JURNALUL statului în casă, ziua 39

Foto, wkp

Trebuia să cântăm un cântec când treceam pe sub tribunele lui Ceaușescu la parada de 1 Mai că noi pionierii eram avangarda cumva nu se înțelegea a cui că profa noastră de geografie era doar dirigintă deci un haloimăs întreg iar melodia era ’’cine are la tinerețe balustradă are la bătrânețe autostradă’’ sau cam așa ceva încheiat cu salut voios de pionier și cu un zâmbet către oficială că dracu’ știe cine ne vedea dar ziua începea când mama ne călca ciorapii treisferturi albi care erau murdari la călcâie lasă că nu se vede iar cravata roșie era câteodată prea roșie și luam una albastră de la tata și d-asta bătrânul a fost exclus din partid la nu știu care plenară unde a fost vorba în principal de omul nou adică de mine și de pionierii cu care după ce defilam ne duceam la crenvurști cu muștar la intrarea în Herăstrău dacă apucam că erau și oameni ai muncii care d-asta și numai d-asta defilau ca să apuce crenvurști că altfel la alimentară nu găseai.

Și asta a fost la întâi maiu’ din 1972 că la cel din 1973 aveam deja o gagica și-i zic Carla hai la defilare că halim crenvurști cu muștar din ăla bun de Dijon mi-a spus mie mama care lucrează adică e șefa ufdr și știe că dacă rămâne acolo în Herăstrău aduce și acasă hai, te rog, ia-ți ciorapii albi că ți-i calcă mama și o cravată neagră ca să-l dea pe tac-to afară de la slujbă că și așa nu aduce niciun ban acasă ce io nu știu?, dar să știi că te aștept la ieșirea din Cișmigiu la Chioșcul de Presă și vezi că pe acolo trece și Doina cu care am fost înaintea ta și dacă tu nu treci prima mă duc cu ea la defilare că tovarășul Ceaușescu n-așteaptă și trebuie să cântăm o melodie pionierească cu balustrada care va fi melodia omului nou o va cânta și-n pat și la masă, hai, te rog, cămașă albă ai?, dacă nu îți dă mama una galbenă cum are și Patricia că dacă nu treceți nici tu nici Doina mă duc cu Patricia la defilare și cântăm ’’Pe Valea Prahovei o balustrad’a-nforit’’ și din crenvurștii care rămân ducem și la școală că nu toți vor apuca, hai, te rog!

A sunat telefonul. Fixul, că mobil nu era prin ’88. Auzi, bă?, vii mâine la paradă? Mergem de hohă, așa, da’ la sfârșit știi că e cu bere și cu crenvurști la una din porțile Herăstrăului. Halim cât încape. Nu trebuie să cântăm nimic. Sunt unii de la noi pe motociclete și facem în mers alegorice, ceva cum freamătă secara, cum se adapă boii, adică alegorica noastră va fi de doișpe unul peste altul, iar la motor e nea’ Titel, îl știi pe nea’ Titel, ăla de la sculărie care cară strungul în spate deci nu-i problemă. Nu, nu trebuie să te îmbraci special, că tovarășu’ de acolo de sus și așa nu bate până la alegoricu’ nostru așa că poți să-ți pui ciorapi roșii, pantaloni albi și cămașă albastră și vine și Corina am vorbit cu ea să se bage și ea la alegorica noastră ea să fie în vârf în sensu’ de până unde ajunge omul nou și să avem noi la ce ne uita că e fără pantaloni.

E seară și închid Netflixu’. Sunt pe Martin Freeman și Benedict Cumberbath, adică Sherlock Holmes. Mă pomenesc cu vecina Ionescu. Nu te îmbraci să ieșim în piață că Iohannis a dat de pământ cu ăia cu Secuiștii cu Harghita și am auzit că lu’ cine iese îi dă crenvurști cu muștar din ăla bun de Dijon cum numai la Lidl, Mega, Carrefour și în Lyon găsești? Iohannis le-a zis și ceva de nepoți lu’ ungurii ăia așa că dă mai mulți crenvurști din ăia buni fără pieliță și cu muștar, ce zici? Se adună lumea aici, în Crângași, că aici e voie, în centru nu-i țipenie ca să vadă americanii că stăm izolați. Poți să pui cămașa aia albă, izmenele albastre și ia-ți și caietul cu cuvintele la cântecu’ ăla cu balustrada că ne pune Iohannis să-l cântăm. Hai, nu te mai căca pe tine, hai!

D.