Paiele din care sunt făcut sunt cele din fața casei noastre. E o miriște cumva, ceva viran căreia localnicii îi zic maidanul cu paie. Sunt acolo paie de secară, de grâu, de animale vechi, de fier ruginit, de porumb, de lotus, de săpun, de sfoară. Mama a fost nevoită să mă facă din paie întrucât moașa din sat i-a spus că n-o să aibă în veci copii. Geaba vrăjile cu țigănci fioroase, geaba tratamentele la Călimănești, Eforie sau așa ceva. De când m-a instalat în camera mea, casa s-a umplut de un miros plăcut de paie, miros care, cum aveam să constat mai târziu, n-avea să-mi dispară niciodată. Mă sculam dimineața din patul de paie și mă spălam pe dinți cu pastă de dinți din paie. Niște paie verzi cu miros de mentă. Îmi puneam apoi un sacou din paie albastre, deschideam o carte despre rostul paielor pe pământ, în alimentație, dragoste și de ce nu, război, îmi beam cafeaua din niște paie de cicoare, și mă duceam la școală. Aici, cei din paie, ca mine, stăteau în ultima bancă. Eram obligat să fac asta pentru că ușa deschisă a clasei isca un curent verzui și puteam fi luat pe sus și scos pe fereastra deschisă. Mie la școală îmi plăceau fetele. Măcar că nu se uitau la mine, ba chiar râdeau copios când glăsuiam ceva cu zgomot de paie, dar eu le adoram. Azi așa, mâine așa și-ntr-o zi i-am spus mamei să-mi facă și mie o fată pe măsura mea, adică din paie. A părut surprinsă, zău așa. Maidanul din fața casei dispăruse sub fundația unei case cu patru etaje. Bătea și vântul, ridica praful, se auzea un cor de broaște inexplicabile așa că mama a fost nevoită să importe. Din Tasmania. A luat apoi ceva clei, pap și pioneze, un băț. A meșterit șase zile în care n-a mâncat, n-a băut, n-a răspuns la mobil, n-a nimic. A făcut o tipă subțire în talie, așa cum îmi place, cu părul galben vâlvoi, înaltă și tăcută, foto. A fost dragoste la prima vedere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: