În biroul meu de polițist s-au adunat destule dovezi ale dispariției pantofului Cenușăresei: Un cui, o culoare roșie, o talpă desprinsă în condiții de umezeală, mărimea treptelor, fotografii cu balul de atunci, caleașca și mănușile birjarului. Dar să mă prezint: Eu sunt Comisarul Ion Buzilă de la secția 17 poliție din orașul City cum treci Dunărea pe sub Podul Galben. Eu sunt cel care a adaptat Teorema lui Pitagora la nevoile cercetării dispariției pantofului și care sună cam așa: Triunghiul format din pantoful cu cui al Cenușăresei are laturile egale. De aici, de la această teoremă mi s-au tras toate necazurile. M-a lăsat nevasta că zicea că eu trăiesc de fapt cu Cenușăreasa, aragazul s-a micșorat de la patru la două ochiuri, apa care șiroia în baie s-a mutat în dormitor și acum curge necontenit în pat iar papagalul la care țineam foarte mult nu mai vorbește românește. Am făcut cerere de demisie: Subsemnatul Ion Buzilă cutare cutare dar nimeni n-a ținut cont de ea ba chiar mi-au spus să continui să aflu cum e cu pantoful. Așa că am chemat-o pe Cenușăreasă la secție. Era-ntr-o fustă galbenă fătă tiv că era cald afară și n-avea decât un pantof ălălalt fiind la mine pe birou. N-a recunoscut pantoful deși am întrebat-o de zece ori: Recunoști acest pantof roșu cu cui. Moment în care a început să plouă de-adevăratelea cu bulbuci cu nuci căzute și mașini care scrâșneau din frâne. Bașca ceața dar brusc s-a luminat și am văzut-o mai bine pe Cenușăreasă. Avea o fustă verde nu galbenă tot fără tiv pentru că verdele e netivit de la natură și o bluză albă din mătase transparent că i se vedea sutienul cu motive florale. Un măr ceva, cireși. Am întrebat-o din nou de pantoful roșu de pe birou și a izbucnit în lacrimi pe motiv că o hărțuiesc. I-am spus că am martori care au văzut-o purtând pantoful iar faptul că a venit încălțată cu un singur pantof la secție vine în sprijnul nostru al polițiștilor care anchetăm acest misterios caz. S-a ridicat a luat pantoful de pe birou și brusc mi-a dat cu el în cap după care mi-a spus că fără mine nu mai poate trăi. Așa că eu am făcut din nou cerere de demisie pe motiv că nu-mi pot face meseria cu ea de gât. Că cine a mai văzut polițist apărând orașul de violatori cu o femeie de gât. Una cu fustă verde și-un pantof. Demisia nu mi-a fost aprobată în schimb am fost retrogradat la secția pantofi și de atunci umblu pe stradă cu un singur pantof. Unul roșu cu cui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: