28 februarie 2021

TOȚI ARE DREPTATE

1. Grupul Român de căutători de cosmonauți, caută cosmonauți români pentru munci în spațiu. Pe Marte adică. E apă multă acolo sau a fost, așa că trebuie mulți instalatori. Sunt primiți numai aceia care nu doresc să cumuleze salariul cu pensia. Nici nu se poate, pe Marte pensia fiind volatilă. 2. Butonăm noi ce butonăm și dăm de serialul Vlad de acum ceva vreme. Un episod nu-ș care pe Pro. Un cal negru, frumos, stă într-o iesle, un nene rău îi pune pistolul la tâmplă și-i spune calului: Zi, ce știi! Calul nu știe nimic și atunci vreo zece sau șase băieți răi își pun reciproc pistoalele la tâmplă ca-n filmele proaste americane. Apoi, Ion Haiduc vrea niște pastile, e bolnav rău, iar Aura Călărașu se uită cum o fată bea supă. Zice: Ce bună e!! 3. Ministrul Justiției de la noi apare cu o noutate. Zice: N-ajunge să-i închidem pe infractori, trebuie să le luăm și banii. Nu merge invers? Că uite la ce recurge Câțu neavând? 4. Globurile de Aur 2021 vor fi prezentate de actorii Tina Fey, NY, și Amy Poehler, L.A. Andreea Marin fiind ocupată pe Prima TV s-a recurs la această prezentare haioasă. Poate că de bine, pentru că Globurile sunt mai mișto ca Oscarurile. Părerea noastră. 5. Ici colo prin România câte o ieșire în stradă a unor oameni nemulțumiți de condițiile proaste de viață din țara noastră. Ni se par subțiri toate și cumva aranjate, fără substanță, altfel, mamă, mamă, pe Marte ar fi numai nevoiași români. 6. Toată lumea zice de Șoșoacă, zicem și noi. Dânsa va juca în filmul așa zis porno al lui Jude, prezentat acum la Berlin, în care pornografia nu e pornografie dar Radu Jude zice că e ca să-i intre lumea la film. 7. AFCN iar și-a deschis ofertele. Dă câțiva lei acolo ca să-ți faci o carte, un filmuleț, că nu-s bani mulți, un spectacol vizual, o piesă mică de teatru, un tablou cu Șoșoacă la bordel și așa mai deparate. Fiind un concurs de proiecte, banii sunt puțini și de aceea nici nu-i bine să-i lipim la pensie sau la salariul pe economie. Dacă află Raluca Turcan? 8. Anul acesta avem de-a face cu mărțișoare digitale. Îi dai unul iubitei și ea îți scoate degetul prin el. 9. Ne întoarcem la Vlad. Așa se și numește: Vlad se întoarce. De unde? Noi bănuim că de pe Marte unde s-au filmat ceva bătăi pe un bloc. Deci e un bloc acolo și pe el sunt Condurache, Cotimanis, Adrian Nartea. Imagine, chestii, regie Jesus del Cero. Ne mai uităm și vi-l povestim.

27 februarie 2021

BALERINA

Nu trecea întotdeauna pe la noi prin sat. Când venea, se ducea la cârciumă, se schimba într-o cameră și-apoi dansa în salon. Singură, fără muzică. Dansurile ei erau deapre oameni, necazuri și copii. Despre arsura de la degetul mic sau despre bărbatul plecat de acasă. Despre război, liniște, berze sau spaime. Despre naștere, moarte sau călătorii. Câteodată plângea sau schița câte un zâmbet. Naiba știe când. Se unduia, se suia pe mese sau în poala vreunuia din salon. Se auzea doar un foșnet de rochie și-un ritm ținut în scândura parchetului. Totul dura zece minute. Obosea și se așeza la o masă. Noi ne ridicam și-i duceam câte-un franc. Cât aveam. Era mulțumită. Câteodată ghicea. Îți oprea palma, te așezai lângă ea și ascultai înmărmurit. Mi-a zis că vin de departe. Că n-am treabă cu meleagurile de pe aici. Și nici să n-am. Că vor dispărea curând luate de niște nori negri, vălătuci, vălătuci, și duși departe, departe, acolo unde se adună păsările cu cioc albastru și mâini de om. Se uita la mine și-o credeam. Mai spunea: fata care-ți va fi dragă poartă un batic înflorat, un model nemaivăzut prin regiune, ceva cu roșu și alb și crengi de marmură. Du-te după ea, treci cele trei fluvii albe ca laptele și așează-te la umbra pieptului ei. Hai, du-te, am obosit. Rămânea pe gânduri. Pe ușa batantă a salonului intrau lilieci cu flori albe. I le dădeau. Ea se ridica, lua florile, făcea o reverență și se ducea să se-mbrace. Ieșea apoi așa cum a venit. Toată o liniște, toată o credință, toată un vis.

26 februarie 2021

INTERVIU, MIRELA GRUIȚĂ, producător TV: Ham, ham, latră câini-n Giurgiu!

Câinii din Giurgiu pun orașul în mișcare de cu dimineață: Sunt rămași aici din timpul Imperiului Otoman și au treabă serioasă: se duc în piață, rod Podul Prieteniei, fură basmale de la magazinul chinezesc, iar noi, eu și dna Mirela Gruiță vorbim: 1. Ați scris o carte despre sufletul lucrurilor. Obiectelor. Un creion este un obiect, are un suflet, susțineți. El scrie chiar și când nu-l vede nimeni. De-asta sunt plini pereții clădirilor în orașul dvs de tot felul de inscripții mobilizatoare: Avem basmale sau Ouă proaspete. Cum v-a venit ideea? N-a scris nimeni așa ceva. De exemplu: sufletul mingiei de fotbal. Se poate face un film. Răspuns : Ideea mi-a venit scriind un scenariu pentru un film despre o minge de fotbal. 2. Orașul dvs, Giurgiu, n-are niciun monument istoric. Poate doar Turnul cu cafenea din centru. Ca să fie o atracție, Turnul ar trebui să fie înclinat ca cel din Pisa. Să treacă cei de pe croaziere pe Dunăre și să zică: Uite, am ajuns la Pisa. Ce aproape e! Cam ce buget ar trebui Giurgiului să încline Turnul actual, pentru a fi ca cel italian și să fie numit Turnul Chindiei din Târgoviște? Răspuns : Buget?! Cam tot atât cât le-a trebuit celor din Târgoviște să construiască Turnul Chindiei care e copiat după Turnul din Giurgiu care, la rândul lui, e copie perfectă a celui din Pisa, care a fost și el copiat după Turnul Babel. 3. Teatrul din orașul dvs, inutil din punct de vedere cultural, ar trebui să producă un balet clasic la modă pe Broadway: mii de LGTB-iști negri, albaștri, roz sau maro cer mărirea salariilor. E un conflict interesant, actual, care s-ar preta și urbei dvs nu știm de ce. Răspuns : Nici eu nu știu de ce, dar și la Giurgiu teatrul s-a mutat în stradă și spre bucuria localnicilor actorii sunt de culori diferite prinși într-o horă neaoșă românească care, dacă doriți, se poate numi ,,balet,, întrucât mișcările LGTB-iștilor sunt pline de poante. 4. Aveți mulți scriitori locali. Buni, răi, ca oriunde. Se poate bea un vin la casele lor memoriale din județ? Dacă există. Răspuns : Da, se poate bea vin la casele memoriale dacă acestea au fost prevăzute în curte cu viță de vie. Vizitatorii ar culege via, ar stoarce strugurii,ar vinde vinul și cu banii luați pe vin ar înființa case memoriale. 5. S-a scris multă literatură în zonă. De unde-și procurau hârtia scriitorii? O aduceau turcii pe Dunăre? Venea de la Brăila? Nu există izvoare în sesnul ăsta și trebuie făcută puțină ordine. Răspuns : Hârtia provenea de la Ruse. Când îngheța Dunărea scriitorii giurgiuveni patinau până la Ruse, cumpărau cărți în limba slavonă, ștergeau paginile și scriau în limba română, unii chiar nu se mai oboseau să șteargă paginile cărților, își scriau pur și simplu numele pe copertă. 6. Dacă, printr-un efort guvernamental, Sinaia s-ar muta lângă Giurgiu, ce credeți, turiștii ar schia sau ar mânca pește? Răspuns : Turiștii ar schia și s-ar duce la Ruse să mănânce pește. 7. Vă mulțumesc!!

25 februarie 2021

Arătarea

Cum se numea arătarea care se aciuase la noi în sat, habar n-aveam. Cert e că ne cam făceam griji. Dacă ne fura caii? Dacă aripile căruței? Dacă vreun copil? Era stranie. Părea rea. Intra, de exemplu, la băcănie și nu cerea cu mâna un kil de făină, ci cu ochiul. Cu ăla din frunte. Cu dreptul cerea țuică iar cu stângul cerea restul deși nu dădea niciun ban. Ne arăta buzunarele goale. Vântul care bătea prin salcâmii înalți trecea și pe acolo lăsând să se vadă niște găuri mai, cât capacul de la putina de brânză. A cui era? De unde venise? Cine o primise în gazdă? Întrebări la care nu știam să răspundem. Cert e că ne cam temeam de ea și-ntr-un final i-am spus cu toții Monstrul. Stătea într-o stână părăsită și seară de seară cânta. Bea țuică și cânta. Versurile ei imaginau picioare de pian lângă care-și lăsase șosetele. Căni de lapte care se umpleau singure, câini care o acompania la clape și mii de insecte care îi aduceau miere și apă. Versurile ei aminteau de copilărie, de frumusețe, de o fântână în care se scăldase până la 16 ani, de o mamă frumoasă care-și luase câmpii datorită unui soț bețiv precum și despre primii ani de școală, nu mulți, în care umbla cu un rucsac cu caiete albastre și goale. De câte ori cânta pe prispă, cerul tăcea. Apărea și câte un șarpe care asculta încolăcit pe gutuiul vecinului. Avea, deci, audiență. Și totuși cine era? De unde apăruse așa cu tristețile ei nedeslușite, amare și molipsitoare? Cineva din sat a vrut să-i dea niște bani, altcineva dorise să o ia la școală, o femeie o luase la cor, o alta prin ogradă să-i ude florile, iar primăreasa, una Lenuța Clemenceau, o tunsese și vru s-o ducă la doctor ca să vază pricea ochiului în plus. Monstrul însă nu s-a lăsat desprins niciodată de pe prispă. Absolut niciodată. Cântecele ei făceau ocolul pământului și se întorceau tot triste, tot molipsitoare de parcă omenirea era la fel ca ea. Și cred, îmi zic eu acum, la zece ani de la povestea asta, că așa și era.

24 februarie 2021

INTERVIU PLAUZIBIL, LADY GAGA: E ceva muzică și prin Carpați!

Să-mi fi spus cineva c-am să mă-ntâlnesc cu Lady Gaga în acest colț de pagină aș fi zis că nu-i în toate mințile. Nici acum nu cred. M-am pișcat, am citit Sadoveanu, am traversat Dâmbovița înot și uite că-i adevărat. Lady Gaga și-a scuturat florile de salcâm din păr, eu la fel și-am pus-o de dialog pentru Călimara cu Cerneală. Reporter: Muzica, deci. Lady Gaga: Muzica voastră n-are niciun rost. Nu umblă pe nicăieri. Nici concerte, nici filme, nici nimic. Cum să-ți faci o impresie? Venind până aici? La Sala Palatului? Nu. Afară n-auzi, iar aici nici nu-ți vine să crezi că se cântă ceva. Critica face bine. Nu-ncepe să plângi. Critica mișcă lucrurile înainte. Și asta se face și prin media, adică să fi avut și voi câteva reviste de gen în care să apare clasamente serioase. Nu la indicațiile secretarului de partid. Înțelegi ce vreau să spun? De ce nu-i ca la noi? Ca-n vest? Pentru că nu trăiți ca noi. N-aveți pistoale ca noi, instrumente, compoziții, nu faceți filme ca noi. Cine spunea prin Carpați că-n filmele românești până și trenul care intră-n gară e fals? Versurile melodiilor românești sunt false, ele zic doar de soarele strălucitor, de munți înalți, de ape albastre, de ciobani îmbrăcați în alb cu mioare așișderea. Ori, nu-i numai așa. Roberts Johnson, de exemplu, un chitarist din anii 30 de pe la noi, cânta despre câinele care făcea întotdeauna pipi lângă pian. De soacra care nu uda florile și de bătaia încasată de nepoții care nu strângeau bumbacul. La voi, doar fata aia s-ambătat și strigă la maică-sa. Asta-i muzica din Carpați. E cam puțin. Versurile voastre nu vă arată peocupările. Cu ce vă ocupați voi? Cine sunteți? Acum știu, e pandemie, dar altfel? E ceva prin muzica rock. La versuri mă refer. Că rock românesc nu prea.
Reporter: Sunteți foarte rea. Dar aveți dreptate. Lady Gaga: Aș vrea să văd și eu soliste de pe la voi cântând la Madison Square Garden în deschidere la, să zicem, Radiohead. La Metallica. La Porcupine Tree. Se poate? Sau trebuie aprobare de la Minister? Reporter: Văd că sunteți familiarizată cu problemele noastre. Lady Gaga: Așa-i politicos. Ce vroiai, să discutăm de incendiile din spitale? Reporter: Nu.

23 februarie 2021

INTERVIU. Vali Boeru, ziarist: Nu vorbi cu pepenele, te minte.

Vali Boeru uda grădina. Erau cireși pe jos, le punea înapoi în copac. Era sfeclă pe jos, o punea înapoi în copac. Spunea: să fie proaspătă, la cafea. Așa că am legat un dialog numaidecât. 1. Reporter: Sunteți unul din marii poeți ai neamului românesc. Versurile dvs: Uite-apare o țigară și transpare și transpare până vine tata mare, lasă să se vadă un suflet sensibil, un caracter voios. Ce v-a determinat să scrieți poezie? Nu era mai bine la roabă, cum ne-ați spus că și-ar fi dorit pt dvs părinții? Sunt sensibil, într-adevăr, fac imediat alergii. Uite aici exemple: tata mare Iliescu, Băsescu, Iohannis. Cum au apărut, cu m-a lovit alergia. În ceea ce privește roaba, aveți dreptate, mi-a fost bine. Numai că de la o vreme roabei au început să îi atârne țâțele și i se înmuiaseră bucile. De aia m-am și apucat de fumat, că mă treceau senzații tari și, când întindeam mâna, găseam numai fleșcăieli. Poezia, însă, mi-a dat vigoare ca un cântec de-al lui Grigore Leșe: cântă cucu îmbuc ovina! 2. Revoluția din 89 v-a prins jucând volei sub balconul CC –ului. Cine a câștigat? Era minge de set când a venit unul, Caramitru, și ne-a trimis la vestiare. Când am ieșit, nu mai era nimic. După o vreme, am primit o scrisoare din SUA, de la un prieten de-al lui taică-meu, cu care făcuse el spionaj în tinerețe. Scria „boule, n-ai înțeles nimic. Și nu mai deranja liniștea vecinilor între orele când se bat nevestele”. 3. Știam noi ce e acela un brand când ne-am întâlnit la Cațavencu Incomod în ianuarie 1990? Dacă știam, ce făceam? Recunosc, nu știam. De cuvântul brand am auzit mai târziu, când a apărut Pro TV. Era una, Andreea Esca, despre care s-a scris și în cartea de istorie că e un brand. Cam dolofană. Cum să fie brand? Eu aș fi pus-o pe Herzigova, da’ nu vorbea cu Sârbu, erau certați.
4. Scrieți proză, am înțeles. Câte o propoziție, două acolo. În ultima este vorba despre o poveste de dragoste în media, la Realitatea Plus: Mitică Dragomir se iubește cu Florin Prunea și amândoi salvează fotbalul românesc. Cum v-a venit ideea? Poate faceți un film? Ideea mi-a venit de la o reclamă cu Balint și Lăcătuș, ceva cu cazinouri. Gagici, poker, trabucuri, spirtoase, genți cu bani. Adică fotbal. Filmul pe care vreau să îl fac va fi, însă, cu Anamaria Prodan și Becali. Vă spun doar scena finală. Se plimbă pe digul din Vama Veche și, la capătul lui, se îmbrățișează și nea Gigi îi pune mâna pe buci.. Când apare luna, Becali își dă seama că e Codruța Kovesi. Și tot atunci vede că la Vamă nu e niciun dig. 5. Ați participat la selecția pentru Eurovision 2021 cu melodia Cine fură azi un ou, mâine dă lecții la fizică. Interesant. Ce note veți folosi? Grave? Vesele? Mincinoase? Cântecul este, de fapt, un iodler care descrie istoria sașilor. Cum au descălecat, cum le-au violat ai noștri nevestele. Note vesele, că și fetelor le-a plăcut. În rest sunt note de predictibilitate, că așa cere Europa și în muzică. Nu ai cum să dai meditații la fizică dacă nu ești sas. Și nu poți ajunge președinte dacă nu o ții pe Geta de mână și n-ai, acolo, măcar șase case. 6. E foarte important pentru media din țara noastră să mai știm cine a pus căcat pe clanță. Dvs mai știți? Părerile s-au aglomerat de-a lungul vremii, căci căcatul atrage. Acum sunt convins că Mircea Dinescu a pus căcat pe clanță. De aia nici nu merg la cârciumile lui, nu am cum să deschid ușa. Denis.

22 februarie 2021

INTERVIU PLAUZIBIL, Jennifer Lopez: Dacă aș cânta la Rahova Pa Ti s-ar scădea multora din pedepse!

Pe J Lo am găsit-o citind Mircea Cărtărescu. Nu-nțelegea mare lucru, de fapt nu-nțelegea nimic. A lăsat cartea și am vorbit. J.Lo: Da. Cu Ben Affleck am folosit cărțile. Ghicitul adică Mă iubește, nu mă iubește, și până la urmă ăia trei caro au făcut să nu. Era să-nnebunesc. Am umblat oarbă prin lume. Numai la el mă gândeam. Pe ghicitoare am spânzurat-o, deși nu era ea de vină. Pe urmă mi-a căzut Marc Anthony. De aici până la a compune melodia Pa Ti n-a fost decât un pas. M-am luat după Johnny Cash și am făcut cerere să cânt Pa Ti la Rahova. M-au lăsat și jumate din băieți au plecat cu pedespse reduse. Așa-i acum în legislația română: asculți o melodie bună la pușcărie, ți se reduce din pedeapsă. Pe viitor vor cânta și Andra, și Măruță, așa se pronunță?, Măruță?, da, și Delia, Holograf și alții care-și copiază melodiile după radiourile americane. Pentru că, așa cum știi, nu există compoziție românească necopiată după media din State. Ai spus că-mi spui ceva despre România!! Reporter: Țara noastră....așa cum știi...
J Lo: Nu, stai că spun eu....Am intrat într-o zi la librăria Barnes and Noble din San Francisco....aia mare...n-o știi... Poate Cabral.... Și am întrebat de ceva literatură română, voiam să mă pun la curent că veneam la București....Vânzătorul a dispărut cinci minute și s-a întors cu un ghid de călătorii cu trasee din Berlin la Istanbul și așa mai departe, trasee care treceau prin Timișoara, Sofia....Asta e literatura voastră? Foarte frumoasă... Reporter: Cu ce ocazie la București? J Lo: Voi da un concert pentru cei care repară termoficarea în capitala voastră, ca să meargă mai repede....Să fie mai cald...e și deviza mea: Muzica dă Căldură, dar și invers.... Reporter: Vă mulțumesc.... D

21 februarie 2021

JAFUL

Foto, arhiva E.M. Își strigau fericirea pe malul fluviului, pe străzi, în orașe. Ar fi putut deveni președinți, ar fi putut călători pe Marte. Dar nu le trebuia. Își ajungeau. Dacă răsărea soarele, era bun așa, nu comentau. Se sărutau mai departe. Nimic nu făcea parte din planul lor. Doar ei doi. În dimineața zilei cu pricina, adică atunci când începe povestea noastră, cei doi s-au sculat și s-au uitat în portofel. Trebuia mers la bancă. Nu s-au mai îmbrăcat, dragostea e și oarbă, și goală, plină de neprevăzut. În bancă nimeni. Mormane de bani pe toate ghișeele. Parcă îi așteptau. Au îndesat în cearceafuri și au luat-o la goană, fericiți, pe calea Victoriei din orașul lor natal, Love City. Fredonau melodia She love’you yeah!!, fără să-și dea seama că erau urmăriți de 5 pirați din alt secol. Făcură la stânga, spre apartamentul lor. Pirații după ei. Trecură pe sub un tunel marin, pirații la un metru. Un pirat cu căciulă roșie, dinții galbeni și păr albastru, tricolor cumva, le zise celorlalți: Bă!, ăștia sunt îndrăgostiți, nu le luați decât banii. Tinerii intrară în apartament. Urmele dragostei. Se sărutară în fața oglinzii. Traseră perdelele și răsturnară banii în pat. Miliarde. Puseră hărtiile de 20 de euro într-o parte, p-alea de 50 în alta. Dușumeaua plină. Un pirat lunetist, cu căciulă de vânător pe sprânceană, zise: Îi am în vizor. Am zis să nu tragi. Intrăm, luăm banii, va fi floare la ureche. Dragostea nu-i paznic bun la bani. Ai să vezi. Nici nu vor observa. Tu, Ginele, pornește mașina. Val vârtej trebuie să fie. Ginel ieși. Scoase un telefon și-l activă. De sub cearceaful cu bani se auzi un ring de telefon. A fost momentul când cei doi tineri au scos de sub saltea două mitraliere. I-au făcut zob, apoi cu banii în spate se suiră în mașina lui Ginel. Plecară. Ginel vorbea în continuare la telefon: da, dragă. Mi-am pus maieul ăla cu inscripție Walt Disney, ăla galben. Cei doi tineri îi opriră telefonul. Cu cine vorbești? Cu gagica mea. O iubesc de nu mă văd. N-ai dat tu semnalul? Nu! Nici nu știu despre ce-i vorba. Vă jur. Mașina gonea prin frunzele străzii. Le împrăștia. Tinerii număraseră banii. Era o sută de miliarde de euro. Destul. D.

20 februarie 2021

INTERVIU PLAUZIBIL, MADONNA: de-aș fi în locul lui Câțu, l-aș lăsa naibii de buget și aș muta România în locul Angliei

Pe Madonna am întâlnit-o în piața Amzei. Mânca cireși. Era cu corp ansamblul după ea, care arăta după regulile OSCAR 2021: lgtbiști, negri, mulatri, gândaci, cartofi copți, cireșe amare, vinete verzi și așa mai departe. Dialogul s-a legat imediat. Reporter: Cunoașteți foarte bine fenomenul numit România, este o țară care l-a dat pe Brâncuși, l-a dat pe stilou, pe AUR și are multe ape curgătoare: Prahova, Siret, Cerna, Prahova... Madonna: Ați mai zis Prahova....Da, cunosc acest fenomen căruia i se spune și țară. Acolo oamenii se spală pe mâini una două, adică citesc, pac săpunul, mănâncă, pac săpunul, înjură, pac săpunul, vaccin și așa mai departe. Numai cu mâna dreaptă. La noi, în Anglia facem la fel, dar cu mâna stângă. Așa, și ce doriți de la mine? Reporter: Facem un interviu pentru Blogul Călimara cu Cerneală, un interviu imaginar, dacă lumea nu bagă de seamă, facem și unul real. Vrem să subliniem faptul că nu numai politicienii pot da interviuri, ci și oamenii obișbuiți cum sunteți dvs, Lady Gaga, Orban, Arafat și Arsenal. Madonna: Okei. E cu întrebări? Adică eu le pun? Reporter: Cum vreți! Madonna: Cine-i mare și albastru și stă cu curul pe masă? Reporter: Nu știu, o fi ceva englezesc. Madonna: Nu, e ligheanul. Altă-ntrebare n-am. Cu voi, românii e greu. Mai bine cântăm o melodie împreună. Vă dă voie din redacție? Ceva cu munții voștri aur poartă și cu pensiile-n poartă, hăi și-așa. Și mai putem scrie și altele, de exemplu cu migrația. Dacă mai vin mulți români la noi, au să-nceapă să vină englezi la voi. Anglia în locul României. Și ar veni și Thierry Henry să joacă la Astra. Nu mă descurc bine cu interviul dumitale. Sunt întrebări viclene, cum întreabă și Norica Nicolai la Bruxelles că nu-nțelegi nimic. Și toți ai voștri. Reporter: Pentru început, v-ați descurcat admirabil....O ultimă întrebare! Madonna: Poftim. Reporter: La ce lucrați? Madonna: La un album...Va avea coperțile verzi, ecologice, în care poți împacheta parizerul vostru la serviciu. Nu-i bine? Cred ca va avea succes. Reporter: Mulțumesc!! D

19 februarie 2021

TOȚI ARE DREPTATE

1. De ieri, 18 fev 2021, Uniunea Scriitorilor din România nu mai este condusă de Nicolae Manolescu. Ea va fi preluată de un Grup de reformă, care a purtat un proces de cinci ani ca să așeze lucrurile pe făgașul normal. Așa va fi. Ce nu poate schimba Grupul de Reformă este armata de turnători și ofițeri acoperiți infiltrată în breasla scriitorilor unii dintre ei fiind chiar talentați. Cea mai mare rușine a Uniunii lui Manolescu este lipsa totală de recunoaștere a literaturii române în străinătate. Nici mediocrul Mircea Cărtărescu n-a reușit. Într-o nouă configurație bazată pe valoare și talent, Mircea Cărtărescu ar trebui să dea banii pe care i-a cheltuit înapoi. Pentru că sunt ai noștri. 2. Cancerul din fotbalul românesc poate fi extirpat odată cu eliminarea din competițiile interne ale echipelor Dinamo și Steaua. În locul lor poate fi adus Mbappe. I-a bătut el singur pe Barcelona mai deunăzi, d-apoi pe FC Clinceni? 3. Ne uităm pe Netflix. Poveste de dragoste de Cristina Iacob. Cu Dragoș Bucur. Nu mai văzuserăm de mult ceva de dragoste pe media, așa că hai să încercăm. El cântă la vioară. Dar locul din fața Pieței Sfatului din Brașov este ocupat de alt viorist cu pălărie. Un moș mai grăsuț. Nu se bat pe loc, cântă amândoi. O fată îi privește. Frumoasă, brunetă. Tocul viorii se umple de bani, peste brașoveni n-a dat pandemia. Apoi interior. Se pupă calm. De fapt totul e calm, fără pretenții, ninge, emblema Brașovului în zare și stai și te întrebi dacă-i așa simplu cu dragostea asta de ce nu-i la toată lumea și stingi. 4. Ne plimbăm. Așa trebuie să face acum din cauza unei stenoze lombare. Sunt la mijlocul dintre AFI și Carrefourul din Grozăvești. Trec mame cu sacoșe. Bătrâni cu sacoșe. Un clown cu un cocoș. S-o iau spre AFI? E departe. Orhideea la fel. Nedumerit mă urc într-un taxiu. Șoferul îmi spune că acum, de când nu mai e Manolescu, a început să citească. Înainte n-o făcea. Citește acum, pentru nevastă-sa, o rețetă găsit pe spatele unui plic de Noodlless. Întâi se fierb. Bine, bine la 60 de grade. Se pune sare după gust. Îmi zice: mă scuzați și răspunde la telefon. Era Iohannis, îl întreba dacă să facă reforme în sănătate. d.

18 februarie 2021

Legea lui Arhimede

Foto, arhiva E.M. Tânăra Lucreția Ton, în imagine, de la noi din sat învăța de rupea pământul. Taică-său o amenințase că o dă la alimentară să vândă piersici, ori așa frumusețe de fată nu se cădea. Auziseră de ea și Scorpionii din Quadrat, și Zmeii din Balanță, și frunzele din Omega. Și Împărații Albaștri, că erau doi frați, unul însurat altul nu și ăla neînsurat îi zise fiului său cel mic: Du-te degrabă în satul B de pe Neajlov și adu-o pe Lucreția s-o iau de nevastă. Dacă n-o aduci, te pun la alimentară casier și o să râdă lumea de tine, tu casier și Lucreția vânzătoare de piersici, mai mare daraua. Așa că du-te în grajd, ia armăsarul ăla Verde și du-te spre Bărăgan. Ai să recunoști Bărăganul după blocurile turn de câte 60, 80 de etaje la parterul cărora sunt cârciumi cu mese afară unde lumea bea bere Stejarul, dar tu nu te oprești la cârciumă, ci iei o barcă și traversezi Neajlovul până la moșia domnului Ton tatăl Lucreției. Pe ea ai s-o recunoști e fruoasă, pe taică-său nu. Așa că taie-i capul. Ea tocmai a inventat Legea lui Arhimedme, ai să-ți dai seama după borcanul plin cu lichid în care stă înecat un vierme iar apa dislocată irigă Bărăganul de la Giurgiu până în Câmpia Panonică. Hai, du-te, să nu vii fără ea. Tânărul așa făcu. În Bărăgan, primul lucru pe care-l văzu fu un magazin de borcane. Pline ochi cu apă sau cu zeamă de busuioc și crezu că ajunse, așa că-i spuse vânzătoarei: tu ești aia cu Arhimede? Unde e? Fata nu știa și-și dete pe spate părul roșu de aur scos proaspăt din cuptor, își încordă dinții și-l mușcă de-o ureche. Tânărul urlă și-o luă la fugă. În al doilea magazin de borcane era un bărbat. Tu ești ăla cu Arhimede? Omul se simți jignit, scoase sabia și-i tăie fiului de împărat un picior. Dar fiul de împărat nu se lăsă, își continuă drumul. Calul Verde îi spuse: suntem pe drumul greșit, de acum încolo nu mai sunt borcane, iar Lucreția Ton, fumoasa pe care o cauți s-a măritat cu pescarul Rotund din C și au făcut împreună cinci zeci de copii. Toți au magazine de borcane. Bărăganul e plin de borcane. Iar Arhimede a fugit. Uite-l, traveresează podul la bulgari, că și ei au nevoie. D.

17 februarie 2021

Pisica cu ochelari

Foto, arhiva E.M. Te punea să te-mbraci de plajă. Și pălăria aia mare de la Monaco? Da. Și halatul din Zanzibar? Da. Jucăm ceva la plajă? Nu. Te uitai pe fereastră. Ningea. Așa era el: ironic. Se juca cu sentimentele tale și avea și mult umor. N-aveai ce să-i faci. Era ca un nor care se desfăcea după dorințele tale: acum erau războinic, acum copil. Serile la cabană te uitai la Netflix. Tom Hanks citea ziarele unor nimeni de prin secolul 17, și el spunea că Tom Hanks va juca în marele film românesc Baltagul și că va găsi fata, o va găsi. Îl iertai pentru că povestea frumos, se pricepea, avea umor și dangătul clopotelor se auzeau în ciulinii Neajlovului. Altă dată își construi un hogeac în gutuiul de la poartă. Își luă și-o pisică și o pereche de ochelari. Atunci apăru fata rătăcită. Mică, vreo opt ani. Era un soare de crăpai. Îți crăpau sandalele, ciorapii, cămașa și pălăria de Monaco. Jucăm ceva la plajă? Nu. Te uitai prin ochelarii cu pisică. Nu ningea. Dar așa era el, ironic. De-asta-l iubeai. Într-o zi a dispărut înspre Crevedia. Avea acolo o plantație de pui de-o zi. Și-acolo se uita prin ochelarii cu pisică și văzu ceva special. Ceva ce-l chema înapoi, la pălăria de Monaco. Era soare și pescarii de pe Neajlov curățau usturoi. Pescarii îl întrebau pe Ironic: Facem plajă? Să luăm și pălăria de Bucșani? Și-apoi se uitau pe fereastră. Ningea. Ironicul din fața lor era superior. Îl lăsară în plata Domnului, cu un om ca ăsta era greu să te pui.
Îi luară ochelarii. Ce se vedea nu era rău. Păcat doar că ningea când te uitai pe fereastră. D.

16 februarie 2021

Pe Lună cu LIDL

Oglindă, oglinjoară cine e cea mai frumoasă din țară? Cine are părul bălai cu ochii verzi? Cine bucle albastre cu flori roșii de câmp? Cine nasul acvilin cu care miroase de departe curcubeul de peste munți? Cine are bani pe cardul bătrânilor? Să nu-mi răspunzi că Cecil, aia din New York, că nu te cred. Aia a rămas în avionul din 11 septembrie. Venea din România și avea roșii de vânzare. Cum să fie aia mai frumoasă ca mine? Te sparg. În patru, în opt bucăți. Ieri, când am sărit la lungime, oglinjoara mi-a spus că am cea mai frumoasă săritură de pe planetă. Nici leopardul. Nici gâsca. Nici satelitul chinezesc. Și-apoi, ție ce-ți trebuie să fii frumoasă? Te angajezi? La Electromegnetica? Acolo-i de tine? Să-ți spun o poveste: ieri, da, ieri, eram la Poiana Brașov acolo unde sunt vilele alea cu piscină în care cântă toată ziua Beyonce, Madona și Loredana, deci eram la piscină și a venit un tip bun prieten cu balaurul de bărbatu-meu, unul cu burtă mare, chiloți nașpa de halterofil, mușchi de aur, unghii vișinii, brad în păr, frunze de mesteacăn la ureche, porumb în chiloți, coasă de spate, plete, norma plete, papuci de casă din ăia cu curcubeu înflorat și știi ce-a zis? Nu. Normal A. zis că se cacă-n ea de Electromagnetică și că să-ți iei alt gagiu că știe unul la Moara lui Vitan. Pe urmă am luat avionul până în Argentina ca să ne facă ăia o priză de coca, că nici coca nu știi să bei sau să-ți prepari, tu zici că coca e de la coca aia care spală vasele și tunde grădina, lasă că-ți mai face și altele de erotisme vorbesc, că voi astea de n-arătați bine în oglindă nici erotism n-aveți acolo jos că e nevoit omul să-și ia de la alimentară. În sfârșit. Uite, joacă Halep. Serena asta are 200 de kg și dacă-i pui oglinda are 100. N-am mai pomenit. Ce faci azi? Mi-a zis bărbatu-tău ceva , dar nu-mi vine să cred. Zău. Pleci pe Marte? Și nu mai vii? Cu ăștia de la Lidl? Vaaaai, ce mișto! Io când am fost pe Lună cu Oglinjoara mea, n-am luat nimic. Sunt o proastă, asta sunt, o proastă! D.

15 februarie 2021

POȘTA REDACȚIEI

Dlui LIPSCANI IONEL BELVEDERE Cu celeritate luați doi căței de usturoi, dacă aveți, doi de piper și câteva frunze de liliac. Striviți amestecul de faianța băii. Abia acum se formează un amestec, scuze, și cu el formați un curcubeu. Adică dați cu mâna prin baie așa și așa și amestecul o ia razna pe pereți, în aer, spre patul Simonei care încă nu s-a sculat. Ea a văzut aseară Tom Hanks și încă visează la puștoaica blondă, ba chiar are mai multe întrebări, că de ce n-a rămas aia mică cu babalâcii ăia de ocazie cât că nu erau normali la cap. Curcubeul o ia spre fereastră și se instalează între blocurile care se văd deasupra pieței Miniș unde se vinde carne, de mult nu s-a mai vândut carne cu celeritate, da’ celeritate d-aia de sector 3, cum nici în filmele cu Cate Blanchet nu este și parcă peste curcubeu a apărut un mesaj din partea Simonei, scrie Te iubesc, și așa cu constatarea asta puteți să mergeți tot cu celeritate la birou adică în camera cealaltă că e online și pe ecran apar niște cifre adică aveți de făcut niște scăderi. La birou. Pe peretele biroului este un portret despre celeritate. Sub el scrie așa: Zmeii n-au ce căuta printre oameni. Ăla de va fi prins, va fi spânzurat. Slujbașii plâng, că adică cum să spânzuri un zmeu și atunci Simona te chiamă înapoi în pat, mai sunt locuri nedeslușite, neterminate. Curcubeul a luat-o spre cutia picicii și nu-i normal, pisica trebuie împinsă cu celeritate să mănânce că altfel de, batem pisica cu celeritate până nu mai rămâne niciun zmeu din ea. Simona scoase atunci de sub pernă un submarine galben, ca ăla al lui Beatles și începu să cânte la el yellow submarine, yellow submarine, cu celeritate desigur și începuse să plouă că Simona nu s-a mai dat jos din pat până a ieșit soarele, un soare albastru cu margini gri verzi, sub care se odihneau cu celeritate mii de pisici mov. Da, mov. Abia atunci se îmbrăcă și se duse la Cecil Hotel din piața Amzei și depuse actele de măritiș. Singură? Singură. La mulți ani!, la mulți ani! Hai pe pârtie atunci și s-au dus amândoi pe pârtia de la piața Romană care fusese mutată la Antipa în față unde copiii cu celeritate făceau bulgări de zăpadă din curcubeul de mai devreme și era frumos. Tare frumos! D.

14 februarie 2021

VALENTINE'S DAY

Am deschis fereastra și am strigat-o pe Valentina. Eram vecini de bloc. Și era și ziua ei. Vii? Da. M-a rugat mama să fac niscai cumpărături, fac, și după aia o iau spre tine. Înflorește castanul. Te-ai prins? Ăla de lângă gunoi. Are și flori roșii. Hm! De mirare. Anul trecut am pierdut o tigaie la gunoi, am căutat-o, dar parcă nu țin minte florile. Mă rog. După piață, mă duc la Giurgiu, au atacat bulgarii Giurgiu, da, chiar azi de ziua mea. Am acolo un cuib de mitraliere, dar nu te privește. În tigaie aveam niște bani dosiți de mama, voiam să-ți iau un palton gri așa cum ți-ar fi plăcut. Nu i-am mai găsit și nici palton nu mai au. Ce să iau? Uite!, sunt în piață. Mi-a căzut masca. Fac o salată de vinete. Da? Cu ceapă, cum îți place ție. Dar de unde vine numele de Valentina asta? Și de ce sărbătoare? Vecina mea, Codrina, e de-o seamă cu mine și n-are sărbătoare deși ar fi meritat. Ea a inventat castraveții și măcar pentru asta. Codrina’s day. Anul trecut, când s-a dus să ducă gunoiul, Codrina a văzut castanul înflorit și avea flori galbene. 20 de flori. Și în tigaie avea ascunși banii de blugi. De blugi pentru tine. Nu știam că trăiești și cu Codrina. Codrina după ce termină liceul pleacă în Franța și numai asta e în capul tău. Adică nimic. În sfârșit. Bine că m-ai sunat. E-o zi caldă, după cum vezi, și după ce termin cu bulgarii îmi iau grupul de mitraliere și mă duc în munții Apoși. Apa ține florile. Că am de gând să plantez liliac și castani albaștri. Să-i văd că se prind. Mi-am luat masca și-o țin pe ochi. După ochi recunoști oamenii. Ochii exprimă. Numai ochii. Degeaba-mi zici că și mâinile. Codrina n-are mâini și uite ce exprimare are că te duci după ea în Franța. Și totuși te iubesc. Nu știu de ce și vin să facem ziua mea împreună. Să lași ușa deschisă. D.

01 februarie 2021

Doamna Sistermorphine: HOROSCOP 2021

1. Anul 2021 începe foarte bine cu arșii de la Matei Balș. E anul focului. Vom fi în casa 5, la adăpostul răuvoitorilor. Niciodată România nu a avut o perioadă atât de bună, benefică, înbelșugată. Miniștri Sănătății vor face un proeict de lege prin care focul de la Matei Balș să fie pus pe stema Republicii. În locul sondei. Că sonda s-a dus în unități sri. Legea va trece. Urmând exemplul celor de la Sănătate, ministrul Pădurilor, al Mediului Înconjurător și al Teatrelor vor propune ca în locul brazilor de pe stema veche să fie trecute deșerturi cu nume gonflabile. Ex: Paradigma din Adâncuri și așa mai departe. Sub semnul focului și deșertului de pe noua stemă vor fi milioane de emigranți români care au scăpat de tăiere și de foc. 2. Anul 2021, cum spuneam, va fi sub Saturn, Marte, și Groapa Ghencea un an al prefacerilor majore din viața țării noastre: bugetarii vor rămâne pe loc, fiscul va ataca numai conturile nevoiașilor, pe scene se va juca numai Trei surori în Livada cu vișini, cinematografia va produce numai povești de dragoste mincinoase pe principiul Ce ție nu-ți place fă altuia, și cerul va fi senin că așa va fi tot anul pentru români. 3. Din loc în loc pe noua stemă vor fi măcelării, brutării, malluri, cofetării din care se va fura ca-n codru. Când Bill Gates va vizita România ia friptura de unde nu-i. 4. BALANȚĂ. Nativii vor dori un loc special pe noua stemă. Undeva în centru, loc numit de acum încolo ȘOȘOACA. Unde vrei bilete? La ȘOȘOACĂ. 5. Toate zodiile vor dori la ȘOȘOACĂ. Va începe bătaia general. 6. Ea va fi oprită prin foc. D.