Foto, arhiva E.M.
Mă pieptănam, fundă roșie-mi puneam, și încercam să fur câteva rețete de haleală de la prietenii de pe fb. O varză de colo, un pilaf, un spanac cu pasăre. Nici varză, nici orez și nici spanac n-am, dar veselia-i mare, ascult ultimul rahat al lui Bob Dylan, cântecul ăla lung și nesărat dedicat se pare lui Kennedy și încerc să deslușesc minciuna din media autohtonă când mă trezesc cu un plic pe sub ușă. Nu tu cioc, cioc, cioc, nu tu o tuse conspirativă, ci doar un fâșâit ca de plic. Fâââșșșșș! Lung și tare. Deschid și dau de o fotografie reprezentând o fată așezată pe calea ferată chiar în calea unui tren. Vezi foto. Pe spate, un scris mărunt, elegant, citeț. Ca de fată tânără fără pălărie roșie în cap. Să vedem.
‘’Domnule, trenul minciunii din România circulă nestingherit și eu veau să-l opresc definitiv, ca să nu mai propage, ca să nu mai încurce pe nimeni, ca să ne însănătoșească ca popor, ca nație. Pentru că după cum știți, se minte în toată regula în media, pe toate canalele, pe toate cărările, tufișurile, leagănele sau ce mai mișcă în țara asta. Înțelegeți?
Pentru că se minte în legătură cu virusul, cu fructele și legumele, cu ăia care apar la teve ca afaceriști online, se minte cu Velea, cu Orban, cu școlile, cu vremea, cu statutul artiștilor, cu securiștii din fotbal, cu sportivii din gimnastică, cu spitalul gol al lui Iohannis, cu filmul românesc, cu teatrul, cu scrisul, cu dramaturgia, cu măștile, cu spitalele, cu doctorii, cu revoluția, cu balcoanele, cu Colectiv, cu rezist, se minte cu teveul, cu ministrul sănătății, cu Delta, cu litoralul, cu autostrăzile, cu benzina, cu ziarele, cu lemnele, pădurile, cu peștii, piețele, vinul, țuica, pantofii, cireșele, dovlecii, iile, căciulile de blană, cu Ceușescu, cu Iliescu, cu valuta, cu CSAȚ-ul, cu primăriile, cu cerneala, cu mazărea, cu ratingul, cu informația e putere, cu becul, cu politica externă, cu europarlamentarii, cu Becali, cu Dinamo și dacă am uitat ceva, vă rog să mă scuzați.’’
Interesantă poziție. Atitudine. Putem să ne așezăm cu toții pe calea ferată. Gânduri. Închid plicul și sun un prieten: omule, se poate trăi fără adevăr? Da, se poate, îmi răspunde generalul Manole Ben Manole.
D.D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: