05 mai 2020
JURNALUL statului în casă, ziua 43
Foto, arhiva LC
FLASH-uri 2 Mai, 1980. Nicu Mateescu, foto, nu stă cu noi la Mița anu’ ăsta. Ci pe undeva pe lângă biserica neterminată, la tanti Florica. Îi bat la ușă, că să bem o cafea. Nu e singur, mai e cu Denisa, cu nu știu cine, cu Miron, cu Lorena, cu altul nu știu cine. Dar n-are nicio importanță. Cafeaua fierbinte și Nicu zice: p-ăla cu fluturele îl știți? Nu. Între timp deschisese o sticlă de coniac produs de el. Ceva negru, gustos, patruzeci de grade. Cică un fluture stătea pe nasul unei babe. Una cam de 90 de ani. Stătea ce stătea și baba i-a tras una. Dar o altă babă care a văzut totul a zis: fă! De ce dai, fă, de ce dai? Întrebare: care dintre babe avea dreptate. N-a râs nimeni. Îl știați? Apoi, am trecut pe literatura română și rostul ei în istoria universală. N-avea niciun rost, asta era clar nu numai după coniacul băut, ci și după cum arăta gazda, tanti Florica, care s-a cutremurat când a auzit că scriem. A râs de noi. Ne-a trimis să curățăm pește. Apoi a povestit cum s-a apucat ea de scris o carte poștală maică-sii. După dragă mamă, a adormit, întrucât n-avea niciun chef de maică-sa, de vite, de grâu și uite unde a ajuns cu literatura română. Din cauza ei. Stăteam pe verandă și priveam orătăniile. Mâncau. Era liniște. Exact ca-n literatura română unde nu se întâmpla nimic niciodată.
Soțul gazdei, nea Gheorghiță, lucra la Avicola Limanu și pusese de o înțelegere cu Nicu: să vină cu mașina la gardul abatorului, să-i umple portbagajul cu păsări și să facă juma juma. Asta însemna că toată veranda avea de mâncare, iar nea Gheorghiță vindea ce rămânea unor clienți serioși din sat. A venit Lorena cu mașina, foto, și ne-am dus la abator. Sub o anume parte din gardul exterior. S-a auzit un fluier și imediat de peste gard au început să zboare pui proaspeți spre mașina noastră. Erau mai mulți dincolo care aruncau, noi eram trei. Portbagajul s-a umplut și-am luat-o spre sat. Iată unde era literatura română a zis careva nu știu care și am descărcat zecile de păsări la tanti Florica în bucătărie. De bucurie, Nicu a zis că dă un coniac pe terasă. Am pus în pahare. P-ăla-l știți? Ăla cu fluturii? Nu, am zis io și Lorena. E-așa: O babă cam de 90 de ani avea doi fluturi. Vine o altă babă și-i zice: fă, ai doi fluturi pe nas. Și pac îi dă una. Un fluture moare, câți i-au mai rămas primei babe, aia cu fluturii. N-am știut și-atunci a trebuit să vorbesc cu Nicu de prima noastră piesă de teatru de la Teatrul Mic, despre care vorbisem cu Dan Micu. Statuia lui Lenin. Aveam acum idei mai bune, trebuia modificat nu-ș ce tablou. Ăla cu Leopoldina Bălănuță. Io le vroiam pe Ana Maria Călinescu sau pe Cătălina Mustață și uite-așa tanti Florica ne-a chemat la masă că reușise un borș grozav.
Pe seară aveam acțiune cu Jorj Voicu. Trebuia să-i culegem melci de mare din care el avea să facă pate de ficat. Am stat cu Nicu vreo trei ore în apă până la gât și am umplut patru găleți de cochilii. Jorj nu ne aștepta singur. Lângă el oprise un Citroien V2 care conținea două gagici mișto. Ziceau că sunt suedeze. Nu le-am crezut până nu am băut din sticlele de vodcă pe care le tot scoteau dintr-o ladă. Era Wyborowa plate, la 200 de ml. Iar jos, pe etichetă, sub grade, 40, scria Made in Sverige sau cam așa ceva. Le-am luat cu noi la pateul de ficat. Ne-am împrietenit, ca să zic așa. Una din ele a vrut să-mi lase mașina, dar aveam. Au plecat și peste un timp am primit o scrisoare: Dragă Denis, scria bruneta, în amintirea zilelor petrecute cu voi la 2 Mai și Vamă aș vrea să-mi dai câteva nume de fete și băieți românești pentru că stau să nasc și cutare, cutare să-mi amintesc. I-am trimis câteva zeci de nume. Fete, băieți. Peste o vreme, uitasem de fapt, am primit un răspuns: Dragă Denis, mulțumesc de numele trimise. Am născut o fată. Am numit-o Vasile.
Se înoptase de-a binelea acum spre gazde. Țipenie. Ne țineam de garduri. Până la biserică era ceva, iar până la mine altceva. Niște pași în urma noastră și ne-am întors. Era o babă. Cam 90. Ne zice: am doi fluturi pe nas. Câți îmi mai rămân dacă le trag una?
D.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: