Interviu Plauzibil

Mihaela Rădulescu: “Eu dacă e să regizez, regizez numai filme de dragoste”

Am găsit-o pe Mihaela Rădulescu, controversata Mihaela Rădulescu, în formă de fotografie pe noptiera din odaie. În care Mihaela este soldat cu mitraliera de gât. Luptătoare. Dârză. Revoluționară. Mult mai tânără. Eroică. Multilateral eroică, că legenda fotografiei era ceva cam de genul: Balcon CC, 1989, poporul, Mihaela, victorie, Jos Ceaușescu, am învins. Impresionant. Atât de impresionant, că intrăm timizi în discuție, deși șefa Aida ne-a spus să nu ne temem, să ne stăpânim lacrimile.

Eu: Sunteți regizoare de film. N-ați făcut niciun lungmetraj până acum, v-a împiedicat cineva?
M.R.: Da, dragostea. Eu nu pot să regizez decât filme de dragoste. Trebuie să am un scenariu bun de dragoste. O poveste mișto. De exemplu, ca să înțeleagă și cititorii voștri, Romeo și Julieta. Eu aș scrie și filma numai scena balconului. În balcon s-ar întâmpla totul. Nu el jos și ea sus. Asta nu s-ar fi putut. Ci amândoi, de mână, pupându-se, aruncând cu roșii în capul trecătorilor, cu mucuri de țigară, schimbând din când în când muzica, Jethro Tull, apoi ei doi în cearceaful prosapăt adus de la spălătirie, înțelegi? Tema cuplului în doi, nu în trei sau patru cum încearcă să ne mintă Woody Allen. O dragoste puternică, amară, duioasă la care spectatorii, ei bine, cu spectatorii e altă poveste, că nu intră la filmele românești.
Eu: Bine, bine, Romeo și Julieta e puțin cam pretențios. Poate o dragoste cu iz local, românesc.
M.R.: Da, am un scenariu autohton. Am să ți-l spun în cinci secunde: Ea, tânără, frumoasă, cultă, 20 de ani, fiică de mezelar în Focșani. El, 24 de ani, student la faianțărie, adică pune faianță în mașini, biciclete, o chestie nouă, înalt, bărbos, ochelari. Se iubesc, e clar că se iubesc, se vede din descriere. Părinții le cumpără un balcon. Stau amândoi acolo toată ziua. Râd. Se scarpină, tot felul de drăgălășenii până fac doi copii. Îi aruncă de la balcon, pentru că filmul e thriller, dar copiii scapă și pleacă în lume. Unul ajunge în Africa de Sud mezelar, celălalt la Zimnicea faianțar la fabrica de seringi. Vor să se întoarcă acasă, adică băgăm ceva cu dorul de casă. Dar balconul e închis. Găsesc doar un afiș: Suntem la Revoluția și Reforma lui Ion Iliescu.
Eu: Interesant. Puțin absurd, ba chiar ciudat, ne referim la final, dar perfect ca poveste. Ați participat la CNC cu el? Îl trimiteți la Berlin? Ne gândim că după 4, 3, 2 și Aferim cu ce să mai luăm premii la Cannes și Berlin?
M.R.: Da.
Eu: Ați scris și regizat documentarul Musca din Periprava. E ceva de el? Cititoarele noastre ar dori să știe.
M.R.: Nu se prea aude de el, așa este. Dar e un documentar frumos. Povestea lui are o simplitate și candoare anume, greu de descris. Să încerc: O muscă se așează în balconul unei familii de pe Calea Victoriei din Periprava. Este vorba de familia Capulet. În balcon sunt Capuleții și invitații lor: Montagueții, Romeo, Julieta, McDonald’s, Mitică Dragomir și Florin Salam. Mi se pare că și Cătălin Botezatu, da și el. Ei bine, și Florin Salam zice: uite o muscă. Și sar toți pe ea și o omoară. Este un protest de fapt, o acțiune cu substrat politic, așa l-am vrut.
Eu: Și ați și reușit. Ați scris câteva cărți best seller. Una barem, Niște răspunsuri, a uimit lumea literară de la noi. Spuneți-ne ceva.
M.R.: Multă lume mă întreba, pe unde umblam, cam ce fel de balcon li se potrivește în viața de toate zilele: Balcon erotic, cu zarzavaturi, sportiv, melancolic, o ruină, cu perdele și așa mai departe și eu am simțit nevoia să răspund, pentru că balconul, așa cum spune și vorba de duh a Zinei Dumitrescu, deci balconul ori îl ai ori nu, și de aici încep toate traumele vieții.
Eu: Excelent. Apoi filmul 15 în regia lui Sergiu Nicolaescu.
M.R.: Aici a fost mai simplu. Că n-a fost decât o singură locație, un balcon. P-acolo trecea trenul și asta era o metaforă, adică balconul vieții, adică ori apuci trenul la timp ori nu, ceea ce face viața să aibă sens. Stăteam toți 15 în balcon și râdeam de echipa de filmare, de rege, de orice. A fost amuzant. Filmul va fi trimis la selecția Oscar din 2017. A fost remontat. S-a mărit balconul ca să încapă în el și Capuleții și Montagueții, dar și Florin Salam. Frumos, nu?
Eu: Foarte. Vă mulțumim.

Agenția CĂLIMARA