29 aprilie 2018

Poveste de dragoste


Curtea generalului Manole Ben Manole de pe Neajlov era plină de rapiță. O cultiva nu ca să facă cozonaci. Nici bijuterii. Nici măcar ceva țoale. O făcea pentru că galbenul era culoarea preferată a soției sale, Florica Ben Florica. Se cunoscuseră la alimentară unde ea cumpăra ouă, trei ouă, și viitorul mare general, care era în spatele ei, îi spuse: te iubesc!! Florica i-a zis la fel: te iubesc!! Și de atunci ei sunt împreună, la casa lor. El a mai întrebat-o: ce culoare îți place cel mai tare și mai tare. Galben, a răspuns ea, învârtind ouăle în tigaie. Și mie la fel și, de doua zi, generalul îl chemă pe adjunctul său Costache Ben Costache să pună rapiță în curte. Câteva hectare. Da' de ce îți place galbenul și nu roșul sau verdele, mai întrebă generalul cu lacrimi în ochi de atâta iubire, cu emoție în glas de năvalnica dragoste ce-l cuprinsese față de această fată micuță, cu fustă mov și papuci cam roși în picioare. Păi, spuse Florica înroșită toată, păi pentru că când eram mică ai mei mi-au cumpărat o bicicletă. Așa. Și mi-a furat-o instant un tip cu basca galbenă și de atunci țin minte culoarea ca să-l găsesc pe hoț. Bravo, iubita mea, de acum îl căutăm împreună. Și se tăvăliră în pat în toarte direcțiile. În toate direcțiile, până făcură trei copii. Apoi, așa gol cum era, generalul îi dădu îngrozitoarea veste: io, Florico, plec la război. Florica îi privi ispititoarea goliciune și-i zise: au atacat pe la Bulbucata? Da.

Acum, generalul era în tranșee. Zgomotul tancurilor care venea dinspre Clejani și Vadu Lar era înebunitor. Nu se putea concentra la Real cu Bayern, nu putea să-și dea mailurile, era foarte nervos. Luă mitraliera și trase și el în direcția dușmanului pe care nu-l vedea, dar așa văzuse în filme. Poc, poc, poc, poc!!! Fiu, fiu, fiu, fluierau gloanțele. Apoi liniște. Ei bine, incredibil moment, dar în acea clipă pe șoseaua care despărțea cele două armate trecu pe bicicletă un tip cu basca galbenă. Toate sentimentele generalului se răscoliră, își aduse brusc aminte de cât de goală era Florica-n pat, îi dădură lacrimile. Era hoțul. Puse mitraliera la ochi, armă, puse un glonț de argint, tot cum văzuse în filme și trase în direcția hoțului. Acesta căzu într-o baltă de sânge. Așa a fost. Generalul primi chiar o decorație inventată pe loc de băieții de la garnizoană. Pe loc.

Seara, generalul veni cu bicileta Floricăi acasă. Așa de mult o iubea.

D.

28 aprilie 2018

Fetele M din Lamermoor


Fetele M din Lamermoor curăță usturoi de la stângă la dreapta, vezi foto. Așa cum face și Generalul Manole Ben Manole pe Neajlov. Diferența este că Generalu'-l mănâncă, fetele M din Lamermoor nu. Așa cum curăță ele usturoi gura le merge. Povestesc. Cerul e ușor albastru, scările scârțâie iar cea mai mare dintre ele zice: prima mea căsătorie a fost cu un iepure uriaș. Alb. Avea niște urechi ca de Boeing 747 și niște patru picioare superbe. Seara, când ne băgam în pat, îmi spunea povești. Povești iepurești, cu iepuri balauri, iepuri cârtițe de-ți era mai mare dragul să-l asculți. Erau și albine în poveștile astea care nu făceau miere, ci smântână. Puneam la sarmale și la ciorba de burtă pe care el o făcea demențial. Într-o zi au apărut niște vânători și soțul meu a luat-o la goană pe câmp. Au tras după el: poc, poc, poc, poc!!! De mai multe ori: poc, poc, poc, poc!!!

