Cu Cezar la o ţuică

Sâmbătă am băut o ţuică cu Cezar. * Cezar e un cal din satul Obedeni, jud Giurgiu. * A fost aşa: am intrat în grajd cu tava plină de jeratec. * I-am spus lui Cezar: haleşte ceva din cărbunii ăştia încinşi şi vezi de ce te simţi în stare. * Ori mergem la Festivalul Enescu, ori la cazanul de ţuică din sat? * Cezar a ras jeratecul, a râgâit de trei ori, şi a zis: hai la ţuică. * Ce-a urmat a fost o poveste de scris. * Asta am să şi fac mâine că acu' plec la Fundata, Braşov, să mă întâlnesc cu un regizor, preten cu mine, cu care am de depănat amintiri despre unele filme româneşti făcute, altele nefăcute, despre lipsa de profesionalism din cinematografia românească, despre ţepele din aceeaşi cinematografie, despre Tudor Giurgiu, despre impostura unor Geo Saizescu sau Alexa Visarion şi multe, multe altele. * S-a ieftinit pâinea cu 20 de bani. * Dar mergem la Fundata cu 6 lei şi 5 bani litrul de benzină. * Noi nu mâncăm pâine şi aşa mai departe.

Denis