Românul din sticlă

Adjunctul generalului Manole Ben Manole, Costache Ben Costache, poreclit Costaș Ben Costaș de subordonații cu care păzea Constituția României, deci Costache Ben Costache îi spuse, în birou, șefului său: Manole, simt că ne depărtăm de popor. Simt că Constituția noastră este departe de ei. Și că nu-i ajută cu nimic. Ba chiar cred că nimeni n-a citit-o. Și ce propui? Să ne deghizăm și să umblăm prin popor să vedem care-i baiul, ce vrea, ce simte, ce zice, ce aia, știi cum e. Bine, du-te. Găsește locuri ca lumea, infiltrează-te adânc.

Costache Ben Costache se deghiză în sticlă. De bere. Găsea că măsura de-o jumate era bună și de bere, și de ulei, și de vodcă și de toate alea și că putea pătrunde ușor în toate mediile, mai ales în alea populare, nu-l interesa, de exemplu, ce gândea Trupa Taxi cu căcatul lor de spații mici și cu Dumnezeul lor de lemn.

Ajunse plin cu vermut în Clejani. Cârciuma era plină de popor: femei, copii de 2 sau 4 ani, bărbați negri de muncă, președinți de stat, piloți, bicicliști, femei ușoare, bărbați ușori, studenți, fotbaliști, sanitari, jurnaliști, adică erau cam la o sută de mii de oameni. Cum nu se poate mai reprezentativ pentru poporul român. Deși lipseau impostorii candidați la primării de la apropiatele locale.

Vermutul îl comandă cineva și sticla ajunse pe o masă oarecare de unde Costaș auzea tot. Lumea vorbea: Ba că pas cu pas, ba că nu plouă, ba că irigațiile, banii, lăuzele, revoluția din 89, că chipurile a fost degeaba, mielul de Paști, mielul de 1 iunie când trebuie să dai la școală unul ca să-l treacă proful p-ăla mic, vorbea de chiloți, de impostura generalizată din România, de aragaze, de fotbal, de fel de fel dar numai despre Constituție nu.

Beția care a urmat a fost groaznică. În toiul înjurăturilor și al bătăii generalizate iscate în fapt de seară cineva luă sticla goală de vermut și o izbi de podea. Se făcură mii de țăndări.

Seara, Manole Ben Manole vorbea cu nevastă-sa, Florica Ben Florica: Ai văzut, dragă, poporul cum s-a prins? Cum și-a dat seama că Costaș e sticlă? Emancipați, dragă, emancipați!! Nu-ți spun io toate astea de când ne știm? Pe român nu-l păcălești cu nimica. Bravo lui.

Denis