OEDIP

De când a plecat Garoafa la noi în cârciumă n-a mai cântat nimeni. Eram încrâncenați, triști, isterici din cauza asta și nu ne dădeam seama. Pentru că muzica nu numai despre muzică e și despre noi. Și eram curioși. Mai ales despre Coana Steluța care când deschidea terasa oprea radioul ca să ne auzim între noi. Da, așa a fost până ieri. Pentru că ieri s-a întors în sat Carmen. Carmen și mai nu știm cum, noi zicându-i Carmen aia cu Conservatorul. Foto. Plecase de mică din sat. N-avea niciun viitor cu noi aici la sapă, vite sau flăcăi. Am auzit peste ani că făcea la Madrid Conservatorul secția pian. Nene! Mă-sa se mai lăuda că cântă prin Moscova, Paris alături de unul George Enescu. Foarte frumos, aveam cu ne mândri. Și uite-o acum în fața noastră, pe terasă. Își adusese în rucsac un pian. Ne cânta în fiecare zi Oedip. Îmbătrâneam și albeam pe zi ce trece. Carmen și-a dat seama și ne-a spus că Oedip ăsta e un tip sau a fost un tip care se credea mă-sa sau cam așa ceva și în această calitate îl bătea pe tac-su și vroia să trăiască cu mă-sa adică niște chestii niște minciuni. Cum spă trăiești cu mă-ta? Mai spunea, tot ea, că fiecare avem un Oedip în sânge ceea ce era o minciună că noi când ne-am făcut glicemia nu era niciun Oedip altfel asistenta din Bolintin ne-ar fi spus: Bă, ai Oedip în sânge. Altfel o ascultam cu teamă. Nu era de la no, muzica asta nu ne reprezenta, mamă ce cuvânt, nu, nu era de-a noastră, pentru noi erau bune doar cântecele Agripinei prostituata satului care te chema în modul ăsta la ea. Stătea, cum ar veni, lângă podul de pe Neajlov care dădea spre Izvoru. O căsuță mică ceva cu un pat mare. Nu costa mult. P’-ormă, Carmen, a cântat pe versuri de Ciprian Porumbescu. Balade ceva. Chestie care n-a ținut mult pentru că prin sat se vindeau bilete la Mircea Vintilă și nu cumpăra nimeni iar Coana Steluța făcea promovare: Păi, bă, ăsta e ăla cu mielu! Da, așa zicea: Ăsta-i ăla cu mielu, și tot n-a cumpărat nimeni că trebuia să mergi la oraș la Bolintin la grădină. Sau la Giurgiu. După cum v-ați dat seama erau zile obositoare, seri la fel. Ca să nu mințim erau și zile mai bune, când nu cânta Carmen. Atunci ne simțeam bine și priveam ulucile caloriferului. Era reci. Erau reci pentru că Coana Steluța nu ne dădea drumul la căldură. Nu ne dădea de loc.