TÂRGOVIŞTEA DE 8 MARTIE

Noni conduce detaşat maşina. Un Ford decapotabil din ăla care s-a dat la revoluţie lu toţi care au luptat. Suntem patru şi Noni zice: dacă o luăm pe Casa Scânteii e mai aproape, dacă o luăm prin Gara de Nord pe liniile de tren e şi mai aproape, dar dacă o luăm spre Gulia, Cornu, Tărtăşeşti ajungem şi mai repede. Băgăm la cap. Sunt io, Teodora şi Tina Cumva. La radio e o melodie compusă de Noni. Aşa-i la maşinile astea, îţi cântă ceva de-al tău.

Foto, Tina Cumva

Noni continuă: La Târgovişte e capul lui Mihai Viteazul. Cică din când în când face cu ochiul. Râdem, dar am şi ajuns. Un parc ceva, un hotel. Aşa că mergem la Chindia să bem, să mâncă, să dansăm, să vorbim cu capul lui Mihai Viteazul. Cârciuma nu-i plină, dar aşteptăm opt ore nişte mici. Şi aşa aflăm că s-a pus masa la hotel. Nu-i 8 martie, dar merge şi pe 7, pentru că pe 8 plouă şi multă lume se teme de inundaţii şi stă acasă cu lopeţile. Pun în butoaie, apoi cară recipientele în Prahova degajând oraşul. Aşa!

Mese de 10 persoane. Noi suntem 5 bărbaţi, 5 femei. Mai simplu, 5 perechi. Bem vin. O sticlă de vin de pereche. Au luat ţeapă. Noi am băut vreo 30. Aşa că a început dansul. Era déjà şase şi trebuia să ţopăim ordonat, aşa cum ne-a învăţat secretarul de partid al fabricii de oţeluri de pe platforma târgovişteană. Toate femeile la dans. Îmbrăcate în diftine,brocarturi, volane, gabardine cum se poartă. Tocuri cui sau potcoavă, nu conta, muzica era veselă şi era cam aşa: un, doi, trei, patru, poc şi înapoi un, doi, trei, patru şi poc. Soliştii neostoiţi, roboţi lucraţi în industria de IT locală. Că chiar am vorbit şi de industrie. De exemplu, Radu, a zis: Ehe, ce industrie!

Mâncăm chiftele, salam, ouă, vinete, friptană, iar ouă, iar vinete că au mai rămas, brânză, morcovi într-o barcă de plastic, din nou brânză, un castravete, cartofi, coji de salam, salam, roşii şi-un tort. Totul într-o ordine bine gândită. Veselie mare. Transpiraţie.

Ce-i care mâncau n-aveau decât, o făceau repede să nu le-o ia cineva, dar grosul femeilor cu coc din 50 şi priviri asemenea continuă. Se zguduia sala, tremurau cafele, capul lui Mihai Viteazul dădea din cap a dojană.

La un moment dat zgomotul petrecerii s-a mai atenuat, a dispărut apoi. În sală intrase femeia de serviciu. O pasăre îi adusese detergenţii într-o valiză. Ceva modern. Ca-n filme. Ne-a făcut semn cu mătura să ne cărăm la culcare. Aşa am făcut.

A doua zi, la mănăstirea Dealu, Capul lui Mihai Viteazul era ocupat. Ne-a invitat însă preoteasa la o ciorbă. Bogdaproste!

d.d