Io am fost măritată cu Făt Frumos. Și nu numai, i-am mai avut ca soți și pe instalatorul Viorel, pe fochistul Mazăre, pe unchiul de nevastă al lui Popescu, unul Popescu nu-l știți voi, dar cel mai mișto dintre toți era Făt Frumos. Își lua sabia în fiecare dimineață și seara venea beat. Nu știu de unde. Am zis să-l urmăresc într-o zi și am ajuins în Țara Oamenilor Galbeni, un lut ceva care emana alcool. Și erau cârciumi acolo puzderie. Vă dați seama. Vă dați seama. Fetele în cor: ne dăm!!! Apoi, mergeam cu Făt Frumos la munte. Urcam, urcam și iar urcam până ne plictiseam și ne luam la bătaie. El mi-a făcut o cicatrice cu sabia, eu l-am aruncat într-o prăpastie. Fără telefon mobil. I l-am oprit. Îl auzeam în telefon: Lenuțo, Lenuțo, ești cea mai frumoasă M din Lamermoor, de ce-mi faci una ca asta? L-au găsit mort după vreo zece ani. Încă mai respira.

Io l-am iubit pe Gigi din Lamermoor. Mezelarul. Avea o pălărie din maț de porc. Făcea salam de capră și cânta Traviata. Așa m-a cucerit. Mi-a spus: te iubesc Margot, iar eu i-am zis: te iubesc, Gigi. Pusesem nunta pe 12 mai, dar el s-a spânzurat din greșeală. Ce-am mai plâns, ce-am mai plâns, da, ce-am mai plâns.

Fetele M din Lamermoor terminaseră toate căpățânele. Două sute. Miros de usturoi, de parfumuri. S-au auzit aripi de barză și imediat a apărut deasupra lor o barză uriașă cu un copil în cioc. Cam de cinci ani. Fetele M din Lamermoor l-au luat și l-au pus în cada cu mujdei. Da, așa au făcut: l-au pus în cada cu mujdei că doar penru asta curățaseră atâtea zile.

D.

27 aprilie 2018

HOROSCOP 30 mai - 6 iunie


Sfântul Găleată cel Frumos, revenit din Brazilia, vă prezintă astăzi Horoscopul săptămânii viitoare:

PATEFON Nativii, sub protecția lui Saturn aliniat cu Jupiter, dau buzna la cel mai apropiat mall și-și cumpără tone de zahăr, până marți 1 iunie, ora 17. Zahărul aduce fericire după calendarul indian, și-atunci cei din Patefon își organizează în liniște fericirea lor conjugală etc. E o săptămână plină de bucurii: rața naște, o corabie vă aduce o sticlă cu mesaj vechi, ați fost dat afară de la slujbă, fiți vesel. Duminică 6 iunie o invitație în Herăstrău. Nu-i dați curs, apele cresc și s-ar putea să vă înnecați.

FECIOARĂ O săptămână plină de boli și probleme. Ba un guturai, ba un cancer mamar, depinde de dispoziția nativilor de a se băga în pătratul 5 al lui Pluto. Vă cad rufele de la balcon. Într-un buzunar aveați 300 de euro, cu care acum, cel care i-a găsit își cumpără benzină pentru a se căra în Turcia. Spre finalul săptămânii o cerere în căsătorie. Nu refuzați chiar dacă sunteți însurat. Două femei nu strică. Până sâmbătă 5 iunie.

SĂGETĂTOR O săptămână armonioasă pentru nativi. N-are rost să insistăm. Dăm câteva repere: butelia ia foc, casa ia foc, mașina la fel. Este de mers la Balamuc și de vorbit cu medicul cel mai bun. Până vineri, 4 mai.

TAUR E ziua Simonei și-ajunge. La mulți ani!!!!

Agenția CĂLIMARA

26 aprilie 2018

Călimara cu cerneală, megastar de televiziune

Ațti fost prezenți în număr mare la nemaipomenita a doua lansare a Călimării pe hârtie - vă foarte mulțumim!
 Puteți fi și mai numeroși la vizionarea reportajului realizat de TVR Internațional. Se difuzează chiar în seara asta, în jurul orelor 22 (ora României), în cadrul emisiunii Corespondent TVRi. Hai, toată lumea la televizor!

