Pe la opt dimineața încă eram la cafele cu Cristina. Refăceam ziua de ieri, încercam să compunem viitorul. Aveam Pink Floyd, aveam pisică, telefoanele sunau de zor ca să zicem ce-i prin centru. Imediat după opt, ceva scandal de popor scandând Jos Ceaușescu, Libertate, Jos Comunismul. Din balconul nostru care dădea spre Dacia și Dorobanți am văzut coloane de muncitori care se duceau să-l dea jos pe Ceaușescu. De ce acum și nu ieri pe 21? Păi, pentru că abia acum le-a spus secretarul de partid să iasă. Ăia de ieri cu morții cu vii treaba lor. Muncitorii construiesc, muncitorii dărâmă. Mi-am dat brusc seama că revoluția pentru noi s-a terminat. Că a fost o făcătură. Istoria va lămuri evenimentul, ziceam atunci. Acum zic că nu l-a lămurit. Comentez cu Cristina și sună telefonl în draci. Era prietena buna noastră Olga Bucătaru, actriță la Odeon. Stătea pe Dacia și-n noaptea de 21 n-a putut să vină la revoluție, ar veni acum. Cu ce să mă-mbrac? Ce chiloți să-mi pun? Cristina i-a spus că la blana albă de vulpe îi trebuie chiloți și pantofi roșii. Așa a venit. Problema mea era că unde să mă duc cu ea să facem revoluție, că habar n-aveam ce se mai întâmpla prin centru, nu mai știam nimic. Am ieșit totuși amândoi spre Eva. Olga atrăgea atenția, albă toată, cu pantofi roșii. Dinspre Inter venea un tanc. Plin de popor. Îl recunosc pe Pepi Preda, actor la Nottara. De pe tun îmi spune: Denis, Ceaușescu a căzut, armata e cu noi. Lângă Eva era alt tanc care bloca strada Eremia Grigorescu. Olga se uita la fierătanie și-i sticleau ochii. Am știut ce voia, o cunoșteam foarte bine. M-am dus la militarul care privea manifestația de pe șenilă și l-am rugat să mă ajute să-o urc pe tanc pe Olga. Așa a făcut. Dintr-o dată, mulțimea care trecea spre televiziune a amuțit. Pe un tanc, o femeie în alb făcea semnul victoriei. Coloana s-a oprit. Ropot de aplauze. Olga avea lacrimi în ochi. Știa că ăsta era cel mai bun rol al vieții ei. După două minute, Olga nu știa ce să mai facă, așa că am dat-o jos. Coloana de oameni ar fi luat-o pe sus. Spre radio, spre TVR. Pentru mine, pentru ea, acest final de revoluție a fost impecabil. N-aveam să mai ajung la Inter nicicând în zilele alea. Mă uitam la televizor. Mircea Dinescu, Ion Caramitru, alții spuneau numai minciuni trimise de la etajul 11 al TVR. Mă gândeam că securitatea a făcut revoluția, era evident. Poporul român nu s-ar fi revoltat atunci pentru nimic. N-o face nici acum. Foto, OLGA BUCĂTARU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: