Interviu plauzibil

Ne-am întâlnit cu Adriano Celentano pe aeroportul din Zimnicea. * Venea de la concertul avut în piaţa mare a acestui oraş. * Dialogul dintre noi s-a înfiripat din nimic.

Denis: Frumos oraş, Zimnicea.
Adriano Celentano: Foarte frumos. Aici aş vrea să mă retrag la bătrâneţe, mai ales că am vorbit cu primarul să-mi dea o garsonieră confort patru, încă nu ştiu ce-i aia, şi un loc de parcare în faţa blocului, dacă se poate chiar pe terenul de joacă al copiiilor. E un oraş plin de verdeaţă, şi dacă nu era, aduceam eu, că luam de la Arena Naţional, unde gazonul se schimbă zilnic, pe ce bani, nu ştiu, dar am să scriu un cântec pe tema asta.
Denis: N-aţi încercat un featuring cu vreun solist român? Sunt atâţia: Viorica din Clejani, Salam, Parizer, Măslină, Cur de Fier, Inna, Alexandra Stan şi aşa mai departe.
A. Celentano: Ba da, dar nu cu cineva din cei pomeniţi de tine, ci cu un talent din Zimnicea, care mi-a fost repartizat de partidul de la conducere, USL, şi care este un miliţian tânăr, care a absolvit la şcoala de la Băneasa secţia Canto şi a fost repartizat la Zimnicea în eventualitatea că trec eu pe aici. Solistul se numeşte Gimnastul din Vest, şi am cântat cu el numeroase melodii militare. Featurigul ăsta vreau să-l duc în Italia, ca să le iau faţa alor mei, Ritei Pavone, Minei, Cutugno şi altora.
Denis: Ce v-a plăcut în România?
A. Celentano: Trenul. Eu nu călătoresc cu avionul, şi trenul este mijlocul ideal de transport pentru mine. De exemplu, eu nu trebuia să cânt la Zimnicea, ci la Mamaia, dar după patru zile de la plecarea din Gara de Nord trenul abia ajunsese aici, la Zimnicea, aşa că am vândut bilete în gară, am cântat, şi mă simt foarte bine. Dacă într-un an, doi ajung cu trenul ăsta la Mamaia cânt şi acolo, dacă nu, o iau înspre Bellu definitiv.
Denis: Foarte interesant. Ce spuneţi de acest 9 la sută la pâine? Aveţi chiar un vers într-un cântec de-al dvs în care spuneţi: 9 la sută, 9 la sută, mie-mi vine să mă cac!!! Un vers emoţionant, care face referire la necesitatea ca pâinea să fie ieftină, uşoară, albă, să înlesnească evaziunea fiscală în continuare şi să fie uşor de eliminat.
A. Celentano: Da, textierii mei la eliminat s-au gândit, pentru că o pâine care-ţi rămâne în gât nu-i pentru cântece.
Denis: Aţi ascultat melodii româneşti, care v-au plăcut? Ce solişti de la noi ar putea evolua peste graniţe?
A. Celentano: Mi-au plăcut melodiile în care e vorba despre viitorul patriei voastre, despre inelul părăsit nu ştiu unde, despre departe de tine sau despre băiatul ăla de la puşcărie, melodii tinereşti în ton cu vârsta poporului dvs. Ca solişti, în afară de Gimnastul din Vest, cu care am cântat, n-am reţinut pe nimeni, puţin în zona băiatului ăla de operă de la Proconsul, care nu cântă nimic, puţin în zona nu ştiu care, care nu cântă nimic şi tot aşa.
Denis: Vă mulţumesc şi poate treceţi şi prin Bucureşti.
A. Celentano: Dacă trenul ăsta porneşte vreodată, trec, dacă nu, nu.

A consemnat Denis.