JURNALUL statului în casă, ziua 50

Foto, arhivă proprie

Ne simțim cu musca pe căciulă că am fi putut contribui la bunăstarea țării, dar i-am dat țeapă. Ne referim la Programul Tomata prin care România vroia să se salveze de datorii. Să vă spun povestea: Din greșeală, la mine în balcon, am pus o sămânță de roșie. S-a făcut mare. Roșie. S-o mănânc mi-era frică că vine altul și-o ridică. Așa că am bătut la ușa vecinei și i-am vândut-o cu o mie de lei. Cu mia de lei mi-am luat o bicicletă românească ca să susțin industria autohtonă, dar asta e o altă poveste. Ce era să fac cu roșia, că nu aveam acte pe ea, iar ăștia cu programul Tomata prin care România ajunge din urmă America nu glumesc. I-am spus vecinei să-mi dea un act fictiv precum că a preluat tomata de șase kilograme de la mine. Actul l-am arătat portăreilor de la Tomata. Ei au zis că șase kile e puțin. Au modificat, au mai adăugat două zerouri și au predat actul la aia centrală care ținea socotelile. Pentru că am predat o tomată de șase sute de kile am fost decorat și înscris automat în Loja Masonică Tomata vrea Pace condusă de George Ivașcu. Dacă a văzut ce tomate sunt în stare să fac, statul român, în frunte cu prim ministrul m-au trimis la Bruxelles unde am înființat serviciul de media Tomata Liberă în care critic la hohă guvernul ca să se vadă că și la noi e democrație. Apoi, în una din seri, secretara belgiană pe care am pus ochii m-a invitat la ea acasă. Ceva în privat a zis. Mi-am pus masca dată de Rafila și m-am dus. În living trona o roșie de șase sute de kile. Diverși parlamentari o încercau cu toporul. Zeama curgea în tot Bruxellesul. A fost invitat Robet de Niro să zică două vorbe de Tomata românească și de succesul ei. DeNiro a venit și a zis: In Tomato Veritas și a băut un pahar.

A-nflorit liliacul și virusul a luat-o la fugă. Sunt atâtea amenințări: Rafila, Tătaru, Vela, Orban, Iohannis, Cataramă, Zegrean, Germania, Italia și acum și Austria, care a reclamat muncitori români pentru îngrijirea la domiciliu. Așa că pe 15 mai ne luăm prosoapele, mergem la mare, dezinfectăm nisipul, numărăm guvizii, morunii, conservele de șprot sau sardine, ne uităm dacă ne-am luat gagica corectă, măștile, bisericile în aer liber, declarațiile pe termen scurt și alea pe termen lung, distanțarea socială, intrarea în apă odată la opt metri, pupitrul lui Ciolacu, avioane care să zboare unul da altul nu, nisipul și dacă lucrurile merg corect imediat după 15 mai putem reveni la starea de necesitate de dinainte în care nu vom avea voie să intrăm în biserici, să ascultăm ce zice Iohannis, Ciolacu, Orban și ceilalți, la terase, la geam, să cântăm în balcoane, să dăm declarații poliției pe bucăți de hârtie A4 întrucât onlineul nu funcționează și să vedem că liliacul, așa înflorit, o ia la goană din România.

O PARANTEZĂ CÂT UN POST SCRIPTUM. Serialul nostru despre 2 Mai și Vama Veche și-a terminat deocamdată defilarea prin blogul Călimara cu Cerneală. Acea epocă a anilor 70, 80 va deveni subiectul unui volum de proză scos de subsemnatul în 2021. Poate și scenariu de film. Cu film cu tot. Există posibilitatea de a continua serialul în paginile Călimării doar dacă cititorii noștri își exprimă deschis această dorință. Cum? Scriind la Comentariile blogului. Dacă socotim că interesează pe foarte multă lume vom continua. Serios.


O ALTĂ PARANTEZĂ CÂT UN POST SCRIPTUM. Dacă cititorii noștri consideră că noi va trebui să edităm un volum numit Vama Veche, care să conțină creațiile oricui merge în zona aia de mare, poezie și proză, să ne scrie și vom iniția un Concurs cu Regulament, cu premii, cu editarea, la final, a unui volum colectiv care se va vinde în toată țara. Parol!

Aida și Denis