate, întrucât Antonio nu mai are niciun ban. Sentinţa îi dă dreptate lui Shylock: poate tăia o livră de carne din corpul lui Antonio şi anume din dreptul inimii. De aici, din proces, rezultă şi mesajul piesei: mila, dragostea faţă de duşmani sau generozitatea. De altfel, acest ultim act fiind şi cel mai bun al spectacolului. Este mai viu, mai colorat, mai bine jucat, mai strâns, cu un Shylock ceva mai atent la aberaţiile justiţiei şi la nedreptăţile vieţii.
Echipa Neguţătorului este mare şi, pe alocuri, inutilă. Ia să vedem: Ion Caramitru, Richard Bovnovski, Ada Galeş, Alexandru Potocean, Cosmina Olariu, Silviu Mircescu, Flavia Giurgiu, Ciprian Nicula, Emilian Mârnea, Mihai Calotă, Florin Călbăjos, Mihai Munteniţă, Ştefania Cîrcu, Mohammad Jawad, Dragoş Dumitru. Regia Alexander Morfov, costume Liliana Cenean, decor Gabi Albu.
Spectacolul este crud, trebuie jucat o vreme, şi se vrea a fi bun. Cine ştie?
Denis Dinulescu
20 septembrie 2019
HOROSCOP
Doamna Sistermorphine:
VĂRSĂTOR – Seara apar în sat haiducii. Tropot de copite, zurgălăi de argint, săbii de sultan, pinteni de aur. Chiote. Flăcăii sunt veseli, înalţi. Au pus flori în părul cailor. Au venit să petreacă, să ciupească fetele de sâni, să iubească. Şeful lor, un zdrahon de trei metri, blond, cu cercei roşii, duce o sticlă în mână. Pregătit s-o arunce. Este sticla de mesaje. Aia care o laşi la Marea Neagră în valuri şi iese în Atlantic cu mesajul proaspăt scris peste o sută de ani. Mesajul: Te iubesc!
Nativele din sat sunt la gard. Sticla zboară spre ele. Pentru cine-o fi? Sticla ocoleşte un copac, scoală câinele, dă o palmă măgarului. Este pentru Ileana Cosânziana. Ea vede biletul şi face un semn zdrahonului. Încep păsările să cânte, munţii să vuiască, lemnul să se vaiete, furnica să cânte la vioară. Aşa a fost. Dar ce te faci? Că vor toate nativele. Toate, toate. Chiar şi alea mai bătrâne, că vârsta nu importă.
Şi atunci, Ileana a spus înţeleaptă: Restul e istorie. Dar haiducul de colo: Istoria e un căcat, Domnul a poruncit dragostea asta, aşa că, hai să te pup!
SĂGETĂTOR – Nativii spală rufe. Ceva Dero, o maşină de spălat. Nativa întreabă: unde ai fost aseară. Nativul o înşfacă, o bagă în maşina de spălat şi apasă pe uscător. Până duminică.
D.
16 septembrie 2019
La Gomera
Film de Cornelui Porumboiu. Propus de pricepuții în ale filmului din România la OSCAR ul ce vine, în 2020. Așa și? Păi, pelicula începe cu o idee genială: înlocuirea cuvintelor uzuale mamă, sex, copac, găleată ca să zicem numai unele, cu fluierături. Vrei să zici, bă, nu plătim benzina, fluieri într-un fel, fă, vine proful, cu alte tonalităși sau lungimi de fluierături. Să ne băgăm într-o propoziție: Cumpănașu ăsta nu poa să iasă președinte și-n turul trei? Fluieri: Fiiiuuuuuu fifiu fiaaa, feeeeeeeuuuiiiiii! Și vecinii din blocul de vizavi înțeleg și-ți răspund: fiiiiiiiii, făăăăă, fuuuuu!! Adică: fi, bă, serios. Deci, stimați cititori, adăugăm excelent la o așa bună idee. Cam ăsta e tot filmul. Numai că el continuă: Vlad Ivanov se dă jos de pe o corabie în insula La Gomera din arhipelagul Caraibe. Aici se-ntâlnește cu Gilda, fostă Menghia, și-și dau întâlnire la București. Pân să plece la București, Vlad, prost distribuit în rolul polițistului, învață limba fluierată că s-o folosească și în draga noastră capitală, am zis mai sus. Învățatul limbii fluierate este cea mai bună secvență din film. Apoi, se închid și se deschid niște uși. Apar niște saltele pline cu bani. Banii sunt din traficul de coca. Carevasăzică, începe o copiuță de film american polițist de duzină. Chair mai rău. Dar n-ai timp de gânduri, filmul continuă: un cuțit taie beregata unui polițist (Piștereanu), apare procuroarea Magda (excelentă Rodica Lazăr), Catrinel Menghia ( mai matură doar) cu un pistol, în pat, goală în pat, cu un rănit dus la spitalul Colentina (am uitat cine) și cu un fluierat peste blocuri cu propoziția ”Bă, e la Colentina, salon 3, atajul 4”. Care fluierat sună așa: fifi, fuuuuuuuiiieeee, fafafa, fiiiiiiiiiuiiiiii!
Ne-am pus basmaua, cu ea mergem întotdeauna la AFI Cotroceni, și am năvălit în marele mall. Aveau de toate: pere, fasole, chibrituri, cămăși subțiri, cămăși groase cu dungi așa și așa, gulere false, mănuși, ceapă, mere, ceva pentru copii care începuseră școala în mall, păpuși, mărgele, usturoi, pălării, au trecut două gagici mișto și așa mai de parte.
Noi ne-am cumpărat trotinetă cu bazin de înot. Adică, te suiai pe cadru, dădeai drumul la apă caldă și te-arunci. Beneficiind de excelentul IT românesc de la Cluj, trotineta mergea singură. Păi?
D.
07 septembrie 2019
Far aways eyes
Porcul citea în livadă Patul lui Procust. Cu o mână, cu cealaltă halea o gutuie. Bună, galbenă, cu puternic miros de piersică. Un altoi. Aruncă cotorul cât colo, închise cartea la pagina 8, la care stătea de cinci ani, şi se uită spre fereastra lui Ionuţ. Ionuţ nu se sculase, aşa că porcul îşi dădu seama că poate să mai tragă o priză de cocaină. Apoi, perdeaua s-a mişcat. Se duse să-l scoale. Hai, te-aşteaptă maică-ta. Ionuţ îşi trase costumul, vezi foto, şi o luă spre dormitorul Amaliei, mama lui şi a porcului. Era deja soare, cădeau gutui.
Foto, arhiva E.M.
Matinal. Da, mamă, că vreu să prind trenul de 7, ăla spre Veneţia. Că acolo, la festivalul de film, sunt Brad Pitt, Mick Jagger, Catherine Deneuve. Înţelegi? Îmi trebuie câte o ieşire. Aici, m-am săturat să învăţ falsuri la şcoală, să tai iarba, să strâng pisicile, să măsor munţii. Am şi io nevoie. Dar abia ai 10 ani, Ionuţ. Ce vorbeşti cu Mick Jagger, de exemplu. Păi, de-ale noastre, de băieţi. Adică, despre Bianca Jagger, chestii, nu pot să-ţi spun. Iar la final, am să-l pun să-mi cânte Far away eyes. Celebră. În ce limbă, mamă? Nu ştiu. Totul e să ajung acolo, că mâine se-nchide festivalul. Hai, lasă-mă. Bine. Dar să-mi aduci de aolo o gondolă. Să ne plimbăm prin curte, printre gutui.
Cu gondola adusă de Ionuţ, făceau acum plimbări prin ogradă. Culegeu gutui şi le duceau pe malul celălalt al Neajlovului, la Vadu Lat. Primăria din Vadu Lat dimpreună cu cea din Clejani rechiziţionaseră rapid gondola şi o transformară în Bac. Cu nişte sfori groaase, cutare. Amalia şi Ionuţ transportau cu bacul gutui, rechizite şcolare, beţe de schi, peşte proaspăt, lemne, roşii din programul guvernamental Nicio masă fără roşii, pe dl prof de fizică atomică, pe noua de geografie, cărbuni, jar, prune, ţuică, alune, cafea. Cei doi se îmbogăţiră.
Ionuţ strânse banii şi-l chemă pe Mick să concerteze în Lunca Neajlovului. Acum, în fiecare seară, printre altele, se aude doar Far away eyes. Ce-nseamnă!
D.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)