Cu drag,
Aida & Denis


La ziua lui Ionuț


Io și Ionuț, foto Anca Vidal.

Terasa era goală când am ajuns. Doar io și Groșan. Hai să ne jucăm de-a trenulețul electric, am zis, și imediat am început să facem curse regulate între Amara și Pucioasa. La Bolintin s-a suit un tip cu soacră-sa în spate. Legată fedeleș, cum numai în filmele western vezi. Omul a stat la geamul compartimentului și și-a aruncat soacra pe câmp. Nimeni n-a zis nimic. Soacra s-a dezlegat, s-a pieptănat și a luat-o spre Costa Rica. Asta a fost la prima cursă. La a doua am nimerit un bețiv care vindea farfurii zburătoare. Erau cu echipaj în ele și controlorul i-a prins pe toți fără bilet. I-a dat jos și i-a alergat spre un lac din apropierea gării. O gară tardivă. Extratereștrii s-au înnecat cu toții și s-a luat măsura, Raed Arafat a luat-o, ca în jurul lacului să stea permanent o echipă de scafandri și de câte ori trece cursa noastră, a mea și a lui Groșan, să zbiere, să urle, să sperie mecanicul ca să nu mai oprească. La a treia cursă a venit lume, așa că am oprit trenul.

La mulți ani, la mulți ani am zis cu toții: io, Adilă, Andra, Suciu, Alex, Tina Cumva, Doru, Sandi, Puiu, Anca, Șeri, doi cuci, ospătarii, și masa s-a umplut de bere, vin, uiski, alte alea, o pizza ceva. Numai intelectuali. Am vorbit de depănușarea porumbului, de analfabeția din țară, de roșiile necopate ale țăranilor, de friptane, de Răzvan Petrescu, de nimicuri și melancolii. Andra ne-a luat tensiunea la toți și aveam 3 cu 3, adică trebuia să fim salvați prin și mai multă bere sau vin și am cântat Happy Birthday to you pe mai multe glasuri și tonalități, io în do major că n-am putut prinde la minorul în care cântau ei și cântecul, urarea de la mulți ani s-a auzit până în piața Amzei la băieții ăia care vând marafeturi de argint și au râs și ei și au cântat la mulți ani. Ionuț a zis la final ceva memorabil dar nu era chiar așa de memorabil pentru că cu toții am uitat instant ce-a zis, așa că a venit o porție mare de humus cu pâine prăjită. Petreceam bine, petreceam vârtos.

Se întunecase. Vârcolaci pe Calea Victoriei. La subsolul terasei avea loc un spectacol. Poate bun. Ne-am ridicat și-am plecat. Un zmeu s-a luat după noi prin Amzei. Zicea: nu v-a dat pachet pentru acasă, fraierilor!! Așa era, dar nu ne-am mai întors. M-am suit în 300.

D.

24 aprilie 2018

Țara Secretelor

Printre zgomotele burghielor, ridicarea mușuroaielor de furnici, ușa liftului, printre stropii de ploaie și nervii întinși la maxim se aude o bătaie la ușă: cioc, cioc, cioc. Mă apropii. Mirosea a halva. Din aia bună cu cacao, vinete și cartofi. Am deschis. Era Generalul Manole Ben Manole prietenul meu. Cu o pălărie roșie. Cu un arc, venea de la trageri mestecând halva. Fără uniformă, un tip anost. Ce faci? Ascult Firepower. Poftim? Ultimul Judas Priest, 2018. Bun. Foarte bun. Nouă nu ni l-au pus la cazarmă. Ai un vin?

Știi de ce am venit? Vreau să înființez cu tine o Agenție de Păstrat Secrete. Are omul un secret și n-are un' să-l țină? Pac, vine la noi. Taxa 50 lei. Noi îl încuiem în fișet și moare acolo sau i-l dăm omului înapoi ca scrisorica la războiu'. Înțelegi? Ce fel de secrete? Păi, de toate. Uite, de exemplu, o nevastă îi umblă bărbatului în palton și-i ia banii. Îi pune sub cămașa din sifonier. Ea vine la noi cu secretul și noi tăcem mâlc, chiar dacă bărbatul găsește banii și secretul nu mai are nicio valoare. Sau copilul ia trei la școală, vine la noi îl băgăm la secret. Părinții lui află din catalog, dar asta nu înseamnă că serviciul ăsta de păstrat secrete nu e valabil, nu funcționează. De la niște bani sau o notă proastă putem păstra secrete politice, sportive, militare, înțelegi? Da. E foarte simplu și ne umplem de bani. Io, ca militar, că păzitor al Contituției pe Neajlov, n-am voie să fac bani, dar tu da. Și extindem această agenție pe toată planeta. Îți dai seama? Se va face coadă. Vom avea de lucru mii de ani de acum încolo, mii de ani. Hoții, pungașii, oamenii cinstiți, femeile cu sânii mari, veverițele, lupii, munții vor apela la noi. Putem face și o aplicație pe telefon. Ai un secret și ești departe de noi sau nu poți online?, îl spui în telefon și gata. Și dacă multe sunt minciuni? Nu contează, sunt minciuni secrete, vom avea o secție separată, secrete din astea de manipulare pe care le vom vinde la ziare, în media. Ne vom juca. Cu banii vom construi pe Neajlov o altă țară, că asta nu mai e bună. Țara Secretelor. Cu ieșire la Mihăilești și la Dunăre prin Giurgiu. Omenirea va fi condusă de aici. Fiecare locuitor al țării noastre va lucra pentru noi, vor fi păstrători de secrete și îi vom specializa în femei, în mere, ce?, n-ai văzut minciuni cu mere?, în pești și așa mai departe. Te bagi? Da. Uite buletinul meu. Ce-ți mai trebuie?

Generalul coboară scările, bum, bum, bum. Îl urmăresc invidios. Putea să-mi treacă mie o asemenea idee prin cap, mie care îmi doresc de trei zeci de ani să mă îmbogățesc. Dar așa e viața. Am închis ușa, Am oprit Judas Priest, cred că de două ori l-am oprit. Sau de trei. Am aprins televizorul și mi-am dat seama că deja am un secret. Nu vi-l spun, aștept să-l depun la agenție.

D.

23 aprilie 2018

Poliția Română în acțiune

M-am suit în 105 la Gara Basarab și cum eram avec ma gueule de meteque m-am așezat pe scaunul de interior. Et meux cheveux aux quatre vents a atras o grupare du șuți, așa că am ajuns la AFI fără acte. La film, la AFI, așa ne-am pornit ignorând merii înfloriți, castanii inexistenți, lumea buluc la intersecția de la Leu, io și Tina Cumva să vedem un film. Că să bem un suc și ia actele de unde nu-s: buletinul, carnetul de șofer, dudele păstrate de astă vară, o balama, o carte a lui Bolano, cheile mașinii, Mandarina lui Răzvan Petrescu, o potcoavă pe care o țineam că ne poartă noroc, cardurile, o scrisoare a lui Zarifopol în care spune că, la Berlin, Caragiale a fost coleg de etaj cu Mata Hari mamă ce film ce piesă, o bujie că eu le schimb mereu și niște ață ceva pe care mi-a lăsat-o Marius să fac nu știu ce la dinți. Am căzut lați amândoi în barul din fața AFI. O bere. Silva. Așa că am blocat mai întâi cardurile. Pentru că era sâmbătă seara.

Ce te faci însă fără buletin? Fără carnet auto? Fără cardul CASMB? Păi, le declari pierdute pe toate. Pe toate ale tale și ale altor prieteni care vor să fie solidari cu tine. Ale lui Mihnea T, de exemplu. Și pe-ale lui Marius B, acum în Franța. Și uite-așa a sunat telefonul pe la 11 noaptea și o voce neobișnuită cu vorbele mi-a spus alo, domnul, v-ați pierdut buletinul și alea, alea, io sunt cu tomberonul la Cotroceni, la Iohannis, și te aștept aici să ți le dau. Fericit. În mașină fericit. Tânăra țigancă mă aștepta gata să mă ia de bărbat. I-am dat banul, i-am zis c-o iau altă dată de nevastă și pac, aprind becul. Inventar. Toate la locul lor în afară de carnetul de șofer. Nasol. Îmi închipuiam ce trebuie să fie ca să-ți scoți altul. Îmbătrânești. Îți crește burta. N-ai adeverință c-ai fost la cor. În Pipera nu se ajunge niciodată, n-ai ce mânca, milioane de oameni care fac ceva cu mașinile, cară marfă, gâște, așa că m-am dus a doua zi la Pipera să-mi fac alt carnet.

Poliția duduia de lume. Un milion își luau carnete, alte două declarau pierdut ceva, alții vindeau sucuri, te uitai după gagicile de vizavis de la Oracle, oare ce fac acolo? ce e aia IT?, mulți întrebau la ce ghișeu, cu ce bon, cu ce fustă, cum ies de aici, de ce așa departe, de ce așa aproape vorba lui Holograf, gropi în parcare și ne-a chemat la ghișeul 8. Era o polițistă drăguță. Vă dăm carnetulș pe loc. Am rămas uimit. Nu vreți să declar că n-am pisică? Nu. Nici că n-am înjurat de două luni? Nu. Polițista, impasibilă, m-a pus să semnez. M-a-ntrebat: îl luați acum sau vi-l trimitem acasă? Acum. Așteptați ceva și vi-l dăm la ghișeul 15. Așa fost. Deci se poate, bravos!!!

În 135 la întoarcere. Bară la bară. Suntem tot în 135 și acum, deși am plecat de la ghișeul 15 de lunea trecută, 16 aprilie. Să-mi fi luat un măr.

D.


19 aprilie 2018

Că vorba aia: da' noi cu cin' să votăm?

Duminică, 15 aprilie, alegeri la Uniunea Scriitorilor. Pe scaun este tot Nicolae Manolescu și vrea să-i ia locul senatorul Dan Lungu. Mergem și noi ca să vedem cum ni se va schimba în bine viața de scriitor în următorii cinci ani de mandat al unuia din ei. Așa că am pășit într-o cameră de zece mp cam 70 de scriitori din cei cam 100 care veniserăm. Stăteam claie peste grămadă, aerul s-a încins, Vosganian a deschis o fereastră care s-a închis instant pentru că pe lângă ea a trecut o doamnă bătrână, ca la 200 de ani, care avea o pălărie cu borurile mov de zece metri diametrul, deci cât camera, cu care a iscat un curent alternativ, ca la formația aia AC/DC, din care baba chiar fredona unduindu-și șoldurile. Începem? Începem, că e duminică și mai are omul, chiar dacă scriitor, și alte treburi.

I se dă cuvântul lui Dan Lungu, că el e primul în ordine alfabetică. Lungu se ridică cu un braț de dosare ale căror pagini sunt toate ștampilate de cineva. Fraților, începe, la Neptun, la Casa Scriitorilor, se fură de se rupe. Și agită dosarele din care ștampilelel zâmbesc ca la mort. Se fură tot. Io am băut o bere și mi-au luat 9 lei în loc de 7. Apoi, nea' Vasile ăla, patronul, fură și el tot. Angajează oameni și iarna când la mare, se știe, nu e sezon. Furturile de la Neptun sunt apocaliptice și am să dovedesc asta la tribunal. Dan Lungu nu spune nimic de condiția scriitorului, de marginalizarea lui, de faptul că-și plătește cărțile din buzunarul propriu și că sub conducerea lui va fi mai bine. Lumea nu-l mai ascultă, termometrul arăta 60 de grade, așa că au început dezbaterile.

Se ridică la cuvânt Bujor Nedelcovici. Mamă, mamă, ce-o să urmeze, îmi zic. Bujor își scutură capul și-l lasă în piept și cu o voce sfârșită zice: domnilor, io sunt Bujor Nedelcovici. Cand a termina cuvântul Nedelcovici și-a umflat pieptul, și-a deschis cămașa la gât și arăta ca Florin Piersic. Zice: Pe mine m- urmărit securitatea de când aveam doi ani, și-apoi, la Paris, unde am scris cu nemiluita, de la opt ani. Să nu credeți c-a fost ușor, și și-a povestit viața vreo juma' de oră. Moșul, Bujor, agita o carte în care era vorba de cineva care descoperise ce și cum face securitatea. L-am crezut, iar mai târziu, la cârciumă, i-am reproșat că nu veniserăm până acolo să ne povestim viețile și că cu securitatea lui avem îndoieli.

Cam asta fost preț de vreo 4 ore, după care m-am retras cu Ștefania Coșovei la Radu, în piața Sfinții Voievozi. Am comandat bere, mici, cașcaval pane, Bujor chiar m-a-ntrebat: sunt buni micii, și mai aveau și ciorbă de burtă, și alegerile astea, ziceam noi, desuete așa cum sunt, vechi și neatente cu oamenii seamănă cu România: bătrâne, fără nicuun orizont, fără vlagă, fără idei, și-am cerut și-un ardei iute, ba chiar și muștar, care era prost, așa că m-au sunat Doina Ruști și Bogdan Hrib, pierzătorul la secția proză.

A trecut un troleu și l-am luat. Spre Green Hours, acolo măcar puteam vedea tineri ca lumea, care scriu și ei dar nu-i bagă nimeni în seamă, dar n-am stat la Green că era nuntă.

Alegerile continuă până pe 1 mai, dar așa a fost dumincă 15.

D.

16 aprilie 2018

Ups!!!

Mi se șterg postările!!! Ca să vezi!!!

D.

Cana Mov


Seara vine frecvent pe Neajlov. Păsările din tot ținutul Giurgiu se adună, vezi foto, își pun filme și vorbesc: Bă, Amalia, Serafimul ăla din stânga nu e băiatul tău? Nu, soro, ce-ți veni? Păi are nasul tău. Și penele. Sau: E și o gagică, nu vezi? Am văzut, e Smaranda, contabila de la Evelyn. De la Evelyn. A băgat azi bere din aia care ne place nouă, Triferment, făcută la București. Dar pasărea aia nu muncește, se vede pe ea. Da, cam așa. Lucra până mai ieri la Fabrica de Căni Roșii. Și într-o zi a fost prinsă cu o Cană Albastră. Albastră? De unde până unde? Făcea cercetări. De exemplu, cerceta așa și așa și-i dădea o Cană Mov. Mișto. Ăsta e titlu de ziar: Cana Mov. Mai bine decât Gândul. Da, mult mai bine, mai atractiv. Și decât Adevărul. Adevărul cui? Normal. În afară de Cana Mov, un ziar, la noi, ar trebui să se cheme Pantalonul. Câte sunt în Pantaloni? Îți dai seama? Își luau zborul, după aia, spre Zimnicea.

Generalul Manole Ben Manole înțelegea păsăreasca. Din școală. Se învăța, de exemplu, și urseasca, limba ursitoarelor din Balcani. Un dialect. O ursitoare d-asta a venit într-o zi cu o Cană Mov la școală. Și-a pus-o pe cap și au înflorit teii. Și-a pus-o pe cap și ăia mici au început să vorbească engleza și germana fluent, pe dinafară. Apoi, Cana Mov și-a luat zborul. S-a făcut ziar. Cotidian.

Florica Ben Florica se uita și ea după Cana Mov. Frumusețe mare. Sătulă de privit, îl strigă pe Manole: Bă, am făcut o piftie grozavă în Cana aia Mov pe care ai adus-o după războiul din Siria. Hai la masă!!!

Generalul trecu Părăsile în Constituția României, își puse în caschetă un Tangerine Dream și intră în casă. Bătu întâi la ușă: cioc, cioc, cioc!!!

D.

12 aprilie 2018

Târgul de carte de la Londra, ediția 2018 - 2


Puștii ăștia doi intrați nu se știe cum la Târgul londonez de carte, au vrut să fure cu ajutorul poșetelor volumul Călimara cu Cerneală. Au fost prinși și s-a iscat un mare scandal diplomatic. Morala este că copiii încă citesc iar nu stau cu nasul numai în tablete. Bravo lor. Evident că noi, eu și Aida, le vom plăti cauțiunea. Judecătorul ne-a întrebat: le plătiți cauțiunea? Noi am răspuns da. Păi, nu vedeți cu furat dnei Aida și gențile de lux? Nu, astea sunt ale lor. Cu ele ies la târguri și concerte.

A,D.

Târgul de Carte de la Londra, ediția 2018 - 1



Foto: Cătălin Leescu, Londra.

Prin grija ICR-ului, în special al doamnei Mihaeala Racovițeanu, volumul Călimara cu Cerneală a ajuns la standul României de la acest eveniment, fiind apreciat cum se cuvine. Noi mulțumim ICR și dnei Racovițeanu. Aida și Denis.

11 aprilie 2018

Pepenele Constituțional


Generalul Manole Ben Manole studiază posibilitatea ca Pepenele să intre în Constituția României. Este un aliment ușor, crește mare adică îl vezi de departe și zici: mamă, hai la bostănărie, și mai ales poate lupta împotriva inflației care se arată, aspră, la orizontul României. Se duse pe Neajlov, la bostănăria locală, însoțit de calul regimentului, un bidiviu numit Monoclor pentru că n-avea decât un ochi. Monoclor îi spuse: nu rezolvăm nimic cu pepenii ăștia de aici, sunt mici, nu se sparg nu țin de foame, doar se exportă în județul Cluj ca să susțină IT-ul de acolo. Trebuie să luăm o barcă și să mergem la Împăratul Norilor.

Vâsliră spre Împărăția Norlor. Timpul era așa și așa, ba soare, ba veverițe, ba vârcolaci și câte un petec de pernă de mătase pe care dormeau furnicile. Împăratul Norior cosea un lighea. Le zise: Vă așteptam. Cos ligheanul ăsta ca să ve întoarceți cu el pe Neajlov și să înlocuiți sintagma Coșul cu Alimente cu Ligheanul cutare, cutare. Și Ligheanul, dacă mă gândesc bine, poate fi trecut în Constituție pentru că are multe dungi, vezi foto cu Împărăteasa Norilor, care tocmai acum probează măsura exactă de pepene. 20 pe 20 și în înălțime tot 20. Sâmburii sunt umpluți cu coniac și cu rigips, cum ai norocul.

Se pornise vântul. Felia de pepene stătea pe mijlocul Împărătesei cum stau la bar paharele pline cu fundul în sus. Luară o gustare îmăpărătească: șorici, marmeladă și sâmburi de pepene din care se face un ulei bun de McDonalds. Și care, evident, distruge inflația. Generalul zise: Am văzut filmele americane de la Oscar. Io p-alea de la Gopo. Mari diferențe nu sunt. Calul spuse: Ba sunt. Împărătesa își îndreptă mijlocul și râse în hohote, nimeni nu știa de ce. Așa că au început dansul. Calul cu Manole, Împăratul Norlor cu consoarta și dansul s-a prelungit până dimneață când au venit berzele, din nou berzele, cu trei copii mulatri. Mulatri din Japonia. Cum dracului, s-a mirat Calul?

Un zgomot la orizont. O avalanșă de pepeni. Așa era acolo, dacă vorbeai tare, se pornea avalanșa de pepeni. Tu îi adunai și te duceai în Obor cu ei. Pe dreapta. Cum intri prin parcarea aia tembelă, vezi pepenii de departe și abia atunci îți dai seama că Manole Ben Manole are dreptate de trebuie să bage pepenele în Constituție. Că e hrănitor. Că e drăguț. Ieftin. Mohorât, bicefal și salubru.

D.