Foto, arhiva E.M.
Am practicat o fantă în ușă ca să văd cine iese afară între 11 și 13. Un tip în Romană. E Adilă, a ieșit să ia mâncare la câini. Un altul iese cu o rață din BRD. Apoi, încă unul. Se dau rațe îmi zic și dau să-mi completez declarația. Scriu: Ies, că vreau o rață. Până să iau creion și să maculez foaia, de la Mega-ul de jos ies doi îndrăgostiți puși pe bătaie. Ea: ți-am spus că nu te iubesc! El: și io! Și pac cu o tigaie abia cumpărată în cap. De la buticul de jos de la mine, de la ușa blocului, iese Harap Alb călare pe calul său alb. Mă vede prin fantă. Mă întreabă: încotro. Îi arăt eMagul că poate numai acolo găsește jar electric și mai știu io ce are nevoie. De fapt, asta este marea problem a omenirii. Are tot felul de nevoi. Luate la bani mărunți sunt căcaturi. Adică, de ce iei tu o rață de la BRD? Am văzut un Împărat căutând ață de cusut. Un scafandru cărând o izoletă cu care să se scufunde în Cișmigiu după fisele aruncate acolo de disperarea celor fără speranțe. O mamă cumpărând un copil. Un boier cerând la primăria sectorului 5 să devină argat. Un profesor de clasa a IV a cerând, tot la 5, să devină Bill Gates. Un patinator de viteză vroia să fie scandalagiu. Undeva pe la Lidl, unii aruncă cu pâine unsă cu unt. Mai văd o babă întinerind în timp ce trecea strada. Avea 88 și a ajuns dincolo la 25. Foarte frumos. Deci, cum spuneam, omenirea are tot felul de nevoi. Bizare. Aș putea scrie o carte numai stând o zi la fantă. Voi sta însă mai multe, virusul ăsta mă va face să public câteva sute de cărți. Despre nevoile oamenilor? Da. Cu sfaturi. De exemplu, ce faceți cu conserva de pește cu mămăligă dacă în cutie nu-I nicio mămăligă și nici pește, ci doar un răvaș de la guvernul României în care se spune că autostrada Pitești Sibiu va trece și prin Milano. Sau cum să preveniți chelia câinilor pe care cu atâta ură îi mângâiați pe cap. Probleme. Dar eu sunt născut să fac față problemelor. Oricăror probleme. Mai vorbim.
Foto, Tina Cumva.
Închid fanta, deja e ora 16 și virusul m-a ochit. Mă mut în grădina verde din spatele casei. Doi peri și-un lămâi. Nu se văd în fotografie. Sună telefonul. Îi fac semn pisoiului să nu răspundă. N-o fac nici eu. Știu cine e: prietena mea Mirela G din Giurgiu. În drum spre spital, ceva analize de diabet, a aflat că la BRD-ul din localitate se dau rațe. Să-mi ia și mie? Hm! Ce om drăguț.
D.D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: