CLOȘCA CU PUII DE AUR

Zilele trecute am primit un telefon din Madagascar și a trebuit să mă duc până acolo. Un caz de piraterie cumva, adică cineva furase o melodie a celor de la Bere Gratis. Și făcea bani cu ea: Bere, bere, bere, gratis, măi, măi, ăsta e doar refrenul. Altcumva în madagascareză. M-am dus în garaj. Am umflat roțile, am șters cum fac de obicei parbrizul de ceață, am vopsit lunetele. Când să plec mă sună Cloșca de Aur că s-o iau și pe ea că le-a promis puilor că-i duce în excursie în Madagascar. Cloșca e prietena mea cea mai bună. Așa că s-a așezat lângă mine unde stau toate gagicile mele mișto. Puii, vreo șaizeci, pe bancheta din spate. Am plecat în zori spre Militari în capul meu fiind traseul Pitești, Craiova, Marsilia, de acolo feribotul și tot așa. Conduceam greu. Cloșca, pentru că era de aur, lumina drumul atât de tare că nu vedeam nimic. Iar puii din spate se certau continuu. Unul zicea că vrea o pijama roz. Bună și mov. Altul voia să reducem emisiile. Unul mic din aur roșu plângea de foame. Altul, Bic, voia să o luăm spre Everest că dacă te urci pe el scrie de tine în ziare și el asta voia de mic. O puică, Valentina, cânta la chitară o melodie de Șarl Azanvur La Metec iar eu îi spun că e de Mustaki dar ea a sărit la bătaie neținânc cont că conduc. Am trecut de Pitești, Craiova și Belgrad dar cearta continua. Ajunși la Cannes, Cloșca a zis că ea și puii rămân să joace într-un film românesc oricare ar fi el. Și-au ales și-un subiect interesant: O cloșcă fuge din România cu oui cu tot. Deci la Cannes ne-am despărțit. Am împărțit lucrurile, mâncarea. Eu mi-am oprit sarea, năutul, budinca, plăcinta cu dovleac, plata la electrica mașinii, roata de rezervă și ceva bani nu prea mulți. Vreo cinci mii de euro. Ea cu puii și-au oprit mazărea, clima, detergenții, gazele, drumul cu prioritate, becurile și costumele pentru filmare. Am plâns cu toții acolo pe craozetă. Bătea un vânt, treceau niște mauri. Pe fribot m-am uitat după ei. Nu i-am văzut. Nu i-am mai văzut niciodată.