Denis
31 august 2013
Filmul de duminică: Meşterul Manole
Acum când vorbim, când citim aceste rânduri, la o cafea sau la o bătaie, lungmetrajul Meşterul Manole a demarat filmările. Regia: Alexa Visarion. * Posibilă premieră în 2014, dacă până atunci Manole nu dispare, Ana nu este violată sau zidită definitiv. * Dar să vedem povestea: meşterul Manole este un bărbat înalt, bărbos, vorbeşte încet sau şoptit şi are o casă la Gruiu. * Stă pe un scaun şi visează să-şi construiască o biserică. * Cum nu s-a mai văzut. Nu ştie cum, dar biserica va fi ceva extraordinar. * Când visează el aşa, se trezeşte că este de fapt Ştefan Iordache, şi că îi ocupă fotoliul de paie din grădină, fotoliu în care maestrul visa să-şi facă o biserică în curtea casei sale, altfel mare, încăpătoare, cu gard de lemn. * Şi cum se gânde Meşterul Manole alias Ştefan Iordache să-şi facă biserică, prin râul din faţa casei trece o tânără de 16 ani pe nume Ana. * Ana era pe bicicletă, că aşa se merge la ţară de colo colo. * Manole o întreabă: tu eşti Ana. * Ea ce să-i răspundă? * Îşi dă seama că e Ştefan Iordache şi cade în apă. * Cade în apă ca să i se vadă sânii mari, frumoşi, tineri. * În sensul că nu se văd chiar cu ochiul liber, ci prin cămaşa desfăcută la piept, că era vară. * Că dacă era iarnă, şi Ana avea palton pe ea, şi mai şi cădea în apă, nu se vedea nimic. * Manole îşi dă seama că fata îi trebue la biserică. * Încă nu ştie cum. * Dar şi Ştefan Iordache din imaginaţia lui îşi dă seama de acelaşi lucru. * Aşa că o îmbie pe Ana la o mică vorbă, chiar dacă nu i se uscase cămaşa, şi sânii fetei tremurau de emoţie. * Aşa că Ana, nici gând să se acopere, rezemată de bicicletă, intră în vorbă cu amândoi, cu Manole cel real, şi cu Iordache din închipuirea lui Manole. * Despre ce vorbesc?, aici e aici. * Nu se înţelege, deşi noi am citit scenariul de trei ori, odată când a fost scris în 1988, altă dată când a fost rescris în 2005, şi altă dată când a fosr rerescris în 2013. * Oricum se înţelege că ea trebuie zidită. * Şi cam atât. * Din acest moment al filmului ar fi trebuit să-i vezi pe Manole şi Iordache din vis cum îşi strâng sculele şi încep construcţia zidăriei. * Dar nu e aşa, pentru că Ana e atât de apetisantă, de tânără, de pe vino-n'coa, de frumoasă, de cu sânii mari că amândoi, unul acolo pe iarbă iar celălalt în vis vor s-o fută. * Da' n-o fac, că mai sunt de spus nişte versuri care n-au nicio noimă, mai sunt câteva cadre care te adorm şi se termină filmul. * Avem de a face aici cu un film modern, cu un basm adevărat după care suntem morţi cu toţii, avem aici o legendă nemuritoare, cea a unei fete pe bicicletă care cade în apă şi i se văd sânii. * Şi aşa mai departe.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Morala : sanii sunt pe post de colac de salvare !
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAuzi, bre...dacă tot rescriem scenariul, în rolul Anei o punem pe Cruduţa, ca să ne vie cheful de zidit muieri! Ei, nah, că dacă ar fi să zidim câte muieri apar ca tutele la TV, ţara asta ar fi plină de biserici, plus că ziditul ar deveni sport olimpic ! Deşi cred că dac-o zideşti pe Zăvoranca, aia nici măcar nu mai aşteaptă noaptea să dărâme ce zideşti ziua...mă rog, fabulez !Adică, fac fabule ?! Mmmdea...
RăspundețiȘtergerePlus că, un meşter zidar din zilele noastre,din cât fură la construcţia unei biserici, poa' pen'ca să mai facă vreo două !
Despre Ştefan Iordache mai ştiu că şi el e zidit,cu faţa-n sus, pe bune, în pământul patriei...Dumnezeu să-l hodinească!
P.S. N-ai o poză cu sânii Anei din scenariul tău ?
nene unule, fabulezi daca Zavoranca e furnicuta sau macar albinuta.
ȘtergereBa da, avem poze cu sânii tuturor fetelor care au dat casting, vreo 2.000 iar dacă Aida vrea le punem pe blog. Nu e cazul însă, că se supără Manole. Ş-apoi nu e scenariul meu, dacă vrei îl trimit pe mail oricui vrea să-şi piardă puţin timp cu cinematografia românească. P-ormă Zăvoranca? Ce să zideşti la ea? E mai bună Paula Iacob, ca să nu mai apară pe tv. mamă, cât umor avem, ha, ha, ha!!!
Ștergere