JURNALUL statului în casă, ziua 2

Mama mă ducea întotdeauna în concediul ei la Ruse. Avea bilete de la partid. Aveam două luni. Mă punea în căruț și mă plimba pe străzile bulgare cu zâmbetul comunist pe buze. Reușise. Ceva cu destinul. Adică se împlinise cumva. Ca să nu mă bată soarele aveam o perdea la căruț. Dar eu tot vedeam prin ea. Așa am văzut-o bunăoară pe Svetlana, viitoarea noastră femeie de serviciu. Foto.

Foto, arhiva E.M.

Mama a cumpărat două cămăși bulgare, ca să se vadă la București că venim din străinătate, a semnat cu Svetlana ceva și a instalat-o în casa noastră din strada Italiană. Blocul ăla cu baie la parter. Baie populară cu bazin de apă caldă. Svetlana cobora și făcea baie cu apă caldă. Dar nu numai asta făcea. Se pieptăna cu furculița. Făcea musaca de vinete. Împletea cânepă și zicea că asta se și fuma prin Statele Unite. Iar câteodată se îmbrăca în Muma Pădurii, mă lua la subraț și mergeam în cea mai apropiată pădure de unde nu ne mai întorceam decât în ziua de salariu. Salariul ei, că eu abia împlinisem trei ani.

Pe Svetlana o avem și acum cu virusul. Nu s-a dat bătură atâția ani. Mama nu mai trăiește, dar ea mă ia în căruț, mergem la Mall, cumpărăm borș și ne întoarcem acasă să facem ciorbă. Io curăț usturoi, chestie în care sunt calificat, ea îl numără, ne zâmbim și puneam să fiarbă o bucată babană de curcan. Că fără nu merge. Odată l-a pus la fiert pe Regele Aricilor. A fost scandal. Uitaseră ăia la Știri de virus și de Arafat și-i dădeau cu ariciul nostru. Care arici a ieșit din oală, a înjurat și a rugat-o pe Svetlana să arboreze steagul italian. Ceea ce a și făcut, că doar nu era să se pună la mintea animalului proaspăt fiert.

Zilele trec, că n-ai voie să ieși din casă și atunci Svetlana mi-a propus un film de dragoste. Foarte mișto. Era cu două gagici care-l iubeau pe Paul. Paul și mai nu știu cuml, că când să aflu Svetlana trăgea zgomotos din țigară de se auzea și în studioul unde filmau ăștia. Ne-au și sunat. Paul avea o geantă. În ea era un sandviș din care mușca tot timpul când era într-o situație mai delicată. Dacă era întrebat pe care din fete o iubea, el mușca din sandviș și cu gura pină nu putea răspunde, așa că azi așa mâine așa, Paul s-a îngrășat și fetele l-au lăsat. El s-a aruncat într-un bazin cu apă rece care trecea pe acolo, și apa l-a cărat până sub un pod unde îl așteptau o caracatiță și-un urs.

De plictiseală eu și prietenele mele am adormit la film și dacă a văzut așa, Svetlana a luat un bătător de covoare. Primăvara așa se face: se bat covoarele.

D.D.