Avem de-a face cu cinci tineri protagoniști ai unei piese de teatru de pe Lipscani, Teatrul Lipscani, care sunt când buni prieteni, când nu. E în funcție de gagici. Piesa e nu se știe cum că nu asta e povestea scenaristului Adrian Lustig, dar are accente jenante, chiar proaste întrucât în piesă, dat fiind că s-a filmat la el la teatru, deci în piesă apare Lucian Iancu, care e o babă, sau Hamlet, sau Romeo sau Mazarin, nu se știe, dar care nu dă bine între cei cinci tineri frumoși nevoie mare. Și talentați. Nu e singura greșeală a filmului. Mai sunt Coca Bloos și altele.
Între cei cinci tineri sunt și perechea Doru și Dora. Se iubesc. Apare sarcina. Vrem copil sau nu? Moment greu. Mai ales că Doru are multe alte probleme extraconjugale, că să le zicem așa, deși la acest moment cei doi nu sunt căsătoriți. Păi, să-l avortăm și de aici începe drama poveștii. El de fapt îi ascunde Dorei multe lucruri: e dependent de jocuri mecanice, unde face pereche cu Viorel Lis în carne și oase, împrumută bani cu camătă de la interlopi, își vinde motorul ca să facă rost de bani, se culcă cu alte actrițe din teatru și iată, deci, că Doru al nostru n-o prea merită pe Dora, care-l iubește necondiționat. De altfel în această dragoste colosală, uriașă, frumoasă stă tot filmul. Îl salvează. Altfel, pelicula ar fi una oarecare, de plecat din sală. Până la urmă, na, poveste, Dora și Doru se împacă, se iau, lasă sarcina, el se vindecă de jocuri, devine actor serios, are loc premiera, toată lumea se bucură în timp ce alții, care nu se bucură, merg la poliție că au făcut nu știm ce: Coca Bloos, Codin Maticiuc, excelent în rol, Piștereanu, și el excelent și o tipă care nu știm cine e dar e frumoasă, bine, are părul roșu, la locul potrivit.
Un film, românesc, bulevardier, de consum, cum ar trebui să fie cu ghiotura în această nouă cinematografie română. Un film în care să poată fi rulați toți tinerii actori care mai de care mai talentați, mai frumoși și așa mai departe. Din bătrânii filmului, singura care face față trupei de tinerețe este Adriana Trandafir, cu scena memorabilă în care îi sună telefonul în timpul unui spectacol de teatru.
Regia Iura Luncașu, scenariul Adrian Lustig. Actori: Pavel Ulici - Doru, Nicoleta Hâncu - Dora, Alexandru Ungaru - Fredy, Aida Economu - Lucy. Și ceilalți evident.
Un film, cum spuneam, comercial, antrenant, bine făcut, cu priză sau nu la public, vom vedea, dar care trebuie să fie în stagiuni cu zecile pentru ca încet, încet publicul să intre în săli la filme românești. Să intre cu plăcere, știind că vede o poveste cu tineri, cu dragoste, cu muzică, cu gagici, cu București Non Stop, cu Selfie iar nu cu Un etaj mai jos, cu Comoara, cu La tata acasă, cu Sunt o babă comunistă sau Ana lui Manole. Ăsta din urmă de Alexa Visarion, Doamne Ferește!!!
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: