Nici măcar n-am fost acolo

Cînd Loredana G. a zis c-a fost celestial, nu mai nimic de adăugat despre concertul Coldplay de aseară. Bine, m-a topit şi declarația lui Martin C. cum că toate prestațiile lor de pînă acum au fost doar o repetiție pentru concertul de la Bucureşti. Sper că nu v-ați supărat prea tare că l-a adus pe scenă pe tînărul B. Vox Youtube / Spotify/ Tiktok, vox dei. 

Rămas bun, boierule

Călimara s-a spart. Cerneala s-a scurs toată prin podea, prin ziduri și-n trei zile va ajunge în pământul rece.

Astăzi am rămas fără Denis. Pălmașul, scribul, caligraful cu privire străpunzătoare și condei nemilos ne-a lăsat orfani pe voi, cititorii, și pe mine.

Toți are dreptate. Poșta redacției. Bazaconii. Ne mai uităm și noi la TV. Și toate cronicile de spectacole de teatru, de concerte, de filme, recenziile, jurnalele și interviurile tale. Din 2011 ne-ai blagoslovit cu slovele tale în Călimară.  Cît va dura internetul, ne vom ostoi dorul de tine recitindu-le. 

Căci de azi o să scrii numai în cer.

Denis Dinulescu, 14 ianuarie 1950 - 15 mai 2024

2.12.0.0

2.12.0.0

2.12.0.0

2.12.0.0

2.12.0.0

DOUĂ POVEȘTI DE AMOR, TEATRUL MARIN SORESCU, CRAIOVA

Să trebuiască să iei drumul Craiovei pentru o piesă de teatru. Să alegi pentru asta Alexandria Craiova și să constați că drumul e bun. Că e bun și că are și umor. Exemplu: Să făcem comuna Peretu mare din nou, sună un slogan electoral care traversează șoseaua. Să te cazezi la Splendid, hotel de-o stea, cu pretenții de patru. Să vie ora 7 trecute fix și tu să trebuiască să treci în sala TNCraiova Marin Sorescu. Și că constați că totul a meritat din plin.

Piesa se numește Două povești de amor, de Mircea Cornișteanu după AP Cehov. Explozia de bucurie și interpretare care a urmat mi-a clătinat pălăria gabenă cu care mă echipasem. Un regal. Un regal Cerasela Iosifescu, un regal Claudiu Bleonț, un regal Mircea Cornișteanu. Bucuria cu care Cerasela Iosifescu joacă cele două roluri ale dramatizărilor Cerere în căsătorie și Ursul n-are egal, te molipsește. Pe chipul ei sunt toate stările personajelor: perplexitate, uimire, mirare, supărare, veselie, mândrie, plăcere, mulțumire. De zici că actrița joacă la camera de filmat. Întrun mare film, pe care, probabil, îl va face. O secondează cu brio Claudiu Bleonț. Cu mult umor, tact, eleganță, burlesc, întro manieră de gagman fără cusur. Adapotarea Lui Mircea Cornișteanu, impecabilă, face posibilă interpretarea celor doi. Un text scurt, cu mult umor. Un spectacol de referință al actualei stagiuni teatrale autohtone. Un regal, cum spuneam la început.

Scenografia, Lia Dogaru, și sala au corespuns. Sala a râs, s-a tăvălit. S-au șifonat rochii, s-au boțit pălării. Nici rochia noastră roșie n-a scăpat. Un spectacol pe care trebuie să-l mai vezi. Poate face turneu, vom vedea. Mulțumim echipei celor trei, plus actorului Adrian Andone, care a ținut simplu și discret replica celor doi actori. Excelenți actori. Mari actori. Ce să mai zicem? Adăugăm două nume fără de care spectacolul ar fi fost mai sărac: Nicolae Coande, redactor caiet de sală și Mihai Băileșteanu, realizare grafică. Dacă cineva dorește să-și facă acasă un program de sală poate apela cu încredere la cei doi.

TOȚI ARE DREPTATE

1. Potrivit CHATGPT, cea mai bună carte publicată în literatura română după 1990 este Cel mai iubit dintre pământeni, 1991, postum. 2. Potrivit CHATGPT, cei mai buni trei actori de film românesc de după 1990 sunt Vlad Ivanov, Victor Rebenciug și Ion Fiscuteanu. Acesta din urmă pentru rolul din filmul Moartea dlui Lăzărescu. 3. Potrivit CHATGPT, cei mai buni trei regizori din filmul românesc de după 1990 sunt Cristian Mungiu, Cristi Puiu și Radu Jude. 4. Potrivit CHATGPT, cel mai bun din filmul românesc de după 1990 este 4, 3, 2, de Cristian Mungiu, premiul la Cannes în 2007. 5. Potrivit CHATGPT cele mai bune 3 actrițe din filmul românesc de după 1990, sunt Anamaria Marinca, 4,3,2, Luminița Gheorghiu, Moartea dlui Lăzărescu și Carmen Tănase, Balanța, Dacă vreau să fluier, fluier. 6. Potrivit CHATGPT, cel mai bun sportiv de după 1990 din țara noastră este Simona Halep. 7. Potrivit CHATGPT, cea mai bună echipă de fotbal din toate timpurile din țara noastră este Steaua București. 8. Potrivit CHATGPT, cea mai bună trupă rock din toate timpurile din țara noastră este Phoenix. 9. Pentru cine nu știe, CHATGPT este Inteligența Artificială. Stă de vorbă cu tine în toate domeniile. Oricând și în orice limbă. O găsiți pe Google. 10. Pentru ca țara noastră să se revigoreze economic este nevoie ca orele să fie schimbate de trei ori pe zi. 11. RECLAMĂ O babă întreabă pe CHATGPT câte castane are voie să mănânce zilnic la masa de prânz. IA răspune: Du-te-n pizda mă-tii! 12. În Giurgiu, oraș la Dunăre, înfloresc baban magnoliile. 13. HOROSCOP. E o problemă cu Capricornii. Trece.

SĂ MOARĂ CACA

Săptămânal ni se dădeau filme. Era o săliță cumva în spatele castelului care trona în mijlocul sanatoriului. O încăpere generoasă în care se puseseră câteva practicabile de diverse înălțimi ca să-ncăpem toți elevii. Vreo 30 de fiecare dată. 30 împrăștiați pe 8 clase. Cel care aducea filmele era nea’ Aurică. Un tip rotofei, simpatic, cu mult umor. Conducea o dubă plină de role de filme. Că se mai ducea și prin Breaza, Posada sau Sinaia. Ca să ne facă să-i vedem filmele, că nu era obligatoriu, puteai face meditații în cele două ore, avea un argument tare, suprem: Să moară caca de nu-i mișto. Sau: să moară caca, așa ceva n-ați văzut. Te duceai. Așa am văzut Nu vreau să mă-nsor, film românesc cu Nae Roman, Irina Petrescu, Liliana Tomescu, Toma Caragiu și dracu’ mai știe că au trecut mulți ani de-atunci. Ceva muzical, anii 60, de Edomd Deda, regie Manole Marcus. Cânta Caragiu, mamă, mamă, ce vremuri, ce film. Important e însă că m-am împrietenit cu Să Moară Caca, că așa-i spuneam. Avea un coniac bun în permanență în duba lui și mă invita să beau. Așa ceva n-ai băut în viața ta, să moară caca. Aveam 10 ani, nu mergea. Într-o zi, m-a căutat în sala de clasă, eram a III a. Denis, am ceva Să moară caca. Numai pentru tine. Film rar în România, rar de tot. M-a dus în sală și mi-a pus Luminile orașului al lui Charlie Chaplin. N-am înțeles nimic din acțiunea filmului, nici din Hitler, nici nimic, nimic, dar mi-a plăcut atât de tare că i-am spus lui Să moară Caca să-mi mai aducă, o puteam șterge oricând de la clasă, eram singurul elev de-a treia. Apoi, peste câteva luni, Să moară Caca m-a invitat la el acasă, în Câmpina. Avea aparat de proiecție și filme. Așa am văzut My Fair Lady, West Side Story, film care m-a inspirat în Povestea de Cartier de mai târziu de la Pro, The Apartment sau Sunetul Muzicii. În timp ce mă holbam de unul singur la filme în livingul lui de 5 pe 5, Să moară Caca gătea. Azi fac vinete împănate, Denis. Punea două vinete pe grătar. Le ungea cu ulei. Punea sare. Se îmbăta în timpul ăsta. Fumul ieșea spre Valea Prahovei. Trenurile opreau. Unitatea militară din Breaza lua poziții de luptă. De la Peleș au venit într-o zi cinci pompieri. Au vrut să-l aresteze pe Să moară Caca. M-am opus. Vedeam Mary Poppins și nu voiam să fie deranjat. Așa că în final am mâncat cu toții vinete împănate în timp ce Să moară Caca sforăia. Când am venit în București, am constatat că apartamentul meu era vizavi de cinematograful Scala. Restul e istorie. Da, istorie, ce vreți?