OAMENI CU SCAUN LA CAP

Nu vreau să vă spun ce gândeam când eram mică şi auzeam expresia E un om cu scaun la cap. Ţineţi cont că eram un copil cu imaginaţie. Am înţeles eu, dar nu ştiu de ce, că e vorba de înţelepciune. V-am spus de nenumărate ori cât preţuiesc imaginaţia acestui popor. S-o fi gândit el, poporul, la ceva când a asociat înţelepciunea cu scaunul. Deşi de obicei scaunul este destinat unei alte părţi a corpului, nicidecum capului. Totuşi, eu dotam oamenii despre care auzeam c-ar fi cu scau la cap cu diverse stiluri de mobilier: mai baroc, mai florentin, mai rustic, mai chippendale, mai biedermeier. Unii primeau la cap chiar fotolii, tronuri, scaune domneşti sau, de ce nu, canapele. Ăia mai puturoşi care ar fi dormit tot timpul primeau chiar şi un pat confortabil. Uneori primeau şi câte un scaun în cap, dacă mă enervau.Să ştiţi că încă sunt un copil cu imaginaţie. Încă văd oameni cu scaun la cap. Mă uit la acest popor cum îşi alege conducătorii dintre cei cu scaun la cap. Chiar dacă se dovedeşte uneori că scaunul e cam moale. MARILENA DUMITRESCU.