Realitatea românească

Deghizat în delfin, generalul Manole Ben Manole citea pe veranda casei sale cotidianul Cronica Marină. Căuta rubrica Mondene. Scria acolo, negru pe alb, că Peștișorul de Aur se îmbătase la Mamaia, furase o barcă, după ce în prealabil bătuse o fată în șalvari, sparse o ladă de bere, și deși valurile erau de șapte metri vâsli până la Izmir, Turcia. Când îl văzură, izmirenii, popor vesel și cult, îl rugară pe Peștișor să le îndeplinească cinci, șase dorințe nu mai mult. Prima era că să se unească cu Moldova. A doua, că să câștige alegerile locale din Izmir Orban și Piedone, ca să fie treaba bicefală și să rezolve problemele orașului mai rapid. A treia privea băutura și femeile, niciodată nu erau de ajuns. Peștișorul luă notă de câte trebuiau să fie și le-a spus izmirenilor, de altfel un popor nărăvaș și intergu, că pentru această dorință trebuie luată aprobare ONU. A cincea dorință era despre Constanța. Că le stătea în gât izmirenilor, altfel popor serios devreme acasă, da, le stătea în gât. Acolo era o moschee care le trebuia lor la Izmir. Ce era de făcut? Peștișorul dispăru. Se căsători în drum spre București cu o scrumbie venită de la Paris, de unde-l sună pe Manole Ben Manole. Salut, generale!! Unde ești? În Izmir. Păi, nu mă mai întorc. Păi, da, dar aia cu femeile era bună, că o băgam și în Constituția României, care acum e mai săracă cu un capitol. Nu-i nimic, generale, nu-i nimic. Știi zicala: Mazăre bună în burduf de crocodil. Ești un prost, îi spuse generalul și rupse și azvârli cât colo Cronica Marină. Da, un prost care amăgești oamenii.

Florica Ben Florica, soția generalului Manole Ben Manole scria la Jurnalul ei intim. Scosese o perlă și-o nota: Poveștile și Primăria Generală a Bucureștiului sunt ca femeile, nu știi niciodată pentru ce-ți plac. Asta cu Primăria era interesantă. Ea făcea mai mulți bani decât Munteanu sau Firea. Își chemă securistul de serviciu, pe Costache Ben Costache. Îi spuse: Vreau la Primăria Generală la București. Cine are primăria are toată țara. Fă-mi un plan sau cum îi zice, program electoral, înscrie-mă și scoate-mă primar dintr-un tur. În programul electoral vreau să scrie așa, adică îți dau niște fraze bine țintite cu care să sucim mințile bucureștenilor. Uite: Lumina se stinge la opt. Ușile de la metrou vor sta deschise câte zece minute în fiecare stație. Locuitorii Bucureștiului sunt nevoiți ca în fiecare vikend să stea pe Arena Național la o poezie, o proză, un cântec sau un cros pe care le organizăm săptămânal. Maternitățile vor veni acasă. RATB-ul va circula în sens invers, ceea ce este de viitor, pentru că, ai să vezi, în programele celorlalți candidați nu figurează viitorul, ori io aici îi bat. Tot din viitor să mai scrii că traficul ilegal de fructe și legume din Turcia să acopere nevoile summiturilor europene, dar taxele să le luăm noi. Am zis de femei? Nu. E, aici trebuie umblat. Vom legaliza prostituția în zilele de joi și duminică. Să vezi bătălii. Bărbații care vor fi prinși la prostituate unde le va sta capul le va sta știi tu ce. De religie am zis? Nu. Se vor construi biserici din paie sau lemn, mici de tot, în care credincioșii să intre târâș cu câte un taxi breloc în mână. Cam așa ceva. Cred că ai notat tot. Hai, cară-te, pregătește mașina că mergem la București la înscriere.

Pe drumul spre capitală, în mașina spațioasă, generalul îi spuse Floricăi Ben Florica: Draga mea, ai să câștigi, te iubesc. Și se sărutară.

Agenția CĂLIMARA